RAA

RAA

RAA e denumit si reumatism Bouillaud;

este o boala inflamatoare acuta determinata de infectia faringo- amigdaliana cu streptococ beta hemolitic grupa A ;- streptococul poate afecta inima, articulatiile,SNC, pielea, tesutul subcutanat; boala se poate manifesta prin aparitia izolata sau in asociere a unei poliartrite migratorii cu cardita si/sau coree;

boala e frecventa la copii intre 5-15 ani, mai rar la tineri si adulti;

frecventa e mai mare dupa faringite severe exudative;

tratamentul faringitei cu penicilina previne RAA;

bolnavii cu antecedente de RAA au risc crescut de recidive toata viata; riscul e mai mare la cei cu afectare cardiaca si la cei cu persistenta infectiei streptococice.

Mecanismul prin care streptococul beta hemolitic grupa A induce leziuni inflamatoare la nivelul articulatilor, inimii sau sistemului nervos central ramane incomplet cunoscut.

RAA este o boala autoimuna care are la baza similitudini intre anumite componente ale streptococului si antigene tisulare din inima, capsula articulara si neuron.

ANATOMIE PATOLOGICA

Boala se caracterizeaza histologic prin leziuni inflamatoare exsudative si proliferative prezente la nivelul inimii, articulatiilor.

Leziunile inflamatoare exsudative:

se intalnesc mai ales la inceputul bolii

sunt dominante la nivelul articulatiilor, seroaselor, vaselor sanguine si valvelor cardiace. Ele pot regresa spontan, lent, uneori fara urmari.

Leziunile proliferativ granulomatuase se dezvolta tardiv

- aceste leziuni se intalnesc in miocard, caracteristic fiind nodulul Aschoff considerat ca o leziune patognomomica a holii;

SIMPTOMATOLOGIE

Tabloul clinic al bolii survine dupa o perioada de latenta de 1-5 sapt de la infectia streptococica faringo-amigdaliana.

Debutul bolii poate fi brutal, daca prima manifestarea este artrita acuta sau insidios daca manifestarea initiala este cardita.

Artrita se intalneste la aproximativ 7 % dintre bolnavi

Atingerea articulara poate fi mono- sau poliarticulara, caracteristic fiind faptul ca este migratorie, tugace si prinde articulatiie mari (glezne, genunchi, coate, pumni) intr-o succesiune rapida;

Fiecare articulatie este afectata timp de 3- zile

Cand tratamentul antiinflamator este instituit precoce, interesarile pot fi mono sau oligoarticulare;

Durata poliartritei este de 2-3 saptamani, vindecarea facandu-se complet, fara sechele;

Articulatiile mai rar afectate sunt soldul si articulatiile mici ale mainilor si picioarelor.

Intr-un procent mic sunt afectati umerii si extrem de rar articulatiile temporo-mandibulara, sterno-claviculara si ale coloanei vertebrale.

Tesuturile periarticulare sunt tumefiate, calde, rosii si extrem de dureroase la mobilizare.

Raspunsul la terapia cu salicilati este prompt, putand fi considerat ca un test terapeutic pentru hoala.

Cardita apare la 40-50% dintre pacienti si este mai frecventa la copii decat la adulti si mai mult la fete decat la baieti.

Simptomele si semnele clinice ale carditei reflecta prezenta leziunilor inflamatorii la nivelul endocardului, miocardului si pericardului.

Endocardita se manitiesta clinic prin modificarea zgomotelor cardiace, aparitia de sufluri noi si modificarea celor preexistente. Cel mai frecvent apar trei tipuri de sufluri:

suflul sistolic de regurgitare mitrala;

suflul mezodiastolic, urmare a cresterii fluxului prin orificiul mitral;

suflul diastolic aortic exprima aparitia unei regurgitari aortice.

Miocardita se manifesta prin:

tulburari de ritm (tahicardie sinusala sau paroxistica, extrasistole, fibrilatie atriala

tulburari de conducere atrioventriculara (bloc de gradul I ), cardiomegalie, fenomene de insuticienta cardiaca.

Pericardita se manifesta prin durere pericardica specifica, frecatura pericardica sau mai rar revarsat pericardic.

Afectarea celor trei straturi cardiace realizeaza pancardita acuta reumatica

Coreea Sydenham este o manifestare rara, survenind la 15% dintre bolnavi, in special copii intre 9 si 12 ani.

Apare tardiv, la aprox 2 luni de la infectia streptococica. Se asociaza cu cardita, aparitia coreei survenind cand semnele carditei incep sa se stearga.

Debutul este precedat de o labilitate emotionala.

Manifestarile caracteristice constau din tulburari de coordonare exprimate prin miscari involuntare ale membrelor, muschilor fetei, tulburari de scris.

Nodulii subcutanati apar frecvent la genunchi, coate, umeri, occiput si coexista cu semnele clinice ale carditei. Sunt duri, nedurerosi, neaderenti la planurile profunde si au dimensiuni diferite ce variaza de la cativa mm la 5 cm.

Eritemul marginat se manifesta ca o eruptie cutanata localizata pe trunchi, fata sau coapse, nedureroasa, nepruriginoasa, fugace, formata din macule eritematoase neregulate si inegale, uneori cu centrul palid si periferia mai rosie. Ele insotesc artrita, cardita sau coreea.

Indicii morfo-functionali ai organismului. Importanta cunoasterii lor, pentru Kinetoterapie

Generalitati

Prin crestere si dezvoltare se intelege complexul dinamic de procese si fenomene biologice prin care trece organismul omenesc in evolutia sa de la nastere si pana la maturitate. 

Viata omului este caracterizata de trei perioade principale:

I. Perioada de crestere si dezvoltare (de evolutie);

II. Perioada de maturitate si reproducere. In aceasta perioada, organismul nu stagneaza, ci involueaza treptat, deoarece incepand chiar de la nastere anumite componente se degradeaza si mor (de exemplu, celulele sistemului nervos);

III. Perioada de involutie, echivalenta varstei inaintate (varsta a treia).

Prin crestere si dezvoltare se intelege complexul dinamic de procese si fenomene biologice, prin care trece organismul omenesc in evolutia sa, de la nastere si pana la maturitate.

Aceste notiuni, desi au o baza comuna si apar ca aspecte ale aceleiasi evolutii morfo­functionale, prin continutul lor sunt diferite. Astfel, in timp ce cresterea se desfasoara, mai ales, sub aspect cantitativ, pe baza inmultirii celulelor, tesuturilor, fibrelor musculare, etc. si poate fi urmarita prin masuratori repetate a inaltimii, greutatii, diametrelor, perimetrelor, capacitatii vitale, s.a., dezvoltarea reprezinta aspectul calitativ, dat de raportul dintre varsta si procesele de crestere si functionalitate a organismului omenesc. Dezvoltarea se apreciaza prin diferentierile caracterelor morfologice si functionale ale tesuturilor, prin perfectionarea si adaptarea progresiva a aparatelor si sistemelor, prin evolutia complexa si integrarea coordonata a lor intr-un tot unitar. Daca procesul de crestere poate fi masurat si controlat cu usurinta, dezvoltarea - ca ansamblu de modificari functionale, de imbunatatiri calitative - se cerceteaza si se apreciaza cu mai multa dificultate.

Factorul care conditioneaza cresterea si dezvoltarea organismului

Cresterea si dezvoltarea corpului sunt conditionate de factori endogeni (interni) si exogeni (externi), care se exercita pe toata durata vietii, avand o intensitate sporita in copilarie si tinerete.

Factorii interni care influenteaza cresterea si dezvoltarea organismului sunt: ereditatea si marile functiuni organice, coordonate de sistemul nervos si endocrin.

Ereditatea este o functiune fundamentala care asigura transmiterea caracterelor la urmasi, fiind strans legata de proprietatea celulelor tinere de a se inmulti si regenera. Jocul complicat al legilor ereditatii; fenomenele de dominanta si recesivitate, mutatiile si alte mecanisme genetice favorizeaza si mai mult aceasta variatie a caracterelor ereditare. Desi copilul este produsul ereditar al parintilor, el este o fiinta diferita de ei, avand caractere proprii rezultate din unirea - in proportii diferite - a celor doua patrimonii ereditare. Transmiterea caracterelor ereditare se face prin legi generale imuabile, dupa un adevarat cod genetic.

Ereditatea influenteaza atat forma corpului si structura tesuturilor, cat si functiile organice, evolutia si potentialitatea genetica a individului. Cercetarea atenta si metodica a antecedentelor ereditare poate aduce informatii pretioase pentru stabilirea diagnosticului si prognosticului unei afectiuni.

Functionarea aparatelor si sistemelor organice, conditioneaza viata si sanatatea fiecarui individ. In ceea ce priveste cresterea, sarcina principala este indeplinita de functiile metabolice, care antreneaza in efortul lor constructiv si functiile digestive, respiratorii si circulatorii. Dezvoltarea este conditionata de adaptarea si perfectionarea tuturor acestor functiuni la necesitatile vietii biologice si sociale. Sinergia lor functionala se schimba si se restabileste in functie de sex, in timpul fiecarei perioade de varsta.

Rolul coordonator al acestor fenomene variatie este indeplinit de sistemele nervos si endocrin. O importanta deosebita se recunoaste factorilor endocrini care au o mare influenta asupra cresterii in inaltime si greutate, asupra dezvoltarii aparatului genital si caracterelor sexuale secundare (pilozitate, voce, sani, etc.), asupra tipului si gradului de evolutie somatica si organica. Analiza rolului pe care il au hormonii in procesul evolutiv al organismului, ne conduce spre mecanismele superioare de stimulare si reglare a cresterii si dezvoltarii, aflate sub conducerea sistemului nervos central si a celui vegetativ; ca atare, se poate afirma ca sistemul endocrin declanseaza actiuni pe care le dirijeaza sistemul neurovegetativ.

Cresterea somatica se desfasoara pe doua directii:

• crestere somatica globala, realizata prin sporirea masei;
• crestere somatica diferentiata, realizata prin modificarea formei si functiilor tesuturilor si organelor.

Cresterea in greutate este precedata si urmata de o crestere activa in inaltime. Aceasta alternanta corespunde activitatii ritmice si echilibrate a doua constelatii hormonale: una anabolica, dominata de vag, care stimuleaza cresterea ponderala si alta catabolica, dominata de actiunea simpaticului.

Factorii externi care influenteaza cresterea si dezvoltarea organismului se pot clasifica in:

• Factori care actioneaza asupra evolutiei intrauterine (topografia bazinului, durata sarcinii, felul de viata, alimentatia, starea de sanatate, eventualele tratamente medicale - medicamente toxice, iradieri - ale mamei).
• Factori are actioneaza asupra evolutiei extrauterine (micro- si macroclimatul inconjurator - aer, caldura, lumina, umiditate -, geoclimatul - asezarea geografica, natura solului, anotimpurile -, conditiile de mediu social-economic).

Cresterea si dezvoltarea copilului sunt conditionate si de alimentatie, digestie, absorbtie, repartizarea si fixarea elementelor plastice in celulele corpului, precum si de utilizarea elementelor plastice in conformitate cu nevoile organismului. La acestea se adauga valoarea de influentare a activitatilor motrice care, prin fenomenele de adaptare si supracompensare, ajung sa stimuleze ( si, intr-o oarecare masura sa dirijeze) cresterea si dezvoltarea.

Toate activitatile motrice dezvolta aparatul loconotor. Iar - prin aceasta- sunt angajate in activitate respiratia, circulatia, schimbuirle nutritive si procesele de regenerare, sistemele de reglare neuroendocrine; exercitarea lor desavarseste structura functionala a tesuturilor, stimuleaza cresterea si dezvoltarea si duce la o buna integrare a elemntelor care alcatuiesc organismul.

Criterii si metode de apreciere a cresterii si dezvoltarii

1. Examenul somatoscopic este observarea analitica, statica a aspectelor morfologice ale intregului corp si a fiecarei parti separat si la nevoie, prin probe dinamice, in cadrul examenului somatoscopic, examen care are urmatoarele caracteristici:

a. examinarea caracterelor individuale globale, care vor fi orientate spre observarea:

• Inaltimii si greutatii, armoniei intre intreg si parti, atitudinii si comportamentului motric;
• Aspectelor morfologice ale tegumentelor si fanerelor, ale tesuturilor subtegumentare, muschilor, oaselor, articulatiilor - la nivelul intregului corp;
• Organelor si functiilor acestora, prin observarea formei si volumului cavitatilor in care sunt cuprinse si a manifestarilor motrice exterioare.

b. cercetarea caracterelor morfologice si functionale partiale, pe regiunile si segmentele corpului, astfel:

- examinarea partii anterioare, posterioare, profil, de sus in jos, observand la fiecare regiune si segment abaterile de la normal in ceea ce priveste: marimea, forma, simetria, aspecte patologice (malformatii, sechele, etc.), tulburari functionale, proportionalitatea in raport cu alte regiuni; la fiecare regiune, se observa mai intai global regiunea respectiva si, apoi, pe segmente;

c. Se poate completa cu probe dinamice simple, adresate intregului corp, unor regiuni sau segmente si cu o serie de investigatii functionale ale principalelor aparate si sisteme ale organismului.

2.Examenul antropometric

Examenul antropometric completeaza examenul sbmatoscopic cu date care dau informatii in legatura cu cresterea si dezvoltarea celor investigati, pe baza carora se pot calcula indicii de proportionalitate. Asadar, aceste doua modalitati de examinare se interpatrund, completandu-se reciproc si formand asa numitul examen somato-antropometric sau antropo-somatoscopic.

Pentru examenul antropometric se folosesc:

• cadrul somato-antropometric;

• trusa antropometrica (banda metrica; compase; taliometru; cantar, dinamometre, spirometru).

Rezultatele obtinute prin masuratori se prelucreaza statistic si se compara cu 'cifrele medii', calculate pe varste si sexe, sau cu 'valorile standard' ale cresterii si dezvoltarii, subiectii putand fi incadrati in trei categorii:

• sub cifrele medii sau valorile standard - hipo- sau subdezvoltati;
• in jurul cifrelor medii sau a valorilor standard - normal dezvoltati;
• peste cifrele medii sau valorile standard - hiper- sau supradezvoltati.

Dupa efectuarea masuratorilor, aprecierea se face atat global, la nivelul intregului corp, cat si pe fiecare regiune si segment in parte.

3. Indicii antropometrici si fiziologici

Exprima o serie de caracteristici complexe ale corpului omenesc, cum ar fi: corpolenta, robustetea, proportionalitatea dintre segmentele corpului. Unii dintre indicii cei mai importanti pentru aprecierea cresterii si dezvoltarii sunt:

Indicele 'de corpolenta-Bouchard' sau 'de nutritie - Quetelet', se calculeaza impartind greutatea (in kg sau in g.), la talie.(in dcm. sau cm.) (G/T). La adulti, pentru o corpolenta medie sau o stare buna de nutritie, fiecarui centimetru din = inaltimea corpului trebuie sa-i corespunda 400 g. greutate corporala (barbati) si 390 g. (femei); ; valoarea indicelui se interpreteaza astfel:

2. Indicele 'pulmonar (de rezistenta)-Demeny', reprezinta raportul intre capacitatea vitala (in cm.') si greutatea corporala (in kg.) (CV/G); valoarea indicelui se interpreteaza astfel:

3. Indicele 'toracic-Erissmann' se calculeaza scazand din perimetrul toracic mediu, jumatate din inaltimea taliei (Pt--T12); acest indice da indicatii privind gradul de dezvoltare a toracelui si proportia intre lungimea si grosimea trunchiului, valoarea sa medie fiind de 5,8 (barbali adulti) si 3,5 (femei)

4.I ndicele 'de proportionalitate-Adrian Ionescu' rezulta din scaderea jumatatii taliei din inaltimea bustului (B-T/2); la barbatul adult valoarea medie a indicelui este de 5-6 cm., iar la femei de 3-4 cm. indicele de proportionalitate prezinta variatii in functie de varsta.

Acest indice este mult folosit in auxologie si in pediatrie, pentru cercetarea cresterii normale si depistarea cazurilor, patologice, iar in ortopedie si in controlul medical al sportivilor, pentru aprecierea proportionalitatii corpului.