Spatiul public, opinia publica

Spatiul public si opinia publica sunt termeni des intalniti in discursul mediatic.

Habermas descrie spatiul public ca:

retea utilizata pentru comunicarea unor continuturi si luari de pozitie, cu alte cuvinte a unor opinii;  in cadrul procesului de constituire a opiniei publice fluxurile comunicationale sunt astfel filtrate incat se constituie anumite concentrari tematice

(Habermas, 1992, 436

Friedhelm Neidhardt identifica trei functii de baza ale spatiului public:

functia de asigurare a transparentei,

functia de validare si

functia de orientare.

Functia de asigurare a transparentei se refera la  procesul comunicational, spatiul public trebuie sa fie deschis fata de grupuri, teme sau opinii  relevante pentru societate.

Spatiul public are scopul de a oferi cadrul pentru dezbaterea anumitor teme si idei colective pe care sa le infirme, sa le confirme, sa le dezvolte, cu alte cuvinte sa le valideze.

Spatiul public este producator de continuturi si abordari tematice pe care publicul le percepe, si cu ajutorul lor se orienteaza in anumite domenii ale societatii

Exista doua categorii de modele care definesc intr-o maniera diferita notiunea de spatiu public:

modelul oglinzii ce se dezvolta dinspre teoria sistemica si

modelul discursiv, avandu-l pe Habermas ca reprezentant important.

Modelul sistemic care privesc spatiul si opinia publica precum o oglinda a societatii, nu accentueaza aspecte normative.

Spatiul public permite o autoobservare si o autodescriere a societatii prin prezentarea publica a anumitor teme. Functia de validare joaca un rol central in special pentru politicieni, care isi confirma si legitimeaza in spatiu public anumite idei si actioneaza doar dupa ce le-au supus pe acestea unui dialog in societate.

Conform viziunii opiniei publice ca si oglinda a societatii, rolul sau  este eminamente informativ pentru politicieni, acestia putand afla care sunt problemele societatii prin intermediul spatiului public (Jarren, Donges, 2002, 114).

Ca orice model teoretic si perspectiva spatiul public-oglinda a societatii, are limitele sale. Astfel accentul cade pe partea de input a opiniei publice si nu este explicat modul in care opiniile sunt supuse unui proces de transformare in societate.

Modelul care are la baza conceptul de discurs (in sens de curent de gandire dezvoltat intr-o maniera a dialogului, nu in sens de speech) are ca punct de plecare lucrarea lui Habermas Strukturwandel der Öffentlichkeit. Transformarea structurala  se realizeaza prin trecerea de la spatiu public tip salon literar caracteristica secolelor XVIII si XIX la cel mediatic.

Rolul intalnirilor anumitor cercuri ale elitelor intelectuale este inlocuit in mare masura de mass-media.

Are loc o diferentiere intre sfera privata si cea publica. Publicul trece de la statutul de creator de cultura la acela de consumator de cultura. Pe langa transformarea structurala, Habermas tematizeza si transformarea functionala a spatiului public.

Opinia publica, manifestata prin intermediul intrunirilor politice publice in secolele trecute, este inlocuita de opinia publica ce se creeaza in cadrul talk-showurilor politice spre exemplu. Un rol deosebit in cristalizarea temelor publice, il joaca anumite interese economice.

Nivele ale spatiului public

Mediatic

selectie

tematic

selectie

encounter

Actori in spatiul public

Distingem trei mari categorii de roluri:

cea de “purtator de cuvant” (a se intelege intr-o acceptiune mai larga),

cea de mijlocitor al comunicarii si

cea de public.

Purtatori de cuvant, comunciatori sunt:

reprezentanti ai unor grupuri si organizatii,

avocati, care fara a detine o putere politica sau organizationala vorbesc in numele unor grupuri si organizatii,

experti care au competente tehnico-stiintifice,

intelectuali, ce isi exprima opinia dintr-un punct de vedere moral si

comentatorii, jurnalisti care isi exprima vis-a-vis de o tema sau un eveniment punctul de vedere.

In calitate de mijlocitor, actioneaza jurnalistii si in general echipele redactionale, iar publicul este adresantul acestei comunicari, public eterogen cu un grad scazut de organizare, publicul contine indivizi care nu au cunostinte conexe cu domeniul in care sunt formulate anumite opinii devenite publice, numarul acestora este cu atat mai mare cu cat publicul este mai vast.

Tipuri de opinie publica

Ralf Dahrendorf distinge trei tipuri de opinie publica care fac referire doar la ultimele doua nivele ale opiniei publice, la nivelul encounter participand practic fiecare dintre membrii unei comunitati respectiv societati: opinia publica latenta, opinia pub

Are loc o diferentiere intre sfera privata si cea publica. Publicul trece de la statutul de creator de cultura la acela de consumator de cultura. Pe langa transformarea structurala, Habermas tematizeza si transformarea functionala a spatiului public.

Opinia publica, manifestata prin intermediul intrunirilor politice publice in secolele trecute, este inlocuita de opinia publica ce se creeaza in cadrul talk-showurilor politice spre exemplu. Un rol deosebit in cristalizarea temelor publice, il joaca anumite interese economice.

Nivele ale spatiului public

Mediatic

selectie

tematic

selectie

encounter

Actori in spatiul public

Distingem trei mari categorii de roluri:

cea de “purtator de cuvant” (a se intelege intr-o acceptiune mai larga),

cea de mijlocitor al comunicarii si

cea de public.

Purtatori de cuvant, comunciatori sunt:

reprezentanti ai unor grupuri si organizatii,

avocati, care fara a detine o putere politica sau organizationala vorbesc in numele unor grupuri si organizatii,

experti care au competente tehnico-stiintifice,

intelectuali, ce isi exprima opinia dintr-un punct de vedere moral si

comentatorii, jurnalisti care isi exprima vis-a-vis de o tema sau un eveniment punctul de vedere.

In calitate de mijlocitor, actioneaza jurnalistii si in general echipele redactionale, iar publicul este adresantul acestei comunicari, public eterogen cu un grad scazut de organizare, publicul contine indivizi care nu au cunostinte conexe cu domeniul in care sunt formulate anumite opinii devenite publice, numarul acestora este cu atat mai mare cu cat publicul este mai vast.

Tipuri de opinie publica

Ralf Dahrendorf distinge trei tipuri de opinie publica care fac referire doar la ultimele doua nivele ale opiniei publice, la nivelul encounter participand practic fiecare dintre membrii unei comunitati respectiv societati: opinia publica latenta, opinia publica pasiva si opinia publica activa.

Prin opinie publica latenta se intelege totalitatea persoanelor care din diferite motive nu participa la dezbaterea publica.

Opinia publica pasiva se constituie din publicul si alegatorii ce participa sporadic la adunari si care pot fi membrii unor organizatii non-guvernamentale sau a unor partide, dar care nu participa activ la activitatile organizatiei sau ale partidului.

Opinia publica activa este formata din persoanele care iau parte intr-un mod activ la procesul de comunicare politica, iau decizii politice, tin discursuri in public si asa mai departe. Opinia publica activa constituie pana la zece procente din numarul alegatorilor.