Nathaniel Hawthorne 1804-1864

Nathaniel Hawthorne

1804-1864

Putini scriitori au refuzat cu atata indarjire ca Nathaniel Hawthorne sa se conformeze normelor conventionale cu privire la mediul de origine si experienta unui mare romancier. Figura solitara, a carei ucenicie literara a fost reprezentata de cei doisprezece ani petrecuti in camera sa din Sa­lem, Massachusetts, unde locuia impreuna cu familia, Hawthorne putea afirma fara sa exagereze prea mult ca „ma indoiesc ca am stat de vorba cu mai mult de o jumatate de duzina de oameni in viata mea, barbati sau femei'. Pentru Hawthorne, scrisul nu era arta sociala a lui DICKENS [42] sau TROLLOPE [43], pe care ii admira, ci o explorare a universalului care straluceste sumbru sub suprafata lucrurilor. Asa cum a observat poetul si criticul american James Russell Lowell, „Daca nu s-ar fi nascut cu imaginatie poetica, ar fi scris tratate despre Originea Raului'.

Cu Scrisoarea rosie, prima mare lucrare literara clasica a Americii, Hawthorne a fundamentat prototipul genului particular de literatura americana: povesti de dragoste cu tenta existentiala. MELVILLE [47] vedea in Hawthorne un coleg „scafandru' a carui imaginatie alegorica l-ar fi ajutat sa gaseasca directia corecta in Moby Dick. Mijlocul secolului al XlX-lea a coincis cu aparitia unei varietati distincte de poezie si fictiune, iar Hawthorne este unul dintre promotorii acestui stil in literatura americana.

Familia Hathorne (Hawthorne si-a adaugat un w dupa ce a terminat Hawthorne s-a intors la Salem ca supraveghetor la Casa Vamilor, post pe care l-a pierdut ca urmare a infrangerii politice a democratilor, in 1848. in 1850 a publicat Scrisoarea rosie, care a devenit un bestt-seller si i-a consacrat reputatia drept unul dintre cei mai importanti scriitori ai Americii.

in roman, Hawthorne reia tema predilecta a pacatului si remuscarii, plasand-o intr-un context simbolic, undeva in trecutul puritan al S alemului. Adulterul comis de Hester Prynne si reverendul Dimmesdale si razbunarea planuita de Chillingworth ii ofera lui Hawthorne ocazia de a analiza consecintele psihologice ale pacatului si diversele moduri in care indivizii isi exprima identitatea morala, in literatura beletristica americana nu a mai existat pana atunci nimic asemanator cu drama simbolica a lui Hawthorne, cu ampla evocare a trairilor interioare proiectate intr-un peisaj istoric, bine conturat si sugestiv prin simbolistica sa. Nu este de mirare ca tanarul Herman Melville, care l-a cunoscut pe Hawthorne in Berkshires in timp ce scria povestea balenei, a vazut in el un mentor. Prietenia lor a fost mentinuta indeosebi de Melville cel agresiv si mult mai expansiv in timpul sesiunilor de „eroism ontologic', dupa cum le cataloga Melville, in care „tacerile pline de simpatie' ale lui Hawthorne ne sugereaza ca ii servea drept spectator volubilului Melville. Din nefericire, corespondenta entuziasta a lui Melville evidentiaza numai o latura a prieteniei lor; raspunsurile lui Hawthorne s-au pierdut.

Dupa succesul cu Scrisoarea rosie a urmat o lucrare foarte diferita, Casa cu sapte frontoane (1851), roman plasat in vremurile contemporane, a carui morala este anuntata de Hawthorne in prefata: „Adevarul, si anume ca raul comis de o generatie continua sa traiasca in generatiile urmatoare si se poate amplifica oricand, devine o sotie pura si imposibil de controlat'. Saga familiala a clanului Pyncheon din Salem ni-l infatiseaza pe Hawthorne aprofundand explorarile morale pentru a surprinde „nebunia caderii unei avalanse de aur dobandit incorect, sau a unei mosii pe capul unei posteritati nefericite', in timp ce trecutul isi face simtite consecintele asupra prezentului, in 1852, Hawthorne a publicat Iubirea din Blithsdale, pe baza experientei traite la Brook Farm, si o ultima culegere de poezii, Imaginea zapezii, care, cu exceptia Faunului de marmura (1869), ultimul sau ro­man, incheie seria scrierilor pentru adulti.

in 1852 prietenul sau din colegiu Franklin Pierce a devenit presedinte al SUA, iar Hawthronea intrat in contact cu lumea mai larga a politicii Si evenimentelor curente. Hawthorne a scris biografia de campanie a lui Pierce si a primit postul de consul la Liverpool, unde a slujit cu abnegatie Pana la alegerea noului presedinte James Buchanan, dupa singurul mandat al lui Pierce. Hawthorne a petrecut sapte ani in Europa, calatorind in Franta si Italia dupa ce a parasit postul si inainte sa se intoarca impreuna cu familia la Concord. A murit in 1864, in timpul unei excursii in Noua Anglie la care participa si fostul presedinte Pierce.

Geniul lui Hawthorne este unic in literatura americana, inegal in creatiile sale, dar ireprosabil sub aspectul seriozitatii morale, in scurtul sau studiu despre Hawthorne, HENRY JAMES [58] a scris: „A combinat intr-un mod aparte spontaneitatea imaginatiei cu grija obsedanta pentru problemele morale. Constiinta omului era tema lui, dar el a vazut-o in lumina fanteziei creatoare care adauga interes din propria substanta si, as spune, chiar si importanta'. Romancierul foarte diferit care era Anthony Trollope, desi admitea ca „nu a existat niciodata o minte mai eficienta, mai puternica si mai activa, dar mai putin rotunjita si mai ciudata decat cea a lui Nathaniel Hawthorne', declara ca „dupa ce il studiezi, o sa-ti dai seama de valoare lui. Va sadi melancolia in sufletul tau, te va nelinisti cu presimtirile sale sumbre, aproape ca te va zdrobi cu grijile lui imaginare; dar iti va da posibilitatea sa te simti cu cativa centimetri mai inalt in tot acest proces'.

146