Shakespeare si impactul sau in dezvoltarea literaturii dramatice

Shakespeare si impactul sau in dezvoltarea literaturii dramatice

William Shakespeare a rasturnat o traditie ce-si avea originea de pe vremea lui Aristotel,conform careia arta imita natura.El a combinat comedia,tragedia,istoria si drama,devenind unul dintre putinii povestitori venerati atat de catre mase cat si de lumea regala.

Opera lui Shakespeare a primit o recunoastere universala,de-a lungul a peste patru secole,fiind cea mai citita,dupa Biblie.

Ca dramaturg, a scris cateva dintre cele mai puternice tragedii și numeroase comedii. De asemenea, a scris 154 de sonete și multe poezii. Dintre acestea, unele sunt considerate drept cele mai stralucitoare opere scrise vreodata in literatura, datorita priceperii lui Shakespeare de a depași narațiunea și de a descrie cele mai intime și profunde aspecte ale naturii umane.

Se crede ca majoritatea operei a scris-o intre 1585 și 1613, deși datele exacte și cronologia pieselor de teatru atribuite lui nu se cunosc cu precizie.

Influența exercitata de Shakespeare asupra vorbitorilor de limba engleza din intreaga lume se reflecta prin recunoașterea imediata a unor citate din piesele lui Shakespeare, titlurile operelor bazate pe fraze din Shakespeare și numeroasele adaptari ale pieselor sale.

Shakespeare si-a facut debutul in Londra ca actor.In 1598 a fost distribuit intr-un rol,intr-o comedie,urmand ca,in 1592,sa joace intr-o tragedie,ambele scrise de faimosul dramaturg Ben Jhonson.De asemena,se crede ca si-a continuat cariera de actor pana cand s-a retras,in anul 1611. In acelasi timp a scris piese de teatru intr-un ritm uluitor si,pana la sfarsitul anului 1592,terminase, printre altele,”Henric al VI-lea”, “Comedia Erorilor”, “Imblanzirea Scorpiei”,”Doi tineri din Verona”,”Titus Andronicus” si “Richard aIII-lea”.

Talentul sau ca actor era evident,de asemena,din promovarea pieselor.In acele vremuri,dramturgii erau angajati de companiile de teatru pentru a scrie piese care erau apoi citite de catre actori,fiind acceptate sau respinse.

In acea perioada,in functie de public,teatrele repetau aceeasi piesa de mai multe ori pe zi.Popularitatea unei piese era evaluata in functie de numarul de spectacole intr-o zi.Piesa lui Shakespeare “Henric al VI-lea” a fost pusa in scena de sase ori intr-o singura zi.Abilitatea lui Shakespeare de a atrage publicul,si de a strange multimile laolalta era unica.

Piesele scrise de omul de rand,needucat,nascut la Stratford,nu numai ca au dus la o mare schimbare in cultura teatrala Britanica,oferind publicului o noua forma de divertisment,dar au devenit si o sursa de inspiratie,care a starnit uimirea si totodata respectul artisitlor generatilor viitoare.

Este de nepretuit contributia lui Shakespeare la evolutia renaterii din Anglia,de la sfarsitul secolului al XVI-lea,pana la inceputul secolului al XVII-lea,iar impactul lui a fost atat de puternic,incat,in istoria teatrului se vorbeste acum de perioada pre-shakespeariana si de cea post-shakespeariana.Inainte de aparitia lui Shakespeare pe scena teatrului aceasta arta era,in principal, formata din drame religioase si moraliste,jucate in biserici.Venirea lui Shakespeare a schimbat complet perceptia publicului despre teatru.Versurile ingenioase,intrigile captivante si inegalabila maiestrie a dramaturgului i-au asigurat popularitatea in randul oamenilor de toate rangurile nu numai in Anglia dar si in alte tari.

Chiar si in timpul vietii lui Shakespeare,spre sfarsitul secolului al XVI-lea, companiile de teatru din Anglia obijnuiau sa mearga in Germania pentru a juca piese pentru publicul de acolo.

Voltaire,scriitorul si filozoful din perioada iluminismului francez,care a trait in Anglia intre anii 1726 si 1729,face o importanta referire si prezentare al lui Shakespeare in “Eseul asupra poeziei epice” publicat in 1727.In Italia unde au fost puse in scena multe dintre piesele lui Shakespeare,inclusiv “Romeo si Julieta”,prima traducere italiana al lui “Iulius Caesar” a fost jucata in 1756.In 1820,Edmund Kean,celebrul actor englez a avut un success imens in America,in New York,cu piesa “Richard al III-lea”. In Japonia,in 1885,prima piesa al lui Shakespeare in adaptare kabuki a “Negutatorului din Venetia”,de Udagawa Bunkai si Katsu Genzo,a fost pusa in scena la Ebisuza,din Osaka.

Popularitatea teatrului shakespearian a continuat sa creasca de a lungul secolelor,piesele lui fiind jucate de companii teatrale din toata lumea si in zilele noastre.In plus,principalele teme din piesele lui sunt adesea adaptate la filme,musicaluri si la alte genuri de spectacole.

Compania Regala Shakespeare este o companie de teatru britanica cu sediul in Stratford-upon-Avon,locul de nastere al lui Shakespeare,avand o istorie lunga si fiind specializata in spectacolele shakesperiene.Este surprinzator de observat cum multi actori care au castigat experienta prin interpretarea de roluri in piese Shakespeariene in cadrul Companiei Regale Shakesperiene si alte scoli similare si-au dezvoltat propria cariera in lumea actoriei.De asemenea,multi actori renumiti de la Hollywood care au dorit sa isi dezvolte abilitatile de actorie,au ales sa joace intr-unul din rolurile pieselor lui Shakespeare.Sir Anthony Hopkins,actorul principal din filmul de success de la Hollywood “Tacerea Mieilor”,considerat unul dintre cei mai mari actori britanici,a aparut pentru prima data pe scena londoneza in productia piesei “Iulius Cezar”(1964).Piesele shakespeariene ,depasesc epoci,frontiere si chiar nationalitati .In viitorul apropiat se planuieste construirea Parcului Shakespearian in America. La peste 300 de ani de la moartea lui,operele sale inca au o puternica influenta asupra publicului.

“Secole de-a randul,mareata noastra piesa va fi jucata in tari nenascute si in limbi necunoscute!” acest vers din “Iulius Cezar” a fost probabil o profetie cu privire la viitorul pieselor lui Shakespeare.

Izvoare de inspiratie ale operei shakespeariene

Shakespeare este autentic nu prin originalitatea fabulei dramelor sale, el singur inspirandu-se din diferite izvoare, ci prin polemizarea, interogarea prin intermediul acestora asupra unor teme existențiale.

Teatrul shakespearian isi extrage subiectele din operele inaintasilor, fie ca e vorba de Plaut, ca in cazul ”Comediei erorilor”, sau de Montemayor in cel al piesei “Cei doi tineri din Verona” inspirata din pastorala Diana.

Scopul dat literaturii este unul specific Renasterii, poezia devenind, in aceasta epoca instrumentul de cunoastere a sufletului omenesc si a societatii. Shakespeare va proceda ca si ceilalt scriitori renascentisti, bazandu-se pe o intelegere filosofica a vietii si prezentand personajele in devenire, dominate de trasaturi contradictorii. Filosofia shakespeariana se converteste intr-un scepticism radical, in Macbeth onform caruia „Viata este o poveste istorisita de un idiot, fara nici un sens', sau intr-un scepticism mai bland, in celelalte drame.

Cei mai mulți dramaturgi din acea perioada au colaborat cu alte persoane de aceeași eficacitate, și criticii sunt de acord ca Shakespeare a facut același lucru, cea mai mare parte in primii și ultimii ani din viața sa. Unele lucrari, cum ar fi Titus Andronicus și primele istorii, raman controversate, in timp ce The Two Noble Kinsmen și Cardenio au foarte buna demonstrarea documentarii contemporane. Primele piese au fost influențate de scrierile altor dramaturgi elisabetani, in special Thomas Kyd și Christopher Marlowe.

“Romeo si Julieta’ a fost si ramane,una dintre cele mai populare si indragite opere ale lui Shakespeare,insa,cum se intampla cu majoritatea pieselor si sonetelor sale,povestea nu este originala..

Tema este intalnita pentru prima oara intr-o povestire a lui Matteo Bandello,un scriitor Italian din secolul al XVI-lea.

In 1662,poetul englez Arthur Brooke compune un lung poem narativ numit “Tragica poveste a lui Romeo si a Julietei”,bazat pe o traducere in limba franceza a operei lui Bandello,care ulterior,devine principala sursa de inspiratie pentru piesa sa. In 1679,dupa moarte lui William Shakespeare,Thomes Otway incearca sa puna in scena o adaptare a piesei,bazata pe istoria Romei antice si intitulata “Istoria si decaderea lui Caius Marcus”. Una dintre principalele diferente fata de versiunea lui Shakespeare este aceea ca Julieta isi deschide ochii cu cateva clipe inainte de moartea lui Romeo.

Conform unor critici,Hamlet a fost construit in paralel cu Oedip. Oedip are caracterul unui cercetator, dominat de pasiunea adevarului, marcat de vointa impartasind soarta omului teoretic, insetat de certitudini. Oedip este singurul erou tragic grec inrobit de o asemenea

pasiune. Si, cand ajunge la capat, el nu ezita sa se pedepseasca, in numele adevarului gasit.. Iar Hamlet poseda un caracter ezitant si abulic, strabatut de scrupulul cunoasterii exacte. Fapta trebuie sa urmeze convingerii formate, pentru ca Hamlet nu este,un impulsiv. Oedip si Hamlet reflecta doua modalitati de cautare a adevarului constand in adunarea tuturor probelor care contureaza faptul criminal, in cazul celui dintai, si urmarind obtinerea marturiei directe a vinovatului, in cealalta situatie. Hamlet realizeaza un experiment psihologic, o observatie in conditiile create de observator prin care ii obliga pe criminali sa se desconspire. Indarjirea ii caracterizeaza pe ambii eroi tragici, ei opunandu-se, prin aceasta, caracterelor timorate in fata adevarului sau celor care intretin minciuna, precum si oamenilor care se infasoara in valurile fanteziei inselatoare.

Cum va place este o comedie pastorala care, desi a fost scrisa intre 1599 si 1600, a aparut publicata abia la 1623, dupa moartea lui Shakespeare. Povestea e inspirata din nuvela lui Thomas Lodge, „Rosalinda”. Se banuieste ca prima punere in scena a piesei dateaza de la 1603.

In Cum va place, Shakespeare reia tema din „Romeo si Julieta”, tema iubirii aprinse de la prima privire.

Pentru „Nevestele vesele din Windsor” Shakespeare s-a inspirat dintr-o colectie de povestiri semnate Giovanni Fiorentino.

Se crede ca „Othello” a fost scrisa in jurul anului 1603 si ca are la baza povestea italiana „Un capitan maur” de Cinthio, unul dintre discipolii lui Boccaccio

„Macbeth”, scrisa probabil intre 1603-1607, este cea mai scurta tragedie shakespeariana. Prima reprezentatie atestata a avut loc in aprilie 1611, la teatrul Globe. Personajele reale care au inspirat aceasta piesa sunt regii Macbeth, Duff si Duncan mentionati in cronicile lui Raphael Holinshed (1587), un tratat de istorie a Angliei foarte cunoscut lui Shakespeare si contemporanilor sai.

Pentru tragedia Regele Lear, W. Shakespeare s-a inspirat dintr-o poveste populara, Inainte de Shakespeare, povestea regelui Lear a mai fost „tratata” si de catre alti doi mari autori, John Higgins si Edmund Spencer.

“Totu-i bine cand sfarseste bine” are la baza „Decameronul” lui Boccaccio, piesa are ca titlu un proverb a carui povata e aceea ca nicio problema nu conteaza daca se sfarseste fericit.

Ideile cele mai indraznete ale Renasterii se regasesc in dramele lui Shakespeare, de la titanismul, reinterpretat in spirit personal, pana la instrumentele de observare stiintifica a realitatii, anticipand metodele experimentale propuse de Francis Bacon. Nici doctrina temperamentelor nu ii este straina, ajutandu-l, prin acuratete, in procedeul inovator al analizei psihologice.

Geniu prin excelenta, o personalitate iesita din comun, a carei spontaneitate o egaleaza pe cea a naturii, daruindu-ne opere trainice, purtatoare ale filosofiei renascentiste si vorbind, in acelasi timp, oricarei epoci, in masura in care aspiratiile timpului respectiv isi gasesc implinirea in faptele de cultura create de Shakespeare.

Comediile lui Shakespeare,in care principalele teme sunt dragotea si tineretea,prezinta un paradox. Acest amestec este, de asemenea, caracteristic comediei antice din Attica, reprezentantul cel mai de seama fiind Aristofan,care ocupa o pozitie unica in istoria literaturii universale.

Shakespeare se documenta din cronicile lui Raphael Holinshed (1587). Dar pentru a-si atinge scopurile dramatice, nu a respectat intotdeauna firul cronologic al intamplarilor. Sau chiar a amestecat fapte petrecute de-a lungul a doua decenii.

Creatiile lui Shakespeare sunt considerate drept cele mai stralucitoare opere scrise vreodata in literatura, datorita priceperii lui Shakespeare de a depași narațiunea și de a descrie cele mai intime și profunde aspecte ale naturii umane.

Teme reantalnite pe scena

William Shakespeare a incetat sa mai scrie comedii,care fusesera caracteristica a operei sale de pana atunci. In schimb,s-a dedicate tragediei,si a scris patru drame epice: “Hamlet”, “Othello”, “Macbeth”, si “Regele Lear”. Personajele principale au in comun destinul tragic: sufera, se framanta si dispera, confruntandu-se cu jocurile nemiloase ale destinului. Scriitorul intelege si simpatizeaza cu soarta eroilor sai,dar nu intervine. In schimb ,ramane un spectator obiectiv. “Noi cand ne nastem plangem ca intram…pe aceasta mare scena de bufoni”,acest vers din “Regele Lear” indica resemnarea unei viziuni negative a sortie si a destinului omului.

Zanele apar frecvent in piesele lui Shakespeare. Ariel,spiritual care il ajuta pe Ducele alungat din Milano sa se razbune,in “Furtuna”, si pe Oberon,,regele zanelor din “Visul unei nopti de vara”,sunt doua dintre personajele care dau o nota de mister povestilor fantastice ale lui Shakespeare

In urma raspandirii crestinismului in Europa Centrala,referintele la personaje fantastice nu erau vazute cu ochi buni.

William Shakespeare a fost cel care a eliminate imaginea negative cu care erau private zanele si le-a infatisat in lumina unor creaturi enigmatice care aveau puterea sa influenteze si sa intervina in relatiile oamenilor.

Comediile lui William Shakespeare contin o actiune asemanatoare,majoritatea se axeaza pe dragoste si pe incucaturi, precum “Mult zgomot pentru nimic” sau “Visul unei nopti de vara”. Toate comediile au un deznodamant pozitiv,fericit,in cele mai multe cazuri cu iubiri implinite.

Tragediile se axeaza pe un personaj principal istoric,foarte bine definit,care trec prin diferite stari,si probleme. Desigur,toate au finaluri tragice,incheiate cu moartea eroilor.

In cautarea formei perfecte a unui subiect autorul a scris mai multe piese asemanatoare precum :

A douasprezecea noapte,care,precum alte comedii shakespeariene, e bazata pe incurcarea identitatii unor personaje. Viola se travesteste in barbat, ia numele de Cesarino si intra in serviciul ducelui Orsino. Acesta din urma e indragostit de tanara Olivia, al carei tata si frate au murit recent. Pentru a-i cuceri inima, Orsino il foloseste ca intermediar pe Cesarino. Crezand ca Cesarino este barbat, Olivia se indragosteste de acesta, adica de Viola… La randul ei, Viola nutreste sentimente ducelui, cel care-i devine prieten apropiat si confident in acelasi timp

Totu-i bine cand sfarseste Initial a fost considerata comedie, apoi s-a discutat importanta mai mare a unor fragmente de tragediePiesa e povestea unei servitoare, Helena, si a iubirii ei pentru Lordul Bertram, un tanar nobil. Bertram este chiar fiul contesei pentru care Helena lucreaza. El planuieste sa plece la Paris, pentru a deveni pupilul Regelui Frantei. Se pare ca regele este grav bolnav. Helena, al carui tata a fost un renumit fizician, se ofera sa-l insanatoseasca, daca regele ii va promite ca o lasa sa se marite c Bertram. Alteta Sa accepta…

„Mult zgomot pentru nimic” dezvolta, in paralel, doua povesti: dragostea dintre Benedick si Beatrice si cea dintre Claudio si Hero. In secolul al XVI-lea, in Messina (Sicilia), Hero locuieste cu tatal, guvernatorul Lenato, si verisorii ei, Beatrice si Antonio.

La inceputul piesei, Antonio ii intampina pe printul Don Pedro si pe soldatii Claudio si Benedick abia intorsi, victoriosi, din lupta. Claudio se indragosteste de Hero de indata ce o cunoaste. Si ea ii impartaseste repede sentimentele, asadar cei doi planuiesc nunta. Dar, in acelasi timp, pun la cale o farsa, iar „victime” sunt Benedick si Beatrice. Scopul e ca acestia sa se indragosteasca. Insa Benedick si Beatrice nu vor sa-si arate afectiunea de la inceput si se intrec mereu in a-si gasi cusururi unul altuia.

Povestea se complica atunci cand maleficul Don John, fratele printului Don Pedro, pune in pericol casatoria dintre Claudio si Hero.

Shakespeare foloseste intotdeauna dragostea si casatoria ca continutul pentru comediile sale. Acest lucru poate fi vazut in comediile Mult zgomot pentru nimic, Cum va place, Visul unei nopti de vara, si Imblanzirea scorpiei. O alta tehnica pe care Shakespeare incorporeaza in comediile sale este utilizarea a clasei inferioare pentru comedie.

Un alt dizpozitiv important folosit in comediile lui Shakespeare este tehnica de a trage cu urechea. Aceasta tehnica joaca un rol major in Mult zgomot pentru nimic,datorita ei Benedick si Beatrice raman impreuna. De asemenea, e folosit in mod considerabil in Cum va place.

O alta tehnica care se repeta,este faptul ca Shakespeare are in mod constant un final fericit in comediile sale. Aceste finaluri fericite, de obicei, implica iubiri implinite,casatorii. Acest lucru poate fi vazut in Mult zgomot pentru nimic in cazul in care situatia dintre Claudio si Hero a fost clarificat si au putut sa se casatoreasca. Beatrice si Benedick, de asemenea,se casatoreasca cu ajutorul prietenilor lor.

Originalitatea Stilului

William Shakespeare este cu siguranta cel mai original dramaturg elisabetan,el a reprezentat o adevarata revolutie pentru Renasterea din Anglia.

El a combinat comedia,tragedia,istoria si drama,creand un gen unic in dramaturgia britanica.Shakespeare a fost primul dramaturg ovationt atat de oamenii de rand cat si de lumea regala. Orice om se regaseste in personajele sale,datorita operei lui,oamenii de rand puteau sa se elibereze de viata grea pe care o duceau,si patrundeau intr-o lume imaginara,magica,plina de mistere,de zane,si de eroi.

Cele mai originale personaje ale lui William Shakespeare sunt fara indoiala zanele,care dau o nota de mister povestilor fantastice. In piesele lui Shakespeare zanele sunt creaturi bune,sunt foarte jucause,si adopta tot felul de inselaciuni si trucuri pentru a-I ajuta pe oameni cu puterile lor. In folclor insa,exista si zane rele care simt o mare animozitate impotriva societatii umane.Aceste zane care fac rau oamenilor si fura copii sunt dispretuite si temute de toata lumea,in special de copii,pentru care zanele sunt o sursa de frica.

Unul dintre cele mai originale personaje este Ariel,un spirit care apare in piesa “Furtuna”.

Sursa de inspiratie al lui Shakespeare in ceea ce il priveste pe Ariel,este necunoscuta,desi au existat multe teorii.Ariel poate fi vazut fie din punct de vedere stiintific,fie din punct de vedere religios.

Sursa de inspiratie a numelui,este necunoscut,desi unii critici il aseamana cu Ariel,cel mentionat in Biblie. Ariel ,inseamna “leul Domnului”.

Ariel este comparat cu celelalte spirite din pieselel Elizabetene,dar este unic datorita personalitatii speciale pe care i-a oferit-o Shakespeare.

Un alt personaj unic ,este Puck din “Visul unei nopti de vara”.In creearea personajului Shakespeare s-a bazat pe zana mitologica din folclorul englezesc,un personaj rautacios.

Puck este de asemenea un elf inteligent si rautacios,Shakespeare il descrie drept un spirit dracos si viclean.El este principalul promotor al actiunii,toate incurcaturile pornesc din greseala lui.

Puck, zbirul lui Oberon, nu e un spirit al padurii simpatic si indraznet: el duce la indeplinire poruncile stapanului sau, dar, in acelasi timp, lucreaza autonom. E indefinibil, agil, omniprezent.

In piesele lui Shakespeare apar si alte finite bizarre de origine necunoscuta.In “Macbeth”,apar vrajitoare rostind profetii. Primul act al piesei se deschide cu imaginea unor tunete si fulgere, in mijlocul carora se afla trei vrajitoare ce hotarasc sa se intalneasca cu Macbeth. In urmatoarea scena apare armata scotiana in frunte cu Macbeth si Banco se intorc victoriosi din lupta cu rebelii. In drum, intalnesc un grup de vrajitoare care le prezic viitorul. Ele i se adreseaza lui Macbeth cu titulatura de Nobil de Cawdor si apoi rege al Scotiei, iar pe Banco il numesc tata al viitorilor conducatori, fara ca el insasi sa fie unul din ei. Cei doi incearca sa afle mai multe despre aceste profetii, dar vrajitoarele dispar.Profetiile acestora,se implinesc.

In “Hamlet”,fantoma regelui Hamlet,ii ordona printului Hamlet sa-si razbune tatal.Aceasta fantoma este inspirata din legendele saxone.

Regele Hamlet apare ca fantoma de partu ori in piesa.:in Actul I si in Actul III..Tanarul Hamlet il respecta si se gandeste la el intr-un mod duios.

Aceste finite supranaturale joaca un alt rol decat cel al zanelor. Acestea transmit mesaje divine,oracole si profetii,uneori,transmit sentimentele eroului si alteori,joaca rolul de naratori.

Abordarea scenica a valentelor tematice

Shakespeare a scris dramaturgie. O dramaturgie foarte teatrala de altfel. Realitatea fizica a scenelor a fost retroactiv proiectata in scriitura sa dramatica. In fabricația inițiala a textului shakespearian exista ritm, intrari, ieșiri, actorii sunt deja purtați intr-un spațiu inca invizibil. Scena a fost cea care a produs aceste texte, ea le-a fixat, le-a transcedentat validandu-le pentru secole inainte. Astfel ca cei care se apuca sa-l puna in scena pe Shakespeare nu au batai de cap cu dramatizari și adaptari.

Pe vremea lui Shakespeare,teatrele aveau o forma rotunda,cu lumina naturala,avand in vedere ca se construia o scena intr-o curte,fara acoperis.Deoarece,pe vremea aceea nu exista lumina artificiala,toate spectacolele aveau loc pe timpul zilei.

Cel mai ieftin bilet era pentru un loc in picioare,in curte,si costa un peni,cu inca un peni puteai sa-ti cumperi un loc pe scaun la primul etaj,la balcon.

Cel mai important aspect al teatrului Elizabetan ,este faptul ca femeile nu aveau voie pe scena,astfel pana si rolurile feminine erau jucate de barbati

Regizorul chibzuiește cuvintele pentru a le imagina din nou pentru spectator și cu un scop, o intenție precisa. Dincolo de acesta, cand rescriu opera lui Shakespeare, acești autor de scena au intuiția a ceea ce vor spune cu mijloace teatrale. Ei rescriu in dependența de ceea ce vor face tehnic in scena. Exista in (re)scrierea autorilor-regizori o structura interna, un ritm intern și adesea o forța vocala care aparține deja spațiului și timpului teatral conceput de ei.

Exista astazi spectacole profund contemporane fara abandonarea ințelesurilor textului shakespearian, fie ca se intervine in text ori este urmarit cu fidelitate.

Regizorul neamț Thomas Ostermeier spune: fiecare generație iși scrie propriul Shakespeare.

Textul este scurtat drastic de volutele metaforelor shakespeariene, limbajul devine abraziv. Taierile de text urmaresc doar coerența și funcționalitatea poveștii, accentele cad exact unde trebuie pentru a susține regia. . Regizorul propune propria viziune asupra piesei, și relația intre scenariu și textul original.

La teatrul Național Mihai Eminescu s-a montat in 2008 spectacolul Julieta și Romeo dupa piesa lui William Shakespeare – Romeo și Julieta, in viziunea scenica a regizorului italian Andreia Batistini.

La teatrul National Radu Stanca din Sibiu s-a montat spectacolul ”Hamlet”,in viziunea scenica al lui Radu Alexandru Nica.In aceast productie,Hamlet este contemporanul nostru,omul de astazi, devorat de responsabilitati care il depasesc. Hamlet este un personaj urban prin excelenta, iar bolile citadine nu-l ocolesc.

Fara a miza pe intunecata fata a dilematicul print al Danemarcei, s-a ales varianta de rebel fara cauza. Spiritul sau ludic este vecin cu luciditatea, iar la marginea acesteia il asteapta nebunia. Hamlet reteatralizeaza lumea, iar memoria sa, obiectiva si afectiva este Horatio.

Tot la teatrul National Radu Stanca din Sibiu,s-a montat “Othello”,dupa viziunea scenica al lui Andriy Zholdak,care spune despre spectacolul sau ca:” In acest spectacol am probat sistemul viselor, subconstientul dorintelor. Spectacolul a fost construit pe legile freudiene, pe conflicte, pe surpriza realitatii. El s-a nascut acum si aici.

Iubesc acest spectacol. Prin el am facut inca un pas catre mine insumi. Ideea principala este de a merge inainte in neputinta, de a pune mereu probleme mai complicate in fata ta.”

Toate cele 38 de piese ale lui Shakespeare vor fi puse in scena de cate o companie de teatru in tot atatea limbi si dialecte.

Reprezentatiile vor avea loc incepand cu data de 23 aprilie 2012, in celebrul teatru londonez Shakespeare's Globe, o replica fidela a teatrului din epoca elisabetana, The Globe, unde se jucau piesele dramaturgului in timpul vietii acestuia.

Printre spectacole se vor numara 'Imblanzirea scorpiei', in limba urdu, 'Furtuna', in araba, 'Troilus si Cressida', in maori, si o montare a piesei 'Regele Lear' in limbi aborigene.

De asemenea, piesele vor fi montate in turca, greaca, lituaniana si in dialectul shona din Zimbabwe. Programul include si o reprezentatie in limbajul semnelor a piesei 'Zadarnicele chinuri ale dragostei'.

Shakespeare's Globe este localizat pe malul de sud al Tamisei, in apropierea locului unde se afla teatrul original, si este construit in acelasi stil, avand o scena in aer liber, un spatiu cu locuri ieftine la sol si un acoperis din stuf deasupra galeriilor, unde sunt locuri mai scumpe.

A ramane loial lui Shakespeare nu inseamna a-i urmari fiecare virgula, (deși iși are rațiune și un astfel de recurs!), ci de a-i ințelege intențiile, de a-i urmari valoarea cautarilor sale spirituale in dramaturgia semnata de el. Prin scrierea sa Shakespeare ne invața sa ne formulam corect intrebarile raspunsurile carora ne intereseaza pe toți. Shakespeare a fost și el un nonconformist, deschis experimentelor.

Concluzii

Exista multe teorii ale conspiratiei referitoare la operele lui William Sakespeare,conform carora intreaga lui cariera a fost construita pe umerii altor dramaturgi elisabetani.Ramane la latitudinea fiecaruia sa aleaga intre “Fractiunea Stratford”,cei care cred in autenticitatea lui Shakespeare, sau “Fractiunea anti-Stratford” cei care au indoieli cu privire la originalitatea operei sale.

Sunt sigura,ca Shakespeare,ca orice autor de fictiune,a trebuit sa se inspire din anumite locuri,pentru as-i creea operele. Oricum ,operele sale au fost revolutionare in epoca elisabetana.,nimeni nu vazuse nimic asemanator creatiei lui Shakespeare. Este cunoscut faptul ca Shakespeare, pe langa faptul ca a devenit un mare dramaturg, constituie si o limba universala.Oamenii comunica prin intermediul operei sale.

In ceea ce priveste publicul din Romania,acesta a facut cunostinta cu creatia shakespeariana abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea,prin intermediul unor trupe de teatru germane respectiv italiene.

Opera lui Shakespeare a fost perceputa de scriitorii democrati de la 1848 ca o ilustrare a aspiratiilor liberale si progresiste ale momentului

Cu timpul,operele lui Shakespeare ,ce au devenit renumite si larg raspandite,au reprezentat fundamentul a ceea ce numim astazi teatru comercial si au contribuit la acceptarea pe plan social a tuturor profesiilor legate de teatru.

Profesiile actoricesti includ astazi nu numai categoriile traditionale de actori ,dramaturgi si regizori,dar si producatori,manageri,realizatori de costume si recuzita si multi alti asistenti de productie.

Insusi Shakespeare,pe langa rolul de dramaturg ingenios,a avut si profesia de “manager” si producator,de vreme ce a ajuns coproprietar al Teatrului Globe,in 1695.

Astazi, la aproape 400 de ani, piesele sale sunt jucate si citite mai des si in mai multe tari ca niciodata. In peste un milion de cuvinte scrise in peste 20 de ani, el a sintetizat intreaga gama de emotii si conflicte omenesti cu o precizie care ramane remarcabila si in ziua de azi. Dupa cum a spus ilustrul poet si dramaturg contemporan cu el, Ben Jonson, 'Shakespeare nu a apartinut unei epoci, el este atemporal.'