ZONA TURISTICA RUCAR BRAN

Zona turistica Rucar Bran cuprinde Culoarul depresionar Rucar Bran, dar se extinde si asupra masivilor muntosi vecini: spre est Masivul Leaota si Muntii Bucegi, spre vest Muntii Iezer Papusa, iar spre nord-vest Piatra Craiului.

Culoarul se prezinta sub doua aspecte diferite. Spre sud-vest este ingust, fiind format din mai multe depresiuni intramontane, insirate in lungul Raului Dambovita: Podu Dambovitei, Rucar, Dragoslavele, Stoenesti. Spre nord-est culoarul prezinta cateva platforme formate din Magurile Branului si se termina in Depresiunea Barsei la altitudinea de cca 750 m. Intre cele doua parti ale culoarului se gaseste Pasul Bran (alt. 1290 m) numit dinspre sud Pasul Giuvala.

Culoarul Rucar Bran a fost locuit din vechime. Urme paleolitice, vechi de 40.000 60.000 de ani (epoca pietrei cioplite), s-au gasit pe teritoriile satelor Pestera si Magura.

Terenul preponderent muntos al zonei, neprielnic agriculturii, a determinat ca principale ocupatii ale locuitorilor pastoritul, exploatarea padurilor si livezilor.

Localitatile din zona au aparut si s-au dezvoltat sub influenta acestor ocupatii. In acest fel au aparut localitati cu casele strans insirate in lungul unor vai, dar si localitati cu casele raspandite pe un teritoriu mai mare.

Aceste activitati au determinat dezvoltarea unei industrii casnice prelucratoare.

Laptele, rezultat din pastorit, era prelucrat pentru obtinerea a diferite sortimente de branzeturi.

Lana era toarsa si tesuta in gospodariile localnicilor. Tesaturile obisnuite erau prelucrate la piua pentru impaslire. Astfel se obtinea panura (aba, dimie) din care erau confectionate diferite obiecte de imbracaminte (zeghe, cioareci, fote s.a.)

Tesaturile mai groase erau prelucrate la darsta, unde li se scoteau mitele (par lung), devenind cerga (tol) pentru invelit sau asternut pe pat. Din cerga se confectionau si sarici, un fel de mantale de imbracat iarna.

Blana oilor sacrificate pentru carne era argasita si din ea se confectionau pieptare (un fel de veste) si cojoacele ciobanilor. Blana mieilor era folosita la confectionarea caciulilor.

O parte din aceste produse erau folosite in gospodaria proprie iar surplusul era dus la vanzare. Produsele destinate vanzarii erau incarcate pe cai si, pe poteci de munte, ajungeau la campie unde erau vandute iar, in schimb, se cumpara grau, porumb si alte produse care nu se gaseau in zona de munte.

Trunchiurile de brad rezultate din exploatarile forestiere erau transformate in cherestea cu ajutorul gaterelor actionate de forta apei.

Cheresteaua si alte produse grele sau voluminoase erau incarcate in care si erau transportate pe drumuri la locurile de utilizare. Cel mai important drum care strabate zona urmeaza Valea Dambovitei pana la Podu Dambovitei iar de aici urca la Pasul Giuvala (Pasul Bran), apoi coboara pe culmea dintre Valea Sbarcioarei si Valea Moieciului pana in Depresiunea Barsei. Datorita acestui fapt, culmea este numita cel putin in partea sa superioara Drumul Carului. Acelasi nume Drumul Carului a fost atribuit si catunului format din cele cateva case care au fost construite in lungul drumului, in partea superioara.

Pe acest drum au circulat caravanele negustorilor brasoveni. Unii locuitori din zona Branului au devenit carausi pentru tansportul a diferite marfuri. Aceasta ocupatie, carausia, noua fata de pastorit si de exploatarea padurilor, s-a dezvoltat mult odata cu dezvoltarea industriei manufacturiere.

Importanta drumului prin Pasul Bran (Giuvala) a scazut dupa construirea soselei si a caii ferate pe Valea Prahovei Predeal. Calea ferata, preluand transportul unei mari cantitati de marfuri, a determinat reducerea drastica a carausiei branenilor.

Industrializarea din secolul XX si mai ales din jumatatea a doua a acestui secol a inlocuit carele cu tractiune animala cu autocamioane si a impulsionat modernizarea soselelor. Astfel si soseaua Campulung Brasov prin Pasul Bran (DN 73) a fost largita si asfaltata. Dar aceasta industrializare a redus mult importanta industriei casnice din zona Rucar Bran, afectand ocupatiile localnicilor.

In acelasi timp cu dezvoltarea industriei a aparut si s-a dezvoltat activitatea turistico-alpina. Zona Rucar Bran, cu un relief variat, ofera multe posibilitati de practicare a turismului si alpinismului in forme mai usoare sau mai dificile, in toate anotimpurile anului. Gazduirea se poate face in case particulare sau la cabane turistice. Unii localnici cu bune posibilitati de cazare a turistilor au aderat la Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC).

Constitutia geologica a terenului, cu multe zone calcaroase, a permis dezvoltarea multor chei si pesteri.

Dintre cheile spectaculoase sunt de neuitat: Cheile Mari ale Dambovitei si Cheile Mici (sau Cheile Plaiului Mare), ambele pe Valea Dambovitei, Cheile Dambovicioarei si Cheile Brusturetului pe Valea Dambovicioarei, Cheile Ghimbavului pe valea omonima, Prapastiile Zarnestilor pe Raul Mare al Zarnestilor si alte chei pe Valea Cheii, pe Valea Urdarita, pe Valea Rudaritei, pe Valea Crovului, pe Valea Oratii si altele.

Pesteri importante pot fi citate Pestera cu Lilieci din Satul Pestera, Pestera de la Coltul Chiliilor, Gaura Sbarcioarei pe Valea Coacazei, Pestera La Uluce, Pestera din Valea Crovului, Pestera Dambovicioarei si Pestera Dracului ambele in Valea Dambovicioarei, Pestera Ursilor in Cheile Mici ale Dambovitei si altele.

intre alte obiective turistice importante trebuie mentionat Mausoleul Eroilor de la Mateias, edificat de locuitorii orasului Campulung, pentru a cinsti memoria ostasilor care s-au jertfit in Razboiul de Reintregire a Neamului Romanesc (1916 1918).

Un alt obiectiv turistic important este Castelul Bran, construit de locuitorii Brasovului in anii 1377 si urmatorii. In prezent castelul adaposteste si un muzeu al tehnicii populare din zona Rucar Bran.