Politica de autofinantare

Politica de autofinantare

Autofinantarea este cel mai la indemana si cel mai raspandit mod de finantare si presupune ca intreprinderea isi asigura dezvoltarea cu forte proprii, folosind drept surse de finantare o parte a profitului obtinut in anul expirat si fondul de amortizare. Din aceste surse, intreprinderea acopera atat nevoi de inlocuire a activelor imobilizate, cat si acoperirea nevoilor legate de acoperire a activelor circulante folosite in procesul de productie.

Folosirea autofinantarii confera avantaje deopotriva pentru firma si pentru actionarii sai. Firma este avantajata intrucat se poate finanta rapid, fara a mai apela nici la actionari/asociati, nici la piata financiara pentru a obtine fondurile de care are nevoie pentru activitatea curenta si dezvoltare. In afara de aceasta, daca profitul reinvestit este scutit de la plata impozitului pe profit sau se aplica reduceri substantiale, autofinantarea creeaza posibilitati mai mari de reinvestire si creste astfel capacitatea viitoare de autofinantare. Pentru actionari, avantajul capitalizarii unei parti a profitului (reinvestirii) rezida in cresterea valorii bursiere a intreprinderii, creste cursul actiunilor detinute de ei, crescand astfel avutia lor.

Sursele destinate autofinantarii se formeaza in cadrul firmei si de aceea acestea reprezinta surse interne de finantare. Ele se compun din fluxurile de numerar aferente profitului net, repartizat dupa incheierea anului pentru reinvestire in cadrul firmei, si din fluxurile de numerar ocazionate de procesul de amortizare ca urmare a faptului ca, desi amortizarea este o cheltuiala cuprinsa in costuri, ea nu ocazioneaza fluxuri de numerar de iesire din firma. Autofinantarea poate fi, pe de o parte, imediata si amanata, iar pe de alta parte de mentinere (sume puse in asteptare, urmand ca din ele sa se faca, in viitor, cheltuieli prin care se va pastra nivelul atins al patrimoniului firmei) si neta (de expansiune, de crestere a patrimoniului), ultimile doua tipuri constituind impreuna autofinantarea totala (globala sau bruta) a firmei.

Politica de autofinantare a unei intreprinderi este o politica financiara si de dorit, dar nu trebuie sa se exagereze in aceasta directie pentru ca intreprinderea sa nu fie rupta de legatura cu piata financiara si sa nu dea ocazia unor frustari din partea actionarilor care mizeaza pe veniturile din dividende ca urmare a micsorarii masei de profit destinat repartizarii ca dividende.

Autofinantarea are urmatoarele avantaje:

o           creste cointeresarea firmei in obtinerea de profit cat mai mare;

o           subordoneaza dezvoltarea firmei rezultatelor din activitatea proprie, adica extinderea activitatii este legata de masura in care ea genereaza suficient profit ;

o           constituie un mijloc sigur de acoperire financiara a necesitatilor de finantare, in conditiile in care piata financiara poate fi restrictiva, asigurand o independenta sau autonomie de gestionare a activitatii.

Orice politica de autofinantare trebuie sa fie analizata in functie de rentabilitatea ce o degaja profitul reinvestit. Numai atunci cand rentabilitatea aferenta profitului reinvestit este mai mare decat rata de venit solicitata de actionari, autofinantarea are un efect pozitiv pentru intreprindere, in sensul ca ea contribuie la cresterea valorii financiare a acesteia. Daca rentabilitatea aferenta politicii de autofinantare este egala cu rata de venit solicitata de investitori, politica de autofinantare are un efect neutru, iar daca ea este mai mica, efectul este negativ si vor trebui oferite explicatii actionarilor in legatura cu aceasta situatie.