Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor de mar si par - Monilinia fructigena

Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor de mar si par - Monilinia fructigena

Agentul patogen. Monilioza marului si parului este produsa de Monilinia fructigena (Aderh.et Ruhl) Honey, din familia Helotiaceae, ordinul Pezizales, clasa Ascomycetes.

Ciuperca are aparatul vegetativ reprezentat de un miceliu filamentos, ramificat, la inceput hialin, apoi brun, cu peretii impregnati cu melanina, ceea ce-i confera rezistenta la uscaciune. Acest miceliu se dezvolta treptat de la locul de infectie, invadand aproape in intregime pulpa fructului.

In functie de conditiile de umiditate si temperatura, filamentele miceliene formeaza strome de doua feluri : substratale si sclerotiale.

Stromele substratale au centrul alcatuit dintr-o retea de hife, care include si o portiune din substratul ce serveste ca hrana, impletite strans, alcatuind sporodochiile, care preseaza si erup prin coaja fructului. La suprafata acestor sporodochii apar numerosi conidiofori scurti, simpli, putin diferentiati de miceliu, care poarta conidii dispuse in lanturi simple sau ramificate.Conidiile sunt elipsoidale, galbui, de forma unor butoiase (trunchiate la cele doua capete), unicelulare, cu membrana dubla. Ele germineaza la temperaturi cuprinse intre 0-25°C, optima fiind la 15°C. Aceasta este forma conidiana a ciupercii care se numeste Monilinia fructigena Pers.

Stromele sclerotiale se dezvolta pe fructele mumifiate, formand scleroti tari, negriciosi neregulati ca forma. Dupa doi ani de la infectie pe fructele mumifiate apar apotecii mici de 3-5 mm in diametru, in forma de palnie, lung pedunculate, de culoare galben brun. Aceste apotecii sunt captusite cu stratul himenal, alcatuit din asce alungite, cu cate 8 ascospori unicelulari, hialini, ovoizi.

Iernarea ciupercii se face cel mai frecvent sub forma de strome miceliene in scoarta ramurilor, sau sub forma de scleroti in interiorul fructelor mumifiate. Primavara, in conditii favorabile de temperatura si umiditate, miceliul creste si se dezvolta sporodochiile pe care se formeaza conidiofori cu conidii. S-a constatat ca si conidiile pot rezista peste iarna in proportie de 43-53%, putand produce primavara primele infectii. In cazul in care se formeaza apotecii, primele infectii sunt produse de ascospori.

Pe parcursul perioadei de vegetatie, precum si in depozite,ciuperca se propaga prin conidii, care produc numeroase infectii secundare. Conidiile sunt imprastiate de vant, de apa de ploaie si de insecte.Pe fructele tinere, ele germineaza producand filamente de infectie, care de cele mai multe ori patrund prin rani produse din diverse cauze-intepaturi de insecte, grindina.

Epidemiile de monilioza la mar si par sunt favorizate de umiditatea ridicata a aerului,picaturile de apa de pe fructe si ranile produse pe fructe sau pe ramuri de diferiti factori biotici si abiotici.