Creeaza.com - informatii profesionale despre
Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » didactica » comunicare si relatii publice
Elementele situatiei de comunicare

Elementele situatiei de comunicare



Elementele situatiei de comunicare

Situatia de comunicare verbala (lingvistica) = suma circumstantelor in care se produce transmiterea informatiei sau schimbul de informatii, adica enuntarea (orala sau scrisa);

Conform teoriei lui Roman Jakobson, elementele situatiei de comunicare sunt:

     Emitatorul (locutorul) = - actant in procesul comunicarii;

-        Cel care produce mesajul prin codificarea unei informatii;

     Receptorul = actant in procesul comunicarii;

Destinatarul, cel care primeste mesajul si il decodeaza;

Are rol in conversatie, complementar celui de emitator;

     Mesajul = secventa enuntiativa prin care se transmit informatiile;

     Codul = sistem conventional de semen si de reguli combinatorii, utilizat pt. elaborarea/ descifrarea unui mesaj;

     Canalul = mijloc material prin care se transmite mesajul; support fizic al contactului communicational;

     Contextul = 1. Contextul social = identitatea, statutul social al interlocutorilor; locul si timpul comunicarii;

2. contextul psihologic = supozitiile, intentiile, opiniile, orizontul de asteptare al intelocutorilor;

3. contextul lingvistic = referentul/ temele.

Functiile limbajului:

  Pt. emitator= functia emotiva/ expresiva/ (reflexive)/ interjectionala. Vizeaza:

       Atitudinea emitatorului fata de cele relatate;

       Capacitatea emitatorului de a personalize discursul, de a se exprima clar, logic, nuantat;

       Capacitatea mesajului de a semnala date despre personalitatea emitatorului (prin bogatia si diversitatea vocabularului, prin tonul si ritmul vporbirii, prin corectitudinea enunturilor);

       Marci discursive: persoana I vb. si pron., interjectii, intonatie interogativa, exclamativa, lungirea emfatica a sunetelor.

                    Pt. receptor = functia conativa/ persuasiva/ retorica. Vizeaza:

       Receptorul trebuie influentat/ convins, obligat la un anumit comportament

       Capacitatea mesajului de a realize un contact, o conexiune intre cei care dialogheaza;

       Este realizata explicit prin enunturi orientate spre receptor, prin apelative nominale/ generice;

       Marci discursive: persoana a II-a, vocativul, verbe la imperative, intonatie interogativa/ exclamativa etc.

                    Pt. mesaj = functia poetica/ stilistica/ estetica. Vizeaza:

       Capacitatea enunturilor de a actualize resursele expressive/ registrele stilistice ale limbii;

       Centrare asupra mesajului/ textului, actualizand in mod privilegiat dimensiunea estetica a limbii;

       in comunicarea nonartistica, actioneaza numai la nivelul expresiei, generand exprimari plastic;counicarea artistic activeaza functia poetica la nivelul expresiei si la nivel semantic, instituind limbajul poetic ca system autonom de semen care confera valoare estetica discursului, chiar si in cazul gradului zero al scriiturii;

   Pt. cod = functia metalingvistica. Vizeaza:

     Domeniul semantic, codurle lingvistice, cultural, estetice prin care se instituie coerenta semantic a textului;

     Urmareste acordul interlocutorilor asupra semnificatiei termenilor si se realizeaza prin metalimbaj (enunturi care se refera la limbaj sau transmit informatii despre un anumit cod);

     Marci textual: enunturi interrogative: Nu inteleg, la ce te referi? Ce intelegi tu prin metatext? sau enunturi explicative: Nu se spune Nu fa, ci Nu face, Pre este un archaism fonetic etc.;

     Pt. canal = functia fatica. Vizeaza:

       Capacitatea de a controla si de a mentine contactul dintre partenerii la dialog;

       Verificarea modului de functionare a contactului dintre instantele comunicarii orale, fapt care se realizeaza prin secvente textual de tipul: Alo, mai esti pe fir?; Ma intelegi?; Ai auzit? Etc;

       Marci textuale in comunicarea scrisa: Atentie! Ei, bine: Sa vedeti ce s-a intamplat etc.;

     Pt. referent/context = functia referentiala/ denotativa/ (cognitive)/ informativa. Vizeaza:

       Este functia primordial in cea mai mare parte a enunturilor, coexistand, de multe ori, cu alte functii; apare in enunturi neutri-informative ca: Pisica este un animal domestic;

       Capacitatea enunturilor de a transmite informatii, prin apelul la un cod cunoscut interlocutorilor;

       Capacitatea de a exprima ansamblul factorilor care, dincolo de sensurile enunturilor, afecteaza/ modeleaza semnificatia acestora (situatia de comunicare locul, momentul si relatia de comunicare dintre interlocutori);

       Marci discursive: prezenta deicticelor = termeni ce denota elemente ale situatiei de comunicare = cuvinte care denumesc spatial, timpul (aici, acum, aproape, ieri) si persoanele implicate in dialog direct sau indirect (pronume/ adjective pronominale demonstrative, pronume personale, de politete etc.)

Registrele stilistice ale limbii

Registrul limbii = mod de utilizare concreta, de catre fiecare vorbitor, a nuvelurilor de limba existente. Registrele se clasifica dupa: domeniul comunicarii, dupa mijloacele la care apeleaza discursul si dupa stilul acestuia. Astfel,

   Dupa implicarea sau neimplicarea afectiva a emitatorului, exista trei register stilistice:

1. Registrul stilistic neutru (standard) , care se caracterizeaza prin:

Obiectivitatea emitatorului, neimplicarea sa afectiva;

Evitarea fig. de stil;

Folosirea cuvintelor cu sens propriu, a unui vocabulary accesibil, a ordinii obisnuite a cuvintelor in enunt;

E characteristic stilurilor stiintific si ad-tiv;

2. Registrul stilistic familiar:

Se remarca o component afectiva puternica exprimata prin trairi interioare intense, folosirea unor cuvinte la figurat, a expresiilor si a locutiunilir, a interjectiilor;

3.        Registrul stilistic solemn:

Pastreaza o afectivitate puternica, apanaj al stilului belletristic, dar orienteaza trairile catre registrul grav, al rostirii solemne, oratorice, specific atitudinii de admiratie si sentimentului patriotic.

Registrele stilistice (limbajele) sunt determinate si de folosirea limbii in anumite medii profesionale, cultural, sociale sau regionale, de unde rezulta aparitia unui limbaj arhaic, regional, neologic, argotic sau bazat pe jargon

Stilistica, in acceptiunea sa cea mai larga, studiaza caracteristicile, structura si normele stilurilor individuale si supraindividuale. Este de doua tipuri: stilistica functionala (studiaza stilurile functionale) si stilistica expresivitatii (studiaza stilurile marcate expresiv). De asemenea, in distingerea diverselor variante stilistice mai este folosit si criteriul functiei dominante a limbii prezente in textul respective.

Functiile limbii: corespund situarii comunicarii lingvistice in perspective unuia dintre factorii comunicarii (emitator, receptor, cod, mesaj, canal de transmitere). Ele sunt urmatoarele:

1.Functia expresiva (emotiva) =

2. Functia conativa (persuasiva) =

3. Functia informativa (denotative sau referentiala) =

4. Functia fatica =

5. Functia metalingvistica =

6. Functia poetica (conotativa) =

Majoritatea textelor indeplinesc mai multe functii, uneori chiar pe toate, dar hotarator pentru includerea intr-un stil sau in altul e functia dominant. De ex.:

a)        functia referentiala e dominant in communicate oficiale, buletine, chestionare, referate, dari de seama, cronici, texte tehnico-stiintifice;

b)       cea expresiva apare in chemari, memorii, confesiuni, comentarii, interpretari critice;

c)        Cea persuasive apare in ordine, decizii, regulamente, discursuri politice, predici, reclame;

d)       Cea fatica: in saluturi, formule de convenient (ce vreme!, Iar s-a facut frig!, Cate statii or mai fi pana la Sinaia?), texte de receptare a mesajului telephonic (alo?, hm!?, aha!, da?) sau a unor expuneri (fiti atennti!, ati inteles?, e clar?);

e)        Cea metalingvistica: in analizele gramaticale, in dictionare, in texte cu character didactic,;

f)        Cea poetica: in operele literare, dar si in unele mesaje publicitare.

Caracterizarea stilurilor functionale:

1.     Stilul tehnico-stiintific:

     Este cel mai aproape de limbajul mediu standard datorita unghiului de deviere de la norma generala;

     Este specific lucrarilor, comunicarilor, dezbaterilor din domeniile stiintifice si tehnice;

     Cuprinde, ca ipostaze mai putin tipice, stilul lucrarilor cu character didactic sau de popularizare si limbajele profesionale (exceptie acelea din domeniul juridic-ad-tiv);

     Tipuri de texte: a) expositive: contextuale tratatul, disertatia, studiul, articolul, reflectia, sinteza, eseul si situationale referatul, comunicarea, conferinta, alocutiunea, nota;

b) descriptive (caracterizarea, raportul, informarea, cronica, recenzia);

     Textele sunt elaborate (ft. rar sunt spontane) si apar, de obicei, in forma scrisa, monologata;

     Functii dominante: referential-informativa (cu accent pe continutul comunicat) sic ea metalingvistica (din cauza explicatiilor terminologice). De aceea, discursul stiintific este: obiectiv, neutru, absent, inexpresiv, rational, (incarcat de notiuni, idei si rationamente), univoc, concis, clar, precis;

     Compozitia este bine articulate, compacta, riguroasa, austera;

     Are atatea variante cate ramuri stiintifice si tehnice exista (metalimbajele proprii fiecarei stiinte):

    Limbajul stiintelor tehnice (in mare parte schematizat);

    Limbajul stiintelor naturii, medicine si astronomiei;

    Limbajul stiintelor umaniste si al filisofiei (cu cea mai accentuate diversificare interna);

    Limabajul criticii literare oscileaza, in functie de genul de critica practicat, intre stilul stiintific sic el belletristic, fiind considerat de catre unii specialist drept un gen de tranzitie intre cele doua stiluri;

     Caracteristici lingvistice si stilistice:

    Se folosesc litere si grupuri de litere mai rar sau deloc folosite in alte stluri, pt. a reda termini straini, internationali, care au contribuit la formarea sistemului fonematic al limbii literare: qu (quebracho arbore tropical, quattrocento, quadrivium), w (watt, wolfram), h (homeopatie, helioterapie), ps (psihic, psihoterapie), ft (ftizie, ftaleina), pt (pterodactyl, pteridofite), oe (Columba oeanos), ea in hiat (paradise apoda), consoane geminate (salmo trutta fario pastrav);

    Se suprapune, in mare parte, cu limba literara comuna, datorita izomorfismului dintre planul expresiei si planul semantic;

    Stil neutru, obiectiv, tranzitiv;

    Domina functia referentiala-denotativa si cea metalingvistica;

    Foarte rar apare functia expresiva si intr-o forma ft. moderata, mai ales in anumite domenii de granite (critica si istorie literara, filosofie, istorie, toate cu character didactic si de popularizare); Discursul critic de tip argumentative, demonstrative, analytic, comparative, informative opereaza cu o terminologie specializata, are rigoarea oricarui text stiintific, dar poate avea ca premise asertiuni, judecati de valoare, puncte de vedere subiective, valorificand resursele expressive ale limbajului (sensurile connotative ale cuvintelor, figure de stil, procedee retorice, variatie stilistica);

    De asemenea, apare si functia pragmatica/ utilitara in cazul unor texte cu character ethnic (de ex., cartea tehnica a unor aparate, masini; prospecte ale unor medicamente, substante chimice, produse alimentare etc);

    Standardizarea, rutina, stereotipia, conventia, repetabilitatea, fac ca multe mijloace sa fie previzibile, alegerea fiind aici limitata;

    apar frecvent: substantive, substantive provenite din verbe la infinitive (inmultirea, impartirea), pronume nepersonale, reflexive cu valoare impersonal, numele proprii (folosite ca simboluri ale unor teorii, legi, ca indicatori bibliografici sau ca termini referentiali: principiul lui Arhimede, teoria Kant-Laplace), substantive abstracte, acuzativul cu pe, persoana a III-a (mai ales singular), persoana I pl (pluralul autorului sau al modestiei sau pluralul academic, adjective generice si categoriale, gradul pozitiv, indicativul, infinitival, prezumtivul, prezentul (atemoral, pantemporal, dinamic, descriptiv); verbe evaluative: a considera, a aprecia;

    apar ft. rar: acuzativul fara pe, vocativul, interjectia, persoana a II-a la pronume si la verbe, imperativul (A nu se agita!), optativul;

    existent unei terminologii de specialitate, proprii oricarui domeniu stiintific;

    folosirea unor citate din alte lucrari sau trimiterea la acestea;

    pot aparea cuvinte/ fragmente din alte limbi;

    apelul la simboluri, formule, scheme etc., mai ales in stiintele exacte si in stiintele naturii si la elemente de limbaj artificial (in matematica);

    monosemantism;

    lexic, in general, denotativ, lipsit de ambiguitate;

    omonimia este ft. rara si, in general, nu functioneaza in acelasi domeniu (de ex., termenii model, radical etc., au omonime, dar fiecare este folosit in alta disciplina stiintifica);

    redundanta ridicata, datorita folosirii frecvente a sinonimelor lexical sau a parafrazarilor, pt. mai buna definire a fenomenelor;

    apar frecvent constructii si tehnici argumentative: structure sintactice de organizare a discursului (un prim argument/ In primul rand? Concluzionand, se poate spune ca), structure sintactice de argumentare (propozitii subordinate cauzale, conditionale, prezumtiva oratorica), conectori, modalizatori (adverbe de mod exprimand atitudinea emitatorului)

    nu apar aproape deloc fraze neanalizabile, enunturi sintetice, dislocari sintactice;

    exista tipare sintactice generale sau specifice fiecarui domeniu al cunoasterii: daca atunci, deoarece avem, deoarece rezulta ca, se intampla. Atunci si numai atunci, daca si numai daca;

    dezvoltarea unor structure enumerative;

    univocitatea semantic a termenilor;

    imbogatirea semantic accentuate (prin termini internationali, imprumuturi si calcuri neologice, frecventa mai mare a cuvintelor compuse cu sufixoide si prefixoide);

    pondere mare a neologismelor;expresiile figurative nu sunt response total, dar sunt neutralizate, conventionale (filtrul vecinatatilor unui punct);

    utilizarea unor fraze ample numite perioade, cu subordinate diverse si etajate, coordinate prin enumerare, parallelism sau antiteza, digresiuni, reluari etc.

2.     Stilul oficial/ juridic-administrativ:

     Se utilizeaza in textile si activitatile administrative, juridice, diplomatice si economine;

     E mai conservator decat celelalte stiluri (cel putin dupa romanizarea sa din secolul trecut);

     Apare, mai ales, in forma scrisa, monologata, dar apare si sub forma dialogata: in corespondenta oficiala, in negocieri, in raporturile cetatenilor cu autoritatile sau in actiunile judiciare;

     Se desfasoara intr-un cadru institutional, local si temporal precis;

     Formele sale textuale pot fi: normative (legi, decrete, hotarari, ordonante, decizii, ordine, regulamente, instructiuni, circulare); de documentare (procesul-verbal, protocolul, memorial, rezolutia, tratatul, referatul, adeverinta, chitanta, angajamentul, contractual, procura, certificatul, polita); de informare (anuntul, declaratia, comunicarea, instiintarea, notificarea, CV-ul, cererea, nota, formularul de inscriere, invitatia, telegrama); de serviciu (tabelul nominal, inventarul, adeverinta, diploma, facture, bonul); de corespondenta (scrisoarea, adresa, oferta);

     Are un destinatar colectiv sau individualizat;

     Se caracterizeaza prin toate calitatile generale ale stilului, mai ales prin simplitate, proprietate, precizie, stereotipie;

     Este obiectiv, neutru, impersonal, inexpresiv, rece, fara incarcatura afectiva;

     Functii dominante: cea denominativ-referentiala si cea persuasiva (destinatarul este avut permanent in vedere in formularea comunicarilor specifice). Apare frecvent si functia metalingvistica, in cazul definirii termenilor juridici sau administrative; au si o functie normativa (pt ca stipuleaza norme legislative pe baza carora se desfasoara activitatea in domeniile vietii publice etc.) . In acest caz, emitatorul este o persoana juridica, investita cu autoritate (isntitutia abilitata sa emita documente legislative intr-un domaniu dat), iar mesajul este elaborate in vrtutea unui temei legal. Destinatarii sunt diferiti: institurii subordinate obligate sa aplice prevederile legale (personae juridice), receptorul specializat (juristul, persoana fizica), receptori nespecializati care se informeaza asupra continutului documentelor legislative;

     Impartirea riguroasa a majoritatii textelor: parti, sectiuni, articole, paragrafe, alienate;

     Fata de alte stiluri este mult mai inchis la influente, servind insa ca sursa de imprumuturi (mai ales stilului publicistic);

     Prezinta si cateva variante interne: limbajul juridic administrativ, limbajul juridic oratoric (caracter oral, deschis aparitiei stilurilor individuale), limbajul ad-tiv (caracterizat de diversificare terminological pe domenii, permite, in functie de destinatar, unele elemente stilistice individuale);

     Caracteristici lingvistice si stilistice:

    Nivelul lexical:

    foloseste o terminologie consacrata, specifica fiecarei subcategorii functionale;

    apar o serie de clisee/ sabloane/ stereotipii: ca urmare, dat fiind faptul, solicit aprobare, luand in considerare. Uneori apar adevarate arhitecturi stereotipe: Proces-verbal, incheiat astazi

    Univocitate semantic, monosemantism;

    Specializarea vocabularului, care este destul de concentrate. Pe langa terminologia juridico-ad-tiva propriu-zisa, mai sunt folositi termini supratextuali ca: articol, litera, sectiune, termeni-suport ca ca: fapta, prsoana, masura si imbinari sau locutiuni ca: a se aduce la cunostinta, aflat in stare de detentie, a dobandi calitatea de a fi, a fi in drept sa

    Folosirea unor abrevieri specific (art., ali., lit., cap. etc)

    Nivelul morfologic:

    Mare frecventa a substantivelor, mai ales a acelora provenite din infinitive lungi: rezolvare, aprobare, executare, respectare, reglementare etc.:

    Mare folosire si a pronumelor nepersonale: oricine, toti, fiecare, acesta, cel, cine, aceeasi:

    Idem prepozitii si conjunctii;

    Neutralizarea opozitiei de gen la unele substantive personale: inculpat, invinuit, condamnat, petent, donator, contribuabil, parte, persoana, ruda;

    Predominarea singularului: invinuitul, proprietarul;

    Abundenta constructiilor cu genitivul si cu dativul: aplicarea prevederilor, in conditiile legii, adoptarea/ aplicarea sentintei;

    Frecventa formularilor impersonale, cu reflexivul pasiv se prevede, se mentioneaza, se pedepseste, se stabileste sau cu pasivul propriu-zis: sunt atribuite, este permisa, au fost insusite..

    Folosirea infinitivului sau a viitorului cu valoare de imperative: a se vedea, vor fi sanctionati;

    Folosirea prezentului gnomic: Inspectoratele organizeaza, indruma si controleaza activitatea

    Formularea unor enunturi depersonalizate prin inlaturarea unor pronume neaccentuate (Cand inculpatul este bolnav, se poate aplica masura internarii; Se adduce la cunostinta arestatului prelungirea) sau prin folosirea reflexivului ori a pasivului nedeterminarii (Incalcarea se pedepseste, Confiscarea poate fi dispusa)

    Nivelul sintactic:

    Predominarea coordonarii disjunctive (fapta de a nu permite sau de a se opune se pedepseste cu) care creeaza chiar formule fixe: din oficiu sau la cerere/ sesizare;

    Nr. mare de AT circumstantiale:In cazul in care exista mai multe situatii repetate In afara de cazul cand;

    Nr. Mare de circumstantiale cu nuanta temporal sau temporal cu nuanta conditionala: Daca prin hotarare s-a dispus atunci;

    Exprimarea sau introducerea unor circumstantiale prin constructii standard: in conditiile stabilite de lege, spre stiinta, in acest scop, in vederea, sub luare de semnatura, in mod corespunzator; potrivit cu, in conformitate cu, de natura sa, in masura in care

    Preferinta pentru predicate nominale: Infractiunea este fapta Autor este persoana

3.     Stilul publicistic (jurnalistic):

   Este mai greu definibil, avand variante foarte diferite intre ele, apropiate uneori de celelate stiluri, inclusive de cel belletristic;

   Unii specialist nici nu-I recunosc existent, iar altii il considera un limbaj mixt sau intersectorial (la fel ca limbajul politic sau sportiv), cu atat mai mult cu cat, in cadrul lui, se vorbeste de existent asa-numitei limbi transmise la distanta, prin radio, video, televiziune (deosebita si ea de limba vorbita si de aceea scrisa saucuprinzandu-le pe amandoua);

   Este propriu textelor de informare operative, cu atitudinea si mijloacele persuasive aferente (se face informarea publicului in legatura cu fapte, evenimente, idei, realizari, in general sau din anumite domenii, putand fi deci de informare generala sau specializate);

   Are atat forma expozitiva (oarala sau scrisa), cat si forma de dialog (oral sau scris);

   Are mai multe genuri:

       Informative: stirea, nota, reportajul, transmisia directa, cronica, afisul, interviul, comunicatul;

       Analitice: articolul de ziar, foiletonul, editorialul, tablet, glosa, recenzia, comentariul, discutia, polemica, medalionul, caricature, portretul, pamfletul. Unele dintre ecestea (mai ales ultimele enumerate, se afla la granite cu literature beletristica in intentie si in privinta mijloacelor stilistice folosite);

            Functiile dominante sunt cea informativ-referentiala si cea persuasiva, desi apare de multe ori si functia expresiva; Se adauga o functie educativa, una pragmatic si de divertisment;

            Scopul: mediatizarea unor informsatii diverse din diferite sfere ale activitatii umane, dar se urmareste si crearea unor anumite curente de opinie si influentarea publicului caruia I se adreseaza

            Destinatarul: are un rol important in formularea mesajului, de aceea mijloacele folosite sunt diverse, vizand atragerea, convingerea si chiar manifestarea acestuia in unele cazuri. De aceea, in functie de ponderea functiei informationale sau a celei persuasive (secondata de cea expresiva), mesajul poate fi concentrate (apropiat de cel stiintific prin asta sau chiar de cel oficial) sau amplu desfasurat (in raport cu volumul informatiei continute) si mai mult sau mai putin ornat;

            Foloseste, in mod frecvent, ca mijloace auxiliare, imaginile, fondul sonor etc.;

            Valorifica autenticitatea si atractivitatea expresiva a elementelor populare, familiar, neologice si chiar a celor regionale, a argoului si a jargonului;

            Preia, din nevoia adaptarii la tema materialelor p[ublicistice, elemnte proprii celorlalte stiluri, carora le da, frecvent, acceptii noi. De aceea,

            Are rol activ in imbogatirea si diversificarea limbii;

            Majoritatea textelor respecta cele cinci calitati generale ale stilului:; abaterile sunt intentionate, avand rol expresiv; dintre calitatile particulare, cel mai bine reprezentate sunt concizia, cursivitatea, accesibilitatea si expresivitatea;

            Componenta subiectiva a discursului poate fi explicita sau implicita (disimulata sub masca discursului obiectiv ex., sterile, apparent, sunt obiective, dare le au o evident nota subiectiva prin selectarea anumitor stiri, prin modul de prezentare si prin selectarea unor anumite imagini ilustrative);

            Component persuasive se realizeaza prin titluri incitante, menite sa capteze atentia, sa sintetizeze informatia, prin incipituri socante (lead), prin mijloace extralingvistice suggestive (imagini, caricature, scheme, tabele etc.);

            Rapiditatea cu care sunt scrise unele dintre textile publicistice le fac pe acestea sa abunde in abateri de la normele lingvistice (constructii nefiresti, stangacii,anacoluturi, pleonasme, dezacorduri), dar si in creatii lexical imediat impuse, formule retorice, figure de stil dintre cele mai inedited, cuvinte si sintagme memorabile (titluri, sloganuri, citate, parafrazari);

            Caracteristici lingvistice si stilistice:

    Nivel lexical:

    Diversitate si bogatie lexicala maxima, putandu-se vorbi de un vocabular eterogen foarte mobil (in care chiar apar creatii noi, cuvinte la moda, termeni compromise, evitati);

    Foarte deschis la neologismele de ultima ora;

    Valorificarea sinonimiei (lexical, sintactica si stilistica) si omonimiei in jocuri lingvistice;

    Apar compunerile diverse: franco-romana, financiar-bancara;

    Nivel morfologic:

    Folosirea formelor acazuale nearticulate: Convorbiri romano-ungare, Panoramic, Petrol Marea Neagra, Romani pe Himalaia, Puncte cardinale;

    Preferinta pentru nedeterminare (prin folosirea reflexivului pasiv sau a reflexivului propriu-zis: se comenteaza, a fost anuntata sau prin formulele implicante: ne amintim cu totii, Am putut vedea pana de curand;

    Domina constructiile nominale, absolute sau relative, izolarile: A fi cineva implicat intr-o asemenea afacere nu inseamnaFirmele mici, lipsindu-le posibilitatile financiare pentru dezvoltare, nu rezista competitiei

    Nivel sintactic:

    Este marcat subiectiv prin constructii retorice (interogatii, exclamatii, gradatii, enumerari, simetrie sintactica);

    Apare topica afectiva prin inversiuni, dislocari, insertii, digresiuni, formulary eliptice

    Nivel stilistic:

    Mare libertate in selectarea mijloacelor de expresie, de aici folosirea multor elemente de stil beletristic, structuri si constructii inedite, figure de stil frapante, cuvinte si sintagme simbol;

    Epitetul revelator, constructii cu valoare metaforica;

             Aspecte particulare:

    In textile publicitare predomina functia persuasive, activate prin strategii textuale si extratextuale (prin adaugarea imaginilor si a sunetului). Formele specific sunt: textul de prezentare (a unei carti, film etc); anunturile publicitare; sloganul publicitar (reclama tiparita, spotul rado, clipul video);

    Textele publicitare se caracterizeaza prin:

   Elemente informative combinate cu cele affective;

   Atitudine marcata subiectiv;

   Concizie si expresivitate maxima pt. a capta interesul;

   Paleta exicala cu accent pe termenii de culoare (neologisme, cultisme, regionalism, argotisme, termeni populari sau termeni literar-artistici);

    Apar si o serie de strategii de persuadare in textile publicitare:

  Plasarea protagonistilor comunicarii in enunt (ofertantul / producatorul noi, eu sau receptorul: tu, voi);

  Situarea unei informatii de mare impact in secventa-incipit;

  Prezenta structurilor argumentative: argument pragmatic, illustrative (rezultate statistice, clasificari, enumerarea efectelor positive, analogii, exemplificari), argument ale autoritatii (opinii ale expertilor, relatari ale unor celebritati ale momentului etc.);

  Utilizarea unor modalitati descriptive de reliefare a punctelor forte ale produsului promovat/ ale serviciului ofertat;

  Crearea unui scenariu narativ schematic (!!!);

  Apelul la intertextualitate: citarea (discursul raportat) sau parafrazarea (discursul aluziv) unor texte literare binecunoscute, a unor titluri clbre, a unor exppresii la moda, a unor aforisme, proverb etc.;

  Valorificarea celor mai diverse resurse de semnificare ale cuvintelor si a relatiilor semantic dintre acestea (denotatia, conotatia, paronimia, antonimia);

  Exploatarea valentelor expressive ale limbajului (figure de stil, procedee retorice, jocuri de cuvinte etc.);

  Textul de prezentare a unei carti este, de cele mai multe ori, un text de granita, care imbina dezideratele textului publicitar (strategii persuasive, accesibilitate etc.) cu elementele specific unui studio critic (judecati de valoare, limbaj specific paratextului, utilizarea unor termeni specializati etc.)

4.             Stilul colocvial/ familiar/ al conversatiei curente:

     Corespunde relatiilor neformale si neprofesionale dintre vobitori, de la cele familial, la cele amicable, colegiale, gospodaresti, ocazionale etc.;

     Este spontan, neelaborat si dominat de dialogul oral;

     Daca acceptam ca subdiviziune a sa limbajul epistolar, trebuie adaugate si unele forme scrise (scrisoarea familial/ amicala, cartea postal, telegram, invitatia, felicitarea biletul, notite, jurnale intime, amintiri, memorii, cugetari);

     Nefiind specializat, la configurarea sa contribuie toate functiile lingvistice, mai ales cea informative-denominativa, cea expresiva sic ea persuasive (corespunzatoare pt. emitator, referent si receptor); De asemenea, apare frecvent si functia fatica pt. controlul contactului sau a bunmei circulatii a informatiei, prin vocative, cuvinte de adresare (prietene, colega, domnule), indemnuri (asculta, fii atent, stii), formule de politete (permiteti-mi, va rog, nu va suparati), intercalari de confirmare a receptarii mesajului (Nu mai spune?, Chiar asa? Ei?, Interesant!, Bineinteles!);

     Scopurile actului de comunicare: informative, persuasive, educative, pragmatic, ludic, socializare, delectare, manifestare a unor trairi affective etc.;

     Comunicarea verbala este insotita si completata/ sustinuta si de elemente ale comunicarii nonverbal (gesture, semen, mimica, pantomime, imitatii sonore);

     Este, in general, relaxata, degajata, naturala, improvizata, incarcata emotional (component afectiva accentuata), presarata adesea de umor si de satira;

     Totusi, are o varianta superioara, inalta, sobra, de tinuta si una inferioara, joasa, neglijenta, familiar, dialectala, argotica etc.;

     Calitatile generale ale stilului se ilustreaza in mod diferit, in functie de factorii situatiei de comunicare,

     Calitatile particulare mai bine reprezentate sunt: accesibilitatea, oralitatea, naturaletea, expresivitatea;

     Raportarea la normele limbii literare este mai libera, abaterile fiind mai frecvente decat in cazul celorlalte stiluri functionale;

     Caracteristici lingvistice si stilistice:

    Mijloacele lingvistice sunt sarace, dar diverse;

    La nivel lexical, se prefer diminutivele, augmentativele, cuvintele/ expresiile familiar, termenii de argou, peiorativi, regionali, expresii idiomatice si orice alte imbinari mai mult sau mai putin fixe;

    Pe langa acestea, mai apar si constructii trunchiate, enunturi sintetice, fragmentate. Toate dau concizie, vioiciune, expresivitate si eficienta comunicativa exprimarii uzuale;

    Apar , de multe ori, sensuri denotative si influenta particularitatilor socio-profesionale (elem. De jargon, argou), locale (regionalism, termeni de limbaj popular sau din cel colocvial citadin) si individuale (limbaj original versus clisee lingvistice, neologisme versus termeni populari, regionali etc.);

    La nivel fonetic apar situatii determinate de specificul oral al comunicarii (de aici, regionalisme, etimologii populare, inversiuni ale unor sunete scluptura, adaugarea epenteza ierea harani, ori suprimarea unor sunete articolul hotarat, masculine sg. se elideaza frecvent);

    La nivel morfologic se observa prezenta dominant a persoanelor I si a II-a, a substantivelor (care desemneaza referentul real al discursului), a interjectiilor);

    La nivel sintactic se observa topica afectiva, frecventa enunturilor assertive, exclamative, interrogative ori imperative; apar si enunturi nominale (inclusive formulele de adresare si cele de salut); prezenta formularilor eliptice;

    La nivel stylistic se observa influenta spotaneitatii comunicarii, implicarea afectiva si competentele lingvistice ale emitatorului si ale interlocutorilor. Apare omare libertate in selectarea mijloacelor expressive. De asemenea, particularitatile de limbaj pot ilustra registrul familiar sau solemn, registrul neutru, ironic, ludic, umoristic, gnomic, argotic etc.

    Jurnalul literar si memoriile sunt considerate scrieri de granite, texte nonfictionale in care stilul colocvial, confesiv se converteste mai mult sau mai putin in cel belletristic.





Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: Pregatitoare Cand/ cum și de ce se intampla? Roata anotimpurilor
 Brose - proiect
 Managementul Proiectelor - Controlul proiectelor, mega si micro proiecte

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 PROIECT DE DIPLOMA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA - SUPURATIILE LOJELOR PROFUNDE DE ETIOLOGIE ODONTOGENA
 Diplomatie si conflict: relatiile internationale in timpul Primului Razboi Mondial
 Lucrare de diploma managementul firmei diagnosticul si evaluarea firmei
 PROIECT DE DIPLOMA CHIMIE INDUSTRIALA SI INGINERIA MEDIULUI - TEHNOLOGIA ACIDULUI GLUTAMIC

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 Lucrare de licenta educatie fizica si sport - sistemul de selectie in jocul de handbal pentru copii de 10-11 ani in concordanta cu cerintele handbalul
 Lucrare de licenta contabilitate si informatica de gestiune - politici si tratamente contabile privind leasingul (ias 17). prevalenta economicului asupra juridicului
 LUCRARE DE LICENTA management - Impactul implementarii unui sistem de management al relatiilor cu clientii in cadrul unei societati comerciale
 LUCRARE DE LICENTA Ingineria si Protectia Mediului in Industrie - Proiectarea unui depozit de deseuri urbane pentru un oras cu 200.000 de locuitori

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat profesional informatica - evidenta spital
 ATESTAT LA INFORMATICA - Gestionarea unui magazine de confectii
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM
 Proiect atestat electrician constructor - tehnologia montarii instalatiilor electrice interioare


Institutiile Uniunii Europene
Nivelurile comunicarii
Comunicare si cultura organizationala Cel mai important element al culturii organizationale este calitatea comunicarii intre membrii organizatiei
COMPORTAMENTUL ORGANIZATIONAL
Tendinte principale ale limbajului in societatea contemporana
Chestiuni de terminologie, de coerenta discursiva, de stiintificitate
Gradualitatea iconicitatii
Definirea relatiilor publice

Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu

 


.com Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.