Criza mediatica - Factori declansatori ai crizei mediatice, Efectele crizei mediatice

Criza mediatica

Este un caz particular al crizei de comunicare, generata de interventia mass-media in evolutia unei astfel de crize, ca urmare a deficitului de informatie oficiala, pe canalele obisnuite de comunicare. Atunci cand survine o criza, vidul informational este mare – cel putin in fazele initiale – informatiile existente sunt incomplete, deseori contradictorii si in continua schimbare. Atentia publicului va fi indreptata catre modul de actiune al organizatiei pentru rezolvarea crizei, iar feedback-ul acestuia se va reflecta in gradul de credibilitate si in reputatia organizatiei.

Caracteristicile comune ale crizelor mediatice sunt[1] :

prezinta o deosebita importanta pentru mass-media, dar genereaza stiri neplacute pentru organizatie;

sunt puternic emotionale;

sunt crize incluse si pot fi declansate atat de factorii interni, cat si externi;

sunt imprevizibile si niciodata nu vom sti sub ce forma vor aparea;

intensitatea lor depinde de amploarea sociala a evenimentului care le-a declansat, de consecintele sociale pe care le antreneaza in raport cu viata comunitatii precum si de gradul de implicare a publicului in evenimentul respectiv;

durata crizei mediatice este variabila in timp si, deseori, se intampla ca ea sa se stinga sau sa piarda din intensitate cu mult timp inainte ca efectele evenimentului care au generat-o sa dispara.

In functie de importanta sociala a evenimentului, mai pot sa apara si alte trasaturi relevante care pot defini criza mediatica. Deosebit de important este, insa, identificarea acelor elemente care concura la declansarea acesteia, pentru a cunoaste eventualele pericole care o pot potenta.

Factori declansatori ai crizei mediatice

Se cuvine sa mentionam faptul ca, in general, crizele mediatice sunt determinate de evenimente neprevazute in functionarea organizatiei, de un management defectuos sau de interese externe organizatiei. Exista anumiti factori declansatori care pot genera crize mediatice, cum ar fi[2] :

• situatii neprevazute, determinate de cauze naturale:

cutremure si alunecari de pamant;

inundatii;

incendii declansate de seceta sau traznete.

• situatii neprevazute, generate de functionarea defectuoasa a unor sisteme tehnice:

incendii declansate de instalatii electrice;

prabusiri ale aeronavelor;

deraieri de trenuri;

deversari de substante toxice;

poluarea mediului cu substante chimice, biologice sau nucleare;

caderea sistemului computerizat;

explozii ale rezervoarelor de combustibil sau agenti chimici.

• situatii neprevazute, datorate exarcebarii competitiei pe piata:

vanzarea silita a unor bunuri sau proprietati ale companiei;

falimentarea unor firme ca urmare a competitiei frauduloase sau sabotaj economic;

preluarea de catre companii mai puternice etc.

• situatii neprevazute, datorate unor actiuni umane intentionate:

atacul cu bombe la sediul organizatiei;

escrocherii si fraude;

sechestrarea, rapirea sau uciderea unui membru al organizatiei;

sabotajul industrial etc.

• situatii neprevazute, determinate de un management defectuos:

comercializarea pe piata a unor produse cu defecte sau care provoaca raniri, accidentari, intoxicatii;

oferirea unor servicii necorespunzatoare care nu garanteaza securitatea personala ori a bunurilor personale, siguranta in trafic (transport aerian, feroviar, terestru, posta, depozite bancare etc.).

• situatii neprevazute, datorate deficientelor in cultura organizationala si in capacitatea de comunicare a organizatiei:

reputatie negativa generata de: coruptie, birocratie, lacomie, ascunderea faptelor, minciuna, discriminarii etc.;

vizibilitate redusa datorata lipsei de comunicare sau incoerentei mesajelor;

gestionarea incorecta a imaginii, pierderea credibilitatii ca urmare a crizelor anterioare cu care s-a confruntat organizatia.

Efectele crizei mediatice

Unul dintre efectele crizei mediatice este pierderea controlului informatiei si al publicului. Daca actiunile intreprinse de organizatie nu sunt suficient de credibile, informatiile oferite sunt incomplete sau incorecte, publicul se va orienta catre alte surse care sa furnizeze informatiile necesare despre eveniment. In acest caz, imaginea organizatiei va avea mult de suferit, pentru ca aceasta va fi construita de catre altcineva decat de ea insasi; vor exista suficienti martori oculari, comentatori, analisti politici care sa vorbeasca in numele organizatiei.

Printre efectele pe care le genereaza criza mediatica enumeram[3]:

• Criza mediatica poate produce panica in organizatie: cand nu exista un plan de actiune prestabilit si exersat este foarte greu, daca nu imposibil, sa gestionezi o astfel de situatie. In acest caz, reactiile pot fi necontrolabile. Teama de raspundere reprezinta o alta reactie neplacuta care ia amploare pe durata crizei mediatice. Pe langa aspecte de genul cum va fi judecat de sef, de colegi, de prieteni sau familie, cum va reactiona publicul, teama celui intervievat, de regula managerul, va fi si aceea de a nu face publice anumite informatii confidentiale, a caror difuzare ar putea avea consecinte nefaste asupra organizatiei. Prin urmare, e posibil ca panica la nivelul organizatiei sa conduca la adoptarea unor masuri pripite, irationale, care amplifica si mai mult efectele negative ale crizei mediatice.

• Criza mediatica creeaza organizatiei o vizibilitate nedorita: atat evenimentul in sine, cat si mediatizarea sa intensa vor face ca publicul sa urmareasca atent si sa monitorizeze fiecare actiune a organizatiei. In consecinta, reactiile publicului nu vor intarzia sa apara si va critica fiecare miscare pe care o considera gresita. De aici si pana la pierderea credibilitatii nu mai e decat un pas. Este posibil ca, in mentalul colectiv, organizatia sa ramana cu imaginea din timpul crizei si sa fie nevoie de mari eforturi pentru refacerea imaginii reale.

• Eforturile de gestionare a crizei mediatice limiteaza orizontul de actiune si concentreaza actiunile organizatiei spre rezolvarea problemelor imediate legate de evenimentul care a produs criza: activitatile curente ale organizatiei raman pe plan secund, furnizarea de produse si servicii este mult ingreunata, pentru ca in timpul crizei se vor consuma resurse umane, financiare si materiale in cantitati importante, pentru gestionarea corespunzatoare a situatiei de criza.
• Criza mediatica poate degenera intr-o criza organizationala: atat membrii  organizatiei, cat si publicul extern s-ar putea simti speriati, confuzi, amenintati sau chiar tradati, de o organizatie despre care aveau o altfel de viziune. In acest moment, in cadrul organizatiei apar frustrari, care pot sa conduca la razbunari, conflicte, rasturnari de situatii cu efecte greu de prevazut si controlat, periclitand existenta si siguranta organizatiei. In plus, pe plan extern, partenerii, clientii ar putea sabota producerea sau livrarea pe piata a bunurilor si serviciilor organizatiei, ceea ce ar provoca un colaps din toate punctele de vedere. Astfel de actiuni pot antrena si accelera intrarea organizatiei in criza.

Sunt doar cateva efecte pe care le poate genera criza mediatica, in forma sa acuta. Pe termen lung, eventualele consecinte ar fi greu de estimat, iar pierderile incomensurabile. In plus, a doua sansa pentru refacerea imaginii organizatiei s-ar putea sa nu mai existe.