Creeaza.com - informatii profesionale despre
Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » referate » literatura romana
Rolul literaturii in perioada pasoptista

Rolul literaturii in perioada pasoptista




Rolul literaturii in perioada pasoptista

      Miscarea pasoptista a provocat, prin componentele sale ideologice o explozie culturala, fenomen care duce la sincronizarea spiritului romanesc, inca aflat sub cupola gandirii iluministe, cu mentalitatea europeana.

       In acest studiu de caz intentionam sa punctam rolul formator, precum si elementele definitorii ale acestei perioade.

       Ideologia pasoptista se traduce prin spirit revolutionar, nevoie de emancipare, unire si cautarea identitatii culturale. La fel de importanta este si crearea unei literaturi originale, care sa reflecte specificul national si sa permita integrarea valorilor autohtone in circuitul cultural European.

       Literatura pasoptista o continua pe cea iluminista clasica si orienteaza cursul creatiilor literare in directia romantismului.Astfel in evolutia literaturii exista intotdeauna legaturi de continuitate si „Cu cat scriitorul este mai mare, cu atat legaturile lui cu trecutul si viitorul sunt mai adanci 1

       Activitatea literara care se desfasoara in jurul celor trei tari romane este dominata de creatori precum: Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Carlova, Cezar Bolliac, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Mihail Kogalniceanu, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Nicolae Balcescu, Dimitrie Bolintineanu.

 

     Contextul istoric

         Din punct de vedere cronologic epoca pasoptista  poate fi fixata intre anii 1830 -1860, adica din momentul iesirii Tarilor Romane de sub dominatia otomana si pana dupa Unirea din 1859. Intervalul este marcat de izbucnirea unor revolutii, cum ar fi cea de la 1848, care sustine idealurile patriei de libertate, egalitate si unire.

         Cei mai de seama reprezentanti pasoptisti sunt intelectualii care se implica in istorie, pregatesc si participa la revolutii si la toate evenimentele istorice mai importante(ex: Unirea de la 1859 ).Exemple de astfel de personalitati : C.A.Rosetti ,care in 1848 devine sufletul revolutiei, dupa ce libraria si casa lui fusesera locurile de intalnire ale conspiratorilor.In schimb Ion Heliade Radulescu n-a impartasit idealurile radicale, el fiind adept al actiunilor moderate pentru a feri tara de interventia straina.

         Vasile Alecsandri este de necontenit in actiunea sa patriotica, in evenimentele Tratatului de la Paris din 30 martie 1856 si ale Conventiei din 7/19 august 1858, dedicandu-se trup si suflet Unirii.

         Ion Heliade Radulescu care nu avea in vedere decat salvarea patriei, puse la cale o contrarevolutie, pe principiul „urasc tirania , mi-e frica de anarhie”. Acesta ii considera pe tinerii revolutionari victime ale credulitatii si entuziasmului.

        In orice caz , unitatea intelectuala pasoptista a fost extrem de importanta pentru ca a generat si a pregatit ideea unitatii romane, care devine un ideal si o obsesie a pasoptistilor.

        Miscarea revolutionara din prima jumatate a secolului al XIX- lea a dat o puternica lovitura regimului feudal, renascand in constiinta maselor, spiritul luptei pentru dreptate sociala si libertate, intensificand miscarea de idei in favoarea unirii tarilor romane intr-un stat puternic si independent.

        [4]

       

        Slabirea Imperiului Otoman si iesirea Tarilor Romane de sub influenta si dominatia acestuia, face posibila o renastere fara precedent a institutiilor romane.

        Precum afirma si Paul Cornea – „se poate spune ca literatura pasoptista corespunde unui moment de raspantie in evolutia istorica a tarilor romane: trecerea de la feudalism la capitalism, de la vasalitate la independeta, de la limitarile culturii neogrecesti la legaturile active cu Franta, de la stadiul faramitarii provinciale la stadiul unitar national’1.

     Radacinile pasoptismului

                        

         Noii reprezentanti ai „artei cuvantului2, nascuti in cea mai mare parte intre anii 1810 – 1820, provin de obicei din clasele de sus, insa nu din marea aristocratie, ci din patura boierimii mijlocii si mici, care se dezvolta in primele decenii ale secolului al XIX- lea.

        Educati in spiritul ideilor si cartilor occidentale, vorbindu-si si scriindu-si frantuzeste, ei introduc in tara nu doar ideile intelectuale, ci si moda europeana. De asemenea, ei sunt militanti impatimiti ai renasterii nationale.

        In fata acestor noi idealuri ale civilizatiei apusene, tinerii pasoptisti se plaseaza pe o pozitie de comprehensiune si totodata spirit critic: nu le resping, dar nici nu le transforma in mit ,opinie pe care o regasim si la istoricul Paul Cornea.

        Parisul devine centrul intelectualitatii romanesti, principalul intermediar al legaturilor ei cu spiritualitatea moderna.

        Dornici sa se implice in toate domeniile, sarind peste anumite etape in vederea sincronizarii cu Occidentul, intelectualii romani sunt, deopotriva, scriitori, filozofi, savanti si oameni publici.

        Avand acces la operele marilor creatori ai literaturii universale ( Alphonse de Lamartine, Victor Hugo, Jules Michelet, Robert de Lamennais, Eugene Sue), implicit se vor observa influentele acestora in viitoarele creatii romanesti.

        Revenind in tara, intelectualii vremii, cuprinsi de o vointa puternica de a-si ridica neamul, facandu-l cunoscut Europei , infiinteaza institutii culturale, presa in limba nationala ,invatamantul si o miscare teatrala ,conform ideilor iluministe.Astfel ajungem la concluzia pe care o enunta si Paul Cornea in „Istoria literaturii romane” si anume ca „ne aflam intr-o epoca de entuziasm naiv si patriotism aprins, de proiecte uriase si veleitati enciclopedice3.

        Ion Heliade Radulescu (1802-1872) considerat de George Calinescu  drept “a doua mare personalitate a tarii noastre dupa Dimitrie Cantemir4, a fost o personalitate tumultoasa si plina de ambitii. El visa sa schimbe lucrurile, dupa cum afirma George Calinescu.

        Heliade e unul dintre principalii ageti ai modernizarii culturii romanesti , ca si ai experimentelor de tip romantic. El incepe ca si profesor, contribuind la dezvoltarea invatamantului ,improspateaza limba prin lucrarea sa ”Gramatica” prin care simplifica alfabetul ,infiinteaza prima gazeta din Muntenia ,”Curierul romanesc” si pune bazele unei societati de incurajare a teatrului si muzicii “Filarmonica”.

        Aceasta mare personalitate are un real efect benefic asupra literaturii noastre: pune in lumina rolul traducerilor si incurajeaza tinerii spre arta scrisului (“Scrieti cat veti putea si cum veti putea…”1)

Criticul Paul Cornea afirma ca ”Heliade Radulescu este un romantic prin impulsurile adanci ale firii2.                        Grigore Alexandrescu (1814- 1885) este considerat de marii critici cel mai de seama poet muntean pana la Mihai Eminescu. Pe langa poet a fost si un mare fabulist roman, inspirandu-se din La Fontaine si Florian, a scris si epistole de tip voltairian.

        A fost redactorul ziarului “Poporul Suveran”,iar prima lui poezie, “Miezul Noptii”, a aparut in “Curierul Romanesc”si a fost inspirata de ideile revolutiei de la 1848.                         

        Lui Grigore Alexandrescu ii revine meritul de a fi consacrat in literatura romana introducand specii literare autonome ca epistola, meditatia si satira.

       Vasile Alecsandri (1818- 1890) ocupa un loc important in miscarea culturala si politica de emancipare nationala. Se numara printre fruntasii revolutiei de la 1848, iar ca poet intuieste valoarea creatiilor folclorice. Concretizeaza programul „Daciei Literare”, culegand capodoperele poeziei populare, iar Paul Cornea afirma ca ‚”el a recuperat o traditie si un univers moral, care au legitimat aspiratiile natiunii la un loc de frunte in familia culturala a Europei si a devenit un termen de propulsie  prentru intreg lirismul romanesc”3

      Pe langa acestia alte nume importante sunt: Mihail Kogalniceanu, Alecu Russo, Cezar Boliac, Vasile Cirlova, Costache Negruzzi, Gheorghe Asachi etc.

Impletirea curentelor literare

     Tinerii pasoptisti abordeaza curentul romantic, desi studiaza la academii de orientare clasica. Drept consecinta, ei vor importa in tara datele literare ale romantismului, fapt care va duce la o combinatie de conceptii clasice si romantice in cultura.

     Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului al XVIII–lea in Europa. Autorii romantici au scris din ce in ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama umana, iubirea tragica si ideile utopice. Daca secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate si ratiune, inceputul secolului XIX va sta sub semnul subiectivitatii, a emotiei si al eului interior.

     Pe de alta parte, clasicismul este un curent care se caracterizeaza prin „Obiceiurile, gustul, portul, persoanele, caracterele si insusi limbajul si limba sa fie istorice, sa semene cu ale veacului si locului in care se socoteste scena4, precum afirma Dimitrie Popovici. Tot in opinia lui „clasic inseamna ceva ce era de primul rang, ceea ce era perfect, ceea ce se putea da ca model in clase, iar autorii clasici erau cei ce stabileau modelele, cei ce deveneau autoritati in genul lor5.

    Luptand impotriva imitatiilor pentru a surprinde originalitatea, “inspirandu-se din viata curenta spre a reda nota nationala si la popoarele crestine, nota crestina,  imitand natura spre a deveni imaginea adevarului si a realiza coloarea locala[5], opera clasica, potrivit conceptiei lui Heliade- Radulescu este “urna” in care lupta literara din prima jumatate a secolului al XIX-lea a depus formulele cele mai rasunatoare lansate in arena discutiei artistice.

          Unii pasoptisi, ca de exemplu Gheorghe Asachi,  sunt orientati mai puternic spre unul sau altul dintre curente.Clasicismul solid si incontestabil al acestuia incepe sa sufere abia in deceniul al treilea din cauza presiunii mari aduse de tendintele romantice. Pe de alta parte Costache Negruzzi este principalul scriitor romantic al Moldovei. Romantismul sau este ferit de exagerarile aduse de noul curent. Paul Cornea afirma ca “Bunul gust, sobrietatea  stilistica si sentimentala, filozofia usor sceptica, usor epicureica – toate aceste insusiri atat de rare in epoca dau impresia ca e realist, alteori ca e clasic. Oricum acesta ramane un romantic prin sursele de inspiratie, viziune si procedee.”1

 

                                                       

Cele doua varste ale literaturii

 

           

In drumul sau spre maturizare, literatura pasoptista a cunoscut doua etape definitorii: una naiva, entuziasta, intemeietoare a pasoptismului, al carei reprezentant este Ion Heliade Radulescu, iar alta matura, lucida, care il are ca protagonist pe Mihail Kogalniceanu.

            Termenul de literatura este folosit frecvent abia incepand cu secolul al XIX-lea. Acest lucru este consemnat si de Ion Heliade Radulescu, care afirma ca : “de vreo douazeci de ani incepu a se auzi in toata Romania, vorba literatura; mai inainte nici intelesul nu-i era cunoscut2 ”.

            Aceasta notiune a fost folosita vag si general, sensul fiind redus la cel etimologic. Initial, orice texte gramaticale, lingvistice, retorice, erau incadrate in conceptul de literatura. Astfel pasoptistii atribuie acestui termen totalitatea textelor scrise pe o anumita tema, necunoscand sensul de baza, si anume cel de creatie artistica.

            Problematizand conceptul de literatura, Gheorghe Asachi afirma: “Productul mintei si a invataturilor unei natie sa numeste literatura si partile ei sunt poezia, filozofia, istoria si retorica. Aceste invataturi sa numesc cu drept cuvant si umanitate, caci prin ele omul castiga cugetari de moral3”. Acest citat exemplifica ideea ca literatura avea ca scop nu numai placerea estetica, ci si invatatura, slefuirea spiritului, educarea bunelor moravuri, formarea de atitudini, opinii, credinte si mentalitati.

            Paul Cornea considera ca “pasoptistii practica diletant literatura, insa cu o raspundere acuta fata de sensul ei educativ4. Din aceasta afirmatie se desprinde ideea conform careia din scrierile acestor pasoptisti deriva si parti pozitive care duc la formarea unei constiinte morale.

            Creatorul pasoptist este convins ca are misiunea sacra de a forma, de a provoca constiinta neamului. In spiritul acestei idei ia nastere literatura angajata, care se pune in slujba neamului. Menirea acestui gen este aceea de a trezi spiritul national.

            Specificul literaturii angajate este evidentiat in opere cu tema istorica, precum “Hora Unirii” de Vasile Alecsandri, “Un rasunet” de Andrei Muresanu sau “Alexandru Lapusneanu” de Costache Negruzzi.

            Acestui tip de literatura ii este caracteristica scrierea la persoana I plural, persoana angajarii, asa cum observam in “Hora Unirii” de Vasile Alecsandri: “Hai sa dam mana cu mana…”; “Amandoi avem un nume/Amandoi o soarta-n lume”. Libertatea si idealurile revolutionare devin teme oglindite in operele literare, aproape toti pasoptistii se vor referi la unire, libertate si independenta nationala, dupa

cum este evidentiat si in urmatorul citat: “ Sa-nvartim hora fratiei, pe pamantul Romaniei ,

mai muntene, mai vecine/ Vino sa te prinzi cu mine / Si la viata cu unire/ Si la moarte cu-nfratire[6]

     

 El constientizeaza ca a face literatura nu inseamna orice scriere, ci trebuie sa reprezinte creatii artistice. Cu toate acestea, el ii indeamna pe tinerii scriitori „scrieti cat veti putea, si cum veti putea”; „scrieti baieti, numai scrieti1” spre a-i incuraja pe tineri sa-si exerseze spiritul creativ.

       Ion Heliade Radulescu intelege rolul productiv al traducerilor si al imitatiilor in formarea constiintei scrisului.

 

 

Primul cuvant apartine presei

 

 

       In jurul anilor 1830-1840, se poate vorbi despre o indrumare a literaturii prin intermediul presei, desi existenta revistelor a fost temporara, din cauza cenzurii.Aceste publicatii aveau caracter regional, adica publicau scriitori dintr-un spatiu geografic restrans.

       Aceste reviste au jucat un rol important in lupta de afirmare a romanilor, militand pentru ridicarea prin cultura a poporului.

       Dupa „Courrier de Moldavie”, tiparit la Iasi in limba franceza, „Albina Romaneasca” publicata in 1829 este primul ziar in limba romana din Moldova condusa de Gheorghe Asachi.Aceasta gazeta alaturi de „Curierul romanesc” care apare in Bucuresti in acelasi an, redactat de Ion Heliade Radulescu si de „Gazete de Transilvania” a lui GheorgheBaritiu aparuta in 1838 in Transilvania pun bazele perioadei romanesti.

       „Curierul romanesc” si „Albina romanesca” publica mai ales stiri politice din tara si din afara, dar mai tarziu incep sa dea si mici informatii literare, articole istorice, nuvele, poezii, astfel ca ajung sa stranga in jurul lor toata miscarea literara din tara.

       „Gazeta Transilvaniei” a fost primul ziar politic si informativ al romanilor din Transilvania.De asemenea a avut un rol important in lupta politica a acestora.

       Anul 1840 a debutat cu un eveniment de o deosebita importanta pentru evolutia ulterioara a limbii si literaturii romane: In 30 ianuarie, Mihail Kogalniceanu semna la Iasi cunoscuta „Introductie” la revista „Dacia Literara”.

       Corpul revistei este conceput in patru sectiuni: prima parte cuprindea opere originale ale colaboratorilor urmate de selectii din principalele publicatii tiparite in limba romana.A treia parte o constituie critica literara si poarta semnatura lui Mihail Kogalniceanu. Ultima sectiune intitulata „Telegraful Daciei” cuprindea stiri variate din viata literara si artistica a celor trei provincii romanesti.

       In articolul program „Introductia”, Mihail Kogalniceanu traseaza liniile de dezvoltare ale literaturii romane sub semnul romantismului.Unul dintre punctele articolului propune anularea tendintelor de provincialism. Facand abstractie de coordonatele geografice, intentia revistei era aceea de a realiza „o foaie romanesca”, indeletnicindu-se cu „productiile romanesti, fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune”2.

       Pe de alta parte, programul revistei combatea imitatiile si traducerile, despre care Kogalniceanu afirma ca inabusesc „duhul national” si distrug „gustul original, insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi”.

      [7]

 Mihail Kogalniceanu pleda pentru originalitatea operelor literare romanesti. In opinia sa, acest lucru nu se poate realiza decat prin „reflectare specificului national1”. Din acest motiv el propune inspiratia din istorie, natura si folclor - „Istoria noastra are destule fapte istorice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si  de poetice ca sa putem gasi si noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii2.[8]

            Kogalniceanu atrage astfel atentia asupra frumusetilor autohtone si a trecutului eroic, ca posibile subiecte care sa ne legitimeze ca neam.

        Cu toate acestea, Kogalniceanu nu condamna politica de asimilare a culturii europene, ci abuzurile si superficialitatea. Acest punct de vedere este cel mai bine dezvoltat intr-una dintre afirmatiile autorului – „Mai in toate zilele ies de sub teosc carti in limba romaneasca, dar ce folos!?Ca sunt numai traductii din alte limbi, si inca si acelea daca ar fi bune3.

       Programul revistei vizeaza si dezvoltarea criticii literare obiective. In acest sens, Kogalniceanu afirma „publicatia noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana4.

       In cadrul revistei s-au publicat opere care ulterior au intrat in patrimoniul clasic al literaturii romane. Amintim creatori precum – Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Mihail Kogalniceanu, Grigore Alexandrescu, etc.

       Orientarea Daciei Literare mergea in directia realizarii unitatii prin cultura, care sa prefateze unitatea politica a natiunii.

       Dupa trei numere, revista este suspendata, din cauza cenzurii, fenomen practicat de autoritati, care a afectat presa, literatura si teatrul.

                                                                                

Definirea conceptelor – Poezie si proza

 

      

       In domeniul difuz al literaturii se evidentiaza doua tipuri de limbaj: poezia si proza.

       In perioada medievala, prin poezie se intelegea orice text cu vers, rima, muzicalitate, ritm, masura combinate armonios.Aceasta conceptie predomina chiar si la sfarsitul secolului al XVIII-lea, idee ilustrata si in urmatorul citat de catre Ienachita Vacarescu „politica iaste aceea ce arata a sa face stihuri, mai vartos ca aceste stihuri sa numescu poetica si poezie5.

       Creatorii secolului al XIX-lea abordeaza diferit conceptul de poezie, realizand ca aceasta trebuie sa exprime o creatie si nu doar lucruri abstracte puse in rima.Printre cei care constientizeaza acest lucru se numara si Ion Heliade Radulescu care afirma: „versificatia dar nu este poezie6.

       Gheorghe Asachi include textele  poetice in acelasi concept cu cele filozofice, asociind poezia simtirii, trairilor elene, atitudine specific romantica.

       In spiritul acestei idei Cezar Bolliac afirma: „Poezia  este centrul inimei noastre care arunca si primeste reflectiile obiceiurilor sale in lumea ideala7.Acest fragment sugereaza ca poezia tine de simtire si nu trebuie asociata ratiunii.In acelasi timp, creatia lirica este privita ca un gen privilegiat axat pe surprinderea idealitatii.

       Marile teme si motive romantice isi afla ecoul in operele scriitorilor pasoptisti: natura, interesul pentru sentimentul patriotic, istorie, aprofundarea viziunii interioare.

       In aceasta epoca, se pune un accent deosebit pe poezie, datorita romantismului. Conceptiile noi, tipic romantice, se imbina cu idei mai vechi, clasice, astfel incat priceperea de a face poezie se obtine prin studiu, chiar si prin imitarea modelelor precedente.

[9]

       In concluzie, poeziei ii revine si un rol formator, acela de a corecta defectele oamenilor. In acest sens Cezar Bolliac afirma ca poezia este „cartea morala, ideala si spirituala a omului1.

       Efortul tinerilor pasoptisti de a surprinde specificul national se materializeaza in poezie.Aceasta se caracterizaza prin juxtapunerea mai multor curente literare, dintre care cele mai importante sunt romantismul si clasicismul.

        Remarcabila intru totu este balada „ Zburatorul ” de Ion Heliade Radulescu,  aparuta in 4 febuarie 1844 in „Curierul Romanesc”.

        Punctul de pornire al operei este mitul Sburatorul, mit de factura romantica. Acesta, in viziunea populara, prezinta aparitia primilor fiori ai dragostei in sufletul fetelor.

        Creatia „Zburatorul „ este considerata o balada romantica, prezentand motive de inspiratie mitica si folclorica, existenta misterului si a personajelor exceptionale.   

        Prima parte a poeziei este constituita intr-o lamentatie lirica, dramatica, a Floricai, realizata pe principiul romantic al antitezei.

                       Un foc s-aprinde-n mine

                         Racori ma iau la spate

                         Imi ard buzele, mama

                         Obrajii-mi palesc.”

       Fata are stari contradictorii, de chin si de voluptate, un amalgam de senzatii din care in final se va naste sentimentul dragostei.

       Alaturi de atmosfera romantica dominanta, sunt inserate in poezie si elemente clasice. Astfel intalnim un echilibru, o simetrie a naturii in concordanta cu suspansul intretinut de actiune.

       Privitorul are doar rolul de a contempla, nu se implica si descrie in mod verosimil, obiectiv, specificul unei seri de vara.

       Specific acestui curent este si respectarea coordonatei spatiale „Si focuri in tot satul incep a se vedea” si temporale „tarziu asta-seara, rasare acum si luna

  

     „Umbra lui Mircea La Cozia”, de Grigore Alexandrescu este o poezie reprezentativa pentru epoca pasoptista, evocand teme specifice acestei perioade, precum natura, ruinele si istoria.

Una dintre trasaturile romantice prezente este implicarea eului liric, care ia ipostaza unui contemplator

ce traieste natura insufletita si misterioasa, dupa cum reiese din urmatorul citat :                                            Dintr-o pestera, din rapa, noaptea iese, ma-mpresoara

De pe muchie, de pe stanca, chipuri negre se cobor,

Muschiul zidului se miscapantre iarba se strecoara

O suflare, care trece ca prin vine un fior

      Noaptea devine moment al tainei fiind inserate motive cu semnificatii simbolice ,precum cel al noptii, al umbrei si al regresiunii in timp :

                                           Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate,

                                             Catre tarmul dinpotriva se intind, se prelungesc

                                             S-ale valurilor mandre generatii spumegate

                                             Zidul vechi al manastirii in cadenta il izbesc

     Aparitia fantomei e tratata in stil clasic, deoarece poetul se inchina in fata acesteia in numele generatiilor trecute si viitoare ,admiratia sa capatand accente inalte, grave, de oda :

         

Sarutare, umbra veche! Priimeste-nchinaciune

De la fii Romaniei care tu o ai cinstit:

Noi venim mirarea noastra la mormantu-ti a depune;

Veacurile ce inghit neamuri al tau nume l-au hranit.”

 

  Spiritul clasic moralizeaza, trasatura pe care o regasim si in opera lui Grigore Alexandrescu. Eugen Simion observa intentia educativa a poetului si finalitatea meditativa a operei si in consecinta afirma: „Scenariul din puternicul poem Umbra lui Mircea La Cozia este caracteristic pentru modul lui Grigore Alexandrescu de a figura o idee lirica ,de ordin ,aici ,patriotic si moral.”1

    Alaturi de clasicism si romantism se observa  tendinte iluministe. Iluminismul este impotriva luptelor, a razboiului si a spiritului belicos, considerat o manifestare a primitivismului:

     Caci razboiul  bici groaznec, care moartea il iubeste,

       Si ai lui sangerati dafini natiile ii platesc;

       E a cerului urgie, este foc care topeste

       Crangurile inflorite si padurile ce-l hranesc

                           Finalul poeziei reprezinta o intoarcere la datele peisajului initial, sumbru si misterios. Poemul se incheie ciclic, prin intoarcerea umbrei in mormant „tot e groaza si tacere.. umbra intra-n  mormant

                                   In timp ce poezia vizeaza zona ideala a existentei, proza este asociata realitatii, cateva dintre speciile caracteristice acesteia – in perioada pasoptista- fiind : epistola, nuvela istorica, fabula, satira,drama etc.

Un exemplu elcovent este “Alexandru Lapusneanu”. Considerata o capodopera a lui Costache Negruzii si a nuvelei pasoptiste, aceasta se inscrie prin tematica si compozitie in sfera larga a romantismului. Criticul George Calinescu considera epoca aparitiei nuvelei momentul intemeierii prozei, iar Paul Cornea o listeaza intre iluminism si romantism.

Inspirata din cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin, opera dezvolta conceptul monarhului absolut in in expozitii cu boierime descentralizatoare si cu o oarecare intelegere a suferintelor tarii.

 In ciuda scenariului istoric  al nuvelei, relatia dintre pasiunile individuale si ratiunea de stat confera textului o surprinzatoare modernitate. Nuvela este structurata in patru capitole, actiunea este dispusa gradat iar compozitia are un echlibru clasic.

In „Epistola catre Voltaire” de Grigore Alexandrescu, se remarca o daruinta de formare a constiintei scrisului raportandu-se la marile valori clasice: „Din ziua cand am citit scrisoarea catre Horace ⁄ Doream de s-ar fi putut, toata sfiala sa las ⁄ Sa-ti scriu pe un ton maret ⁄[] Si sa-ti pornesc un bilet lucrat in fabrica mea.” In acest citat este evidentiata deasemenea aspiratia spre ideal, prin intermediul ideilor marete.

Datorita cenzurii practicate in aceea perioada, apar forme de literatura mascata, precum satira (“Duhul meu” de Grigore Alexandrescu) sau fabula (“Cainele si catelul” de Grigore Alexandrescu).

Mesajul autorului este transmis prin intermediul personajelor din regnul animal, satirizand diferite aspecte negative ale oamenilor: demagogia, ipocrizia , minciuna. Ilustrativ in acest sens este discursul lui Samsun, din “Cainele si catelul”, care pentru a-si atinge scopul apeleaza la minciuna, ipocrizie si falsa modestie.Fabula incepe cu afirmatiile sale despre dorinta de egalitate: “ Cat imi sunt de urate unele dobitoace:[10]

                                            Cum lupii, ursii, lei si alte cateva

Care cred despre sine ca pretuiesc ceva

Apreciind ideile exprimate de Samson, catelul  Samurache exprimandu-si solidaritatea ii numste “fratii mei”.In acest moment Smson isi dezvaluie involuntar adevarata fata simtindu-se ofensat prin cuvintele lui Samurache si afirma : “Noi fratii tai potaie!

                                              O sa-ti dam o bataie

                                               Care s-o pomenesti.

                                               Voi egalitate, dar nu pentru catei.”

 Morala consta in dezvaluirea contemporanilor contrastul intre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para. Acesta este un sfat pentru cei naivi , indemnandu-i sa fie mai neincrezatori in vorbele celor mari :

 

“Aceasta intre noi adesea o vedem

Si numai cu cei mari egalitate vrem”.

Alaturi de aceasta literatura cultivata de clasele culte, exista si o literatura „dispretuita de savanti si de aristocrati;ea trata subiecte nationale, canta eroii nationali, prefera crestinismul religiei grecesti”1. Ca majoritatea creatiilor din acea perioada, poezia populara este influentata de idealurile pasoptiste, care stau sub semnul romantismului. Poezia populara are menirea de a evidentia frumusetile patriei, istoria vie a trecutului si de a amplifica glasul poporului.

Fiind mare admirator al folclorului, Alecu Russo puncteaza valoarea creatiei literare sub mai multe aspecte: conturarea identitatii nationale „poezia populara trebuie sa fie obiectul studiilor noastre serioase,daca vrem sa aflam cine am fost si cine suntem1 si ca o solutie pentru iesirea din impasul imitarii modelelor occidentale.

Printre cele mai importante opere de acest gen se numara poemul in proza „Cantarea Romaniei” de Alecu Russo si culegerile de poezii populare „Poezii populare ale romanilor” si „Doine si Lacramioare” ale lui Vasile Alecsandri.

Poetul si prozatorul

Dumnezeu este marele creator, dar o parte oarecare din aceasta putere creatoare a fost acordata si omului2 Din acest citat se desprinde ideea potrivit careia inspiratia creatoare a omului este de natura divina. Creatorul pasoptist este convins ca are o misie sacra, de a forma, provoca constiinta oamenilor. Aceasta idee este evidentiata in lucrarea „Omul literat”,unde Gheorge Asachi afirma „omul literat este acela a carui meserie il indatoreaza a cultiva a sa minte spre a putea spori cunostintele altora”3.

Poetul si prozatorul, din dorinta de a-si inalta neamul, deschid noi dimensiuni, dar in acesi timp consolideaza temelia culturii neamului, prin raportarea la elementul originar. Un exemplu semnificativ in acest sens este citatul lui Greorghe Asachi: „Doritori de a vedea asezata cultura neamului romanesc pe trainice temeiuri, noi impartasim aici portretul si insusirile omului literat, pe care sa aiba totdeauna tinerii nostri de model intru a lor tintire”4.

[11]

[12]

Se construieste o noua viziune asupra poetului, aceea de leguitor, profet sau erou civilizaror.

Pe de alta parte el este vazut ca o fiinta exceptionala , datorita sensibilitatii, imaginatiei si a valorilor morale, inaltandu-se deasupra conditiei sale de om de rand. Trairile si experientele sufletesti, dar si comportamentul lor sunt privite drept poetice sau prozaice.

[13]      Nu lipsesc din scrierile vremii tonurile ironice sau autoironice, amare sau resemnate, privind identitatea poetului, misiunea si soarta sa. In opera literara “D-l Sarsaila – autorul”, Ion Heliade Radulescu ai ironizeaza pe cei care scriu doar pentru ca este la moda, evidentiind exagerarea si straduinta unora de a face pe poetii : “in casa in care voi locui, trebuie sa am cateva carti , cat se va putea in limbi mai straine; in camera mea cu cat va fi mai nematurat cu atata sa dau un ton ca prea putin ma gandesc la lucrurile acestea trecatoare ce n-au a face cu nemurirea1  

        Poetul este orientat spre atingearea zonelor abstracte, in timp ce prozatorul ramane cantonat in realitate

        Ion Heliade Radulescu ca si poet era un mare cautator de neologisme si dadea prestigiu unor forme pe care abia azi le acceptam. Precum afirma si G.Calinescu ,” oricat de naiva , gandirea lui Eliade este cea dintii ce strabate, inaintea lui Eminscu, o opera litrerara si-i da sens si unitate. Poetul are o viziune grandioasa si totala2” .Incearca sa scrie o epopee nationala Mihaida si una inspirata din Paradisul pierdut al lui Milton, pe langa acestea compune si meditatii ,elegii ,sonete ,legende ,fabule ,satire, pamflete.

  Eliade are mijloacele verbale necesare pentru marele vers romantic, idee pe care o regasim in critica lui G.Calinescu.  

          Grigore Alexandrescu  este cea mai puternica expresie a lamartinismului la noi, dupa cum afirma G.Calinescu,”Meditatia, reverie ,armonia in natura ,religiozitatea ,rugaciunea’,imensitatile sunt ale poetului francez.” Gasim la Alexandrescu ca si la alti poeti munteni ,tendinte oratorice, melancolie, aspiratia spre ideal ,iar originalitatea lui precum afirma Paul Cornea, o regasim in “discursivitatea lirismului”3.

Poetul liric scrie mai intai meditatii romantice sub influenta lui Lamartine, folosind un ton umoristic si fantastic. Cea mai reusita este Umbra lui Mircea La Cozia . E ultimul fabulist autentic din literatura romana, lasandu-ne vreo 40 de fabule, in care adevarul e mascat, din cauza cenzurii autoritatilor (Canele si catelul, Boul si vitelul, Dreptatea leului, Vulpea liberala s.a.).

       Vasile Alecsandri este proclamat de urmasul sau genial ,Mihai Eminescu,”rege al poeziei”.Acesta reuseste sa intuiasca inaintea altora valoare folclorului care ofera durabilitate creatiei culte .Lirica lui Alecsandri sta sub semnul ratiunii ,idee clasica, si se constituie din segvente bine definite si dispuse arhitectural .Exprima reusita sociala si impacarea cu destinul ,opinie regasita si la criticul Paul Cornea.Vorbeste despre dragoste ,natura ,haiducie in ‚Doine’,scrie legende in care istoria se contopeste cu fabula ,iar evocarea peisajului o regasim in’Pasteluri’.

     Costache Negruzzi se remarca prin romantismul sau care cauta inserare in istorie ,dar reuseste sa se detaseze de exagerarile noului curent .Proza lui Negruzzi este urmarea unei observatii locale, prezinta un interes spre a aduce viziuni istorice.Opera de capetenie este ‚Alexandru Lapusneanu’.

[14]  

        Teatrul    

      Teatrul ocupa un loc distinct, castigand teren datorita faptului ca prin contactul nemijlocit cu publicul poate exercita o influenta mai larga asupra acestuia.

     La deschiderea rubricii „Teatrul din Bucuresti” pe care Cezar Boliac a tinut-o in 1845 in „Curierul romanesc”, omul de cultura facea urmatoarea afrimatie:„Artele ajung sa fie trebuinte neaparate intr-un popul ce se civilizeaza, si le mai putem zice ca teatrul, care este templul artelor a ajuns sa fie o trebuinta, o hrana spirituala1. Teatrul este vazut, deci, ca o alternativa de exprimare a interioritatii precum si o modelare a bunului gust. Are un efect moralizator, „recomanda virtutea2 , „aduce in ras obiceiurile ruginite si batrane”3 si „insufle gust pentru ale veacului”4.

     Kogalniceanu face adevarata critica teatrala .Faptul ca la reprezentatii publicul nu lipseste si aplauzele sunt peste masura la noi nu spune nimic, in conceptia acestuia, care afirma:”La noi aplauzele nu sint inca o dovada de bunatate a piesei si de talentul actorilor. Piesele sunt rau alese si rau intocmite,iluzia scenei nu este observata,cand jocul actorilor este prostcostumele macar ar trebui sa fie frumoase si analoage cu cuprinsul pieselor,dar acesta este cu totul din potriva.”5 Kogalniceanu observa defectele reprezentatiilor care persistau la ora aceea in teatrul romanesc si incearca sa le corecteze prin critica sa. „Critica mea va fi o adevarata critica,adica va lauda in constiinta ce este bun, va descuviinta ce este rau, va inlesnii propasirea literaturii nu o va impedeca.Totdeauna moderatia va fi prezenta, la judeca ei.Insa intotdeauna critica isi va intemeia judecata pe adevar..”6 Scriitorul isi doreste sa realizeze o critica formativa, obiectiva ,bazata pe adevar.

     Alecsandri i-a consacrat teatrului cea mai mare parte din activitatea sa.(„Nu stiu daca am creat teatrul, dar stiu ca i-am dat un mare concurs7).Este atras de succesul direct al acestui gen si spiritul sau critic, bonom isi gasea aici desfasurare,dupa cum afirma G.Calinescu.Tot acesta considera ca:”toata problema lui Alecsandri ramane dar de a contesta puterea comica, proprie autorului,calitatea inefabila a dialogului sau , separat de orice idee de continut .Piesele lui sunt un studiu subtil de psihologie sociala8 „ , apar si productii dramatico-muzicale, preocupate mai degraba de succesul imediat decat de gandul unei creatii durabile(„Pentru urmasii nostri ce vor fi curiosi a avea o idee a timpului actual- zice insa  Alecsandri- aceste cantece le vor infatisa portete fotograficeintr-acestea consista tot meritul lor9”).

   Ultimele lucrari dramatice ale poetului aduc un progres de adancire neasteptat. Pe langa maturitatea tehnica,apare „facultatea creatiei oamenilor”10.Desigur ca ‚Despot-Voda’ se nutreste din teatrul lui Victor Hugo,dupa cum afirma G.Calinescu.,dar cu toate acestea drama lui e originala.

[15]

                                           

Ecourile pasoptiste in viziunea moderna

       

Privita cu ochi moderni, perioada pasoptista prezinta o serie de aspecte actuale, multe dintre  tendinte, orientari si politici fundamentale pastrandu-si valabilitatea pana in ziua de azi.

            Desi mostenirea lasata de pasoptism este atat una materiala (constand  in numeroase scrieri literare de valoare, institutii culturale, invatamant), cat si una spirituala. Cea din urma este aceea care a generat ecourile cele mai puternice. Spunem acest lucru intrucat inaintasii nostri ne-au oferit un model de gandire bazat pe spirit critic, ambitie, curaj, perseverenta si dorinta puternica de a progresa . Diferenta dintre progresul de azi si cel din perioada pasoptista insa este aceea ca in trecut acesta servea poporul, scopul fiind adaptat la nevoile romanilor. Azi, in schimb, progresul se face  doar de dragul progresului, omitand uneori problemele oamenilor.

            Ce ne-au invatat pasoptistii? Ne-au invatat ca adevarata evolutie  poate avea loc doar prin “complicitate” cu valorile morale, atat individuale cat si colective.

Bibliografie :

1.   Cornea – “Istoria literaturii romane – studii “,Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti 1979

2.  George Calinescu – “Istoria literaturii romane” , Editura Minerva, Bucuresti 1982

3.   M.Kogalniceanu - 'Dacia literara', .nr I, anul 1840, Iasi

4.   Dimitrie Popovici – “ Studii literare “, vol.III,Editura Dacia, Cluj, 1977

5.   Ion Heliade Radulescu – “Inceput de biblioteca universala “,1846, in Opere ,vol. I

6.   Gheorghe Asachi – “Despre literatura”,( 1829), in Opere, vol II, Bucuresti, Editura Minerva, 1981

7.   Ienachita Vacarescu – „Observatii sau bagari-de-seama asupra regulilor si oranduielilor gramaticii rumanesti, in Poetii Vacaresti,Buc,Ed. Minerva, 1982

8.   Ion Heliade Radulescu – „Versificatie”(1868),in Critica literara,Buc ,Ed Minerva, 1979

9.   Cezar Bolliac – Raspuns la articolul” Poezie si Poezia „,vol II,Buc.,Ed.Minerva, 1983

10.  Alecu Russo – “Poezia populara” , Buc., Ed. Minerva,1974

11.  Gheorghe Asachi – “Omul literat.Despre literatura”,vol II, Ed.Minerva,1981

12.  Mircea Scarlat – “Introducere in opera lui Cezar Bolliac”,Ed. Minerva , Buc,1985

13.  Dumitrita Stolnitchi  -  Traditii neculcene in literature romana.   Epoca pasoptista , Teza de doctor in filologie,pag.32

14 . www.google.ro

15.  www.wikipedia.ro

16.  Dictionar de literatura romana – Coord. Dim. Pacurariu



1 Dumitrita Stolnitchi  -  Traditii neculcene in literature romana.   Epoca pasoptista , Teza de doctor in filologie,pag.32

                                                                 

                                                 

1,2,3. – Paul Cornea – “Istoria literaturii romane – studii “,Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti 1979

4. – George Calinescu – “Istoria literaturii romane” , Editura Minerva, Bucuresti 1982

                                                                                        

1.- M.Kogalniceanu - 'Dacia literara', .nr I, anul 1840, Iasi

2,3. – Paul Cornea – “Istoria literaturii romane studii “,Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti 1979,pag.101

4,5,6 – Dimitrie Popovici – “ Studii literare “, vol.III,Editura Dacia, Cluj, 1977,

                                                                                           

[6]1. – Paul Cornea – “Istoria literaturii romane – studii “,Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti 1979

  2. 2.Ion Heliade Radulescu – “Inceput de biblioteca universala “,1846, in Opere ,vol. I, pag 523

1,2. M.Kogalniceanu - 'Dacia literara', .nr I, anul 1840, Iasi

1,2,3. M.Kogalniceanu - 'Dacia literara', .nr I, anul 1840, Iasi

5. Ienachita Vacarescu – „Observatii sau bagari-de-seama asupra regulilor si oranduielilor gramaticii rumanesti, in Poetii Vacaresti,Buc,Ed. Minerva, 1982, pag.170

6. – Ion Heliade Radulescu – „Versificatie”(1868),in Critica literara,Buc ,Ed Minerva, 1979

7.Cezar Boliac – Raspuns la articolul” Poezie si Poezia „,vol II,Buc.,Ed.Minerva, 1983, pag 36-40

1.Cezar Boliac – Raspuns la articolul” Poezie si Poezia „,vol II,Buc.,Ed.Minerva, 1983, pag 36-40

1. Cezar Boliac – Raspuns la articolul” Poezie si Poezia „,vol II,Buc.,Ed.Minerva, 1983, pag 36-40

2. Eugen Simion – “Fragmente critice”,vol III,Fundatia'Scrisul Romanesc'si Univers Enciclopedic,Buc,1998.pag 124           

1. Alecu Russo – “Poezia populara” , Buc., Ed. Minerva,1974, pag. 107-141

       2,3 . Gheorghe Asachi – “Omul literat.Despre literatura”,vol II, Ed.Minerva,1981,pag. 543-545

1. Ion Heliade Radulescu – „Versificatie”(1868),in Critica literara,Buc ,Ed Minerva, 1979

2. – George Calinscu – “Istoria literaturii romane” , Editura Minerva, Bucuresti 1982

3. .Paul Cornea– “Istoria literaturii romane – studii “,Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti 1979,pag.101 -

1,2,3,4. Mircea Scarlat – “Introducere in opera lui Cezar Bolliac”,Ed. Minerva , Buc,1985, pag 39

5,6,7,8,9. – George Calinescu – “Istoria literaturii romane” , Editura Minerva, Bucuresti 1982





Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: Pregatitoare Cand/ cum și de ce se intampla? Roata anotimpurilor
 Brose - proiect
 Managementul Proiectelor - Controlul proiectelor, mega si micro proiecte

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 PROIECT DE DIPLOMA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA - SUPURATIILE LOJELOR PROFUNDE DE ETIOLOGIE ODONTOGENA
 Diplomatie si conflict: relatiile internationale in timpul Primului Razboi Mondial
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”
 PROIECT DE DIPLOMA CHIMIE INDUSTRIALA SI INGINERIA MEDIULUI - TEHNOLOGIA ACIDULUI GLUTAMIC

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 Lucrare de licenta educatie fizica si sport - sistemul de selectie in jocul de handbal pentru copii de 10-11 ani in concordanta cu cerintele handbalul
 Lucrare de licenta contabilitate si informatica de gestiune - politici si tratamente contabile privind leasingul (ias 17). prevalenta economicului asupra juridicului
 LUCRARE DE LICENTA management - Impactul implementarii unui sistem de management al relatiilor cu clientii in cadrul unei societati comerciale
 LUCRARE DE LICENTA Ingineria si Protectia Mediului in Industrie - Proiectarea unui depozit de deseuri urbane pentru un oras cu 200.000 de locuitori

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat profesional informatica - evidenta spital
 ATESTAT LA INFORMATICA - Gestionarea unui magazine de confectii
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM
 Proiect atestat electrician constructor - tehnologia montarii instalatiilor electrice interioare


Vasile George DANCU - biografie, opera si referinte critice
Figurile de stil
Literatura religioasa din secolul XVII
Lucrare de licenta - Lectia de la Eugen Ionescu
STILISTICA si / sau RETORICA
Aventurile lui Jonathan Gullible de Ken Schooland -recenzie
Icu CRACIUN - biografie, opera si referinte critice
Caracterizare Alexandru Lapusneanul

Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu

 


.com Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.