Transmiterea virusului HIV

Transmiterea virusului HIV

In ceea ce priveste modalitatile de transmitere a virusului HIV, Seli Sfartz (1998, 22) afirma ca pragul minim de virioni necesari realizarii infectiei nu este cunoscut, desi se apreciaza ca volume minimale sange infectat pot produce infectia. La acestea adauga faptul ca virusul a fost identificat in saliva, lacrimile, urina pacientilor HIV pozitiv, totusi aceste materiale nu se plaseaza deasupra pragului infectios si nu realizeaza infectia.

In urma cercetarilor au fost identificate urmatoarele cai de transmitere a virusului:

contact sexual (heterosexual si homosexual) neprotejat cu o persoana infectat si care implica schimbul de fluide (sperma, secretii vaginale si sange);

transmitere prin utilizarea in comun a acelor si seringilor si a echipamentelor de injectare;

transmitere prin sange, transfuzii de sange sau transplant de organe de la un donator infectat cu HIV;

transmitere pe cale verticala (de la mama infectata la fat);

prin utilizarea de instrumente nesterilizate (stomatologie, acupunctura, cabinete cosmetice, obiecte utilizate in efectuarea tatuajelor).

1. Transmiterea pe cale sexuala este estimate ca fiind 90% din modalitatea de raspandire a infectiei in lume. Toate practicile sexuale neprotejate sunt potential infectante. Exista totusi unele diferente in riscul transmiterii infectiei, in functie de practicile sexuale utilizate. Boala SIDA a fost identificata mai intai in SUA la homosexuali masculini si apoi la partenerele sexuale ale unor bolnavi de SIDA.

a) Raportul homosexual sau heterosexual anal cu o persoana infectat implica cel mai mare risc de infectare datorita fragilitatii mucoasei anale. In acest caz, riscul este de 5 ori mai mare decat in cazul relatiilor heterosexuale vaginale.

Referitor la transmiterea homosexuala a virusului, Seli Sfartz subliniaza ca numerose studii efectuate la barbati homosexuali au demonstrat ca factorul major de risc al transmiterii virusului HIV este raportul anogenital, partenerul receptiv fiind cel mai expus. De asemenea, se scoate in evidenta faptul ca numarul partenerilor sexuali face parte din categoria factorilor de risc. Infectii precum sifilisul, gonoreea si virusul Herpes Simplex pot favoriza patrunderea virusului. Astfel, aspectul exploziv al cazurilor SIDA la homosexuali si bisexuali se explica prin caracterul relative inchis al acestor grupuri din populatie si prin multitudinea de parteneri, asociata unor comportamente de risc.

b) In ceea ce priveste raporturile heterosexuale vaginale, virusul HIV se poate transmite bidirectional de la barbat la femeie si de la femei la barbat. Aceste raporturi au un risc de transmitere diferit, in functie de sexul persoanei infectate si anume: de la barbat la femeie de 0,1- 0,2 % si de la femeie la barbat de 0,033- 0,1 %.

Studiile au aratat ca anumite comportamente si cofactori pot contribui la transmiterea heterosexuala a virusului. In SUA si Africa s-a demonstrat ca numarul partenerilor sexuali, toxicomania pe cale intravenoasa, prezenta unor infectii genitale cornice constituie factori favorizanti. De asemenea, in Africa sunt conditii maxime care favorizeaza diseminarea heterosexuala a infectiei HIV, ca de pilda: raporturi multiple, infectii genitale cornice, prostitutie, iginena necorespunzatoare. Pe langa acesti factori se mentioneaza ca transmiterea sexuala a virusului este in raport si cu statusul imun, riscul crescand in fazele avansate ale bolii, cand numarul limfocitelor scade. De asemenea, transmiterea este in corelatie si cu anumite caracteristici biologice are virusului HIV.

2. Folosirea in comun a acelor si seringilor este recunoscuta drept unul dintre factorii de transmitere HIV/ SIDA in randul consumatorilor de droguri injectabile inca de la inceputurile pandemiei. Ceea ce este numita in mod frecvent "folosirea in comun a acelor si seringilor" implica doi sau mai multi consumatori de droguri care folosesc succesiv acelasi ac si/ sau aceeasi seringa pentru a-si injecta o doza de drog lichid. Comportamentele care por duce la folosirea in comun a acelor sau seringilor include imprumutul, vanzarea si cumpararea si chiar folosirea acelori si seringilor aruncate de un alt comsumator. Lipsa intelegerii riscurilor legate de HIV poate duce la folosirea in comuna acelor si seringilor. La acestea se aduga faptul ca practica folosirii in comun poate fi mult influentata de contextul in care are aceasta loc, de normele si ritualurile grupului ,de lipsa accesibilitatii echipamentelor de injectare. Acesti factori de ce acele si seringile sunt folosite in comun chiar si atunci cand echipamentul steril este accesibil. Exista de asemenea alte cai de transmitere HIV, determinate in general de situatii sociale in care consumatorii de droguri isi prepara substantele si le folosesc impreuna. De exemplu, consumatorii de droguri injectabile de multe ori folosesc in comun si alte componente ale echipamentului in timp ce isi prepare drogul (recipienti de fierbere, filter, linguri, fiole si alti recipienti necesari pentru prepararea, depozitarea si transportul drogurilor).

Utilizarea seringilor si acelor sterilizate necorespunzator poate sa fi jucat un rol in transmitarea virusului HIV in unele tari in curs de dezvoltare (de exemplu, exista studii ce arata ca in Zair exista o corelatie semnificativa intre numarul injectiilor primate din ratiuni medicale si seropozitivitatea unor bolnavi). Numeroase publicatii au subliniat rolul acestor factori in declansarea epidemiei HIV/ SIDA la copiii din Romania.

3. Transfuzia de sange infectat sau produse de sange este cea mai usoara cale de transmitere HIV. Transmitarea prin sange si produse de sange este responsabila de 5 % cazuri de SIDA in lume si de 3 % in cele mai dezvoltate tari. Cu toate acestea , sansele unei infectari au fost reduse substantial prin instaurarea din 1985 a depistarii sistematice a anticorpilor anti-HIV la donatorii de sange. Insa, cu toate ca sangele donat este testat si se foloseste doar cel HIV seronegativ, exista donatori care sunt in perioada de fereastra imunologica in care testul este negativ, deoarece organismul nu a produs inca anticorpi specifici.

Transmiterea HIV este posibila si prin transplantul de organe, in cazul in care donatorul este infectat.

4. Transmiterea pe cale verticala poate surveni pre-, intra- si postpartum; contaminarea prenatala ar fi cea mai posibila, virusul putand fi izolat de la fat, chiar din a 15-a saptamana de sarcina; alti autori considera insa ca pasajul se poate realize mai tarziu, in ultimele luni ale sarcinii, dovada fiind faptul ca de obicei nou- nascutii sunt asimptomatici, iar durata incubatiei este asemanatoare cu cea inregistrata la cazurile ce se produc prin transfuzie de sange in perioada neonatala. Fara tratament, riscul transmiterii de la mama infectata la fat este cuprins intre 25 % si 40 %. Tratamentul mamei cu antiretrovirale in timpul sarcinii, nasterea prin cezariana si absenta laptarii scad riscul infectiei HIV sub 4 %. Specialistii recomanda ca sugarii nascuti de mame seropozitive sa fie alimentai artificial, cu preparate din lapte praf.

5. Transmiterea prin instrumente nesterilizate presupune ranirea sau penetrarea pielii sau a mucoaselor cu instrumente nesterilizate, ace pentru perforarea urechii sau efectuarea tatuajelor, foarfeci pentru manichiura, lame de ras toare acestea favorizand expunerea pielii vatamate la sangele infectat.

Riscuri de transmitere in functie de calea de transmitere