Principiile dreptului penal international

Principiile dreptului penal international

DREPT PENAL INTERNATIONAL sau Dreptul Cooperarii Judiciare Internationale in materie penala se fundamenteaza pe urmatoarele reguli de baza sau principii:

1. Principiul legalitatii. Acest principiu a fost formulat pentru prima data de catre penalistul italian Cesare Beccaria in anul 1764 in lucrarea "Dei delitti e delle pene", mentionand ca "numai legile pot stabili pedepsele corespunzatoare infractiunilor, iar aceasta autoritate nu o poate detine decat legiuitorul, care reprezinta toata societatea unita printr-un contract social." In domeniul DREPT PENAL INTERNATIONAL, acest principiu exprima regula potrivit careia, intreaga activitate de aparare sociala impotriva criminalitatii trebuie sa se desfasoare in baza si in stricta conformitate cu legea. Principiul legalitatii isi are aplicare si in ceea ce priveste colaborarea statelor in vederea combaterii fenomenului infractional. Astfel, de exemplu extradarea poate fi solicitata ori acordata potrivit Conventirei Europene de Extradare din 1957, daca fapta savarsita este incriminata ca infractiune de legislatia ambelor state (solicitat si solicitant), fiind necesara dubla incriminare.

Principiul legalitatii reprezinta o garantie a libertatii persoanei impotriva oricaror fapte de abuz din partea autoritatilor judiciare si o garantie ca legea se va aplica numai faptelor comise dupa intrarea in vigoare a legii incriminatoare.

Acest principiu este prevazut in "Declaratia drepturilor omului si cetateanului" - 1789, "Declaratia Universala a Drepturilor Omului"-1948, "Pactul international cu privire la drepturile civile si politice"-1966, "Conventia Europeana a Drepturilor Omului" - 1950.

Astfel, in virtutea respectarii principiul legalitatii in DREPT PENAL INTERNATIONAL, trebuie avute in vedere urmatoarele ideei:

a)     legea penala noua nu retroactioveaza (nullum crimen sine lege praevia, nulla poena sine lege praevia),

b)     descrierea exacta in lege a faptei incriminate si prevederea clara a sanctiunii aplicabile (nullum crimen sine lege certa, nulla poena sine lege stricta),

c)     respectarea legalitatii procesuale (nullum justitia sine lege, nullum judicium sine lege).

Principul legalitatii guverneaza si subramura dreptului international penal, lucru dovedit de prevederea lui in mod expres in statutele tribunalelor internatioanle.

2. Principiul respectarii suveranitatii, securitatii, ordinii publice si a altor interese ale Romaniei. Acest principiu este prevazut expres in legea 302/2004 in art. 3, prin care se stabilesc limitele cooperarii judiciare, in asa fel incat aceasta activitate cu caracter international sa nu pericliteze sub nici o forma suveranitatea, securitatea, ordinea publica si alte interese ale tarii noastre, definite prin Constitutie.

Principiul respectarii suveranitatii statelor este formulat inca din Evul Mediu, in conditiile luptei pentru formarea statelor nationale. Suveranitatea este un atribut esential al statului si consta in supremtia puterii de stat pe plan intern si independenta acesteia pe plan extern fata de orice alta putere. Astfel, suveranitatea este o trasatura generala a statului ce consta in suprematia si independenta puterii in exprimarea si realizarea vointei guvernantilor ca vointa obligatorie pentru intreaga societate. Acest principiu cuprinde urmatoarele elemente esentiale:

statele sunt egele din punct de vedere juridic,

fiecare stat se bucura de drepturile inerente deplinei suveranitati,

fiecare stat are obligatia de a respecta personalitatea altor state,

integritatea teritoriala si independenta politica ale statului sunt inviolabile.

Acest principiu este consacrat in Declaratia din 1970 a Adunarii Generale O.N.U., prin Actul Final al Conferintei de la Helsinki.

3. Principiul preeminentei dreptului international. Tot in legea 302/2004, art. 4 se statuteaza aceasta regula conform careia, prezenta lege se aplica in baza si pentru executarea normelor interesand cooperarea judiciara in materie penala, cuprinse in instrumentele juridice internationale la care Romania este parte, pe care le completeaza in situatiile nereglementate.

Cooperarea cu un tribunal penal international sau o organizatie internationala publica, in conformitate cu dispozitiile in materie ale unor instrumente internationale speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale internationale, se examineaza printr-o procedura legala distincta, prevederile legi 302/2004 putand fi aplicate in mod corespunzator, in completare, daca este necesar.

4. Principiul curtoaziei internationale si reciprocitatii. Conform acestei reguli, cooperarea internationala in cadrul DREPT PENAL INTERNATIONAL se poate efectua in virtutea curtoaziei internationale, la cererea transmisa pe cale diplomatica de catre statul solicitant si cu asigurarea scrisa a reciprocitatii data de autoritatea competenta a acelui stat.

Astfel, lipsa reciprocitatii nu impiedica sa se dea curs unei cereri de asistenta judiciara internationala in materie penala, daca aceasta:

a) se dovedeste necesara datorita naturii faptei sau nevoii de a lupta impotriva anumitor forme grave ale criminalitatii;

b) poate contribui la imbunatatirea situatiei inculpatului ori condamnatului sau la reintegrarea sa sociala;

c) poate servi la clarificarea situatiei judiciare a unui cetatean roman.

Conform art. 6 din legea 302/2004, in cazul in care statul roman formuleaza o cerere in conditiile prezentei legi, in baza curtoaziei internationale, asigurarea reciprocitatii va fi data de catre ministrul justitiei, pentru fiecare caz, ori de cate ori va fi necesar, la cererea motivata a autoritatii judiciare romane competente.

5. Principiul non bis in idem. Conform art. 10 din Legea 302/2004 cooperarea judiciara internationala nu este admisibila daca in Romania sau in orice alt stat s-a desfasurat un proces penal pentru aceeasi fapta si daca:

a) printr-o hotarare definitiva s-a dispus achitarea sau incetarea procesului penal,

b) pedeapsa aplicata in cauza, printr-o hotarare definitiva de condamnare, a fost executata sau a format obiectul unei gratieri sau amnistii, in totalitatea ei ori asupra partii neexecutate.

Dispozitiile de mai sus nu se aplica:

a) daca asistenta este solicitata in scopul revizuirii hotararii definitive, pentru unul din motivele care justifica promovarea uneia din caile extraordinare de atac prevazute de Codul de procedura penala al Romaniei,

b) in cazul in care un tratat international la care Romania este parte contine dispozitii mai favorabile sub aspectul principiului non bis in idem.

In alti termei, principiul non bis in idem stabileste ca nimeni nu poate fi pedepsit de doua ori pentru aceeasi fapta sau sa execute de doua ori o pedeapsa pentru aceeasi infractiune, tinandu-se seama astfel de autoritatea de lucru judecat.

Pe langa faptul ca acest principiu este prevazut expres in legea 302/2004, datorita importantei sale, acesta mai beneficiaza si de o mare atentie internationala. Astfel, principiul non bis in idem este prezent si in unele documente internationale, cum ar fi: "Conventia de la Bruxelles cu privire la principiul non bis in idem"- Bruxelles 1986, "Conventia de la Schenghen" din 1990, "Protocolul nr. 7 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului", Strasbourg 1984, unde se mentioneaza expres ca "nu este posibila nici o derogare de la aceste prevederi", "Conventia Europeana de extradare" din 1957, "Conventia Europeana privind valoarea internationala a hotararilor represive"- Haga 1970, "Conventia Europeana privind transferul de proceduri in materie penala"- Strasbourg 1972.

6. Principiul confidentialitatii. Statul roman are obligatia de a asigura, pe cat posibil, la cererea statului solicitant confidentialitatea cererilor care ii sunt adresate in domeniile reglementate de prezenta lege si a actelor anexate acestora. In cazul in care conditia pastrarii confidentialitatii nu ar putea fi asigurata, statul roman va instiinta statul strain, care va decide.

7. Principiul umanismului. Acest principiu presupune ca intreaga activitate de cooperare internationala in materie penala sa porneasca de la interesele fundamentale ale omului, acesta, impreuna cu drepturile si libertatile sale ocupand locul central in cadrul activitatii de cooperare la nivel national si international de aparare sociala. Acest principiu a fost consacrat in unele documente internationale, cum ar fi: "Pactul international cu privire la drepturile civile si politice - art. 7", "Declaratia Universala a Drepturilor Omului - art. 5", "Conventia impotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane, ori degradante - art. 10", "Conventia Europeana a Drepturilor Omului - art. 3", "Conventia privind transferarea persoanleor condamnate", etc.

Astfel, in baza acestui principiu, Romania poate refuza acordarea unei cereri de cooperare internationala in materie penala daca sunt indicii ca viata, integritatea corporala si sanatatea persoanei solicitate sunt puse in pericol.

Avand in vedere cele mentionate, guvernata de aceste reguli ridicate la rang de principii, cooperarea internationala in materie penala se desfasoara intr-un mod organizat si bine conturat, dar totusi deschisa la noi reguli care sa sublinieze tendinta statelor de a se unifica in lupta internationala impotriva criminalitatii.

8. Principiul imunitatii de jurisdictie. Conform acestei imunitati personale, nu pot fi urmarite si judecate pe teritoriul statului in care sunt acreditate sau pe al carui teritoriu se afla ca reprezentanti oficiali ai statelor lor.

Persoanele care au aceasta imunitate sunt: ambasadorul, membrii consulatelor, ministrul plenipotentiar, atasatul de ambasada sau delegatie, secretarul de ambasada sau delegatie, precum si membrii familiilor acestora.

Imunitatea diplomatica este o institutie veche a relatiilor juridice dintre state, aceasta acordandu-se pe baza de reciprocitate prin conventii bilaterale si in conformitate cu principiile stabilite prin normele cutumiare. De imunitatea de jurisdictie se bucura si trupele stationate pe teritoriul unui stat ori aflate in trecere.

Acest principiu nu este prevazut expres in legea 302/2004 insa el rezulta din prevederile "Conventiei cu privire la relatiile diplomatice", incheiata la Viena la 18.04.1961, din "Conventia privind relatiile consulare", adoptata la Viena in 1963, in "Conventia de la Viena din 1961 privind relatiile dilpomatice" si "Conventia de la Viena din 1963 privind relatiile consulare".

9. Principiul infractiunii - ca unic temei al raspunderii penale

Acesta este prevazut expres in art. 17 al. 2 C. Pen. Conform acestei reguli, DREPT PENAL INTERNATIONAL functioneaza ca o garantie a libertatii persoanei, caci fara savarsirea unei infractiuni nu se poate antrena raspunderea penala.

Conform acestui principiu, dreptul penal respinge asa-zisa raspundere obiectiva pentru o fapta savarsita fara vinovatie sau pentru o fapta care nu indeplineste cumulativ toate cele trei conditii prevazute de lege.

In doctrina dreptului penal au existat la un momentdat voci care sugerau aplicarea de sanctiuni penale si atunci cand exista doar o stare de pericol a persoanei (asa numitele masuri ante delictum), fara ca persoana in cauza sa fi comis vreo infractiune. Desigur ca aceasta conceptie apartine unui sistem de drept penal totalitar, care incalca flagrant libertatea persoanei.

Transpus in lumina dreptului penal international, acest principiu subliniaza ideea conform careia, statele in activitatea de cooperae in materie penala, trebuie sa prevada in cuprinsul tratatelor pe care le incheie dubla incriminare, ceea ce nu lasa loc unei incalcari a libertatii persoanei.

10. Principiul raspunderii penale pentru fapta proprie

Desi nu este prevazut expres in cuprinsul niciunui tratat international in materie penala, existenta lui se deduce din conditiile privind raspunderea penala in DREPT PENAL INTERNATIONAL. Este o regula ce guverneaza intreg sistemul de drept penal, conform caruia fiecare trebuie sa raspunda personal pentru faptele sale.

Daca in cursul judecatii, instanta constata ca persoana trimisa in judecata nu a comis infractiunea, se va dispune achitarea acesteia conform art. 11 pct. 2, lit. a, raportat la art. 10 lit. c C.p.p.