Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice



Acasa » familie » asistenta sociala
DOMENIUL PROTECTIEI COPILULUI INTRE EXPERIEREA VOCATIONALA A ASISTENTEI SOCIALE SI EXACTITATEA JURIDICA

DOMENIUL PROTECTIEI COPILULUI INTRE EXPERIEREA VOCATIONALA A ASISTENTEI SOCIALE SI EXACTITATEA JURIDICA





DOMENIUL  PROTECTIEI  COPILULUI  INTRE  EXPERIEREA  VOCATIONALA A ASISTENTEI SOCIALE SI EXACTITATEA JURIDICA


Autor: Preot Ion Petrica
Sursa: Biserica si asistenta sociala din Romania

1. Argumentare

Dupa aparitia crestinismului, vreme de aproape doua milenii, ocrotirea persoanelor, a grupurilor si comunitatilor aflate in situatii problematice a fost preocuparea exclusiva a Bisericii[1], statele neimplicandu-se in domeniul social decat cu functii represive. Din zorii crestinismului si pana prin secolul al XIX-lea[2], asistenta sociala practicata de institutiile si ordinele religioase a fost principalul punct de sprijin pentru saraci si pentru celelalte categorii defavorizate. In unele perioade ale Evului Mediu si apoi in epoca avantului capitalist, au existat initiative asistentiale (destinate in special saracilor) avandu-i ca promotori fie pe indivizii bogati atasati valorii crestine a caritatii, fie comunitatile rurale si urbane, utopistii si industriasii convinsi de eficienta economica pe termen lung a imbunatatirii conditiilor de viata ale salariatilor lor. Trebuie precizat, de asemenea, ca insasi puterea politica din anumite tari (in special din cele protestante) a manifestat un oarecare interes pentru problemele sociale, insa dintr-un alt unghi si din alte motive decat cele ale Bisericii.[3]


In Biserica „asistarea copiilor orfani, se facea in virtutea legaturii sacre, misterioase care ar fi existat intre parintii decedati ai acestora si satenii cu care ei frecventasera aceeasi biserica. Preotul hotara, in cazul in care nu existau rude — sau existau, dar nu aveau suficiente forte de asistare —, ce persoane sa se ocupe de intretinerea si educatia copiilor orfani. Aceasta decizie de mare responsabilitate revenea preotului in virtutea faptului ca era considerat „parintele“ comunitatii, dar si al enoriasilor sai — care se considerau „frati“. Oricum, reprezenta un mare pacat, pentru rude, vecini si pentru ceilalti credinciosi ai comunitatii satesti, lipsirea orfanilor de cele necesare unei existente normale“.[4]

Cu toate ca acum, la inceputul mileniului al III-lea, asistenta sociala se practica intr-un mediu laic si chiar laicizat complet (gandindu-ma la tarile apusene unde statul este desprins total de Biserica cum sunt: Franta, Spania, Olanda etc.), totusi in forme organizate si neorganizate, oficiale si neoficiale, Biserica ramane sa aiba un cuvant important de spus la o asemenea indeletnicire.

Toate domeniile asistentei sociale sunt destul de importante. La nivel mondial se da o atentie deosebita sistemului de promovare si protectia drepturilor copilului. De asemenea, se insista si asupra problemelor legate de varstnici, multe universitati care au in componenta lor si facultati de asistenta sociala se orienteaza spre asistenta sociala gerontologica. Eu voi ramane axat, in acest proiect de cercetare, pe o problema ce vizeaza domeniul protectiei copilului din Romania. 

 De la bun inceput, surprinzator de placut pentru mine a fost informatia pe care am gasit-o in cursul (varianta PowerPoint) doamnei prof. univ. dr. Elena Zamfir in care se mentionau urmatoarele: „actul de nastere al asistentei sociale moderne poate fi considerat anul 1775 — aparitia primei legi de protectie pentru copil si a infiintarii unor institutii specializate pentru persoane aflate in dificultate: fete-mama, saraci, bolnavi, persoane cu handicap, varstnici.[5] Iata un lucru demn de luat in seama! Preocuparile lumii pentru copil si pentru problematicile lui incep cu secolul al XVIII-lea. In Romania postbelica, iar apoi postdecembrista putem vedea din punct de vedere legislativ ce s-a intamplat in domeniul atat de sensibil al protectiei copilului. Figura 1[6], de mai jos, va da informatia necesara cunoasterii indeaproape a fenomenului privit dintr-o perspectiva juridico-normativa. 


Imbunatatirea situatiei copiilor din Romania si asigurarea celor mai bune conditii pentru ca ei sa creasca sanatosi, sa aiba o ingrijire si o educatie de calitate si sa participe activ la viata comunitatii constituie unul dintre principalele obiective ale politicilor sociale adoptate in tara noastra dupa momentul lui `89.

Vedem ca in Romania, incepand cu anul 1970, copiii cu nevoi speciale au beneficiat de o lege si anume, Legea nr. 3/ 26.03.1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori,[7] emitent fiind Marea Adunare Nationala, lege care cuprindea un numar de 25 de articole si care depasea oarecum anumite hotarari luate in anii anteriori cum ar fi Hotararea nr. 809/1954 privind ocrotirea copiilor ramasi fara parinti sau lipsiti de posibilitatea de a fi crescuti in familie sau HCM nr. 106/1965 privind organizarea si functionarea invatamantului de cultura generala pentru copii cu deficiente senzoriale, fizice si intelectuale. Progresiv dupa 1989, din punct de vedere juridic, domeniul protectiei copilului s-a imbunatatit considerabil la nivel legislativ culminand cu pachetul de legii din anul 2004: Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului; Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei; Legea nr. 274/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii; Legea nr. 275/2004 privind Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.

Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului cuprinde in aria sa de reglementare toti copiii, indiferent unde se afla acestia, in familie sau in sistemul de protectie, in scoala sau deja pe piata muncii, in tara sau in strainatate, indiferent de situatia lor si fara nici o discriminare, garantand acestora exercitarea drepturilor lor, prevazute de Conventia ONU[8] cu privire la drepturile copilului. Totodata este accentuat rolul primordial al parintilor si familiei in cresterea si educarea copilului si in subsidiar interventia autoritatilor statului in situatia in care familia nu poate raspunde in mod corespunzator nevoilor copiilor.

Exista multa legislatie in domeniul protectiei copilului. De aceea, atunci cand vorbim despre protectia copilului, vorbim, de fapt, de asistentii sociali care instrumenteaza cazuri ale copiilor aflati in dificultate, care monitorizeaza copiii institutionalizati etc. La un moment dat apare o problema: asistentul social se poate afla intre experierea vocationala a asistentei sociale si exactitatea juridica. Lucrand de sapte ani in acest sistem (incepand cu anul 2002), am putut observa cum partii scriptice (intocmirea dosarului) i se oferea o mai mare importanta decat „expunerii“ profesiei nobile de asistent social. A prezenta un asemenea aspect in domeniul protectiei copilului in care sa putem masura cat este experiere vocationala a asistentei sociale si cat este exactitate juridica, eu zic ca devine un subiect de cercetare nemaipomenit (si ma refer mai ales la „taramul“ romanesc).

Nu este o tema cu continut conceptual si nici nu voi face o abordare eseistica, ci va fi una cat se poate de reala. 

2. Asistenta sociala ca profesie si specificitatea ei in domeniul protectiei copilului

Asistenta sociala este o activitate profesionala de ajutorare a persoanelor aparte[9] sau a unor grupuri si comunitati, pentru a-si restabili sau mari capacitatea de functionare sociala si de creare a conditiilor care sa favorizeze acest scop. Asistenta sociala reprezinta un ansamblu de masuri intreprinse de catre stat, de catre Biserica, de catre organisme non-guvernamentale spre a sprijini persoanele aflate in situatii deosebite, deficitare, a caror stare fizica sau psihica a fost afectata de diversi factori nocivi: aparitia unor boli cronice, deteriorarea starii materiale, calamitati naturale, varsta inaintata etc.

Asistenta sociala este o arta, o stiinta si, cu siguranta, o profesie. Este o arta, deoarece presupune din partea celui care o practica o serie de calitati personale, aptitudini deosebite, care prin educatie dezvolta deprinderi si abilitati, formeaza talentul necesar pentru a actiona intr-o mare diversitate de situatii, pentru a-i putea intelege pe oameni si a-i ajuta pe ei sa se ajute singuri. Este o stiinta, pentru ca a dezvoltat in timp idei, principii si concepte operationale proprii. Este o profesie[10], pentru ca presupune si tine seama de toate atributele unei profesii: detine un corpus sistematic, organizat teoretic, de cunostinte de specialitate; opereaza cu valori si simboluri comune; are institutii academice; se bazeaza pe un sistem legislativ si o dimensiune etica proprii; detine un profil profesional specific pentru a servi persoana in nevoie, in particular, si totodata pentru bunul mers al societatii, in sens mai larg.

Asistenta sociala capata un statut recunoscut si are si un corp de cunostinte stiintifice. Ea se inscrie in randul profesiilor care ajuta satisfacand anumite trebuinte umane. Astfel, trebuintele de natura fizica, ale corpului uman, sunt satisfacute de catre medicina; satisfacerea trebuintelor de natura afectiva revine psihologiei; atunci cand vorbim de satisfacerea trebuintelor de natura intelectuala ne gandim cu precadere la educatie; trebuintele spirituale, cele care transcend existenta noastra pamanteasca aduc in prim plan religia. In sfarsit, asistenta sociala inseamna capacitatea de a satisface relatiile cu altii.[11]

In domeniul asistentei sociale isi gasesc aplicare o serie de teorii care provin in principal din stiintele sociale, si anume: din sociologie, psihologie, economie, antropologie, politici sociale etc. si care se constituie in fundamente disciplinare ale profesiei. Cu timpul, pe masura dezvoltarii ei, Asistenta Sociala si-a creat o serie de teorii proprii, devenind limpede ca a actiona adecvat situatiei fara a dispune de un bagaj de cunostinte, ci numai prin invatarea din experienta, necesita timp foarte mult si un efort mult mai mare, creand o stare de nesiguranta fata de propriile solutii si confuzie in luarea de decizii, dand nastere imposibilitatii de a descoperi semnificatii corecte, explicite si sistemice in desfasurarea evenimentelor.

Un statut aparte il are asistentul social care lucreaza in domeniul protectiei copilului. Din punct de vedere al organigramei, un asistent social care este angajatul DGASPC-ului, detine, de fapt, functia de inspector (asistent social). Voi revenii asupra acestei probleme, deoarece eu am intitulat acest subcapitol Asistenta sociala ca profesie si specificitatea ei in domeniul protectiei copilului pentru a arata caracteristicile organizationale ale domeniului, dar si functia efectiva ocupata in institutia de ocrotire a copilului de catre un licentiat in asistenta sociala.

Pentru a lamuri specificitatea profesiei de asistent social in cadrul DGASPC-urilor, vreau sa prezint in cateva cuvinte si anumite caracteristici ale unei asemenea organizatii. DGASPC-ul reprezinta institutia care se ocupa de problematicile copilului dintr-un anume judet. Principalul ei obiectiv este sa faca cunoscute drepturile copilului si sa vegheze la respectarea lor.

Fiecare judet are o astfel de institutie de protectie sociala care este subordonata direct CJ-ului. Toate aceste directii de la nivelul judetelor sunt coordonate de catre ANPDC care este condusa de catre un ministru secretar de stat.

La baza institutii DGASPC sta Legea 272/2004[12] care poarta denumirea de Legea privind Protectia si Promovarea Drepturilor Copilului, Lege care se fundamenteaza pe  prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite, ratificata prin Legea nr. 18/1990, republicata si celelalte acte internationale in materie la care Romania este parte (asa cum am mai mentionat la nota de subsol nr. 7 din aceasta lucrare).

Forul superior in cadrul protectiei copilului intr-un judet este CPC-ul. CPC-ul este forul decizional, insa nu are personalitate juridica. Aceasta comisie este alcatuita (acum mai nou) din sapte membri din care fac parte: secretarul judetului, care detine si functia de presedinte al comisiei, directorul executiv al DGASPC-ului, care detine si functia de vicepresedinte al comisiei, iar restul de membri, provin de la institutii care interactioneaza cu institutia de protectie a copilului si cu interesul acestuia, insemnand Inspectoratul Scolar Judetean, Directia Muncii, un reprezentant al ONG-urilor, Inspectoratul Judetean de Politia, un medic pediatru.

DGASPC este institutia care se ocupa de intocmirea intregii documentatii cu privire la un copil, modeleaza informatiile, vine cu o propunere de masura de protectie (daca este nevoie, daca nu trece pe consiliere), CPC-ul (sau justitia, depinde de situatie) da „verdictul“, iar cei de la protectia copilului se ocupa pe mai departe de aplicarea cat mai exacta a masurii de protectie luata pentru copilul in cauza. Asa cum spune insasi legislatia, „drepturile prevazute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fara nici o discriminare, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de nationalitate, apartenenta etnica sau origine sociala, de situatia materiala, de gradul si tipul unei deficiente, de statutul la nastere sau de statutul dobandit, de dificultatile de formare si dezvoltare sau de alt gen ale copilului ale parintilor ori ale altor reprezentanti legali sau de orice alta distinctie.[13] (este vorba de articolul 7. din Legea 272/2004).



Din punct de vedere organizational DGASPC-ul este o institutie care interactioneaza cu alte institutii ale statului. Se poate vedea lucrul acesta din Figura 2[14], in care rolul institutiei este major.

 

Dupa ce am prezentat cateva aspecte despre institutia DGASPC-ului, revin la postul de inspector (asistent social) din cadrul acestei organizatii. Absolventii de asistenta sociala se pot angaja in cadrul DGASPC-ului pe posturi de inspectori, avand de fapt statut de functionar public. Foarte interesant acest aspect! Potrivit statutului functionarului public (Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, (r2), din Monitorul Oficial nr. 365/2007) angajatii Directiilor Generale (Judetene) de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sunt functionari publici, fiind absolventi de asistenta sociala cu functie de inspectori. Asadar, postului de inspector eu i-am adaugat o mica paranteza in care am facut precizarea de „asistent social“ pentru transparenta informatiei. In aceasta situatie, vorbim de specificitatea profesiei de asistent social din cadrul institutiei de protectie a copilului. Iata un amanunt care nu poate fi trecut cu vederea in momentul in care tema propusa de catre mine spre cercetare ar fi analizata cantitativ.

Figura 2. Asezare cadru interinstitutional a DGASPC-ului

 


Text Box: Trebuie privita cu multa atentie schema spre a vedea locul in care este situat DGASPC-ul si relatia de colaborare care trebuie sa o aiba cu celelalte institutii cu care interactioneaza copilul.

3. Consideratii generale asupra elementului juridic din domeniul protectiei copilului

Protectia copilului reprezinta un punct sensibil al asistentei sociale. De ce oare? Este vorba de copil. In ceea ce priveste viata copilului de pe intreaga planeta, trebuie ca toate sa se implineasca urmarind doar interesul superior al copilului. Cu toate acestea, eu am observat un lucru in acest domeniu care mi-a dat oarecum de gandit si care reprezinta un fenomen ce necesita studiu pentru a putea constata oficial ca realitate cele reflectate de catre mine. In protectia copilului sunt doua stiinte care se intrepatrund: asistenta sociala si juridica. Unui copil aflat in dificultate ii oferi sprijin folosindu-te de tehnici si de metode ale asistentei sociale, insa potrivite sau — am zice — in conformitate cu legile (aspectul juridic) care reglementeaza standardele procedurale care devin aplicabile in anumite situatii tinta. Mie mi se pare o prea mare importanta oferita „intocmirii juridice“ a dosarului, si o „delasare“ a aspectului vocational de asistent social in implicarea de rezolvare ca profesionist a unei situatii de criza a unui copil aflat in dificultate. „Toate actiunile umane sunt regizate social, derulandu-se dupa modele socialmente sintetizate si sanctionate. Ajutorarea indivizilor si grupurilor aflate in dificultate se supune si ea aceleiasi normativitati comunitare, aceleiasi conditionari contextuale in privinta stabilirii beneficiarului, a continutului si a manierelor de interventie. Acesta este motivul pentru care, intr-o organizare academica a teoriei asistentiale, analiza contextuala este o componenta de prima importanta.[15] Sigur, contextual vorbind, pachetul de legi emis cu privire la protectia copilului a stabilizat mult de tot intregul sistem. Insa, din punct de vedere ierarhic, eu as dorii ca in DGASPC asistenta sociala sa primeze si apoi pe locul doi sa se afle aspectul juridic de rezolvare a cazurilor. De ce? Apare foarte des superficialitatea, iar interesul asistentului social asupra persoanei in situatie de criza, din punct de vedere ontologic vorbind, scade, ajungandu-se la simplista intelegere de a sta bine cu dosarul la nivel de acte. Asistenta sociala este o stiinta cuprinsa in grupul stiintelor socio-umane si nu in stiintele juridice. Asistenta sociala are principii, iar aceste principii nu sunt legi, ci formulari cu continut (daca vreti limbaj) regasit in limbajul stiintelor socio-umane. Este nevoie in domeniul protectiei copilului, atat de experierea vocationala a asistentei sociale, cat si de exactitate juridica, insa fara a se inversa locurile si rolurile lor: sa fie mai intai exactitatea juridica si abia apoi experierea vocationala a asistentei sociale.

4. Domeniul protectiei copilului: Intre experierea vocationala a asistentei sociale si exactitatea juridica

Problema propusa de mine pentru o dezbatere sumara este una destul de serioasa. Exista, din pacate, o „dorinta“ la unii angajati din aceasta institutie, de a trata cazurile doar urmarind existenta actului la dosar, adica, de fapt, centrarea asistentului social pe dosar si nu pe persoana. „In general, sunt cunoscute doua tipuri de consiliere : una centrata pe rezolvarea de probleme si una centrata pe persoana. Cari Rogers a dezvoltat un model de consiliere nondirectiv, aceasta insemnand in buna parte ca nu consilierul, ci clientul decide ce se va discuta si in ce succesiune. Rolul consilierului este doar de a facilita si incuraja discutia. De cele mai multe ori, aceasta se concentreaza asupra lumii emotionale a clientului, si nu asupra unor probleme. Problemele pot fi o manifestare a unor tulburari emotionale ale clientului. Consilierul trebuie sa fie impreuna cu clientul inca de la inceputul procesului. Aceasta inseamna ca atitudinea consilierului este una deschisa, autentica, astfel incat clientul va renunta la mecanismele de aparare. Empatia este fundamentul procesului de consiliere.[16] Empatia, aceasta implicare interioara in viata clientului conteaza enorm de mult pentru ca, prin intermediul unei implicari in viata celuilalt, se ajunge la o definire mult mai exacta a problemei care a declansat criza clientului sau a beneficiarului de servicii sociale. In acest caz, intervin deja alte lucruri care normal ar trebui lamurite. In primul rand, vorbim de asistenta sociala[17], asadar vorbim de o intalnire cu celalalt aflat in nevoie, aflat in dificultate. In protectia copilului vorbim de copilul aflat in dificultate, care poate reprezenta o situatie minora de criza si care poate fi rezolvata apeland la serviciile sociale de tip primar[18], dar poate fi o situatie de abuz, de neglijenta, de exploatare prin munca care, de cele mai multe ori, necesita o implicare a serviciilor sociale de tip specializat[19]. Asadar, din start, o abordare de tip juridic a protectiei copilului poate genera mari pierderi in rezolvarea nu scriptica, ci faptica a unei situatii de criza. Chiar daca protectia copilului se regaseste in asistenta sociala, cred ca pentru rezolvarea unui caz vorbim de un ansamblu de stiinte care se intersecteaza in abordarea unei probleme majore a unui semen. Insa nu acele stiinte trebuie sa primeze.

Un ganditor roman, Teodor Baconsky, intr-un studiu interesant aparut in anul 2001, isi punea cateva intrebari oarecum provocatoare: „Cum sa armonizam respectarea traditiei rasaritene cu procesul nostru de integrare europeana? Care este deontologia relatiilor etnico-religioase dintre majoritate si minoritati? Cum putem extinde asistenta pastoral-caritativa a Bisericilor in sfere precum reconversia profesionala, etica familiei, morala publica educatia constitutionala, reinsertia marginalilor sau bioetica? Ce trebuie sa facem pentru ca afirmarea diversitatilor multiculturale sa nu afecteze pacea sociala si minima coeziune nationala? Cum putem reflecta valorile crestine in activitatea legislativa? Cum vom reduce decalajele materiale dintre persoane fara sa subminam proprietatea, concurenta, selectia si initiativa particulara? Cum putem detaxa filantropia fara sa alimentam evazionismul fiscal si economia subterana? Cum se impaca datoria crestinilor de a participa la viata comunitatii nationale si obligatia Bisericii de a nu face politica? Evident, lista ar putea continua[20].  Intrebari asupra carora raspunsul vine pe masura. Ceea ce m-a interesat in mod deosebit, sigur, a fost raspunsul la toate aceste intrebari pe care autorul si le-a pus. „Dupa mine, criza societatii noastre nu are numai explicatii socio-politice si economice: ea este, in amonte, rezultatul conjugat a trei formalisme. Formalismul liturgic al clerului, formalismul votiv al mirenilor si formalismul critic al intelectualilor. Preotii cred ca daca oficiaza slujbele si-au facut datoria. Crestinii cred ca daca finanteaza construirea unei biserici sau miluiesc un cersetor si-au asigurat mantuirea. La randul lor, intelectualii cred ca e suficient sa denunte, din varful buzelor, „ce nu merge“ pentru a-si fi indeplinit misiunea de „paznici“ ai destinului obstesc. Fireste ca aceste generalizari sunt instrumentale si metaforice. Le utilizez doar pentru a indica prapastia dintre vocatiile noastre specifice si aplicarea lor concreta. Solicit aici deplina ingaduinta a tuturor celor care, prin pregatirea, angajarea si chiar sacrificiul lor, dezmint imaginea de sus.[21]

In asistenta sociala, mai intai, ma refer la tot felul de probleme pe care mi le pun cu privire la semenul meu: „cine este celalalt?“, „il putem intelege cu adevarat pe celalalt?“, „il pot ajuta pe semenul meu care e in situatie de criza, de nevoie majora?“. Asistenta sociala — potrivit cu cele ce le-am citit si le experimentez — inclina si spre alteritate. Daca privesc alteritatea din perspectiva teologica ea reprezinta nu doar un simplu interes al meu pentru celalalt, ci chiar regasirea mea in celalalt[22], care — as putea spune — este un fel de reflexie (poate un fel de oglindire — sigur, tinand cont de diferenta ontologica dintre Dumnezeu si om) a perihorezei[23] treimice din Dumnezeu intre oameni. Deci centrarea activitatii in principal pe persoana (in acest caz pe copil/beneficiar) in protectia copilului si, in general, in toata asistenta sociala, cred ca e mai importanta decat instrumentarea cazurilor sociale doar urmarind o exactitate juridica. Exactitate juridica isi are si locul ei atunci cand apare fenomenul inevitabil de separare temporara/permanenta de familia naturala etc.

In cultura organizationala a institutiei unde lucrez, ambele, atat asistenta sociala, cat si partea juridica se regasesc intens in procesul muncii. Desi institutia nu fiinteaza in forma oficiala intocmai celei de acum, decat din anul 1997, totusi se poate vorbi de o cultura organizationala. Caracteristicile culturii organizationale la nivel de institutie a protectiei copilului le-as putea „traduce“ (poate oarecum fortat) in felul urmator:

1. Avand o tara a carei caracteristica cultural-organizationala, in urma studiilor facute — spre exemplu — de Hofstede[24], a fost aratata ca fiind centrata pe „colectivism“[25], acest lucru se regaseste si in institutia unde lucrez;



2. Desi institutia ar trebui sa aiba o orientare catre cultura feminista, adica sa puna accentul mai mult pe cooperare si pe o atmosfera mai buna de munca, lucrurile par sa tinda spre o cultura masculina si, anume, urmarindu-se o rezolvare a situatiilor doar din creion si, bineinteles, sa se primeasca salariul.

Aici lucrurile incep sa se desparta. Desi in psihologia organizationala spre exemplu in problema alegerii leadership-ului sau a managerului general, aspectul vocational este considerat unul invechit (ramas undeva la nivelul anilor `60), totusi in asistenta sociala consider ca vocatia inca isi are un cuvant greu de spus. Atata timp, cat cei ce intra in asistenta sociala sunt manati doar de nevoi externe cum ar fi: nevoia unui loc de munca, nevoia de bani, lejeritatea procesului muncii prin simplificarea voita a intregului ansamblu de tehnici si metode folositoare in tratarea cazurilor ivite etc., sigur se ajunge la o rasturnare atat cognitiva, cat si afectiva a implicarii potrivite cu cerintele a priori ale sistemului cadru de functionare al institutiei de protectie a copilului.

Un alt aspect care trebuie luat in calcul in aceasta problema pe care eu consider ca am identificat-o este si aceea ca in aceasta institutie interactioneaza si doua feluri de persoane cu doua feluri de profesii, chiar putem spune cu doua culturi profesionale: asistentul social si juristul. Un caz de copil aflat in dificultate poate fi privit din prisma a doua perspective:

a. din perspectiva asistentului social care trebuie sa identifice cazul si sa-l rezolve;

b. din perspectiva juristului care trebuie sa cunoasca si sa interpreteze corect legea si procedurile legale pentru a fi legal instrumentat un caz;

Cu toate acestea, in protectia copilului principalul factor care trebuie utilizat este asistenta sociala.

Spre exemplu, in problema copilului exploatat prin munca, cercetarile facute de catre cei de la ANPDC au ajuns la urmatoarele cauze:

— Nivelul scazut de trai;

— Raportul dezechilibrat dintre populatia activa si cea inactiva;

— Politicile economice ale guvernelor, care sunt tolerante fata de exploatarea prin munca a copilului;

— Lipsa educatiei de calitate;

Din tot acest demers rational al meu se poate observa ca foarte important este asistentul social de vocatie, mai putin o implicare juridica in situatie. As vrea sa raman la acest gand. Asistentul social trebuie sa gaseasca solutii potrivite mai intai cu profesia sa care este prin excelenta de natura socio-umana.

Prescurtari folosite in domeniul protectiei copilului,

dar si in materialul care urmeaza

ANPDC — Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului;

CJ — Consiliul Judetean;

CPC — Comisia pentru Protectia Copilului;

DGASPC — Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului;

SPAS — Serviciul Public de Asistenta Sociala (cel de la primarii);

AMP — Asistentii maternali profesionisti;

PIP — Planul individualizat de protectie (al copilului);

Bibliografie orientativa

1.               Buzducea, D. (2005), Aspecte contemporane in asistenta sociala, Ed. Polirom, Iasi.

2.               Doron, R., Parot, F. (2006), Dictionar de psihologie, Ed. Humanitas, Bucuresti.

3.               Dictionar de sociologie (2003), Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti.

4.               Dictionarul alteritatii si al relatiilor interculturale (2005), volum coordonat de Gilles Ferreol/Guy Jucquois, Ed. Polirom, Iasi.

5.                Enciclopedie de filosofie si stiinte umane (2004), Ed. All, Bucuresti.

6.                Hotararea Guvernului nr. 1434/2004 privind atributiile si Regulamentul cadru de organizare si functionare ale Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in Monitorul Oficial nr. 869/2004.

7.                Hotararea Consiliului Judetean Caras-Severin nr. 126/2004 privind organizarea si functionarea Comisiei pentru Protectia Copilului Caras-Severin in Monitorul Oficial al judetului Caras-Severin nr. 3/2005.

8.                Hotararea Consiliului Judetean Caras-Severin nr. 115/21.09.2005 privind reorganizarea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin in Monitorul Oficial al judetului Caras-Severin.

9.                Hotararea Guvernului nr. 1434/2004 privind atributiile si Regulamentul cadru de organizare si functionare ale Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in Monitorul Oficial nr. 869/2004.

10.             Ica, I. I. jr., Marani, G. (2002), Gandirea sociala a Bisericii, Ed. Deisis, Sibiu.

11.             Johnson, A. G. (2007), Dictionarul Blackwell de sociologie, Ed. Humanitas, Bucuresti.

12.             Legea nr. 47/2006 privind sistemul national de asistenta sociala in Monitorul Oficial nr. 239/2006.

13.             Moscovici, S. (1998), Psihologia sociala a relatiilor cu celalalt, Ed. Polirom, Iasi.

14.             Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 557, anul 172 (XVI), miercuri, 23 iunie 2004.

 15. Manual pentru Implementarea Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, Ed. Vanemonde, Bucuresti, 2006.

15.            Neamtu, G., Stan D. (2005), Asistenta sociala, Ed. Polirom, Iasi.

16.             Prelici, V. (2001), Asistenta sociala: idee, demers, profesie, Ed. Mirton, Timisoara.

17.             Preda, M. (2002), Politica sociala romaneasca intre saracie si globalizare, Ed. Polirom, Iasi.

18.             Petrica I. (2008), Conceptul sentimentului de comuniune sociala la Alfred Adler, Ed. Marineasa, Timisoara.

19.             Sofronie arhimandritul (1999), Viata si invataturile staretului Siluan Athonitul, Ed. Deisis, Sibiu.

20.             Idem (1998), Rugaciunea — experienta vietii vesnice, Ed. Deisis, Sibiu.

21.           Tratat de asistenta sociala (2003), volum coordonat de George Neamtu, Ed. Polirom, Iasi.



[1] Pentru lamurire pot fi citite tratate de asistenta sociala ecleziala cum ar fi — spre exemplu o lucrare deosebita si care cuprinde multa informatie — Gandirea sociala a Bisericii, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, coordonata de catre doi teologi: parintele Ioan I. Ica jr. si Germano Marani. De asemenea, in cartea mea Conceptul sentimentului de comuniune sociala la Alfred Adler, Ed. Marineasa, Timisoara, 2008, la capitolul al III-lea intitulat Comuniunea sociala in Biserica — viziunea eshatologica a crestinului asupra vietii prezint cateva momente exceptionale de asistenta sociala care au avut loc in viata Bisericii Crestine. 

[2] Mi-a dat foarte mult de gandit acest citat pe care l-am luat dintr-un tratat de asistenta sociala aparut la Editura Polirom din Iasi (a se vedea nota 3). Asistenta sociala sa se fi practicat in Biserica pana in secolul al XIX-lea reprezinta un lucru relevant. Revelatia crestina scoate in vedere si acest aspect foarte important: a te darui si a darui celuilalt. De altfel, in soteriologie (invatatura Bisericii despre mantuire) relatia treimica eu-tu-el sub forma de regasire a mea in viata semenului meu reprezinta un adevarat postulat. Fara a oferi sprijin celuilalt aflat in nevoi inseamna ca nu putem vorbi despre o finalitate in crestinism: mantuirea. „Iubirea fata de om, si in primul rand pentru cel sarac, in care Biserica il vede pe Hristos, se traduce concret prin promovarea dreptatii. Aceasta nu va putea niciodata sa fie infaptuita pe deplin daca oamenii nu-l considera pe cel aflat in nevoie, care cere un sprijin pentru a trai, nu ca o povara sau ca o piedica, ci o chemare la bine, posibilitatea unei bogatii mai mari. Numai aceasta constiinta va trezi curajul de a infrunta riscul si schimbarea pe care le implica orice incercare autentica de a veni in ajutorul altui om“ (Ioan I. Ica jr., Germano Marani, Gandirea sociala a Bisericii, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 180-181). Tot in cartea mea (mentionata la nota 1), am un capitol in care fac referire si la acest aspect: asistenta sociala practicata in Biserica pana in secolul al XIX-lea (pentru documentare a se vedea preot Ion Petrica, Conceptul sentimentului de comuniune sociala la Alfred Adler, Ed. Marineasa, Timisoara, 2008, p. 139 si urm.)

[3] Cristian Bocancea, Dimensiunea contextuala a asistentei sociale, in Tratat de asistenta sociala, volum coordonat de George Neamtu, Ed. Polirom, Iasi, 2003, p. 120 si urm. Nu am pus acest prim citat intre ghilimele din dorinta de a interveni cu anumite lamuriri direct pe text.



[4] Dumitru Stan, Fundamentarea asistentei sociale in spatiul romanesc, in Tratat de asistenta sociala, volum coordonat de George Neamtu, p. 483.

[5]  Elena Zamfir, Traditia asistentei sociale in Romania, curs, in varianta PowerPoint, slide-ul nr. 5.

[6] Am preluat aceasta schita care in lucrarea mea reprezinta Figura 1 din Manualul formatorului in domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului, editat de catre ANPDC pentru Proiectul Phare 2003 Campania de educatie privind drepturile copilului.

[7] Legea poate fi citita la urmatoarea adresa online: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1412

[8] Legea poate fi citita la urmatoarea adresa online: www.drepturilecopiilor.ro/spune/Conventia%20ONU.doc; Romania a ratificat aceasta Conventie ONU pe data de 28 septembrie 1990 prin Legea nr. 18/1990.

[9] Sunt cateva chestiuni asupra carora am accentuat destul de mult. Asistenta sociala este o profesie in care cel ce lucreaza in domeniu experimenteaza iubirea pentru celalalt. Din pacate, in multe institutii cu specific de asistenta sociala nu se intampla chiar asa. Daruirea pentru celalalt este de multe ori intrerupta de anumite aspecte normativo-juridice. In relatia cu celalalt trebuie sa vorbim de alteritate. „Substantivul alteritate pare a desemna o calitate sau o esenta, esenta celuilalt. Pe de alta parte insa, celalalt desemneaza lucruri foarte diferite: pe omul celalalt, pe aproapele nostru, pe Celalalt.“ (Gilles Ferréol, Guy Jucquois, Dictionarul alteritatii si al relatiilor interculturale, trad. de Nadia Farcas, Editura Polirom, Iasi, 2005, p. 14). Pentru teologi alteritatea reprezinta forma prin care eu ma regasesc in viata aproapelui meu. Viata lui devine viata mea. Iata o problema interesanta! Este total gresit ca in practica sa-i dai asistentei sociale un caracter mai mult juridic. Centrarea pe dosar (forma juridica) si nu pe persoana (sensibilitate, afectiune, dorinta de ajutorare etc.) — zic eu — este ceva negativ!

[10] Problema asistentei sociale ca profesie dezvolta un interes anume, insa ascensiunea — sau am putea spune folosind termeni de psihologie organizationala: dezvoltarea cariei — asistentului social se face luand in calcul si clientul. In cursul domnului prof. univ. dr. Marian Preda, intitulat Dezvoltari recente in managementul organizatiilor /Motivatie si performanta in organizatiile moderne, am gasit la slide-ul nr. 29 o expresie care mi-a dat foarte mult de gandit: „Nu urmari succesul — Fii diferit, lupta pentru semnificatie“. O asemenea abordare profesionala trebuie sa existe intr-o organizatie precum cea a protectiei copilului si nu numai. Asistentul social, in general, profeseaza urmarind succesul in forma sa de identificare cu semnificatia. Succesul asistentului social este atunci cand ajunge la semnificatie. Asa vad eu dezvoltarea carierei intr-o organizatie care are ca principal obiectiv de activitate asistenta sociala, iar nu o dezvoltare carierista prin lupta pentru putere. Sigur ca se tinteste si o „modificare“ in organigrama in care asistentul social poate ajunge chiar si manager general al institutiei unde isi desfasoara activitatea.

[11] Viorel Prelici, Asistenta sociala: idee, demers, profesie, Ed. Mirton, Timisoara, 2001, p. 8-9.

[12] Pentru documentare vezi Legi si Decrete, 272 Lege privind Protectia si Promovarea Drepturilor Copilului in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 557, anul 172 (XVI), miercuri, 23 iunie 2004.

[13] Manual pentru Implementarea Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, Ed. Vanemonde, Bucuresti, 2006, p. 10.

[14] Am preluat si modificat aceasta schita, care in lucrarea mea reprezinta Figura 2, din Manualul formatorului in domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului, editat de catre ANPDC pentru Proiectul Phare 2003 Campania de educatie privind drepturile copilului.

[15] Cristian Bocancea, art. cit., in Tratat de asistenta sociala, volum coordonat de George Neamtu, p. 112.

[16] Ioan Durnescu, Probatiunea si metodele sale de lucru cu infractorii in Asistenta sociala/studii si aplicatii, volum coordonat de George Neamtu si Dumitru Stan, Editura Polirom, Iasi, p. 343.

[17] Intr-un dictionar de sociologie am gasit cateva cuvinte care m-au surprins. Dorim o asistenta sociala curata fara implicari de ordin politic, electoral si de alta natura care pot vicia aceasta preocupare deosebita a oamenilor. La inceput, in cea mai mare parte a ei, asistenta sociala se practica in Biserica si era prin excelenta a Bisericii, iar cei ce aveau aceasta indeletnicire si vocatie o faceau ca voluntari. Astazi, ea mai exista in Biserica si va exista intotdeauna in Biserica pentru ca este cuprinsa in viata Bisericii intr-un mod neseparat si — as putea spune — prin contopire. In Biserica exista daruire, exista intrajutorare, exista fapta buna, exista alteritate etc. Cu toate acestea, in mediu laic, asistenta sociala este si poate fi supusa unor presiuni. „In mod deloc surprinzator, multi observatori din afara si-au exprimat ingrijorarea fata de preluarea psihoterapeutica periodica a asistentei sociale. De asemenea, dat fiind inerentul sau ca­racter moral, practica asistentei sociale a devenit obiectul unor controverse repetate, implicandu-i pe aceia care o privesc in primul rand ca instru­ment politic — fie pentru promovarea, fie pentru ingradirea dreptatii sociale.“ (Dictionar de sociologie (Oxford), editat de Gordon Marshall, trad. de Sergiu Baltatescu, Florin Iacob, Liviu Serbanescu si Cristian Toader, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2003, p. 55). Am tinut sa fac aceasta precizare pentru ca si in sistemul romanesc de asistenta sociala apar asemenea „ingrijorari“.

[18] M-am gandit la SPAS-uri, adica la Serviciul Public de Asistenta Sociala care functioneaza in cadrul primariilor. SPAS-urile trebuie sa ofere servicii sociale primare, adica sa se axeze pe identificare de cazuri, iar apoi de consiliere si de preventie.

[19] Adica implicarea DGASPC-urilor.

[20] Teodor Baconsky, Comunitatea imatura si dimensiunea etica a tranzitiei, din volumul Puterea schismei. Un portret al crestinismului european, Ed. Anastasia, Bucuresti, 2001, apud Ioan I. Ica jr., Germano Marani, Gandirea sociala a Bisericii, p. 579.

[21] Ibidem.

[22] Arhimandrit Sofronie, Viata si invataturile staretului Siluan Athonitul, Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 115-116.

[23] Termen teologic care desemneaza relatia de intrepatrundere in iubire dintre Persoanele Sfintei Treimi (Tatal, Fiul si Duhul Sfant) fara contopirea uneia in cealalta. Ca recomandare bibliografica pe aceasta tema propun spre lecturare cartile de dogmatica si intr-un mod special cartea parintelui arhimandrit Sofronie, Rugaciunea — experienta vietii vesnice, trad. si prezentare diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998. 

[24] Una din teoriile contemporane cele mai importante pentru organizatii este si cea a lui Geert Hofstede: Cele 5 dimensiuni esentiale pentru culturile nationale care influenteaza organizatiile; individualism vs. colectivism; amploarea puterii; evitarea incertitudinii; materialism vs. altruism; orientarea pe termen lung vs. termen scurt; La cursul de interculturalitate pe care l-am facut la Masterul de Psihologie Organizationala si a Conducerii de la Facultatea de Psihologie si Sociologie din cadrul Universitatii de Vest — Timisoara, cercetarea lui Hoftede ne-a fost prezentata amanuntit. In privinta individualism/colectivism scorurile pe care le avea Hoftede in urma cercetarii arata ca Romania este caracterizata de colectivism.

[25]Termen cu o aplicare generala si o varietate de aplicatii specifice. In sensul cel mai obisnuit, el desemneaza orice teorie sau practica politica sau socio-economica care incurajeaza proprietatea si controlul comunale sau de stat ale mijloacelor de productie si de desfa­cere. Aplicatiile particulare variaza mult, intru­cat exista numeroase exemple de organizatii colectiviste.(Dictionar de sociologie (Oxford), p. 107);









Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia

ASISTENTA SOCIALA A COPILULUI SI FAMILIEI
Standarde in ocrotirea persoanelor virstnice
Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului
PROIECT „Caravana perfectionarii asistentilor sociali din mediul rural” STUDIU DE CAZ Primaria Comunei Mosna, judetul Iasi
Legislatia privind plasamentul familial
Asistenta sociala si rolul ei
PROGNOZA DEMOGRAFICA PENTRU ROMANIA, 2010 – 2030
METODE SI TEHNICI SPECIFICE ASISTENTEI SOCIALE



Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu