ALEXANDRU LAPUSNEANUL COMENTARIUL NUVELEI

ALEXANDRU LAPUSNEANUL

CONTEXTUALIZARE:

Costache Negruzzi a fost un reprezentant de seama al generatiei pasoptiste ( epoca pasoptista se fixeaza intre 1830-1860, alti reprezentanti: Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, I.H. Radulescu ) si cel dintai prozator romantic. Creatia artistica care l-a consacrat este nuvela de inspiratie istorica ,, Alexandru Lapusneanul", publicata in revista Dacia literara in 1840. Nuvela constituie una dintre primele manifestari reusite ale literaturii romane de inspiratie istorica si in acelasi timp modelul estetic al nuvelei istorice in literatura noastra. Prin calitatile structurii, compozitiei si stilului artistic este o capodopera a acestei specii. Intertextele la care se raporteaza Constache Negruzzi ( observatie : intertextualitatea este proprietatea textului literar de a se raporta la texte anteroare sau sincrone lui) sunt Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche (capitolul intitulat Cand au omorat Alexandru Voda 47 de boieri) si din cronica lui Miron Costin. In pagini memorabile nuvelistul concentreaza intamplarile sangeroase petrecute vreme de cinci ani ( intre 1564 si 1569) cat a durat cea de-a doua domnie a lui Al. Lapusneanul. Totusi, nuvelistul recurge la cateva licente istorice topind elementele factuale in fictionalitate.

POETICA NARATIVA

Opera lui Negruzzi este eterogena: un ansamblu de elemente romantice, realiste , clasice. De exemplu, nuvela A.L. uneste trasaturi variate care fixeaza doctrina clasica, romantica, realista. Elemente realiste: atentia acordata mediului, a vestimentatiei, credibilitatea faptelor ( unele elemente narative sunt semnalate in istorie) , naratorul obiectiv, omniscient.

Pentru a sublinia unele efecte, Negruzzi a folosit retele romantice: antiteza Lapusneanu- doamna Ruxanda. Antiteza angelic- demonic ( specifica psihologiei contrastelor ) are un rol bine determinat : ,, numai raportata la umanitatea ei, putem intelege marginile criminalitatii lui Lapusneanul" ( D. Popovici). Compasiunii pe care o arata Ruxanda victimelor domnitorului, Lapusneanu ii opune cinismul unui scenariu sangeros. Aspectele romantice ale nuvelei tin si de alegerea temei ( interesul pentru istorie, pentru trecutul national si pentru personaje exceptionale, iesite din comun ). Lapusneanul este vazut ca un personaj demonic cu manifestari patologice , un adevarat monstru. Lapusneanu este un demon alcatuit din contraste puternice : autocrat luminat dar si conducator stapanit de tenebre, luciditate / paranoia, stapanire de sine / impulsivitate, sadism, sinceritate in anumite momente / disimulare) . Tot de viziune romantica tine si structura de roluri a nuvelei : personaje contrastante ca pozitie sociala si interese. Antiteza poate fi descoperita si in evolutia subiectului : personalitate puternica, o vreme capabil sa-si afirme in exclusivitate vointa si libertatea extrema ( pina la aceea de a lua viata altora), el se dovedeste in cele din urma vulnerabil , supus destinului si este ucis de cei care la un moment dat parusera cei mai slabi in fata vointei sale. De asemenea interesul pentru folclor, in nuvela existand elemente populare. Un element romantic important este stilul in care este scrisa nuvela. Fraza lapidara, rezumativa ( ,, Acesta fel fu sfarsitul lui Lapusneanul" produce o intorsatura de limbaj cu o deosebita frecventa in povestirile romantice ale vremii).

Daca ne referim si la constructia nuvelei, trasaturile trimit spre clasicism : echilibrul compozitiei ( patru capitole de scurta intindere asemanatoare celor patru acte dintr-o piesa de teatru), evolutia gradata a conflictului ( tensiunea dintre boieri si Lapusneanu sporeste gradat in fiecare capitol) , mesajul nuvelei ( tiranul este omorat la sfarsit tocmai de sotia sa) . De echilibrul clasic ne aminteste si stapanirea limbajului ( exista o proportie perfecta intre elementele lexicale apartinand fondului comun al limbii si cele ce tin de categoria arhaismelor si a neologismelor. Nuvela poate fi citita fara dificultati, moldovenismele se contopesc cu arhaismele fara a se apela la ele in exces iar neologismele, desi nu intotdeauna perfect adaptate la sistemul limbii sunt inserate cu masura incat aproape ca nu sunt observate nici de specialisti.

TITLUL anunta protagonistul al carui destin va reprezenta axa textului. Ca personaj titular se observa formularea articulata hotarat a numelui sau in maniera rostirii arhaice. Intentia naratorului este de a evoca evenimente din istoria Moldovei dar si in egala masura aceea de a revela o figura de exceptie a acesteia.

STRUCTURA

Nuvela istorica are o constructie riguroasa repartizata in patru capitole de scurta intindere, precedate de cate un motto ce esentializeaza intamplarile relatate : I ,, Daca voi nu ma vreti, eu va vreu! " simbolizand vointa de neclintit a eroului de a recastiga tronul tarii cu orice pret ; II - Ai sa dai sama Doamna !" anunta, asemenea vocii oraculare , deznodamantul fatidic ce planeaza asupra familiei lui Lapusneanul ; III. Capul lui Motoc vrem exprima dorinta ce concentreaza ura poporului impotriva lui Motoc pe care il acuza de initierea tuturor faradelegilor stapanului sau ; IV ,, De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu " reprezinta o amenintare funesta a eroului aflat pe patul mortii la adresa celor care indraznisera sa-l calugareasca excluzandu-l din viata civila. In fiecare dintre cele patru capitole se produce o schimbare de decor. Prima parte se petrece la granita de la Tecuci, partea a doua in palatul de la Iasi, partea a treia la Biserica Mitropoliei si la palat, in sala de ospete, iar partea a patra se desfasoara in cetatea Hotinului.

Expozitiunea si intriga apar in capitolul I. Expozitiunea este in stil cronicaresc , rezumativ si foarte precis : ,, Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Stefan Tomsa , care acum carmuia teara, dar Alexandru Lapusneanul , dupa infrangerea sa in doua randuri, de ostile Despotului, fugind la Constantinopol , izbutise a lua osti turcesti si se inturna acum sa izgoneasca pre rapitorul Tomsa si sa ia scaunul pre care nu l-ar fi pierdut de n-ar fi fost vandut de boieri. " Intriga are loc intre A.L. ( care doreste sa-si recapete tronul si vointa boierilor care se tem de razbunarea lui. Solia de boieri ( vornicul Motoc, postelnicul Veverita si spatarii Spancioc si Stroici exprima atitudinea intregii clase a boierilor asupra careia se va revarsa mania voievodului. Naratorul le construieste fiecaruia dintre acestia cateva trasaturi de personalitate : Motoc e viclean si intrigant, Veverita e dusman vechi al lui Lapusneanul iar Spancioc si Stroici sunt tineri si ii insotesc pe ceilalti numai din iubire pentru tara pe care vor sa o protejeze de navala strainilor. Cunoscator al vulnerabilitatilor umane, prevazator si viclean, L. Il pastreaza pe langa sine pe Motoc , prevestind destinul celorlalti boieri moldoveni : ,, Te voi cruta, caci imi esti trebuitor ca sa ma mai usurezi de blastamurile norodului. Sunt alti trantori de care trebuie curatat stupul "

Capitolul II corespunde desfasurarii actiunii : plecarea lui Tomsa de pe tron, inscaunarea lui Lapusneanul, persecutiile sadice la care ii supune pe boieri , reactia de spaima a acestora, organizarea armatei pe baza mercenarilor, scena dialogului dintre A.L. si doamna Ruxanda . Dispar din prim-planul naratiunii Veverita, Spancioc si Stroici , este mentinut ca personaj important Motoc si este introdus de catre narator un personaj de structura antitetica in raport cu A.L . si anume doamna Ruxanda.

Capitolul al III-lea este concentrat pe punctul culminant al actiunii : uciderea celor 47 de boieri. Pregatit minutios si in taina, macelul este prefatat de sosirea domnitorului la Mitropolie unde fusesera chemati toti boierii. Tine in fata boierilor un discurs ipocrit in care isi cere iertare pentru faptele sale sangeroase si ii invita pe toti boierii la un ospat. La sfarsitul ospatului conform unui scenariu gandit cu sange rece, 47 de boieri sunt omorati de mercenarii domnitorului travestiti in slujitori. De asemenea naratorul prezinta in acest capitol si deznodamantul lui Motoc care va fi strivit de vointa domnitorului si de furia poporului dezlantuit.

Capitolul IV cuprinde deznodamantul actiunii. A.L. se refugiaza in cetatea Hotinului dar se imbolnaveste de o boala grava. Intr-un moment de ratacire si delir halucinator , de teama pedepsei divine, cere sa fie calugarit . Insa cand se trezeste din lesin, amenininta ca il va ucide pe unicul sau fiu, Bogdan. Spancioc si Stroici, ce fagaduisera lui Lapusneanul sa se intoarca inainte de moartea lui, vin sa-l vada pe patul mortii. Obligata sa aleaga intre sot si fiu, Ruxanda ii da celui dintai otrava adusa de boieri.

TEMA : Tema nuvelei este bipolara : a ) istoria , nuvela prezentand o pagina sangeroasa din istoria Moldovei reprezentata de a doua domnie a lui A.L ; b) puterea si modul in care dorinta de putere alieneaza omul.

CARACTERIZAREA LUI ALEXANDRU LAPUSNEANUL

- A.L este un personaj titular, principal, istoric, romantic.

P. principal: este singurul personaj care apare constant in toate capitolele nuvelei . Intreaga materie narativa este astfel dispusa in nuvela incat sa evidentieze treptele asecensiunii si apoi declinul brutal al personajului.

P. istoric : Ilustreaza procesul de literaturizare a adevarului istoric, de la calitatea de domnitor aproape neinsemnat in istoria Moldovei la aceea de personaj literar memorabil.

P. romantic : calitatea este subliniata de toti criticii literari care au lecturat critic nuvela. George Calinescu vede in acest erou ,, un damnat romantic, osandit de providenta sa verse sange ". Acelasi critic aminteste si alte trasaturi romantice: personajul se caracterizeaza printr-o psihologie a contrastelor, natura umana de o mare energie a faptelor. Expresia calinesciana ,, damnat romantic" surprinde una dintre reprezentarile frecvente din literatura romantica - imagine a geniului damnat adica a personajului care avand trasaturi neobisnuite, fiind incompatibil cu lumea in care traieste, este condamnat la izolare. Neinteles, damnatul are uneori izbucniri de protest vehement la adresa lumii. A.L. este dintr-un punct de vedere un damnat romantic: tradat de boieri in prima domnie, nevoit sa-si petreaca viata in locuri straine, neinteles in planurile sale de a da stabilitate Moldovei, subminat in toate intentiile sale bune de catre boieri , personajul se simte izolat in conditia sa de domnitor asemenea unui damnat romantic. In primele pagini ale naratiunii exista o replica ( ce a trecut neobservata) care evidentiaza atitudine a complet diferita a personajului istoric in prima sa domnie: ,,Au doar nu sunt si eu Unsul lui Dumnezeu? Au doar nu mi-ati jurat si mie credinta, cand eram numai stolnicul Petre? Nu m-ati ales voi? Cum au fost obladuirea mea? Ce sange am varsat? Care s-a intors de la usa mea, fara sa castige dreptate si mangaiere?

Asadar el facuse candva efortul de a-si cenzura firea impulsiva violenta, incercase sa conduca prin fermitate, nu prin amenintari si pedepse drastice insa esuase si fusese detronat prin tradarea boierilor. Tradat de toti chiar si de boierii care l-au sustinut el se schimba radical si se intoarce in Moldova dornic de putere si, concomitent, de revansa.

Concluzie : A.L este un personaj romantic prin a) alcatuirea sa antitetica; b) natura exceptionala ( personajele romantice se abat de la normele obisnuite de comportament); c) violenta pornirilor care se aseamana cu izbucnirile anarhice ale damnatilor romantici ; d) sfarsitul brutal, grotesc .( Traind izolat in palatul sau, insingurat printre cei apropiati , temut chiar si de sotia sa , care ii va intinde paharul cu otrava, ignorand nevoile acestuia, Lapusneanu este parasit de toti in clipa mortii. Printr-o ironie cruda a sortii, i-au fost alaturi doar victimele potentiale , Spancioc si Stroici deveniti calai. Replica lor sumbra : ,, Invata a muri tu care stiai numai a omori! condenseaza tragedia previzibila a tiranului ucis , pentru ca a ridicat crima la rang de lege.

In nuvela nu exista un portret fizic al eroului deoarece personajul isi defineste esenta prin aspectele de natura morala, psihologica si comportamentala

cruzimea impinsa pana la sadism. Scena uciderii boierilor si inaltarea piramidei de capete proiecteaza adevarate accese de sadism si dementa.

intentiile vindicative ( ceea ce implica orgoliul si egoismul )

capacitatea de a disimula ( implica o inteligenta practica, prezenta de spirit, o vocatie actoriceasca, ipocrizia)

sinceritate in anumite momente : in primul capitol ii spune transant lui Motoc ceea ce crede despre el, apreciaza patriotismul autentic al lui Spancioc si Stroici

ambitie, tenacitate

explozivul, colericul Lapusneanul este capabil de stapanire de sine in unele momente. Instinctiv, L. duce mana la jungher cand doamna Ruxanda face acel demers pentru oprirea uciderilor dar se stapaneste aducandu-si aminte ca ea este mama copiilor sai si ii promite un ,, leac de frica".

totusi , acest om al violentelor neinfranate, al gesturilor instinctive, domina prin luciditate conjunctura politica. Loviturile succesive date boierimii, mereu surprinzatoare , par de fiecare data efectul unor izbucniri, al acceselor de manie. De fapt ele se dovedesc ulterior actiuni gandite, premeditate pana in ultimele detalii ca etape ale unui plan maximal de lichidare. Urzeste planuri de ademenire a victimelor , planuri ce sunt totodata scenarii in care se distribuie pe sine( scena din Biserica Mitropoliei este relevanta pentru talentul actoricesc al protagonistului si pentru puterea de disimulare). De asemenea, lucid si cu putere de previziune, anticipase momentul dezlantuirii stihiale a poporului iar Motoc, aruncat in mijlocul norodului, devine tap ispasitor.

Al. L este un personaj romantic cu o evolutie sinuoasa : de la stolnic ajunge domn. Este un demon alcatuit din contraste puternice: luciditate politica, tenacitate, viclenie, inteligenta, disimulare, cruzime.