MEDIUL INTERN

MEDIUL INTERN

Claude Bernard introduce in 1856 notiunea de mediu intern, initial referindu-se la sange si lichid interstitial, ca principale punti de legatura intre celula si mediul extern

Ulterior termenul a fost extins la toate umorile organismului (limfa, LCR, umoare apoasa, lichidele seroaselor etc.)

Definitie: mediul intern reprezinta mediul lichidian in care se desfasoara procesele fizico-chimice si biologice caracteristice materiei vii

Organismul, in conditii bazale, isi poate pastra constante, in mod remarcabil, volumul si concentratiile substantelor dizolvate

Constanta mediului intern este intuita de Claude Bernard in 1858 ca una din conditiile obligatorii ale normalitatii

Walter B. Cannon, in cartea sa Wisdom of the body 1932, introduce notiunea de homeostazie ca fiind proprietatea sistemelor (organismelor vii) de a-si mentine in anumite limite principalele caracteristici fizice si chimice ( gr: homoios asemanator si stasis oprire - pornind de la verbul istanai a face sa tina)

Componenta dominanta dar si cea mai mobila a mediului intern este apa.