Virusul rasucirii frunzelor fasolei

Bean leaf roll virus, BLRV - Virusul rasucirii frunzelor fasolei, Luteovirus, Luteoviridae, sinonime Michigan alfalfa virus, Pea leafroll virus, (Pop, 2009, TVV, II, 234). Este inrudit serologic cu luteoviridele soybean dwarf, beet western yellows, potato leafroll, carrot red leaf si barley yellow dwarf tulpina RPV (Ashby, 1984). Sinonime: Viciavirus chlorogenum Quantz si Völk, Alfalfa Michigan luteovirus, Legume yellows virus, Pea leaf roll virus, Pea tip yellowing virus, Pea top yellows virus; Tulpini: Chickpea stunt virus (Kiser si Danesh, 1966, Phytopath. 61, 453), Chickpea stunt disease associated virus, (Pop, 2009, TVV, II, 234). A fost descris prima data la mazare (Pisum sativum) si bob (Vicia faba) in fosta R.F.G de Quantz si Völk in 1954, fiind identificat ulterior in Anglia, Michigan (SUA), Belgia, Bulgaria, Elvetia, Franta, Olanda, Turcia, Etiopia, Iran, Liban, Pakistan, Sudan, Siria, Tunisia, California si in alte tari (Ashby, 1984, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 286, 5 pp). Infectiile au importanta economica, la bob productia plantelor infectate putand fi redusa cu pana la 87 %. În fosta RDG, pagubele produse la mazare au fost apreciate la 40-57,9 % iar, in Anglia, proportia plantelor infectate a fost de 5-30 %. Virusul infecteaza natural mai multe specii de leguminoase, simptomele produse fiind persistente sau disparand la scurt timp de la infectie. La mazare (Pisum sativum), incepand de la varf si continuandu-se spre baza, frunzele plantelor infectate manifesta o clorozare a marginii si a tesuturilor internervuriene, in lungul nervurilor ramanand o zona difuza de culoare normala. Frunzele sunt ingrosate, cu aspect pielos si mai mult sau mai putin rasucite spre fata inferioara. Plantele infectate ating numai aproximativ jumatate din inaltimea celor normale, tulpinile sunt fragile, unele soiuri manifestand si necrozarea varfului. În floem, apar necroze, care pot fi puse in evidenta prin colorare cu fuxina acida. În ultimul stadiu, are loc brunificarea radacinilor si a bazei tulpinii, ceea ce a facut ca boala sa fie considerata mult timp de natura micotica. Susceptibile sunt soiurile Galaxy, Eurofin si Onix, iar Kelvedon Wonder este rezistent. La bob (Vicia faba), boala apare in iunie sau la sfarsitul lunii mai, infectiile timpurii schimband habitusul intregii plante, iar cele tarzii numai a partii apicale. Petiolul frunzelor compuse este rigid si are o pozitie mai erecta decat normal. Cele doua randuri de foliole opuse sunt ridicate in sus, iar limbul este rasucit spre fata superioara in lungul nervurii mediane. Frunzele cad de timpuriu, iar productia este mult redusa, plantele infectate in faza tanara fiind complet distruse. Ca si la mazare, in vasele ciuruite apar necroze, iar plantele infectate sunt mai puternic atacate de Botrytis fabae. La fasole (Phaseolus vulgaris), naut (Cicer arietinum), fasolita (Vigna unguiculata) si linte (Lens esculentum), virusul produce franarea cresterii si ingalbenirea frunzelor. Plantele de Vicia narbonensis infectate natural manifesta piticire si cloroza evidenta, foliolele frunzelor avand o pozitie erecta si marginile limbului rasucite in sus in lungul nervurii principale. Dintre speciile de Lathyrus, infectii cu acest virus au fost gasite numai la L. odoratus, manifestand clorozarea tesuturilor intercostale si rasucirea in sus a foliolelor frunzelor tinere. De regula, plantele de lucerna (Medicago sativa) infectate natural nu manifesta simptome externe, in unele cazuri producand insa boala cunoscuta sub numele de ingalbenirea nervurilor. Aceasta se caracterizeaza prin aparitia unor benzi clorotice sau galbene in lungul retelei nervurilor, mai evidente pe frunzele bazale, forma si dimensiunile foliolelor ramanand normale. Simptomele se observa primavara sau toamna tarziu, in cursul verii fiind mascate. Cu toate ca simptomele sunt relativ slabe, productia de masa verde a plantelor atacate poate fi redusa cu 5-38 %. În natura, sunt infectate, de asemenea, plantele de trifoi alb (Trifolium repens), care manifesta ingalbenirea si rasucirea frunzelor, si T. subterraneum soiul Bacchus Marsh, la care boala se manifesta prin inrosirea marginii foliolelor. Alte plante infectate natural sunt Arachis hypogea, Astragalus sinicus, Glycine max, Lupinus cosentinii, Medicago hispida, Trifolium dubium, T. hybridum, T. incarnatum, T. pratense (nu in toate cazurile) si Vicia sativa. În conditii experimentale, virusul produce clorozarea frunzelor din varf si rasucirea limbului spre fata superioara la Pisum sativum soiurile Onyx si Galaxy (Kelvedon Wonder nu este susceptibil), cloroze internervuriene si rasucirea in sus a frunzelor la Vicia faba, inrosirea marginilor frunzelor la Trifolium subterraneum soiul Bacchus Marsh si cloroze sistemice la Medicago hispida. Virionii se gasesc in parenchimul floemic, in special in celulele necrozate ale tuburilor ciuruite, in celulele infectate negasindu-se incluziuni caracteristice. Izolatele virusului difera intre ele in ceea ce priveste gravitatea simptomelor produse la speciile susceptibile. O tulpina deosebita este chickpea stunt virus (Kiser si Danesh, 1966, l.c.), raspandita in aceleasi zone geografice ca tulpina tipica. Susceptibile la aceasta si rezistente la tulpina tipica sunt Chenopodium amaranticolor, Cucumis sativus, Cyamopsis tetragonoloba, Datura stramonium, Nicotiana glutinosa, N. tabacum si Vigna radiata, cu reactii locale si Phaseolus lunatus si Vicia villosa, cu reactii sistemice. Cel mai bun test pentru diagnoza este ELISA cu anticorpi monoclonali. Experimental, virusul nu a putut fi transmis prin inoculare de suc, fiind transmisibil prin altoire si prin afide achizitionand virusul intepand printr-o membrana. În natura, este transmis, in mod persistent, prin Acyrthosiphon pisum, Myzus persicae, Macrosiphum euphorbiae, Megoura viciae si Aphis craccinova (tulpina chickpea stunt virus). Virusul este retinut de insecte la naparlire, nu se inmulteste in vectori si mijloceste transmiterea prin vectori a virusului ingalbenirii nervurilor fasolei (Bean yellow vein-banding Umbravirus). Principalele gazde de iernare ale virusului sunt lucerna (Medicago sativa), Trifolium pratense si T. repens (Cockbain si Gibbs, 1973). Sucul extras din frunzele infectate contine putini virioni, concentratie mai mare de particule virale gasindu-se in radacini. Virusul purificat achizitionat de afide intapand printr-o membrana s-a dovedit infectios dupa mentinerea lui timp de 10 zile la temperatura camerei. Virionii sunt izometrici, cu profil rotund, de 27 nm in diametru, avand aranjamentul capsomerelor obscur. La ultracentrifugarea preparatelor purificate se separa o singura fractie, genomul este ARN monocatenar, linear, unipartit, codificand o singura proteina capsidala. Boala poate fi prevenita prin amplasarea culturilor de mazare si de bob la distanta de cele de lucerna si de trifoi, precum si de suprafetele intelenite, pe care se gasesc sursele de infectie, insamantarea timpurie asigurand densitatea maxima recomandata, cultivarea soiurilor de mazare rezistente, cum sunt Dark Skinned Perfection, Freezer, Jade, Wunder von Kelvedon, Cobri, Wyola si altele, rezistenta fiind conditionata de un factor recesiv li, cultivarea soiurilor de bob mai putin atacate, cum sunt Blue Rock si Stribes, la culturile mai valoroase (loturi semincere) recomandandu-se aplicarea a 2-3 tratamente cu insecticide sistemice contra afidelor vectoare, incepand cu primele aparitii ale acestora in cultura.