Virusul marmorarii inelare a liliacului

Virusul marmorarii inelare a liliacului - Lilac ring mottle virus LiRMoV, Ilarvirus, Bromoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 191). A fost raportat prima data la Syringa vulgaris in Olanda (van der Meer, 1976, Acta Hort. 59, 105), ulterior fiind identificat si in Canada si Regatul Unit (Fulton, 1983, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 275, 3 pp). Plantele infectate natural manifesta inele si desene lineare clorotice, care variaza ciclic in decurs de cateva saptamani, cu sezonul, fiind mai evidente in primavara decat vara, si in functie de soi, Mme Florent Stepman si Mme Lemoine manifestand simptome evidente. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Catharanthus roseus, Celosia argentea, C. pulmosa, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. foetidum, C. quinoa, Gomphrena globosa, Nicotiana clevelandii, N. glutinosa, N. megalosiphon, N. rustica, N. tabacum, Phaseolus vulgaris si Vigna unguiculata. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale necrotice si marmorare la Nicotiana megalosiphon, pete clorotice locale si cloroze sistemice la Celosia argentea si C. pulmosa, epinastia frunzelor si necrozarea varfului la Chenopodium quinoa si ofilirea trecatoare a frunzelor infectate sistemic la N. tabacum. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc si altoire. În natura, se transmite prin contactul dintre plante, inmultirea plantelor infectate si, in proportie de 13-24 % prin samanta de Chenopodium amaranticolor, C. quinoa si Celosia argentea, dar si prin samanta de liliac. Sucul foliar contine putini virioni. În suc de Chenopodium quinoa, inactivarea termica are loc la 63-65ºC, longevitatea in vitro la 20ºC este de cca. 5 h, iar dilutia limita 10^-4. Virionii sunt izometrici, avand 27 nm in diametru, profil rotund si aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugarea praparatelor purificate apar doua componente, genomul este format din trei parti de ARN monocatenar, iar particulele au o singura proteina capsidala. Masurile de prevenire constau in utilizarea de samanta si material vegetativ de inmultire liber de virus si avitarea contactului dintre plantele sanatoase si bolnave.