Pleura

Pleura

Intre pleura viscerala si parietala nu sunt punti de legatura.

Intre ele, exista un strat subtire de lichid cu grosimea: 0.02 mm

Lichidul intrapleural:

a.      produs de pleura parietala

b.     irigata de vase din marea circulatie

c.      in capilarele pleurei parietale, presiunea hidrostatica: 30-35 mmHg, depasind presiunea coloid-osmotica, determina o transudare de lich intrapleural

d.     in capilarele pleurei viscerale, provenite de ramuri din a pulm, pres hidrostatica: 7 mmHg, pres coloid-osmotica: 25 mmHg - resorbtia lich intrapleural - prevenirea acumularii lui

• forta de retractie a plamanului - turtirea plamanilor spre hili - intre cele doua foite, o presiune subatmosferica: vid pleural
• presiunea vidului pleural:

- 2.5 - 4 mmHg (expiratie)

-6 -8 mmHg (inspiratie)

-12 -30 mmHg (inspiratia fortata)

• Pneumotoracele (aer in cavitatea pleurala)
• Comunicarea intre aerul atmosferic si cavitatea pleurala duce la:
• Colabarea plamanului
• Marirea cavitatii toracice
• La TBC, se instituie medical, pentru punerea in repaus a plamanului bolnav

Plamanul urmeaza pasiv miscarile cutiei toracice, datorita existentiei vidului toracic si peliculei de lichid. O data cu inspiratia, in caile respiratorii superioare si in plamani are loc o reducere a presiunii pana la aproximativ -1 sau -2 mm Hg. Ca urmare, aerul atmosferic este atras in alveole. Revenirea cutiei toracice din timpul expiratiei mareste presiunea intraalveolara la plus 1 sau plus 2 mmHg si favorizeaza expulzarea aerului. Expiratiile fortate cu glota inchisa ridica presiunea intrapulmonara la 100 - 150 mmHg (manevra Valsalva). Presiunea ridicata intrapulmonara face cutia toracica rigida, ea servind drept punct fix de sprijin pentru musculatura superioara care se contracta.