Introducere in activitatea de management al proiectelor

INTRODUCERE IN ACTIVITATEA DE MANAGEMENT AL PROIECTELOR

Istoria recenta a produs modificari importante pentru totti cei care doresc sa faca o analiza structurala a ultimilor cincizeci de ani. Prabusirea sistemului comunist in statele central si est europene din n perioada 1989-1990 a reprezentat un moment crucial in istoria secolului XX , iar tot ceea ce a urmat acestui repreyinta schimbari ale caror efecte sunt multiple si se vor resimti pentru o lunga perioada.
Reconstructia europeana care a urmat a facut posibila o noua abordare a structurii europene prin demararea discutiilor privind o “reconstructie” a Europei, o “unificare” intre Vestul democratic si Estul fost totalitar, o reimpartire a influentelor geopolitice, economice si strategice. Statele occidentale au constientizat ajutorul de care au nevoie tarile foste comuniste in procesul de tranzitie, precum si necesitatea adoptarii unor solutii pentru eliminarea decalajelor de natura economica dintre regiuni si pentru evitarea unei reveniri la un regim totalitar. Iar solutia a fost gasita in integrarea tarilor central si est europene in structurile Uniunii Europene, intr-un sistem ce ar putea sa garanteze evolutia acestor state catre un sistem democratic stabil, cu o economie de piata viabila si toate avantajele ce decurg de aici.

Obiectivul integrarii europene a insotit procesul democratizarii Estului, iar europenizarea s-a substituit in mare parte democratizarii. Aici rezida, cu siguranta, marea sansa a Europei postcomuniste in raport cu alte tari iesite din totalitarism. Scopul tranzitiei este clar: o democratie similara celei din Vestul Europei. Pana in 1989 si colapsul socialismului, oamenii din tarile central si est europene nu au participat realmente la istoria contemporana, avand in vedere ca au fost exclusi de la procesul de integrare european si nefiind constienti de noul caracter al unei Europe transnationale. Exista o prapastie mentala sau culturala care putea fi considerata drept cel mai mare impediment in calea spre integrarea europenaa, mai ales in situatia in care orientarile politicilor guvernamentale sunt indreptate spre o mentalitate invechita, conducand la divergente legate de nationalism, revendicari de frontiera, etc.

Inca de la infiintarea ei, Comunitatea Europeane a urmarit interconectarea sistemelor economice ale statelor membre. Pornita initial ca o uniune vamala, cu scopul de a integra economia Germaniei intr-un sistem european mutual, Comunitatea European si-a dezvoltat cu timpul componenta politica, intarind institutiile comune de la Bruxelles si adaugand, prin Tratatul de la Maastricht, embrionul unei componente militare vizand integrarea Uniunii Europei Occidentale in nou creata Uniune European.
Dupa desfasurarea revolutiilor anticomuniste din partea captiva a Europei, in cursul anului 1989, statele care pornisera din 1957 pe drumul unificarii europene s-au aratat in mare masura nepregatite sa-si asume din mers marile provocari politice si economice cu care s-au vazut brusc confruntate.

In perioada Razboiului Rece, Europa a fost impartita nu numai in doua sisteme politice ci si in doua mentalitati sau culturi politice diferite. Ceea ce poate fi privit ca fiind si mai dureros este impartirea sa “fizica” in doua in ceea ce priveste infrastructura, iar acest tip de cortina de fier inca exista intre Europa de Vest si Europa de Centru si Est. Conexiunea “lipsa” dintre cele doua subregiuni se regaseste la nivelul sistemului de transporturi si comunicatii, care sunt foarte slab dezvoltate in Europa de Centru si Est; iar lipsa unei infrastructuri moderne de comunicatii este unul din principalele obstacole in integrarea sau europenizarea tarilor central si est europene, fapt ce include si transferul de capital si abilitati manageriale din Vest.

Procesul de “europenizare” a fost initial considerat unul strict economic, atat de tarile Vest europene, cat si de tarile Est europene. Curand insa accentul a cazut asupra procesului socio-politic prin care era necesar sa treaca tarile din Europa de Est. A inceput sa se vorbeasca despre o interrelationare intre procesul de transformari economice si cel de democratizare politica. Aceasta deoarece, pe de o parte, revigorarea economica este necesara pentru consolidarea poltica a noilor democratii, iar, pe de alta parte, experienta din tarile Sud-Europene a aratat ca transformarile economice au la baza multiple pre-conditionari socio-politice. Si se pare ca procesul politic, desi mult mai dificil, este mai important decat integrarea economica in sine.

Interogatiile suscitate de catre largirea la Est a Uniunii Europene se dezvolta in jurul consideratiilor economice, dar si al compatibilitatii politice. Extinderea spre Est reprezinta o provocare majora a responsabilitatii UE, tinand cont de rolul pe care aceasta si l-a asumat in inlaturarea consecintelor totalitarismului. In acelasi timp, factorii internationali sunt cel putin la fel de importanti ca si cei interni.
Schimbarile majore petrecute in Europa de Est dupa caderea regimurilor totalitare-comuniste au determinat statele din aceasta zona sa adopte modelul economiei de piata, vazand in Uniunea Europeana un sprijin si acordand procesului de integrare in aceasta o importanta majora, care sa conduca la redresarea si relansarea lor din punct de vedere economic.

Pentru ducerea la indeplinire a dezideratelor extinderii europene, care a inclus si Romania din anul 2007, au fost create linii de finantare prin diferite programe de mare anvergura, care au plecat de la marile institutiile europene: Comisia Europeana, BEI, Banca Mondiala, etc. Aceste fonduri prin programe specializate de tipul ISPA, PHARE, SAPARD, sau prin instrumentele puse la dispozitie prin utilizarea fondurile structurale au avut si au rolul re a reduce decalajele de orice fel din interiorul UE, de a asigura frontierele, mai ales cea dintre fosta Uniune Sovietica, si de a permite o dezvoltare interetnica si interculturala dispusa in mod uniform la nivel comunitar.

Prezentul suport de curs are la baza lucrarea Managementul Proiectelor[1] si abordeaza o tematica deosebit de atractiva la nivelul economiilor europene. Orice site de job-uri manageriale cantoneaza detasat pe primul loc oferta generoasa de locuri de munca pentru sefi de proiecte sau membrii ai echipelor de lucru in proiectele manageriale, ca o adaptare prompta a mediului socio-economic la multiplele si rapidele schimbari tehnologice si tehnice, a concurentei acerbe si a globalizarii accentuate.

Inovatia reprezinta un factor fundamental, motor al lumii pe care o traim, iar managementul proiectelor creeaza posibilitatea ca rezultatele unei gandiri novatoare sa fie materializate in termenii acceptati de factorii interesati: utilizatori, clienti, organisme, proiectanti, executanti, subfurnizori. Cuplarea celor doua notiuni de management si proiect expliciteaza continutul disciplinei stiintifice: administrarea unor planuri cu caracter de unicitate, in care activitatile prevazute a fi derulate au un coeficient de risc ridicat, astfel incat rezultatele obtinute sa se incadreze in parametrii prestabiliti in special in directia performantelor tehnice, consumuri de resurse si termene de executie.

Seneca, filozofand arata ca „pentru un vas care nu stie catre ce port se indreapta, nici un vant nu este favorabil” prefigura cele trei functiuni principale ale managementului proiectelor:

- planificarea diferitelor activitati care trebuie sa fie realizate intr-o perioada determinata, mentionand mijloacele materiale si umane care trebuie disponibilizate pentru a realiza proiectul;

- executia, operationalizarea activitatilor prevazute in ordinea si succesiunea prestabilita;

- controlul, prin compararea planificarii cu rezultatele obtinute;

- calculul abaterilor si analiza acestora, astfel incat sa se poata asigura realizarea proiectului.

Prezenta lucrare se adreseaza conducatorilor organizatiilor care initiaza si gestioneaza proiecte sociale, economice, tehnice, industriale, precum si studentilor, prezentandu-le cateva consideratii fundamentale in crearea si implementarea proiectelor. Sunt abordate cu prioritate: modelarea si simularea sistemelor, riscurile in managementul proiectelor, metodele de lucru specifice, analiza economica a proiectelor, echipa de lucru, teme cu continut analitic, consistent si rafinat.