Plante
gazda, simptome. Plantele
de cartof (Solanum tuberosum) infectate natural
manifesta simptome care variaza cu sezonul, constand in
piticire, aparitia pe frunze a unor pete sau desene lineare (borduri)
drepte, curbe sau in forma de V, galbene sau necrotice, evidente mai
ales pe frunzele bazale, cele tinere fiind mici, cu suprafata
ondulata sau rasucite, simptomele aparand numai pe
aproximativ jumatate din plantele crescute din acelasi tubercul. Caracteristice sunt simptomele produse la tuberculi, de regula
in timpul pastrarii. Examinati in
sectiune, tuberculii unor soiuri, cum este Arran Pilot, manifesta,
in anul infectarii plantelor din sol, arcuri interne brune
("spraing") corespunzatoare unor inele brune aparute la
suprafata tuberculilor, formarea acestora fiind un raspuns la o
schimbare specifica a temperaturii inainte sau dupa recoltare. Tuberculii altor soiuri, pot mnifesta inele superficiale usor
adancite fara simptome interne sau nu manifesta semne de
infectie. Tuberculuii unor soiuri formati pe plantele crescute
din tuberculi infectati pot fi lipsiti de simptome,
crapati, distorsionati sau cu pete
inelare brune. În S.U.A., virusul a fost descoperit la cartofii "Shepody"
si "Russet Burbank" in timpul patrarii, tuberculuii
manifestand arcuri si pete necrotice interne ("spraing"), arcuri
necrotice interne partiale sau totale, unice sau multiple concentrice,
neasociate cu simptome externe. În regiunea Andeana a Americii de Sud, virusul infecteaza natural si
unele specii de buruieni din familiile Chenopodiaceae
si Solanaceae. Prin
inoculari artificiale, a fost transmis la Atriplex hortensis, Atropa bella-donna, Beta vulgaris, Capsicum annuum,
Chenopodium album, C. amaranticolor, C. foliosum, C. quinoa, Datura ferox, D.
stramonium, Hyoscyamus niger, Lycopersicon esculentum, Nicandra physaloides,
Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, N. debneyi, N. glutinosa, N. rustica, N.
tabacum, Petunia hybrida, Physalis floridana, Ph. peruviana, Solanum nigrum, S.
tuberosum si Tetragonia expansa.
La 13-16°C, plantele de Chenopodium
amaranticolor reactioneaza prin leziuni locale necrotice fine
concentrice mari fara infectie sistemica, Nicotiana tabacum (soiurile Xanthi-nc
sau Samsun NN), la temperaturi sub 20°C, prin inele clorotice sau necrotice pe
frunzele inoculate, infectia sistemica manifestandu-se, mai
ales iarna, prin desene lineare clorotice sau necrotice in forma de
ghimpi, iar Nicotiana debneyi reactioneaza
prin pete necrotice sau inele clorotice sau necrotice pe frunzele inoculate
si desene lineare clorotice sau necrotice in forma frunzei de stejar
asociate cu nervurile pe frunzele tinere.
La cultivarea si multiplicarea virusului
se folosesc Nicotiana benthamiana, N.
debneyi si N. clevelandii, iar
ca plante diferentiale nesusceptibile Chenopodium
capitatum, Lycium hamilifolium si Solanum
dulcamara. Identificarea virusului in probele de sol se
realizeaza cultivand plantele de Nicotiana
debneyi in solul respectiv, dupa ce
acesta a fost uscat la aer (20°C) timp de 14 zile. Virionii
se gasesc in citoplasma celulelor foliare. În celulele
infectate apar incluziuni sub forma de viroplasme si agregate sub
forma de manunchiuri rasfirate continand virioni. Experimental,
virusul a fost transmis prin inoculare de suc. În
natura, se raspandeste prin tuberculii de cartof si
prin sol, in prezenta ciupercii Spongospora
subterranea. În sporii de
rezistenta ai acesteia, virusul ramane infectios timp
de cel putin 2 ani. Virusul nu se
raspandeste la toti tuberculii plantelor infectate si
nici nu a putut fi transmis experimental la sporii ciupercii vectoare. Sucul extras din frunze contine
putini virioni. Inactivarea termica are loc la 75-80°C, longevitatea in vitro este de pana la 70
zile, dar scade mult dupa 24 ore la temperatura camerei, iar dilutia
limita este intre 10-2-10-4. Virionii sunt in forma de
bastonase drepte, de 18-20 nm in diametru, avand doua
lungimi modale mai putin clare, de 100-150 si 250-300 nm, canalul
central fiind evident si structura helicoidala evidenta la
capetele particulelor. La
ultracentrifugarea preparatelor purificate este
posibil sa apara trei componente, genomul este format din ARN
monocatenar linear tripartit, iar in virion se gaseste o
singura proteina. Masurile de prevenire constau
in eliminarea plantelor infectate din cultura, folosirea
materialului de plantare liber de virusuri, evitarea amplasarii cartofului
pe solele contaminate si obtinerea soiurilor rezistente inclusiv prin
transformare genetica. Testarea cartofului de
samanta pentru acest virus se poate face prin transmiteri
pe plante test mentinute la temperaturi sub 160C, sau testele ELISA
si RT-PCR. Deoarece nu toate plantele care cresc din tuberculi
bolnavi devin infectate, virusul se elimina
singur din loturile de samanta, prin cultivarea acestora
pe terenuri necontaminate.
.com
