Virusul mozaicului pirului

Agropyron mosaic virus AgMV - Virusul mozaicului pirului, Rymovirus, Potyviridae, (Pop, 2009, TVV, II, 23). A fost descris prima data la Agropyron repens, in S.U.A. (McKinney, 1937, U.S. Dep. Agric. Circular No. 442, 23 pp.) si la Triticum vulgare in sudul statului Ontario, Canada, ulterior fiind idntificat in fosta R.D. Germana si Anglia. La noi, am observat simptome asemanatoare la unele plante de A. repens din Moldova (nepublicat). Desi, in general, este putin raspandit si efectul asupra plantelor redus, de la grau s-au izolat unele tulpini mai grave care, raspandindu-se in  natura, ar putea produce pierderi insemnate de productie (Slykhuis, 1962, Can. J. Bot. 40, 1439). La plantele de pir (Agropyron repens) si de grau (Triticum aestivum si T. durum) infectate natural, virusul se manifesta prin dungi clorotice sau galbui pe suprafata frunzelor si piticirea plantelor. În cazul unor izolate, boala este foarte grava, productia soiurilor sensibile putand fi redusa cu 32 -42,5 % (Slykhuis, 1962, l.c.). În conditii de infectii experimentale, virusul produce mozaic verde sau galben si, uneori, moartea plantelor de Agropyron repens, Elytrigia intermedium, Lophopyrum elongatum, Secale cereale, Triticum aestivum si T. durum. Alte plante susceptibile sunt Bromus secalinus, Hordeum vulgare, Lolium multiflorum, Poa pratensis si Setaria viridis. Ca planta test se foloseste, mai ales, Triticum aestivum iar pentru mentinerea virusului in cultura Agropyron repens si T. aestivum. Virionii au fost observati in citoplasma celulelor epidermice si mezofilice unde apar incluziuni de tipul "pinwheels". Experimental, virusul poate fi transmis prin inoculare de suc. În natura, este raspandit prin rizomii plantelor de pir infectate si transmis de acarianul Abacarus hystrix, Eriophidae (Slykhuis, 1969, Phytopathology 56, 29). De la un an la altul rezista in plantele de pir si in semanaturile de grau de toamna. Sucul extras din frunzele  infectate contine numerosi virioni. Inactivarea termica are loc la 50°C, longevitatea in vitro este de 2 zile la 20ºC, 8 zile la 5ºC si 16 zile la -15°C, iar dilutia limita 10^-3, in frunze uscate cu CaCl₂ virusul fiind stabil timp mai indelungat decat in suc. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, avand lungimea modala clara de 700-760 nm, 15 nm in diametru si canalul central obscur. Virusul poate fi purificat folosind metoda lui Slykhuis si Bell (1966, Can. J. Bot. 44, 1191 Genomul este ARN monocatenar, linear, unipartit. Virusul are o singura proteina capsidala, genomul codificand si o proteina care se gaseste in incluziunile in forma de turbina (Langenberg, 1991, J. gen. Virol. 72, 493). Principalele masuri de prevenire constau in distrugerea, prin masuri agrotehnice, a plantelor de pir si respectarea epocii optime de semanat a cerealelor de toamna, presiunea de infectie micsorandu-se paralel cu scaderea temperaturii (Slykhuis, 1962; 1969, l.c.).