Virusul marmorarii galbene a orezului

Virusul marmorarii galbene a orezului - Rice yellow mottle virus RYMV, Sobemovirus. Se cunosc tulpinile Vest Africane S1, S2 si S3 si tulpina Est Africana S4 (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 92). Virusul a fost descris prima data la Oryza sativa, in Kisumu din Kenia (Bakker, 1970, Neth. J. Pl. Path.. 76, 53), fiind raspandit in Burkina Faso, Coasta de Fildes, Kenia, Liberia, Mali, Niger, Nigeria, Sierra Leone, Tanzania, probabil si Zair (Bakker si van Hallstraat, 1975, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 149, 4 pp). În conditii de infectii naturale, boala se manifesta prin piticire, marmorarea si colorarea in galben sau oranj a frunzelor, reducerea infratirii si sterilitatea florilor la Oryza sativa si clorozare insotita de marmorare la Oryza longistamina. Experimental, virusul a fost transmis si la alte graminee. În cazul plantelor de Oryza sativa, dupa aproximativ 7 zile de la inoculare, la baza frunzelor infectate sistemic apar puncte galbene care se alungesc paralel cu nervurile, frunzele formate mai tarziu fiind marmorate si adesea rasucite in spirala. Plantele raman pitice, formeaza frati putini care nu produc paniculi. La O. punctata, frunzele infectate sistemic manifesta puncte alungite de culoare galbuie, la Dinebra retroflexa virusul produce marmorare slaba si colorarea in verde galbui a frunzelor tinere, iar la Phleum arenarium o marmorare evidenta a frunzelor infectate sistemic.

La orez, virionii se gasesc liberi in citoplasma celulelor infectate din mezofil si epiderma, iar agregate de particule virale se observa in celulele mezofilului frunzelor tinere. În celeule se mai observa tubuli lungi flexuoasi, incluziuni cu centrul electron dens si agregate fibrilare. Experimental, virusul se transmite usor prin inoculare de suc. În natura, transmiterea are loc, in mod semi-persistent, prin diferiti gandaci crizomelizi, dintre care mai importanti sunt Sesselia pusilla si Chaetocnema zea din familia Chrysomelliadae. Timpii de achizitionare si inoculare sunt in jur de 15 minute, iar retinerea virusului in vectori de 2-3 zile. Mai recent, Sarra si Peters (2003) arata ca virusul mai poate fi raspandit prin diferite specii de sobolani ai ierburilor, frecventi mai ales in culturile irigate, precum si prin animalele lasate la pascut pe suprafetele cu plante infectate. Tulpinile difera intre ele prin secventele proteinei capsidale, sunt inrudite serologic dar diferentiabile prin teste cu anticorpi monoclonali, in infectii mixte S₂ domina tulpina S₁, si au areal diferit, S₁, S₂ si S₃ dominand in vestul iar S₄ in estul Africii (Pinel s.a., 2000, Arch. Virol. 145, 1621). Sucul foliar contine multi virioni. În suc de orez, inactivarea termica are loc la 65-70ºC, longevitatea in vitro in 0,01 M tampon fosfat pH 7,0 este 99 zile la 20ºC, 260 zile la 4ºC, dilutia limita 10^-6-10^-7. Virionii sunt izometrici, avand 25 nm in diametru, profil unghiular si aranjamentul capsomerelor neevident. În preparatele purificate, apare o singura fractie, genomul consta din ARN monocatenar, unipartit. Prevenirea atacurilor se realizeaza prin combaterea insectelor si a rozatoarelor ierburilor care transmis virusul in natura. De mare perspectiva este prevenirea bolii prin cultivarea soiurilor rezistente, Attere si Fatokum (1983) identificand 13 germoplasme de Oryza glaberriana care nu au manifestat smptome in camp si la inocularile experimentale efectuate in sera.