Directia modernista Eugen Lovinescu

Directia modernista Eugen Lovinescu

Modernismul a fost promovat de revista «Sburatorul» (1919-1922; 1926-1927) si de cenaclul cu acelasi nume.

Obiectivele revistei erau promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unor tendinte

moderniste in evolutia literaturii. „Sburatorul” refuza sa-si arate preferinta pentru vreo formula estetica anumita, astfel incat la revista colaborau samanatoristi, parnasieni, simbolisti, realisti.

Ideile lovinesciene vor fi restranse si publicate in Istoria literaturii romane contemporane

si in Istoria civilizatiei romane moderne.

„Sburatorul” va pleda pentru racordarea literaturii romane cu spiritul veacului.

Eugen Lovinescu este autorul teoriei sincronismului, conform careia civilizatia si cultura

se propaga prin imitatie de la superior la inferior. Literatura trebuie sa paraseasca traditionalismul samanatorist si gandirist si sa se inscrie in modernitate cultivand inspiratia citadina, si preluand noi forme promovate de literatura europeana. Mai intai se imprumuta forma, modelele, structurile din cultura mai dezvoltata, apoi se creeaza si un fond original, forme proprii, tinandu-se cont si de specificul romanesc. Lovinescu sustine ca imitatia simpla fara asimilatie nu are nicio valoare. Criticul accepta teoria formelor fara fond pe care o respingea Titu Maiorescu, considerand ca formele pot sa-si creeze fondul.

In conceptia lui Lovinescu, modernismul presupunea:

1trecerea de la romanul rural la cel citadin, la literatura analitica; - CITADINIZARE

2preocuparea pentru problematica intelectualului; - CEL CARE ISI PROBLEMATIZEAZA EXISTENTA

3 trecerea de la poezia epica, cultivata de exemplu de George Cosbuc, la o poezie care

cultiva simbolul, subiectivismul extrem;

4epicul va tinde spre o creatie obiectiva (vezi cazul lui Rebreanu).

Criticul afirma primatul esteticului asupra eticului. Moralitatea unei opere de arta este de natura estetica si nu etica. Ea consta in acea inaltare impersonala, in acea obiectivare a cititorului, prin care uita de sine, traind emotii estetice.

TEORIA IMITATIEI – (Tarde)- imitarea literaturilor valoroase cu pastrarea specificului national

PRINCIPIUL SINCRONISMULUI (Bergson)- sincronizarea literaturii cu descoperirile din stiinta si tehnica

TRASATURILE MODERNISMULUI

- IN POEZIE – „stiintarea” poeziei, modernizarea prozodica, intelectualizarea emotiei poetice

o     -trecerea de la literatura rurala la literatura citadina;

o     -incurajarea „poeziei noi” și a celei ermetice;

o     -accentuarea lirismului, lirism care devine, la nivelul limbajului, cea mai importanta valoare a poeziei moderne;

o     -cuvintele, provenind din cele mai indepartate domenii de specialitate sunt electrizate liric;

o     -reflexivizare,intelectualizare, subiectivizare;

o     -sintaxa se dezarticuleaza sau se reduce la predicate nominale voit primitive. Comparația și metafora sunt manuite intr-o maniera noua,

o     -apariția unor categorii mai ales negative: absurditatea, tenebrosul, spaimele, atracția neantului, instrainarea, sfașierea intre extreme, straniul, grotescul, anormalitatea;

o     - dispariția speciilor lirice consacrate( meditație, elegie, pastel, idila), in locul carora apar formule poetice novatoare (,,inscripție”, ,,creion”, ,,psalm” etc.);

o     - conceperea volumului de versuri ca un intreg, prefațat de cele mai multe ori de o arta poetica, folosirea unui vocabular insolit (combinarea de termeni argotici, colocviali, abstracți etc.);

o     - dispariția rigorilor prozodice (versul liber, alternanța majuscula/ minuscula la inceput de vers).

- IN PROZA

• Inspiratia din mediul citadin , citadinizarea literaturii

• Personajul predilect este intelectualul cu trairi si stari de constiinta complexe, din convingerea ca el are o viata interioara mai complexa, isi problematizeaza existenta.

• Obiectivarea romanului (eliminarea lirismului din proza samanatorista, refuzul unei atitudini explicite fata de personaje si faptele lor) – trecerea romanului de la subiectiv la obiectiv

• Preluarea modelelor prozastice celor mai noi in literatura europeana (proustianismul printre ele)

• Valorificarea investigatiilor moderne ale stiintelor umane (filosofia, psihologia etc.)