METAPLASME

METAPLASME

Cuvantul metaplasm este folosit in retorica generala cu denotatia "operatia care altereaza continuitatea fonica sau grafica, adica forma expresiei" . Metaplasmele se pot realiza in substanta fonica, dar si la nivel grafic; in masura in care poarta o semnificatie, semnele tipografice se numesc grafeme, prin analogie cu fonemele, ale caror trasaturi distinctive sunt femele.

Ca si celelalte metabole, metaplasmele se clasifica in functie de agentii operatori:

1. METAPLASME  PRIN  SUPRIMARE Suprimarea fonemului sau a fone­melor se produce la inceputul, la sfarsitul sau in interiorul cuvantului, in urmatoarele figuri considerate, in fonologie, "accidente fonetice":

-afereza (gr. aphairesis, lat. remotio "indepartare") este suprimarea unui sunet sau a unei silabe la inceputul cuvantului: a stampara pentru a astampara; Culae pentru Nicolae;

-apocopa (gr. apokope, lat. apocopa "scoatere afara") este scurtarea unui cuvant prin inlaturarea unui sunet sau a unei silabe: cinema[tograf], mate[matica], tele[vizor], "Si doamnele grabit au prins / Sa se grabeasca dinadins / Ca niciodat" (Cosbuc);

-sincopa (gr. synkope, lat. syncopa "taiere, scoatere") - contragerea unui cuvant prin eliminarea unei vocale sau a unei silabe din interiorul sau: dom'le, cel'lalt, tat'tau, uit'te, par'ca (ultimele doua gramaticalizate: uite, parca).

2. METAPLASME PRIN ADJONCTIE Adjonctia se produce la inceputul, in interiorul sau la sfarsitul cuvantului:

-proteza (gr. prosthesis "punere in fata") consta in adaugarea unei vocale la inceputul unui cuvant, dintr-o necesitate eufonica sau semantica: aista (lat. iste), alauta (lauta), alamaie (lamaie), a amirosi (a mirosi);

-prefixatia - cand elementul adaugat este un morfem: "Incantec sau descantec" (I. H. Radulescu);

-paragoga (gr. paragoge "prelungire") sau epiteza este adaugarea unui sunet "parazitar" (S. Puscariu) la sfarsitul unui cuvant, mai ales in vers: "De la Salcuta mi-era-re / Bordeiu' lu Stanislav / Dara-n el cine-mi era-re?" (Folclor);

-sufixatia reprezinta o alta forma a afixatiei / adjonctiei;

-epenteza (gr. epenthesis "adaos inlauntru") sau infixatia consta in adaugarea unui sunet neetimologic in mijlocul cuvantului, pentru reliefarea structurii sale silabice: fitecine, codobaltura.

Cuvantul-valiza rezulta din fuzionarea a doua cuvinte care au anumite caracteristici formale comune: évolution + volupté = évoluption; accolade + alcool = alcoolade (la R. Queneau).

Pentru adjonctia repetitiva, pe langa reduplicare (in limbajul copiilor), este citata rima, ca recurenta regulata a unitatilor fonice echivalente. Adjonctia repetitiva este mai evidenta in rima-ecou: "Acel ce-amorul desminte / Minte! / La noi, cu farmeci divine / Vine!" (Al. Macedonski) si in rima interna (sau homeoteleuton): "Nunul mare, mandrul soare si pe nuna, mandra luna" (Folclor).

Contiguitatea elementelor fonice produce alte doua figuri de repetitie:

-asonanta (fr. assonance) - repetitia vocalei accentuate in doua sau mai multe cuvinte: "Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate"(Gr. Alexandrescu); "Catalin./ Viclean copil de casa / Ce imple cupele cu vin" (M. Eminescu); unele sintagme ale gramaticii expresive precum: sapa si lopata, ca voda prin loboda, inalt si cascat, multe si marunte;

-aliteratia (fr. allitération "repetarea aceleiasi litere") - repetitie con­sonantica, cu efect eufonic, onomatopeic sau simbolic: "Prin vanturi vantul viu vuia"(G. Cosbuc); "Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie"(M. Eminescu); in limba comuna, in constructii precum: in lung si-n lat, praf si pulbere, mic si mare, multe si marunte etc.

3. METAPLASME PRIN SUPRIMARE-ADJONCTIE Problema sino­nimelor, metasememe la nivelul continutului, este actualizabila si aici, deoarece doi sau mai multi semnificanti coincid partial in privinta descrierii lor semice. Cazuri particulare ale sinonimiei stilistice sunt arhaismul si neologismul, deoarece pentru acelasi semnificat are loc o substitutie a semnificantilor.

In cazul calamburului (fr. calembour "gluma"), semnificantii fiind identici, dezacordul semnificatilor naste metabola si efectul umoristic. Calamburul perfect ar fi o omonimie totala.

4. METAPLASME PRIN PERMUTARE O distorsiune simpla a structurii morfologice a cuvantului este metateza (gr. metathesis "schimbare de loc"): lacra «racla», plocon «poclon»; in limbajul copiilor: ciumala «ciulama», camara «macara». Forma multor cuvinte romanesti se explica, istoric, prin mtateza: plop < lat. populus, padure < lat. paludem, castravete < sl. krastavita.

Anagrama (fr. anagramme "inversarea literelor") - procedeu de a forma cuvinte noi prin inversarea literelor altui cuvant: car din rac, peste din stepe. In sens ludic, se anagrameaza numele proprii pentru a obtine pseudonime: Mitru Perea din Petru Maior.

Palindromul consta in permutarea unitatilor elementare, asa incat suita fonica sa-si pastreze semnificatia coerenta. Interfereaza cu metagrafele, ca in patratul magic:

                                        SATOR

                                                  AREPO

                                                  TENET

                                                  OPERA

                                                  ROTAS

Concluzie: cu mici exceptii, expresivitatea literara a metaplasmelor este redusa, in comparatie cu a metasememelor si a metataxelor. Nu intamplator un numar mare de exemple a fost selectat din stilistica lingvistica.

Bibliografie obligatorie

Dragomirescu, Gh., Mica enciclopedie a figurilor de stil, Ed. Academiei, Bucuresti, 1975

Fontanier, Pierre, Figurile limbajului. Manual clasic pentru studiul tropilor sau elemente de tropologie, Ed. Univers, Bucuresti, 1977

Grupul m, Retorica generala, Bucuresti, 1977

Bibliografie facultativa

Genette, Gerard, Figuri, Ed. Univers, Bucuresti, 1978

Ricoeur, Paul, Metafora vie,Ed. Univers, Bucuresti, 1984

*** Terminologie poetica si retorica, Ed. Universitatii "Al. I. Cuza", Iasi, 1994

Autoevaluare

Analizati dinamica repetitiei si a permutarii in Trei fete de L. Blaga

Argumentati afirmatia: "Metafora simbolica este tropul cel mai complex"

Prezentati contrastiv conceptul metafora la L. Blaga si la T. Vianu

De ce este absent simbolul din majoritatea dictionarelor retorice?