Politica Externa si de Securitate Comuna si Politica Europeana de Securitate si Aparare

Politica Externa si de Securitate Comuna si Politica Europeana de Securitate si Aparare

Conceptul Identitatii Europene de Securitate si Aparare s-a dezvoltat in stransa corespondenta cu alte doua concepte, dezvoltate ulterior. Este vorba, in primul rand, de Politica Externa si de Securitate Comuna - PESC (Common Foreign and Security Policy - CFSP), ce denumeste un capitol distinct (Titlul V) al Tratatului de la Maastricht si care reprezinta unul din cei trei piloni ai constructiei europene. In al doilea rand, este vorba de Politica Europeana de Securitate si Aparare - PESA (European Security and Defence Policy, ESDP ) sau, respectiv, Politica Europeana de Securitate si Aparare Comuna -PESAC (Common European Security and Defence Policy, CESDP) concept care a dobandit in ultimii ani tot mai multa substanta si care este parte componenta intrinseca a PESC.

Premisele dezvoltarii PESC si PESA au fost statuate de Tratatul privind Uniunea Europeana (1992), care stipuleaza la articolul J.4 a Titlului V ca "Politica externa si de securitate comuna inglobeaza toate problemele referitoare la securitatea Uniunii Europene, inclusiv stabilirea, in perspectiva, a unei politici de aparare comune, care ar putea conduce, in viitor, la o aparare comuna".

Conform TUE (art. J.1.), obiectivele PESC sunt urmatoarele: salvgardarea valorilor comune, a intereselor fundamentale si a independentei Uniunii; consolidarea securitatii Uniunii si a statelor membre, sub toate formele; mentinerea pacii si intarirea securitatii internationale, in conformitate cu principiile Cartei Natiunilor Unite, precum si cu principiile Actului final de la Helsinki si obiectivele Cartei de la Paris; promovarea cooperarii internationale; dezvoltarea si consolidarea democratiei si a statului de drept, precum si respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Prevederile TUE in legatura cu PESC au fost revizuite in 1997, prin Tratatul de la Amsterdam. Cu aceasta ocazie, pentru imbunatatirea eficacitatii, profilului si vizibilitatii acestei politici s-a instituit functia de Inalt Reprezentant al UE pentru PESC (art. J.8). Sarcina Inaltului Reprezentant al UE pentru PESC este aceea de a contribui la formularea, dezvoltarea si implementarea deciziilor politice ale tarilor membre si a reprezenta guvernele tarilor membre ale UE in discutii cu tari terte. Dimpreuna cu functiile de sef al Secretariatului General al Consiliului si secretar general al UEO, noua functie a fost asumata, prin decizia Consiliului European de la Köln (iunie 1999), de catre fostul secretar general al NATO, Javier Solana.

Intr-o declaratie anexata Tratatului de la Amsterdam, se stipula totodata infiintarea, incadrul Secretariatului General al Consiliului, a unei Unitati de planificare politica si avertizare timpurie, sub autoritatea Inaltului Reprezentant, ca structura de expertiza care sa faciliteze luarea rapida a deciziilor. De asemenea, PESC beneficia din acel moment de noi instrumente juridice, strategiile comune, destinate punerii in practica a actiunilor si pozitiilor comune. In plus, procedura de decizie intemeiata pe principiul abtinerii constructive se aplica de acum inainte si problemelor vizate de PESC. Aceasta prevedere permite luarea deciziilor in ciuda abtinerii unuia sau mai multor state membre, atata timp cat voturile lor ponderate nu depaseau o treime din totalul voturilor.

In procesul decizional al PESC este implicata o pleiada intreaga de institutii comunitare: Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeana (cu precadere Comisarul pentru Relatii Externe), Parlamentul European, Presedintia, statele membre, Secretariatul General al Consiliului condus de Inaltul Reprezentant pentru PESC ("domnul PESC), reprezentantii speciali, Comitetul Reprezentantilor Permanenti (COREPER), Comitetul Politic, Unitatea de planificare politica si avertizare timpurie (aflata in subordinea Secretariatului General al Consiliului).

Conceptul de Politica Europeana de Securitate si Aparare (PESA) s-a cristalizat la Consiliul European de la Köln (iunie 1999), in perioada imediat urmatoare conflictului din Kosovo si subsecvent intelegerii franco-britanice de la St. Malo (decembrie 1998), dobandind noi valente prin deciziile ulterioare ale aceluiasi for european de la Helsinki (10-11 decembrie 1999), Lisabona (23-24 martie 2000), Santa Maria da Feira (19-20 iunie 2000), Nisa (7-9 decembrie 2000), Göteborg (15-16 iunie 2001), Laeken (14-15 decembrie 2001), Sevilla (21-22 iunie 2002), Bruxelles (24-25 octombrie 2002), Copenhaga (12-13 decembrie 2002), Bruxelles (20-21 martie 2003) Salonic (19-20 iunie 2003) si Bruxelles (12-13 decembrie 2003).

In esenta, PESA presupune dezvoltarea unei capacitati de decizie autonome si, in cazul in care Alianta Nord-Atlantica ca intreg nu este angajata, lansarea si coordonarea unor operatiuni militare sub autoritatea UE, ca raspuns la situatii de criza, angajarea resurselor de catre statele membre la astfel de operatiuni bazandu-se pe decizii suverane. Din acest ultim punct de vedere este important de subliniat ca PESA este un proces interguvernamental, controlul politic asupra PESA fiind exercitat de sefii de stat si de guverne ale statelor membre, iar cel financiar, de catre parlamentele nationale.

Obiectivul principal al PESA (Headline Goal), asa cum a fost el stabilit de catre Consiliul European de la Helsinki, din 10-11 decembrie 1999, il reprezinta capacitatea statelor membre de a mobiliza pana in anul 2003, a desfasura in termen de 60 de zile si a sustine cel putin un an, forte militare ce pot atinge nivelul a 15 brigazi, respectiv 50.000-60.000 de oameni. Aceste forte trebuie sa fie capabile sa indeplineasca intreg spectrul misiunilor Petersberg.

Incepand cu reuniunea Consiliului European de la Helsinki, s-a abordat si problema capacitatilor institutionale ale Uniunii pentru facilitarea procesului decizional, ajungandu-se la un acord in ceea ce priveste infiintarea unor organisme politice si militare permanente - Comitetul Politic si de Securitate, Comitetul Militar si Stafful Militar.

Comitetul Politic si de Securitate (cunoscut prin acronimul sau frantuzesc, COPS), reuneste reprezentantii nationali permanenti cu rang de ambasadori, componenta sa fiind asadar similara Consiliului Nord-Atlantic al NATO. Prezidat de ambasadorul ce reprezinta tara ce detine presedintia prin rotatie a UE, COPS exercita, sub autoritatea Consiliului, controlul politic si coordonarea strategica a operatiunilor militare ale UE si inainteaza Comitetului Militar principii de actiune. In timpul unei crize, COPS este prezidat de Inaltul Reprezentant al UE pentru PESC.

Comitetul Militar al UE (EU Military Committee, EUMC), asemanator Comitetului Militar al NATO, este compus din sefii apararii sau reprezentantii militari ai acestora din statele membre. Comitetul Militar ofera consiliere militara si inainteaza propuneri COPS si indrumare militara Statului Major. In timpul unei operatiuni, EUMC monitorizeaza desfasurarea adecvata a acesteia.

La randul sau, Stafful Militar al UE (EU Military Staff, EUMS) se ocupa de avertizarea timpurie, evaluarea situatiilor si planificarea strategica pentru sarcinile Petersberg, inclusiv de identificarea fortelor europene nationale si multinationale si implementeaza, sub indrumarea EUMC, politicile si deciziile PESA. Pe scurt, EUMS este sursa expertizei militare in cadrul UE.

Ca masura tranzitorie suplimentara, potrivit deciziilor adoptate la Köln, la reuniunea de la Lisabona s-a decis infiintarea a trei organisme interimare, care au functionat in mod efectiv cu acest statut incepand cu data de 1 martie 2000 - Comitetul Politic si de Securitate interimar (COPSi), Comitetul Militar interimar (CMi), si un organism alcatuit din experti militari atasati Consiliului, care sa formeze nucleul viitorului Stat Major.

PESA mai include, in conformitate cu decizia reuniunii Consiliului European de la Santa Maria da Feira, crearea pana in anul 2003, a unei forte civile de reactie rapida formata din circa 5.000 de ofiteri de politie, care sa fie capabila sa desfasoare 1.000 dintre ei in termen de 30 de zile, pentru gestionarea crizelor in domenii precum activitatile politienesti, ajutorul umanitar, repunerea in functiune a structurilor administrative si juridice, activitati de cautare-salvare, supravegherea alegerilor, respectarea drepturilor omului, etc. Institutionalizarea activitatii in sfera prevenirii conflictelor, consolidarii pacii si a stabilitatii interne a statelor, zonelor sau regiunilor in criza sau amenintate de crize s-a facut prin instituirea, inaintea summitului de la Feira, a Comitetului pentru Aspectele Civile ale Gestionarii Crizelor, ca un al patrulea organism permanent PESA. Comitetul pentru Aspectele Civile ale Gestionarii Crizelor inainteaza informatii, recomandari si opinii Comitetului Politic si de Securitate.