Codurile de guvernanta – aparitie, realizare, obligativitate - Tipologia codurilor de guvernanta

Codurile de guvernanta – aparitie, realizare, obligativitate - Tipologia codurilor de guvernanta

Primul cod de conducere corporativa din Europa a aparut in cadrul companiei Cadbury. Codul a fost creat de Sir Adrian Cadbury care a condus timp de 14 ani Consiliul de Administratie al aceleiasi societati si a stat la baza Codului de Conducere Corporativa al Bursei de Valori din Londra.Acest cod contine o serie de principii si reguli de baza pentru administrarea unei companii astfel incat sa se obtina eficientizarea acesteia si inlaturarea oricarei discriminari intre actionari.

Incepand cu anul 1999, au aparut o serie de alte coduri de conducere corporativa realizate atat de companii, cat si de institutii ale pietei de capital.

Procesul de definire a normelor de conducere corporativa a culminat cu implicarea institutiilor si organismelor financiare internationale, ca de exemplu Banca Mondiala si OECD, in realizarea unor seturi de principii ale conducerii corporative care sa fie unanim recunoscute in lume.

Codurile au un mare grad de flexibilitate prin faptul ca ele stabilesc obiectul sistemului de guvernanta ce trebuie implementat de o companie iar fiecare organizatie are o oarecare libertate de a adapta sistemul pentru propriile necesitati. Modelul de sistem de guvernanta corporativa oferit in coduri se bucura de prezumtia unei optimalitati.

Stiind ca aceste coduri fac obiectul legislatiei secundare le vom analiza comparativ cu legislatia primara. Astfel, una din diferentele majore este ca un cod de guvernanta se implementeaza pe baza principiului “ conformeaza-te sau explica” (din engl. “comply or explain”). Companiile sunt invitate sau obligate sa adere la un anumit cod; ele nu se pot eschiva de la luarea in considerare a existentei acestuia. Totusi, companiile nu pot fi fortate sa urmeze toate recomandarile codului, ca in cazul legislatiei primare. Daca o companie considera ca anumite prevederi ale unui cod nu sunt oportune pentru sine, ea poate sa le respinga, formuland in acelasi timp o explicatie a acestei atitudini. Insa marele defect al principiului “conformeaza-te sau explica” este legat de gradul de transparenta a problemelor de guvernanta particulare fiecarei companii. Se ridica problema veridicitatii acestor motive legate de gradul de transparenta a problemelor de guvernanta particulare fiecarei companii. Insa un sistem de impunere bazat pe coduri de guvernanta este un nonsens in afara unui sistem de raportare eficient, axat pe imaginea fidela.

Tipologia codurilor de guvernanta

Realizand o analiza comparativa a mai multor coduri de guvernanta din Europa am constatat ca acestea variaza considerabil in ceea ce priveste continutul, statutul legal si originea lor. Si in ceea ce priveste implementarea lor exista mai multe tehnici posibile.

Din punct de vedere al ariei de acoperire cele mai multe coduri de guvernanta au in vedere doar companiile cotate.

Din punct de vedere al statului legal si al originii distingem:

1.     Codurile dezvoltate ca initiative private rezultat al reflectiei academice sau al eforturilor de reglementare al unor asociatii profesionale sau firme mari. Aceste recomandari au in special valoare “morala” aratand buna guvernanta insa neavand forta juridica. Acest model desi voluntar nu este lipsit de valoare, el serveste ca exemplu de urmat pentru intreaga comunitate de afaceri iar violarea lui fiind privita la fel ca inalcarea unui cod de buna-cuviinta.

2.     Coduri de guvernanta conectate la pietele financiare

Aceste coduri pot fi emise intr-o forma mai slaba sub egida bursei de valori sau ca produs al unei comisii mandatate de bursa.

Intr-o forma mai puterica conformitatea cu codul de guvernanta poate sa faca obiectul conditiilor de listare pe piata de capital, dand posibilitatea conducerii bursei sa refuze companiile reticente. Retoactiv un astfel de cod pate sau nu sa faca obiectul unor sanctiuni impuse companiilor deja cotate, in conditiile in care toate firmele trebuie sa dea explicatii asupra aspectelor de neconformitate.

3. Coduri de guvernanta atasate autoritatii publice

In unele cazuri initiativa implementarii unui astfel de cod de guvernanta apartine Ministerului de Finante sau de Justitie. In alte cazuri comisia insarcinata cu constituirea codului va fi subordonata guvernului si uneori autoritatii de reglementare a pietei de capital. Acest cod desi nu are forta de lege in sine isi va extrage legitimitatea de la autoritatea publica care la comandat, precum si de la calitatea profesionala a celor care l-au redactat. Publicarea lui in Monitorul oficial contribuie la autoritatea lui darn u schimba statutul legal al acestuia- acela de instrument fara valoare de obligativitate.

4. Ultimul tip de cod are autoritatea unei legi, a carei implementare este supravegheata de o agentie guvernamentala sau de o comisie de valori mobiliare. In functie de modul in care supravegherea este realizata, codul poate sa aiba forta legislatiei primare. Acest statut legal il detine Legea Sarbanes-Oxley (2002) in Statele Unite. Rigiditatea unui astfel de demers legislativ este un subiect de controversa pe pietele financiare mature.