METATAXE

METATAXE

Metataxele sunt metabole care, actionand asupra frazei, trimit la sintaxa. Termenul a fost creat de Grupul µ prin analogie cu metabola si cu metaplasma, existenti in vechea retorica.

In cautarea unui grad zero sintactic, se recurge la fraza minimala incheiata, compusa din doua sintagme (nominala si verbala), cu marci complementare. Din punct de vedere retoric, ordinea cuvintelor constituie aspectul cel mai important al sintaxei. Sub acest aspect, exista o ordine intelectuala si una afectiva, cu posibilitatea permutarilor, a jocului de pozitii.

Procedeele de armonizare a frazei sunt considerate figuri, pentru ca discursul uzual nu este preocupat de echilibru. Cea mai simpla figura a armoniei frazei este simetria: ea adauga o structura in plus la structura frazei obisnuite. Se numea perioada in patrat o perioada in care protaza si apodoza contineau cate doi membri de lungime aproape egala.

T.Vianu a impus ideea ca faima de stilist a lui Odobescu se datoreaza perioadelor sale (cu structura dubla sau tripla) si ca, de la Balcescu, nimeni ca Odobescu n-a mai utilizat precepte ale retoricii clasice precum "numarul" si "cadenta". Iata o perioada din Pseudokinegetikos cu o structura duala, cu elemente determinative aninate in cupluri succesive: "A fost fara indoiala un vanator inspirat si a stiut sa manuiasca bine arcul si sagetile, artistul subt a carui dalta s-a mladiit statua Dianei de la Luvru, acea mandra si sprintena fecioara de marmura, care s-avanta, agera si usoara, sub creturile dese ale tunicei ei spartane, scurta in poale si larg-despicata la umeri"

1. METATAXE PRIN SUPRIMARE Suprimarea partiala, slab reprezen­tata, tine mai degraba de nivelul limbii decat al expresivitatii.

Craza sau sinereza (gr. synairesis "contragere") este contragerea unui substantiv sau a adjectivului sau pentru a forma un singur cuvant: mini-jupa, mini-golf. In ortoepie, sinereza este contragerea a doua vocale succesive intr-una singura sau monoftongarea hiatului: alcol, coperativa, socetate, so-cial.

Suprimarea completa da elipsa (gr. elleipsis "suprimarea unui cu­vant"), figura in care informatia se pastreaza, in ciuda formei incomplete (termenul omis se subintelege): "A fost un bal cum nici intr-o capitala de judet nu se poate [sa fie] mai splendid". Elipsa poate genera locutiuni adjectivale: "tanar de conditie [buna]", adverbiale: "de cand lumea [este]" sau ambiguitati sintactice cu valoare stilistica, de pilda indicele de consecutiva de: "A ajuns [asa de rau] de-i plangi de mila".

Fraza nominala, consecinta a elipsei verbului, este un stilem al modernismului (la noi, al prozei lui Z. Stancu).

Zeugma (gr. zeugma "legatura", "injugare") consta in folosirea unui cuvant (predicat, atribut, complement) intr-o relatie gramaticala cu mai multe cuvinte din propozitie. Din suprimare rezulta o incongruenta semantica ("a ucis scaunele si paserile") ori gramaticala: "Nu era de vina viata conului Manolache; nici gandurile mele, raspunzatoare".

Suprimarea marcilor de coordonare poarta numele de asindet (gr. asyndeton "omiterea conjunctiei") si produce parataxa: "Trebuira sa plece, sa fuga, [si] sa scape"; "[fiindca] Umblam desculti, dardaim de frig - [caci e] primavara timpurie" (Z. Stancu).

Polisindetul, dimpotriva, consta in folosirea excesiva a conjunctiilor, in special a copulativului si (este o metataxa prin adjonctie).

Eliminarea semnelor de punctuatie afecteaza, de obicei, si dimensiunea semantica; sintactic, cuvintele capata autonomie si sunt antrenate in simbolizarea contextului.

Poezia vizuala a dinamitat ordinea lineara a discursului, inlocuind-o cu o sintaxa spatiala (cf. Caligramele lui Apollinaire).

2. METATAXE PRIN ADJONCTIE Adjonctia simpla actioneaza asupra frazei minimale in doua directii:

a)   digresiunea, prin incidente, paranteze si insertii. Linia comunicarii se frange, fraza fiind supraincarcata cu elemente anexe intercalate si deviante.

Concatenatia (fr. concatenation "inlantuire") este o anadiploza in lant, ilustrand si poliptota, adica repetarea termenului cu variatie flexionara: "Dar nu puteam ochi avand sa nu vaz, vazand sa nu iau aminte, luand aminte sa nu aseman, asemanand sa nu judec binele."(D. Golescu);

b) dezvoltarea, careia ii corespund expletitia, enumerarea, acumularea (de natura sinecdotica) si chiar apozitia.

La polul opus - "racursiul" care rezuma intr-un cuvant sau intr-o fraza un intreg pasaj. Este celebru Flaubert cu "inventia" sa din Educatia sentimentala, acolo unde face ca unui timp foarte scurt al discursului sa-i corespunda un foarte lung timp al fabulei: "Calatori. Cunoscu melancolia piroscafelor, desteptarile friguroase sub un cort, farmecul peisajelor si al ruinelor, amaraciunea simpatiilor rupte brusc. Se intoarse. Frecventa societatea si avu din nou alte iubiri. Dar amintirea staruitoare a celei dintai le facea pe toate fara vlaga; si apoi, violenta dorintei, prospetimea simtirii se pierduse".

Adjonctia repetitiva poseda doua ample figuri sintactice: armonia si metrica. Versul, ca unitate sintactica si metrica, este un fenomen de adjonctie metataxica. In poezie, masura si paralelismul sintactic, ca forme de simetrie, intretin o puternica redundanta formala.

3. METATAXE PRIN SUPRIMARE-ADJONCTIE. Silepsa (lat. syllepsis, gr. syllepsis "luare impreuna") este un acord realizat dupa sens si nu dupa regulile gramaticale: "Dat-au voie Stefan voda ostii sale sa prade in trei zile cat vor putea in Tara Romaneasca" (Gr. Ureche). La autorii moderni sunt putine silepse, deoarece creste exigenta formala - cu exceptia suprarealismului, ghidat de spirit ludic.

Anacolutul (gr. anakolouthon "intrerupere") - o rupere a continuitatii intr-o constructie sintactica. Discontinuitatea e produsa de intaietatea nominativului (= subiectul psihologic) fata de cazurile oblice: "Nasul Cleopatrei, daca ar fi fost mai scurt, fata lumii s-ar fi schimbat" (Pascal) sau, la I. Creanga: "Ei cum au dat de caldurica, pe loc li s-au muiat ciolanele".

Chiasmul (gr. chiasmos "asezare in cruce") este o simetrie in cruce, adica repetarea rasturnata a functiilor gramaticale. Mostenire latina, chiasmul a fost studiat prima oara la noi de catre B.P. Hasdeu in conferinta Estetica in sintaxa.

Obtinut prin inversarea celui de-al doilea termen al unui paralelism sintactic, chiasmul are functia stilistica de reliefare a termenilor; in finalul poeziei Morgenstimmung, Arghezi polarizeaza diferenta dintre principiul masculin si cel feminin in simboluri explicite si in deictice plasate antisimetric, in chiasm:

"Eu veneam de sus, tu veneai de jos

Tu veneai din vieti, eu veneam din morti".

Psalmul Intre doua nopti propune o structura redundanta in care paralelismul semantic este dublat de cel sintactic realizat in forma fals dinamica, incrucisata, a chiasmului:

"Mi-am implantat lopata taioasa in odaie.

Afara batea vantul. Afara era ploaie.

Si mi-am sapat odaia departe subt pamant.

Afara batea ploaia. Afara era vant".

4. METATAXE PRIN PERMUTARE Ca operatie relationala, permutarea modifica ordinea sintagmelor in propozitie si a morfemelor in sintagma.

Tmeza (gr. tmesis "taietura") este cea mai caracteristica forma de insertie. Ea desemneaza separarea unui cuvant sau a unei locutiuni (pe care uzajul le leaga strans) in doua elemente, prin intercalarea altor elemente: "duce-va-ti"; "fi-mi-re-ai al Naibii", in care infinitivul lung fire e taiat de dativul etic mi; "in ori si ce chip"; "fiind insa ca"; "atat era de frumos"; "cat este de mare?"; "ia sa dam mai bine cartile pe fata".

Hiperbatul (gr. hyperbaton "depasire", "trecere dincolo"), figura care consta in a scoate in afara cadrului normal al frazei unul dintre constituentii ei ficsi. Prin inversarea ordinii normale, elementul dislocat este perceput ca un adaos la finele enuntului: "Tu strangi pasarile-n goarba / la parau, ce stau sa soarba" (Dosoftei); "Trandafiri arunca rosii./ Trandafiri arunca tineri" (Eminescu). Barocul arghezian manifesta o inclinatie speciala pentru hiperbat: "Zeci de boabe-n cioc, de mei"; "Pe coaja bulevardului, de smoala"; "Hrana-n viscol pasareasca"; "Tacerea vocile si le-a pierdut / Care-o faceau pe vremuri sa rasune"; "Ca mana iti arsese, cu care-ai scormonit / In jarul din campul alb de sus, esti rasplatit".

Inversiunea (fr. inversion "rasturnarea ordinii") aduce schimbari in ordinea constituentilor frazei. Abaterea are loc in raport cu topica consacrata: subiect+atribut, verb+complement. Este frecventa antepunerea determinantilor:

-atribut: "Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate./ Si-ale valurilor mandre generatii spumegate." (Gr. Alexandrescu); "Imi place sa te vad in cuvenitul codru / Sub, ruginii si rosii, frunzele de vita" (L. Blaga);

-complement: "Frunza-n codru cat invie / Doina cant de voinicie"(Folclor); "Esti ca vioara, singura ce canta" (Arghezi).

Rara, postpunerea subiectului este perceptibila ca hiperbat: "S-a ridicat pe cer din Hodivoaia / Si din Flamanzi si Stanilesti, vapaia" (Arghezi).