Virusul ingalbenirii vestice a sfeclei

Beet western yellows virus, BWYV - Virusul ingalbenirii vestice a sfeclei, Polerovirus, Luteoviridae, sinonime Beet mild yellowing virus (Russell, 1958), Malva yellows virus (Costa s.a., 1959), Pea leaf roll virus-New Zealand, Radish yellows virus (Duffus, 1960, 1961), Turnip mild yellows virus, (Pop, 2009, TVV, II, 577). Este strans inrudit serologic cu Barley yellow dwarf-RPV si Beet mild yellowing virus, distant inrudit cu virusurile soybean dwarf subterranean, clover red leaf si potato leafroll si foarte distant inrudit cu Bean leaf roll virus (Duffus si Johnstone, 1983). Pe baza rezultatelor cercetarilor privind cercul plantelor gazda, genomul si reactiile serologice, Hauser s.a. (2000) grupeaza izolatele virusurilor beet mild yellowing si beet western yellows in urmatoarele trei specii distincte: Beet mild yellows virus care infecteaza plantele de Beta vulgaris si Capsella bursa pastoris; Beet chlorosis virus care infecteaza plantele de Beta vulgaris si Chenopodium capitatum, dar Capsella bursa pastoris este imuna si Brassica yellowing virus la care sunt susceptibile numeroase specii din genul Brassica dar nu infecteaza plantele de Beta vulgaris, primele doua fiind strans inrudite, avand o identitate a secventelor nucleotidice ale ORF3 de peste 90 % (Stephan si Maiss, 2002). BWYV a fost descris prima data la Beta vulgaris, Lactuca sativa, Spinacia oleracea si Raphanus sativus in California (S.U.A.), de Duffus (1960, 1961), in prezent, considerandu-se ca este raspandit in toata lumea, avand o importanta economica ridicata (Duffus, 1972, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 89, 4 pp). Virusul infecteaza natural numeroase plante de cultura, printre care Beta vulgaris, Spinacia oleracea, Helianthus annuus, Lactuca sativa, Brassica napo-brassica, B. napus, B. nigra, B. oleracea var. botrytis, B. oleracea var. capitata, B. rapa, Raphanus sativus, Crambe abyssinica, Citrullus lanatus, Cucumis sativus, Cucurbita pepo, Cicer arietinum, Glycine max, Pisum sativum, Trifolium subterraneum, Vicia faba, Phlox drummondii, Capsicum annuum si Lycopersicon esculentum, la care boala se manifesta prin patare clorotica, ingalbenire moderata, ingrosarea si fragilitatea frunzelor mai batrane. La Brassica oleracea var. capitata, virusul produce colapsul tesuturilor marginale ale frunzelor in cursul pastrarii (Hunter s.a., 2002, Phytopathology 92, 816). Susceptibile la acest virus sunt, de asemenea, Amaranthus retroflexus, Arachis hypogaea, Arctotheca calendula, Beta macrocarpa, B. patellaris, Capsela bursa-pastoris, Calandrinia caubescens, Cheiranthus cheiri, Chenopodium capitatum, Clarkia pulchella, Coronopus didymus, Cucurbita moschata, Erodium moschatum, Euphorbia peplus, Gazania rigens, Gomphrena globosa, Hibiscus esculentus, Lactuca serriola, Lathyrus odoratus, Lens esculenta, Lepidium campestre, Lupinus albus, L. cosentinii, Malva parviflora, Mathiola incana, Medicago hispida, Montia perfoliata, Nicandra physaloides, Nicotiana bigelovii, Paper rhoeas, Petroselium crispum, Physalis floridana, Raphanus sativus, Senecio vulgaris, Sinapis alba, Sonchus arvensis, Sonchus asper, Stellaria media, Tetragonia expansa, Tropaeolum majus, Vicia sativa, Vigna unguiculata, Viola cornuta si Zinnia elegans. În conditii experimentale, virusul produce inrosirea frunzelor la Gomphrena globosa, Crambe abyssinica, Trifolium subterraneum si Montia perfoliata, ingalbenirea frunzelor la Lactuca sativa, Capsella bursa-pastoris si Pisum sativum si piticire la Arachis hypogaea, Glycine max soiul Shirotsuronoko, Lens esculentum, Senecio vulgaris si Spinacia oleracea. Virionii se gasesc in nucleii celulelor infectate din parenchumul floemic al frunzelor si radacinilor, in care nu se gasesc insa incluziuni caracteristice. Virusul se transmite, in mod persistent circulativ, prin afidele Myzus persicae (principalul vector), Aphis craccivora, A. gossipii, Acyrthosiphon solani, Brachycaudus helichrysi, Brevicoryne brassicae, Macrosiphum euphorbiae, Myzus ascalonicus, M. ornatus si M. humuli, fiind retinut la naparlire, dar nu se multiplica in insectele vectoare. Perioada de achizitionare este de 5 min., de inoculare 10 min., latenta de 12-24 h, iar persistenta in vector de 50 zile. Nu necesita prezenta unui virus ajutator la transmitere insa ajuta la transmiterea prin vectori a virusurilor Beet western yellows ST9-associated RNA virus si Letucce speckles mottle umbrovirus. Sucul foliar contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la 65ºC, longevitatea in vitro este de 16 zile la 24°C, infectivitatea nu este afectata de inghet si dezghet si rezista la uscaciune timp de cel putin 3 ani. La purificare, se recomanda metodele folosite de Duffus (1981), D'Arcy s.a. (1983), Govier (1985, Ann. appl. Biol. 107, 439). Virionii sunt izometrici, avand 26 nm in diametru, profil unghiular si aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugare, preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component, genomul este ARN monocatenar, linear, unipartit, iar in virion, se gasesc doua proteine. Pentru prevenire, se aplica aceleasi masuri ca in cazul lui Beet mild yellowing virus.