Hiperemia preinflamatorie

HIPEREMIA  PREINFLAMATORIE

Hiperemia preinflamatorie este declansata in special de factorii fizici ce actioneaza prin excitarea repetata, actiune favorizata de pierderea de substanta a stratului de smalt si dentina, punandu-se astfel terminatiile nervoase din canaliculele dentinare si fibrele Tomes in contact direct cu acesti agenti patogeni.

Factorii chimico-toxici, reprezentati de exotoxinele bacteriilor aflate in procesele carioase ca si diversele substante medicamentoase utilizate in scop terapeutic pot determina, de asemenea, initierea unui proces inflamator pulpar.

Pulpita cronica deschisa si inchisa

Modificarile functionale pulpare rezultate in urma actiunii acestor agenti patogeni determina modificari functionale ce pun receptorii nervosi intr-o stare de sensibilizare, care determina prelungirea cu cateva minute a durerii, dupa incetarea excitatiei.

Morfopatologie

In hiperemia preinflamatorie s-au evidetiat o serie de modificari morfologice caracterizate prin:

prezenta vaselor sanguine dilatate, sinuase, cu pereti subtiri si marginatie leucocitara;

volum crescut al celulelor odontoblastice si partial al fibroblastilor care prezinta modificari de forma, numar si volum a organitelor celulare; se observa mai multi ribozomi si lizozomi, mitocondriile sunt mai mari, rotunjite si cu creste proeminente - toate acestea reflectand o activitate metabolica crescuta;

prezenta fosfatazelor alcaline in apropierea stratului de odontoblasti, semn al depunerii intense de dentina de reactie;

cresterea concentratiei de succindehidrogenaza si a unor substante cu rol de mediatori chimici (histamina, acetilcolina, leucotoxina);

prezenta agentilor microbieni in canaliculele dentinare, fara ca acestia sa fie evidentiati in tesutul pulpar.

Toate aceste tulburari morfologice sunt reversibile in conditiile interventiei terapeutice obtinandu-se un "restitutio ad integrum"al pulpei.

Simptomatologie

Caracterul durerii

localizata, pacientul indicand cu precizie dintele;

provocata de excitatiile termice mai mult la rece si mai putin la cald, sau de agenti termici, mai ales dulce;

de intensitate moderata;

dureaza cateva minute dupa incetarea actiunii excitantului;

survine de obicei dupa prepararea unor cavitati sau in urma slefuirii de bonturi, pe de o parte, datorita punerii in contact direct cu excitantul a terminatiilor nervoase, iar pe de alta parte, datorita temperaturii si vibratiilor din timpul actului terapeutic;

poate apare chiar dupa terminarea tratamentului cariei, cand restaurarea coronara s-a realizat cu obturatie metalica fara protectia pulpei; in acest caz durerea este transmisa prin intermediul obturatiei metalice la dentina si apoi la pulpa prin intermediul fibrelor nervoase si a prelungirilor Tomes.

Examenul obiectiv

evidentiaza un proces carios care nu a deschis camera pulpara;

hipersensibilitatea fundului cavitatii la palparea cu sonda;

hiperestezie dentinara pe peretii cavitatii.

Probele de vitalitate

sunt pozitive;

indica o usoara hipersensibilitate, cu aparitia senzatiei dureroase la excitatii de intensitate mai mica decat cele obisnuite.

Diagnosticul pozitiv se sustine pe:

persistenta durerii cateva minute dupa indepartarea excitantului;

existenta unui proces carios fara deschiderea camerei pulpare;

testele de vitalitate pozitive;

semnalarea, de catre pacient, a unor tratamente efectuate recent pe dintele respectiv.

Diagnosticul diferential se face cu:

hipersensibilitatea si hiperestezia dentinara - cand durerea inceteaza odata cu actiunea excitantului;

pulpitele acute coronare - cand durerile dureaza cateva ore, fiind mai accentuate.

Evolutie si complicatii

indepartarea factorilor cauzali poate determina revenirea la normal a pulpei.

daca insa interventia terapeutica este amanata, procesul inflamator evolueaza in raport cu starea reactiva a pulpei si cu natura agentilor patogeni spre o pulpita cronica sau spre o pulpita acuta seroasa.

Indicatii de tratament

eliminarea tesuturilor alterate - de multe ori pentru disparitia manifestarilor dureroase este suficienta indepartarea factorilor excitanti cantonati in dentina alterata si izolarea pulpei de eventuala actiune a excitantilor din mediul bucal care se realizeaza prin

indepartarea dentinei alterate, toaleta cavitatii si inchiderea ei cu un material de obturatie provizoriu; se recomanda evitarea pe cat posibil a instrumentelor rotative in favoarea instrumentelor de mana pentru indepartarea dentinei ramolite. Daca acest lucru este inevitabil, se recomanda utilizarea acestora cu multa prudenta, cu racire continua, atat a instrumentelor cat si a cavitatii cat si intreruperi foarte dese; in felul acesta se va evita actiunea nociva a excitatiilor mecanice si termice a frezelor, actiune care s-ar suprapune peste factorii etiologici ai hiperemiei.

tratamentul plagii dentare - substantele cu care va fi realizat tratamentul vor trebui sa fie necaustice trebuind sa aiba efecte usor antiseptice, calmante, antiflogictice, remineralizante. Actiunea acestor substante este secundara, principalul factor al vindecarii pulpare fiind reprezentat de indepartarea dentinei alterate si izolarea sa de mediul bucal.

protejarea pulpei dentare - rezultate foarte bune au fost obtinute prin utilizarea preparatelor pe baza de hidroxid de calciu aplicate pe fundul cavitatii peste care se aplica o obturatie de baza cu eugenat de zinc, sau ciment fosfat de zinc, in functie de materialul obturatiei definitive.

Utilizarea eugenatului de zinc in tratamentul hiperemiei pulpare are avantajul ca prin eliberarea eugenolului in cantitati mici se stimuleaza neodentinogeneza.

Pentru cavitatile superficiale, a caror adancime nu permit aplicarea unui strat protector gros sunt indicate aplicarile de lacuri izolatoare care contin rasini si care polimerizeaza rapid cand vin in contact cu aerul.

Sunt interzise impregnarile dentare cu azotat de argint, clorura de zinc si ferocianura de potasiu.

Daca in timpul indepartarii dentinei alterate, se produce accidental deschiderea camerei pulpare, este indicat coafajul direct cu hidroxid de calciu, precedat sau asociat cu substante medicamentoase, antiinfectioase si antiinflamatorii (antibiotice, corticoizi). Aplicarea acestei metode de mentinere a vitalitatii pulpare trebuie sa tina cont de starea generala si  varsta pacientului .

Daca factorul etiologic al hiperemiei pulpare este reprezentat de o obturatie metalica fara protectie pulpara, tratamentul consta in indepartarea obturatiei metalice si aplicarea unui coafaj indirect cu hidroxid de calciu sub o obturatie provizorie de eugenat de zinc.

Daca hiperemia pulpara isi continua evolutia spre faze mai avansate de inflamatie, atunci tratamentul de electie va fi concordant cu forma clinica respectiva.

Hiperemia pulpara rezultata in urma slefuirii dintilor in vederea acoperirii cu microproteze poate ceda odata cu cimentarea lucrarilor protetice.

Obturatia definitiva (de durata)

Daca simptomatologia clinica a disparut in urma tratamentului aplicat, se recurge la refacerea morfologica a dintelui respectiv, pastrand ca baza eugenatul de zinc.

Pentru obturatiile coronare din materiale compozite, se aplica obturatii de baza cu ciment fosfat de zinc sau cimenturi ionomeri de sticla.