Criteriul si principiul in analiza sistemelor teritoriale

Criteriul si principiul in analiza sistemelor teritoriale

Criteriul, formand categoria de baza si ce consta in existenta unui element in functie de care se face o clasificare a obiectelor si fenomenelor teritoriale. Aceasta clasificare se poate face pe seama unui indicator elementar (numar de locuitori, suprafete, numar de salariati), a unor indici simpli (rata somajului, densitatea populatiei, ritmul de crestere a populatiei etc) sau complecsi (indicele de dezvoltare);

Principiul de analiza reprezinta un element fundamental, o idee esentiala pe care se bazeaza o lege sau o teorie stiintifica. Printre cele mai importante principii cu aplicabilitate in analiza sistemelor teritoriale se remarca:

o      integralitatea, caracteristica a oricarui sistem, inseamna ca insusirile globale ale unui sistem teritorial sunt diferite de insusirile partilor. Deci, niciodata un sistem teritorial nu va putea fi rezultatul unei operatii aditive a partiloir sale;

o      unicitatea rezulta din particularitatile spatiale si temporale ale sistemului teritorial, care il fac sa se deosebeasca de alte sisteme situate in conditii chiar asemanatoare. Rezulta ca pot exista sisteme teritoriale asemanatoare, dar nu identice;

o      functionalitatea constituie un alt principiu, in baza caruia trebuie ca existenta unuis sistem teritorial sa fie judecata prin prisma unor interactiuni tipice organismelor vii. Chiar daca  spiritul mecanicist si al determinismului fiziologic a pierdut din importanta, totusi interpretarile functionaliste sunt inca utile in aprecierea dinamicii sistemelor teritoriale;

o      autoreglarea si autocontrolul reprezinta principiul conform caruia nu exista un sistem teritorial, care sa nu posede mecansime ce sa contribuie la corectarea evolutiei sale. In acest sens un rol important il au feed-back-urile, care prin reintrarea in sistem asigura controlul si limiteaza sansele dezintegrarii sistemului teritorial respectiv;

o      echilibrul dinamic caracterizeaza orice sistem teritorial, avand in vedere ca intreaga sa evolutie este o succesiune de stadii de echilibre si dezechilibre. Evident ca nu poate fi vorba de un echilibru total, ci de unul relativ, tinand cont de dinamica diferentiata pe care o cunosc componentele sistemului, de viteza dsiferita de transmitere a schimbarilor in interiorul acestuia;

o      cauzalitatea este unul din principiile care, cel putin in domeniul analizei peisajelor geografice, a fost primordial, fiind implicat frecvent in explicarea schimbarilor intervenite. Relatiile de determinare de tip cauza-efect si problema factorului determinant constituie materializarea practica a acestui principiu;

o      coerenta defineste indirect unitatea sistemului teritorial, exprimand compatibilitatea dintre componentele si substructurile sale. Aceasta compatibilitate depaseste granitele unor legaturi dintre componente, care pot fi intamplatoare uneori si nesemnificative pentru integritatea sistemului;

o      sinergismul, ca si coerenta, este unul din principiile mai noi individualizate, dar extrem de edificatoare pentru analizele sistemelor teritoriale. In esenta acesta exprima ideea de focalizare a energiilor unor componente sau substructuri pentru realizarea unei finalitati.