Regulamentul, directiva, decizia – definire, comparatii

1.     Regulamentul, directiva, decizia – definire, comparatii

Cele mai importante acte de drept comunitar secundar, [acte juridice adoptate in baza unei competente oferite in baza Tratatelor sau in baza unui regulament] sunt regulamentul, directiva, hotararea, recomandarea si avizul.

Regulamentul - natura juridica: este general-abstract si impune o conduita obligatoriu de urmat. In dreptul comunitar, regulamentul este asemanator legii in dreptul national, fiind cunoscut si sub den. de „lege europena”. Are aplicabilitate generala si directa, adica se aplica unui nr nedefinit de pers si de raporturi juridice, nefiind necesara adoptarea de acte aplicare, incorporare sau transformare. Spre deoseb de directive, nu lasa statelor membre posibilitatea de a alege forma si mijloacele de punere in aplicare a prevederilor lor.

-aplicare: regulamentul comunitar este direct aplicabil , dc contine norme complete si neconditionate, ce pot fi aplicate direct de organele sau instantele judecatoresti ale statelor mb, altfel trebuie explicat printr-o norma a Comunitatii sau statelor mb.

Regulamentul poate institui drepturi sau obligatii si pt cetateni, nu doar pt statele-mb. Spre deoseb de directive, care se adreseaza doar statelor-mb, regulamentul poate produce si un efect orizontal in relatia dintre cetatenii UE, putand fi invocat de particulari in litigii in fata instantelor nationale.

Are prioritate fata de orice prevedere nationala contrara. Spre deoseb de directive, regulamentele nu tb puse in aplicare in statele-mb, acestea trebuind sa asigure aplicarea in fapt a regulamentelor, prin modificare sau abrogarea legislatiei nationale contrare.

Regulamentele se publica in jurnalul Oficial al UE

Directiva – natura juridica: se adreseaza statelor mb care pot alege forma si mijloacele de punere in aplicare a acesteia, dar sunt obligate sa o transpuna in dreptul intern intr-un termen determinat.

Directivele adoptate in procedura codeciziei si directivele Consiliului si Comisiei care se adreseaza tuturor statelor mb tb publicate in JO, celelalte intra in vigoare la data instiintarii celor vizati. Legiferearea prin intermediul directivelor pp 2 etape: emiterea directivei de Consiliu si obligatia statelor mb ca intr-un timp determinat sa adopte prevederi legale in domeniul ce face obiectul directivei. => directiva – „instrument indirect de legiferare”

Spre deoseb de regulament, directiva este un instrument juridic care serveste armonizarii legislatiilor statelor mb. Diferentele intre regulam si directive sunt in practica minime.

-obligatia statelor: Directiva lasa statelor posibilitatea de a alege formele si mijloacele de punere in aplicare a prevederilor ei, fiind insa obligatorie in ceea ce priveste obiectivul ce tb atins; se adreseaza numai statelor mb.

Curtea a stabilit doua limitari in ceea ce priveste posibilitatea de a alege forma si mijl de punere in aplicare a directivelor:

Statele mb tb sa adopte acele masuri care garanteaza efectul util al directivei

Actul tb sa aiba acelasi rang cu normele care au reglementat anterior materia in cauza.

Statelor mb nu le este permis ca in temeiul punerii in aplicare a directivei sa adopte alte masuri care sa impiedice atingerea scopului directivei. Principiul loialitatii fata de Comunitate nu permite statelor mb sa adopte masuri care sa ingreuneze sau sa prejudicieze punerea in aplicare a directivei.

-EXCEPTIA: aplicarea directa a directivei: cf jurisprudentei constante a Curtii de Justitie, directiva poate avea in mod exceptional, o aplicabilitate directa, in situatia in care termenul de transpunere a acesteia a expirat fara ca directiva sa fie pusa in aplicare, iar continutul ei este suficient de detaliat incat sa poata fi aplicata unor cazuri particulare, fara a fi nevoie de adoptarea unor acte de transformare.

Efectul direct al directivei este justificat prin principiul efectului util (effet utile), urmarindu-se ca normele dreptului comunitar sa aiba o aplicare cat mai efectiva in statele mb.

Aplicarea directa a directivei este o creatie a jurisprudentei a Curtii de Justitie , mijloacele de sanctionare a statelor mb prevazute de Tratatul CE pt nepunerea in aplicare a directivelor fiind insuficiente, cetatenii neavand permisiunea invocarii directe a prevederilor unei directive cf normelor tratatelor constitutive etc.

Directiva poate fi aplicata direct doar in rap dintre stat si particulari, particularii putand invoca prevederile unei directive netranspuse de un stat mb (efectul vertical al directivei), insa statul mb nu are dreptul de a invoca netranspunerea directivei fata de particulari.=>lipsa unui efect vertical invers

-efectul anterior al directivei: directiva produce anumite efecte si inainte de expirarea termenului de transpunere a acesteia in dreptul national, statele mb tbind sa se abtina de la emiterea de norme juridice menite sa pericliteze obiectivele acesteia.

Decizia – sunt obligatorii in toate partile lor pt destinatarii pe care ii desemneaza (art249 TCE). Spre deoseb de regulamente, sunt acte individuale ce produc efecte directe pt unul sau mai multi destinatari. Pot viza statele mb sau particularii. Deciziile adoptate in procedura codeciziei tb pulicate in JO.

2.     Competentele Comisiei – enumerare, definirea cele 5 competente ( Comisia-Gardian, Competentele de gestiune!)

Foile zburatoare pag 138-143

3.     Competentele Curtii de Conturi. Componentele bugetului comunitar

Pag 167 foile zburatoare – competentele curtii de conturi: functia de control, functiunea consultative, executarea bugetului UE

4.     Bugetul comunitar

Bugetul UE: datorita importantei pe care o are pt statele mb, indifferent dc sunt contributoare sau beneficiare, negocierile pt stabilirea criteriilor de alocare si cuantumul obligatiilor sunt dificile.

Trasaturi: are trasaturi spf, deosebindu-se atat de bugetul organizatiilor internationale, fiind mult mai mare dekt al acestora, cat si de cel al statelor mb, acoperind mai putine dom de activitate si neincheindu-se cu deficit; finanteaza atat UE, cat si politicile, actiunile si obiectivele acesteia.

Institutiile UE sunt finantate din bugetul propriu al UE, care se formeaza dupa aceleasi principia ca si bugetele nat. exercitiul bug anual incepe la 1 ian si se incheie la 31 dec.

Resursele: sistemul de resurse proprii al Comunitatilor Europene prevede ca “resursele proprii sunt atribuite Comunitatilor pt a asigura finantarea bugetului lor” si ca “bugetul este finantat integral din resurse proprii ale Comunitatii”.

Toate V si Ch Comunitatii tb sa faca obiectul previziunilor pt fiecare exercitiu bugetar si sa fie inscrise in buget. In ceea ce priveste baza legala a bugetului, Acordul inter-institutional prevede ca alocarea creditelor prevazute in buget pt actiunile comunitare reclama adoptarea prealabila a unui “act de baza”, adik act legislative de drept derivate care fundamenteaza juridic actiunea comunitara si efectuarea cheltuielilor corespunzatoare inscrise in buget. Actul de baza tb sa imbrace forma unui regulament, a unei directive sau a unei decizii. De asem, se precizeaza ca recomandarile, avizele, rezolutiile si declaratiile nu constituie acte de baza.

Intocmirea bugetului: annual, astfel:

Estimarea ch proprii de catre fiecare institutie comunitara

Intocmirea proiectului de buget preliminar de catre CE pe baza estimarilor institutiilor comunitare

Dezbaterea proiectului preliminary de catrea consiliul ue care dup ace il adopt ail trimite parlamentului European

Negociera proiectului de catre parlamentul European cu consiliul ue

In proiect sunt incluse estimatiile V si Ch.

Veniturile: in per 58-70, a fost constituit din contributiile fin ale statelor mb, stabilite pe baza pib al fiecarui stat

Dupa ’70 a fost finantat in mod progresiv din resurse proprii. Pcp venituri sunt:

-taxele vamale la produsele importate din-afara comunitatii pt care exista tarif vamal unic; taxele sunt percepute de statul mb dar revin comunitatii, statul ce percepe taxa putand retine numai un anumit procent care acopera ch administrative

-prelevarile agricole, care sunt taxe variabile pt prod agricole importate din state din-afara UE

-o cota parte din TVA

- din ’88, se fol o taxa stabilita annual in ft de pnb

Pt finantarea investitiilor, comunitatea fol imprumuturile de la BEI si din alte surse.

Cheltuilile: sunt impartite in urm categ:

-Politica Agricola Comuna, care absoarbe cca 50% din buget

-operatiuni structurale, care vizeaza inlaturarea decalajelor dintre nivelele de dezv ale statelor mb si ale regiunilor acestora

-Politici interne, care finanteaza diferite ajutoare pt terte state

-chelt administrative(5%)

-rezerve, care contin fonduri pt ch neprevazute(2%)

Pe langa ac ch, au mai fost constituite fonduri pt pre-aderare si fonduri pt acoperirea ch noilor mb.

Principiile bugetare:

-principiul planificarii anuale

-principiul specializarii – ch – in ft de destinatie, V – sursa

-principiul unitatii si al caracterului complet – tb sa contina toate ch si v

-principiul echilibrului bugetar

-principiul previzibilitatii

5.     Procedura de adoptare a bugetului – cele 5 etape

In prezent, Parlamentul are ultimul cuvant in cadrul procedurii de adoptare a bugetului descrise la articolul 272 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.
Procedura bugetara definita la articolul 272 incepe cel tarziu la data de 1 septembrie a anului care precede executia bugetara.
Fiecare institutie intocmeste o estimare a cheltuielilor sale pentru exercitiul bugetar urmator. Acest proiect cuprinde veniturile si cheltuielile estimate.

Prima faza:

Comisia prezinta Consiliului un proiect preliminar de buget, tinand cont de orientarile stabilite de Parlament si Consiliu in cadrul unei dezbateri intre cele trei institutii privind prioritatile bugetare si in cadrul unei proceduri de concertare ad-hoc privind cheltuielile obligatorii. Acest proiect preliminar poate fi modificat ulterior de Comisie, printr-o scrisoare rectificativa, pentru a se lua in considerare noi elemente.

A doua faza:

In urma procedurii de concertare cu o delegatie din partea Parlamentului, Consiliul Uniunii Europene adopta, cu majoritate calificata, un proiect de buget, pe care il transmite Parlamentului European.

A treia faza:

In prima lectura, Parlamentul poate aproba, cu majoritatea voturilor exprimate, propuneri de modificare privind cheltuielile obligatorii si, cu majoritate absoluta, amendamente privind cheltuielile neobligatorii.

A patra faza:

In a doua lectura, Consiliul Uniunii Europene adopta cheltuielile obligatorii si poate modifica cheltuielile neobligatorii.
Proiectul este retransmis Parlamentului, care adopta cheltuielile neobligatorii.

A cincea faza:

Parlamentul poate respinge bugetul, cu majoritatea absoluta a voturilor membrilor sai si cu 2/3 din voturile exprimate. In acest caz, procedura bugetara trebuie reluata pe baza unui nou proiect. Pana la adoptarea acestuia, Comunitatea functioneaza pe baza de credite lunare egale cu o doisprezecime din bugetul pe anul precedent (regimul doisprezecimilor provizorii). In caz contrar, Parlamentul adopta bugetul. Presedintele Parlamentului adopta bugetul definitiv.

Comisia executa bugetul general anual pe proprie raspundere.

Curtea de Conturi examineaza executia bugetului anual din anul precedent si isi publica propriul raport anual.

Consiliul examineaza observatiile Curtii de Conturi si propune o recomandare Parlamentului.

Parlamentul European acorda Comisiei descarcarea de gestiune, pe baza recomandarii comisiei sale de control bugetar, numai in cazul in care se declara satisfacut de raportul anual al Curtii de Conturi. Aceasta descarcare contine recomandari pentru ameliorarea executiei viitorului buget. Parlamentul poate, de asemenea, refuza sa acorde descarcarea, ceea ce echivaleaza cu o motiune de cenzura.

6.     Procedura cooperarii – foile zburatoare

7.     Procedura codeciziei – asisderea

8.     Competenta de interpelare a Parlamentului

9.     Consiliul Economic si Social

Comintetul Economic si social are atributii pur consultative si sustine interesel reprezentantilor diferitelor domenii economice si sociale. Membrii comitetului isi desfasoara activitatea in deplina independenta, nu pot primi indicatii de la statele mb si actioneaza doar in interesul Comunitatilor, Mb comitetului sunt numiti de Consiliu ue, la propunerea statelor mb, pt un mandate de 4 ani, acestia alegand un presedint pt 2 ani. Are un regulament propiru de procedura.

Se reuneste la convocare Presedintelui acestuia si isi desfasoara activitatea in cadrul mai multor sectiuni, constituite in domeniile de activitte ale Tratatelor comunitare. Comitetul tb consultat de consiliu sau comisie in situatiile prevazute de tratat dar poate formula opinii si din proprie initiativa. Avizele date de comitet tb adoptate cu majoritate simpla si publicate in JO; avizele nu sunt obligatorii pt consiliu sau comisie.

Pentru Uniunea Europeana, CESE reprezinta:

1. un important depozitar de competente profesionale;

2. cautarea consensului ('compromisul dinamic');

3. functia de intermediar intre societatea civila si institutii;

4. un impact real asupra procesului legislativ al Uniunii Europene.

CESE este format din sase sectiuni specializate, care acopera o gama larga de competente comunitare:

- uniune economica si monetara, coeziune economica si sociala (ECO);

- piata unica, productie si consum (INT);

- transport, energie, infrastructura si societate informatica (TEN);

- ocupatii, probleme sociale si cetatenie (SOC);

- agricultura, dezvoltare rurala si mediu inconjurator (NAT);

- relatii externe (REX).

10.  Consiliul Regiunilor – competente

Comitetul Regiunilor (CoR) este un organ consultativ care reprezinta interesele autoritatilor regionale si locale ale UE. Comitetul a fost infiintat creat prin Tratatul de la Maastricht din 1992 ca raspuns la cererea organizatiilor locale si regionale de a fi reprezentate in cadrul UE, si activeaza din martie 2004. Comitetul este alcatuit din cel mult 350 reprezentatnti si un nr egal de supleanti, din institutiile teritoriale regionale si legale, care sunt fie alesi intr-o institutie locala sau regionala,fie raspund politic in fata unei adunari alese. Membrii acestuia sunt numiti de Consiliul UE, la propunerea statelor mb, si nu aregiunilor, pt un mandat de 4ani. Membrii Comitetului Regiunilor isi desfasoara activitatea in deplina independenta si nu pot primi indicatii de la statele mb, acestia actionand doar in interesul Comunitatilor. Comitetul isi alege un Presedinte si un prezidiu pt un mandat de 2 ani; se reuneste la convocarea Presedintelui.

Rolul Comitetului Regiunilor:

Comitetul are rolul de a reprezenta interesele colectivitatilor locale si regionale si de a asigura participarea acestora la procesul legislativ al Comunitatii. La baza activitatii Comitetului sta evaluarea propunerilor Comisiei Europene din perspectiva intereselor regiunilor UE.

Comitetul Regiunilor de asemenea, vegheaza asupra „principiului subsidiaritatii”, conform caruia UE nu trebuie sa isi asume sarcini ce se potrivesc mai bine administratiilor nationale, locale sau regionale. Astfel, CoR protejeaza interesele regiunilor in chestiunile de interes major si permite Comunitatii sa activeze cu un randament inalt.

Comitetul Regiunilor este organ consultativ al Consiliului si Comisiei si trebuie consultat obligatoriu in anumite domenii ale politicii regionale:

coeziune economica si sociala (politica regionala si Fondurile Structurale);

promovarea pregatirii generale si profesionale;

educatie, tineret, cultura;

politica sociala;

sanatate;

retele transeuropene de transport si telecomunicatii, energie,

mediul;

De asemenea, COR poate fi consultat cu titlu facultativ sau poate emite avize si opinii din proprie initiativa. In egala masura, el poate emite rezolutii pe subiecte politice (dimensiunea regionala a largirii, calitatea vietii). Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Comitetul poate fi consultat in orice domeniu de catre Consiliu, Comisie sau Parlament.

Sediul: Comitetul Regiunilor se intruneste la Bruxelles.

11.  Organismele financiare ale UE – BCE si BEI (?)

BEI cu sediul la Luxemburg, dispune de personalitate juridica, sarcina sa fiind de a veghea la dezvoltarea Pietei Comune, in interesul Comunitatii. BEI nu urmareste un scop patrimonial, sarcina ei fiind finantarea, prin imprumutrui si garantii. A unor proiecte in regiuni mai putin dezvoltate, proiecte pt modernizarea de intreprinderi si pt crearea de noi locuri de munca sau proiecte de interes comun al mai multor state mb.

BEI sprijina si dezvoltarea economica a statelor asociate si a statelor terte, actionand in stransa legatura cu fondurile structurale, precum si cu alte instrumente fin ale Comunitatilor. In urma Consiliului European la Lisabona, din 2000, a fost infiintat Grupul bancar BEI, alcatuit din BEI si Fondul European de Investitii, avand ca obiectiv sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii si cresterea competitivitatii economiei eruopene.

BCE, cu sediul la Frankurt, creat dupa modelul Deutsche Bundesbank, are, cf art 107 alin2 TCE, personalitate juridica. Consiliul guvernatorilor BCE este compus din membri ai Comitetului Director si din presedintii bancilor centrale nationale ale statelor mb. Comitetul Director al BCE este alcatuit dintr-un Presedinte, un vicepresedinte si alti 4 mb, numiti pe o perioada de 8ani de guvernele statelor mb, dintre personalitatile recunoscute si cu experietna in dom monetar si financiar-bancar; aplica politica financiara cf liniilor directoare si deciziilor Consiliului BCE.

Consiliul guvernatorilor este sg imputernicit sa autorizeze emisiunea de bancnote in cadrul Comunitatii. BCE are dreptul de a aproba emisiunea monetara in cadrul CE, moneda emisa fiind singura care are curs legal in interiorul comunitatii. Statele mb au dreptul de a emite monede, BCE trebuind sa aprobe volumul emisiunilor.

In indeplinrea atributiilor sale prevazute in Tratatul CE si in statutul SEBC, BCE este independenta fata de institutiile Comunitatii si fata de guvernele statelor mb, care se obliga sa respecte principiul independentei BCE>

BCE emite regulamente, decizii, avize si recomandari, regulamentele emise fiind obligatorii pt satele mb si avand aplicabilitate direccta, deciziile fiind obligatorii doar pt subiectele carora lise adreseaza; restul nu sunt obligatorii.

BCE tb consultata in privinta oricarui act comunitar propus in domeniile care sunt de competenta sa, fiind consultat de autoritatile nationale in privinta oricarui proiect de reglementare in domeniile care sunt de competenta sa, dar in limitele si conditiile stabilite de Consiliu.

Sistemul European al Bancilor Centrale este compus din BCE si din bancile centrale nationale. Obiectivul prcp – mentinerea stabilitatii preturilor. Pcp sarcini ale SEBC sunt definirea si aplicarea politicii monetare a Comunitatii, desfasurarea operatiunilor de schimb, detinerea si administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor mb si promovarea unei bune functionari a sistemelor de plati.

12.  Curtea de Justitie – organizare, procedura

DE PE NET:

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (pentru care se foloseste frecvent prescurtarea „Curtea”) a fost instituita in temeiul primului Tratat UE, Tratatul CECO din 1952. Sediul se afla la Luxemburg.

Misiunea Curtii este sa se asigure ca legislatia UE este interpretata si aplicata in mod uniform in toate statele membre UE, astfel incat legile sa se aplice in mod egal tuturor cetatenilor. Spre exemplu, Curtea se asigura ca instantele nationale nu pronunta sentinte diferite in acelasi caz.

Curtea se asigura si ca statele membre si institutiile UE aplica prevederile legislative. Curtea are puterea de a solutiona litigiile care apar intre state membre UE, institutii UE, operatori economici si persoane fizice.

Curtea are in alcatuire un judecator din fiecare stat membru, astfel incat toate sistemele juridice nationale din cadrul UE sunt reprezentate. Cu toate acestea, din motive de eficienta, Curtea functioneaza rar in structura completa. De obicei, Curtea se intruneste in „Marea Camera” cu numai 13 judecatori sau in camere de cinci sau trei judecatori.

Curtea este asistata de opt „avocati generali”. Rolul acestora este sa isi sustina punctele de vedere in cazurile inaintate Curtii spre solutionare. Pledoariile trebuie sustinute public si trebuie sa fie impartiale.

Judecatorii si avocatii generali sunt persoane a caror impartialitate nu poate fi pusa la indoiala. Ei detin calificarile sau competentele necesare pentru a fi numiti in cele mai inalte functii juridice din tarile lor de origine. Acestia sunt numiti la Curtea de Justitie prin acordul comun al guvernelor statelor membre UE. Fiecare este numit pentru un mandat de sase ani, care poate fi reinnoit.

Pentru a ajuta Curtea de Justitie sa faca fata numarului mare de cazuri inaintate spre solutionare si pentru a oferi protectie juridica sporita cetatenilor, in 1988 a fost creat un Tribunal de Prima Instanta. Acest tribunal (care functioneaza pe langa Curtea de Justitie) este responsabil pentru pronuntarea sentintelor in anumite cazuri, in special actiuni intentate de persoane fizice, companii si unele organizatii, si cazuri care se incadreaza in dreptul concurentei. Acest tribunal are in alcatuire cate un judecator din fiecare stat membru UE.

Tribunalul Functiei Publice al Uniunii Europene se pronunta in litigiile aparute intre Uniunea Europeana si functionarii acesteia. Acest tribunal este alcatuit din sapte judecatori si functioneaza pe langa Tribunalul de Prima Instanta.

Curtea de Justitie, Tribunalul de Prima Instanta si Tribunalul Functiei Publice au cate un presedinte ales de judecatori pentru un mandat de trei ani care poate fi reinnoit. Vassilios Skouris a fost ales presedinte al Curtii de Justitie in 2003. Marc Jaeger este actualul presedinte al Tribunalului de Prima Instanta. Paul J. Mahoney este presedintele Tribunalului Functiei Publice din 2005.

Curtea pronunta sentinte in cazurile care ii sunt inaintate spre solutionare. Cele cinci tipuri de cazuri intalnite frecvent sunt:

1. actiuni pentru pronuntarea unei hotarari preliminare;
2. actiuni intentate pentru neindeplinirea obligatiilor;
3. actiuni in anulare;
4. actiuni in constatarea abtinerii de a actiona;
5. actiuni in despagubiri.

Actiunile sunt detaliate in continuare.

1. Procedura de pronuntare a unei hotarari preliminare

Instantele nationale din fiecare stat membru UE sunt responsabile pentru aplicarea corespunzatoare a legislatiei comunitare in statul respectiv. Dar exista riscul ca instantele din diferite tari sa interpreteze legislatia comunitara in moduri diferite.

„Procedura de pronuntare a unei hotarari preliminare” are rolul de a preintampina acest lucru. Daca o instanta nationala are indoieli cu privire la interpretarea sau valabilitatea unei legi comunitare, aceasta poate si, in anumite cazuri, este obligata, sa solicite opinia Curtii de Justitie. Aceasta opinie este furnizata sub forma unei „proceduri de pronuntare a unei hotarari preliminare”.

2. Actiuni intentate pentru neindeplinirea obligatiilor

Comisia poate demara acest proces in cazul in care considera ca un stat membru nu isi indeplineste obligatiile prevazute de legislatia comunitara. Acest proces poate fi demarat si de un alt stat membru UE.

In ambele cazuri, Curtea investigheaza acuzatiile si se pronunta. Daca se constata veridicitatea acuzatiilor aduse statului membru respectiv, acesta are obligatia de a remedia situatia de indata. In cazul in care constata ca statul membru nu a respectat sentinta pronuntata, Curtea poate impune plata unei amenzi.

3. Actiuni in anulare

Daca un stat membru, Consiliul, Comisia sau (in anumite conditii) Parlamentul considera ca o anumita lege comunitara este ilegala, acesta poate solicita Curtii anularea legii in cauza.

Aceste „actiuni in anulare” pot fi folosite si de persoanele fizice care doresc sa solicite Curtii anularea unei anumite legi deoarece le afecteaza in mod direct si negativ.

In cazul in care constata ca legea respectiva a fost adoptata incorect sau nu are un temei corect in dispozitiile tratatelor, Curtea poate declara legea nula si neavenita.

4. Actiuni in constatarea abtinerii de a actiona

Tratatul prevede ca Parlamentul European, Consiliul si Comisia au obligatia de a adopta anumite decizii in anumite situatii. In caz contrar, statele membre, celelalte institutii UE si (in anumite situatii) pesoanele fizice sau societatile comerciale pot inainta o plangere prin care solicita Curtii consemnarea in mod oficial a abtinerii de a actiona.

5. Actiuni in despagubiri

Orice persoana sau societate comerciala care a suferit daune in urma unei actiuni sau a unei lipse de actiune din partea Comunitatii ori a functionarilor acesteia poate intenta o actiune pentru plata unor despagubiri in fata Tribunalului de Prima Instanta.

Cum este organizata activitatea Curtii?

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, Luxemburg

Cazurile sunt prezentate la registratura si pentru fiecare caz este numit un anumit judecator si un avocat general.

Procedura care urmeaza are loc in doua etape: in scris si apoi sub forma verbala.

In prima etapa, toate partile implicate prezinta declaratii scrise si judecatorul numit pentru cazul respectiv intocmeste un raport unde rezuma aceste declaratii si temeiul legal al cazului.

Urmeaza etapa a doua – audierea publica. In functie de importanta si complexitatea cazului, audierea poate avea loc in fata unui complet alcatuit din trei, cinci sau 13 judecatori sau inaintea Curtii reunite. La audiere, avocatii partilor isi prezinta cazul in fata judecatorilor si a avocatului general, care le pot adresa intrebari. Avocatul general isi sustine punctul de vedere, dupa care judecatorii delibereaza si pronunta sentinta. Aceasta nu urmeaza neaparat punctul de vedere al avocatului general.

Sentintele Curtii se adopta cu majoritate si se pronunta in cadrul unei audieri publice. Punctele de vedere divergente nu se comunica. Deciziile sunt publicate in ziua pronuntarii lor.

DIN CARTE:

Curtea de Justitie este o institutie care vegheaza la respectarea dreptului in cadrul Comunitatilor Europene. Judecatorii si avocatii generali sunt numiti de guvernele statelor mb, de comun accord, pt un mandat de 6 ani. Judecatorii poti fi numiti pt un nou mandat. Tratatele comunitare nu prezinta nicio prevedere expresa cu privire la inamovibilitatea judecatorilor pe per mandatului lor.

In scopul de a reflecta traditiile juridice ale tuturor statelor mb, fiekre stat numeste cate un judecator la Curtea de Justitie. Judecatorii tb sa fie pers a caror independenta este mai presus de orice indoiala si care poseda calificarile cerute pt numirea in cele mai inalte functii jurisdictionale in tarile lor sau juristi de o competenta profesionala recunoscuta.

Curtea isi desfasoara lucrarile in Camere de 3,5 sau 11 judecatori si doar at cand regulamentul prevede expres in plen.  Judecatorii sunt sprijiniti in activitatea lor de Avocati Generali, acestia prezentand in mod impartial concluzii in spetele deduse Curtii spre judecata. Noul statut al Curtii de Justitie da posibilitatea Curtii de a nu solicita concluziile unui avocet general in situatiile in care speltele deduse judecatii nu ridica noi problem de drept.

Desi concluziile avocatilor gen nu sunt obligatorii pt curte, ele constituie o importanta sursa de info pt intelegerea rationamentului unei hotarari, dat fiind ca aceasta este redactata f concis si criptic.

Functia de secretar general al Curtii este exercitata de un grefier,, care conduce serviciile institutiei sub autoritatea presedintelui curtii.

Rol: de a veghea legalitatea interpretarii si aplicarii tratatelor comunitatii; elaboreaza avize, care tb fie conforme atat cu dreptul primar cat si cu cel comunitar.

Competente: CJ este chemata sa hot in pbe de natura constitutionala sau administrativa. Rol important in interpretarea Tratatelor si altor acte comunitare, in dezvoltarea dreptului comunitar, in controlul conformitatii actelor comunitatii cu tratatele comunitare, in vegherea respectarii dreptului comunitar de statele mb. Nu are competenta de a decide asupra actelor juridice ale consiliului European sau asupra majoritatii normelor TCE.

Competentele sunt enumerate limitative in Tratatele comunitatilor (actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor, actiune in anulare, actiune relative la abtinerea institutiilor comunitare de a actiona, actiune in raspundere, actiune pt pronuntarea unei hotarari preliminare). In afara de controlul directe impotriva actelor emise de organelle comunitatii, Curtea exercita si un control incident asupra actelor comunitare, in cadrul unor actiuni aflate pe rol; poate acorda o protective juridical provizorie si poate lua masuri provizorii.

Cf TCE, are o competenta nelimitata asupra litigiilor in ceea ce priveste amenzile sau penalitatile cu titlu cominatoriu stabilite de regulamentele emise de consiliu sau de Parlament impreuna cu consiliul.

Ca o consecinta a caracterului interguvernamental al formelor de cooperare reglementate in Tratatul UE, competentele curtii sunt limitate la:

-prevederile privind modificare tratatelor constitutive

-prevederile titlului IV din Tratatul Ue privind PESC si CPJ

-prevederile privind cooperarea consolidate

-respectarea de catre institutiile Comunitatii, in actele juridice emise in baza Tratatului UE a drepturilor fundamentale din art 6 alin 2 Tr UE

-respectarea normelor procedural in cazul incalcarii de un stat mb a principiilor fundamentale din art6 Tr UE

13.  Trimiterea judiciara – cooperarea judecatorilor nationali cu Curtea de Justitie

DE PE NET: Cooperarea judecǎtorilor nationali cu Curtea de Justitie – art. 234 T.C.E.

1. Interpretarea dreptului comunitar

2. Aprecierea validilitǎtii actelor institutiilor comunitare

a) Trimiterea de judecǎtorul national

– notiunea de “instantǎ”

– exercitiul functiei jurisdictionale

– caracterul facultativ sau obligatoriu al trimiterii

– pronuntarea trimiterii

– stadiul procedurii in care intervine trimiterea

– prezentarea si continutul hotǎrarii de trimitere

– regimul juridic al hotǎrarii de trimitere

b) Judecarea cererii de Curtea de Justitie

– procedura in fata C.J.

– exercitarea de Curte a competentei sale

– hotǎrarea C.J. – autoritatea hotǎrarii si efectele in timp

c) Particularitǎti ale hotǎrarii vizind validitatea actelor institutiilor.

DIN CARTE: Protectia juridical in dreptul comunitar este asigurata in cea mai mare parte de instantele nationale, care tb sa interpreteze sis a aplice norme de drept comunitar. Instantele nationale actioneaza ca instante comunitare in sens functional.

Cf art 220 TC, Curtea de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta vegheaza la respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea dreptului comunitar. Aceasta se realizeaza nu doar prin controlul de legalitate in cazul unor actiuni individuale, ci poate viza si un control abstract al legalitatii, coerentei si unitatii dreptului comunitare, prin intermediul unei actiuni pt pronuntarea unei hotarati preliminare.

Raporturile dintre instantele nationale si cele comunitare: actiunea pt pronuntarea unei hotarari preliminare reprez o punte de legatura, un instrument de colaborare intre instantele statelor mb si instantele comunitare. Aceasta reprez doar o institutionalizare a unei cooperari, in scopul asigurarii unei interpretari si aplicarii unitare a dreptului comunitar in statele mb. In cadrul unei actiuni in pronuntarea unei hot preliminarii, instantele comunitare nu se pot pronunta asupra interpretarii si aplicarii unei legi nationale si nici asupra competentei instantei nationale.

Instante nationale ce pot inainta cereri preliminare: orice organ national de jurisdictie are dreptul de a inainta o cerere preliminara. Dreptul comunitar nu acorda PJsau PF dintr-o cauza pendinte dreptul de a inainta o cerere preliminara, desi in practica de la acestea pot proveni eventuale sugestii cu privire la problemele de interpretare sau aplicare a dreptului comunitar. Partile dintr-un litigiu sau organele nationale care aplica dreptul comunitar nu au dreptul de a inainta actiune pt pronuntarea unei hotarari preliminare.

Instanta nationala este orice instanta independent formata prin lege avand caracter permanent si care in exercitarea competentelor sale obligatorii, si nu facultative, prin aplicarea unor norme juridice, tb sa hotarasca cu putere de lege intr-un litigiu.

Dreptul de a inainta cerere preliminara (art 234 alin2 din TCE): instantele nationale au dreptul de a inainta o cerere preliminara dc ele considera ca exista dubii in legatura cu interpretarea sau legalitatea unei norme comunitare, iar clarificarea acestui aspect este necesara pt solutionarea unei spete ce le-a fost dedusa spre judecata. Curtea de Justitie a recunoscut instantelor nationale o marja larga de apreciere a relevantei unei hotarari preliminare, respingand insa o cerere preliminara avand o natura strict ipotetica si lipsita de relevanta pt solutionarea uniui litigiu.

Dreptul de a aprecia asupra necesitatii de a inainta o cerere preliminara este recunoscut doar instantelor inferioare ce nu judeca un litigiu in ultima instanta.

Obligatia de a inainta cerere preliminara (art234 alin 3): instantelor nationale ce judeca un litigiu in ultima instata le revine obligatia de a inainta o cerere preliminara at cand considera ca exista dubii in leg cu aplicare aau interpretarea unei norme comunitare. Instanta nationala este obligata sa inainteze o cerere preliminara, dc exista pericolul ca o norma comunitara sa nu mai fie aplicata datorita unor dubii ce planeaza asupra valabilitatii acesteia.

In cazul instantelor ce judeca un litigiu in ultima instanta, obligatia de a inainta o cerere preliminara este motivata prin lipsa unor cai de atac in dreptul intern impotriva hotararii in cauza. De aici => instantele superioare ale unui stat mb vor avea intotdeauna olbigatia de a inainta cerere preliminara, in cazul celorlalte instante, tb apreciat in ft de normele procedurale ale fiecarui stat dc mai exista cai de atac impotriva hotararilor in cauza.

Instantele nationale ce nu judeca o speta in ultima instanta sunt obligate sa inainteze o cerere preliminara dc apreciaza ca o norma comunitara, aplicabila in litigiu incalca dreptul comunitar si dc din aceste motive, doresc sa nu aplice norma comunitara in cauza. CJ a aratat ca aceste instante sunt obligate sa inainteze o cerere preliminara doar dc sunt convinse de existenta unei cauze de nelegalitate a actului comunitar.

Exceptii: CJ a statuat ca nu exista obligatia de a inainta actiune pt pronuntarea unei hot preliminare in acele spete in care:

-problema de drept a fost deja solutionata pt un caz identic

-exista deja o jurisprudenta comunitara constanta in materia in cauza

-interpretarea corecta a dreptului comunitar este atat de evidenta incat nu exista niciun motiv de a cere o interpretare a normei.

+ alte BLABLAURI

14. Actiunea de anulare (art 230TCE)

Actiunea in anularea actelor institutiilor comunitare este o actiune directa prin care statele mb, instituiile comunitare sau pf/pj pot contesta acte juridice comunitare si obtine o anulare a acestora.

Admisibilitate

Competenta materiala pt actiunile in anulare inaintate de pf sau pj revine Tribunalului de Prima Instanta iar pt actiunile inaintate de instituii ale Comunitatii sau de state mb, revine CJ.

Pt actiunea in anulare, au calitate procesuala activa:

-statele mb, comisia, consiliul -> au o calitate procesuala privilegiata

-Parlamentul, BCE, Curtea de Conturi

-pf sau pj

Calitatea procesuala activa a Parlamentului si a BCE in actiunea in anulare a fost introdusa de abia prin Tratatul de la Maastricht, iar Curtii de Conturi i-a fost atribuita aceasta competenta prin Tratatul de la Amsterdam.

Parlamentul, Curtea de Conturi si BCE pot inainta o actiune in anulare doar dc prin aceasta se urmareste protectia competentelor atribuite prin TCE. Statele mb si instituiile comunitare au calitatea de reclamante privilegiate, care nu tb sa demonstreze un interes in introducerea actiunii in anulare. Pot inainta actiunea in anulare cf dreptului comunitar pana si cetatenii statelor terte.

Calitate procesuala pasiva poate avea Consiliul, Comisia, Parlamentul si BCE.

Obiect al actiunii in anulare sunt regulamentele, directivele, deciziile sau orice alte acte cu efecte juridice obligatorii ale institutiilor comunitatii.

In cazul plangerilor adresate de pf sau pj, doar deciziile cu caracter individual, deciziile privitoare la terti ori deciziile sub forma regulamentelor sau directivelor pot constitui obiect al actiunii in anulare.

Reclamantul tb sa mentioneze existenta uneia sau mai multor cauze de nelegalitate pt care solicita anularea actului: -lipsa competentei

-incalcarea unei cerinte procedurale esentiale

-incalcarea Tratatului

-incalcarea unei reguli de drept cu privire la aplicarea Tratatului

-abuzul de putere

Actiunea se poate depune in termen de 2luni de la notificare sau de la data cand s-a luat la cunostinta de act. Nu se poate inainta actiune in anulare dc actul a fost anulat, sau at cand cauza de anulare a fost remediata; se poate anula actul in aceste sit, dc exista pericolul repetarii incalcarii, cand sunt vizate chestiuni de o importanta deosebita pt functionarea Comunitatii sau cand sanctionarea institutiei in cauza este necesara pt o viitoare actiune in raspundere, inaintata de reclamant impotriva unei institutii a Comunitatii.

Motivarea

Actiunea este intemeiata dc impotriva actului juridic contestat se poate invoca una din cauzele de nelegalitate prevazute in art 230 alin2 din Tratat.

Deoarece respectarea competentelor institutiilor comunitare este o premisa si un factor indispensabil pt asigurarea echilibrului institional din dreptul comunitar, instantele comunitare cerceteaza din oficiu competenta institutiei comunitare.

Termenul de cerinte procedurale esentiale cuprinde cerinte de forma si cerintele procedurale in elaborarea unui act comunitar. Cerintele de forma pot fi invocate intr-o actiune in anulare doar dc vizeaza continutul actului in cauza.

Abuzul de putere semnifica deturnarea competentelor unei institutii comunitare cu scopul de a nu se aplica o procedura prevazuta in mod expres in Tratat.

Hotararea judecatoreasca

Dc instanta comunitara constata ca exista o cauza de nelegalitate a actului, va pronunta nulitatea acestuia, hotararea avand efect ex tunc si erga omnes.

Instanta poate decide si o nulitate partiala at cand actul juridic este compus din mai multe parti ce pot fi separate de ansamblul actului. Instanta nu va putea dispune ca institutia comunitara in cauza sa emita un alt act juridic sau o anumita masura si nu va putea sa procedeze la modificarea sau inlocuirea actului juridic constestat. Institutiile de la care emana actul anulat sunt obligate sa ia masurile necesare pt executarea hotararii.

15.  Actiunea in carenta (actiunea relative la abtinerea institutiilor comunitare de a actiona)

Dreptul comunitar ofera remedii judiciare pentru situatiile in care o institutie comunitara se abtine de la a emite un anumit act, desi este obligate la aceasta.

Admisibilitatea:

Competenta materiala pentru actiunea relativa la abtinerea unei institutii comunitare de a actiona revine cf art 232 TCE, Tribunalului de Prima Instanta pt plangerile adresate de PF sau PJ si curtii de justitie pt plangerile adresate de institutii ale comunitatii sau de statele mb

Legitimarea procesuala activa au statele mb si institutiile comunitatii, cu exceptia Curtii si Tribunalului, BCE si pers f si j.

Institutiile comunitare, statele mb si BCE au dstatutul de reclamanti privilegiati => nu tb sa demonstreze existenta unui interes in introducerea actiunii. PF sau J pot introduce o actiune relativa la abtinerea institutiilor comunitare de a actiona doar impotriva unei decizii ce nu i-a fost adresata reclamantului si care il priveste direct si individual.

Legitimare procesuala pasiva pot avea Consiliul, Comisia, Parlamentul si BCE.

Procedura preliminara consta in invitarea institutiei in cauza sa actioneze, mentionandu-se masurile ce tb luate de institutia reclamata si interesele lezate prin abtinerea acestei institutii de a actiona. In cazul in care institutia nu actioneaza se va depune plangere. Pt ca actiunea sa fie admisibila, tb ca institutia reclamata sa nu fi actionat in termen de 2 luni de la primirea invitatiei.

Obiectul actiunii este omisiunea de a emite un act; va fi apreciat diferit in ft de calitatea reclamantilor: reclamantii privilegiati pot actiona impotriva omisiunii de a emite orice act juridic, pf sau pj pot actiona doar dc actul juridic in cazua ar tb sa li se adreseze in mod direct si individual, BCE poate actiona doar in domenii din aria sa de competenta.

Reclamantul are dreptul de a inainta aceasta actiune dc isi poate motiva plangerea. Capacitatea procesuala activa tb demonstrata in mod deosebit dc actiunea in constatarea abtinerii de a actiona se indreapta impotriva unui act juridic adresat unui tert. Actiunea tb inaintata in termen de 2 luni de la data la care s-a solicitat institutiei sa actioneze, timp in care aceasta nu s-a pronuntat in niciun fel asupra cererii. Actiunea nu poate fi inaintata dc institutia a actionat dupa expirarea acestui termen, dar inaitne de pronuntarea hotararii in aceasta actiune.

Motivarea:

Actiunea relativa la abtinerea institutiilor comunitare de a actiona este intemeiata dc institutia comunitara reclamata se abtine de la a emite un act a carui emitere intra in obligatiile sale. Probleme deosebite apar in cazurile in care institutia reclamata are o marja de apreciere in ce priveste emiterea unui anumit act juridic. In aceasta situatie, se va proceda la analizarea fiecarei spete in parte, stabilindu-se in concreto care ar fi fost marja de apreciere in actiunea institutiei respective.

Hotararea judecatoreasca:

Hot emisa intr-o actiune relativa la abtinerea de a actiona este declarativa. Decizia de admitere a actiunii donstata doar ca, in mod obiectiv, este vb de o incalcare a unei obligatii de a actiona prescrisa de dreptul comunitar fara a inlatura aceasta incalcare. Instanta comunitara nu se poate substitui institutiei comunitare ce s-a abtinut de la a actiona si nici nu poate prescrie o anumita conduita de adoptat de aceasta.

16.  Actiunea pentru neindeplinirea obligatiilor comunitare

a.     Procedura de control initiata de Comisie (art 226TCE)

Dreptul comunitar prevede pt situatiile in care statele mb nu isi indeplinesc obligatiile rezultate din Tratatele comunitare remedii judiciare in fata Curtii de Justitie.

Actiunea in constatarea neindeplinirii obligatiilor statelor mb are ca scop inlaturarea acestor incalcari si ofera o procedura necontencioasa de rezolvare a disputelor dintre Comisie si statele mb cu privire la aplicarea dreptului comunitar.

Admisibilitate:

Se va cerceta, in primul rand, dc speta in cauza apartine domeniului dreptului comunitar.

Competenta materiala in cazul actiunilor in neindepl oblig inaintate de Comisie revine exclusi CJ. Comisia are capacitate procesuala activa, iar statele au capacitate procesuala pasiva in actiunea in constatarea neindeplinirii obligatiilor. Actiunea Comisiei este indreptata impotriva statului mb, si nu a institutiei care a incalcat dreptul comunit.

Cf art 226 alin2 TCE. Comisia poate sesiza CJ doar dupa indeplinirea procedurii preliminare:

-avertismentul scris al Comisiei

-pozitia statului vizat

-pozitia motivata a Comisiei

Comisia va inainta statului mb un avertisment in care se va indica incalcarea dreptului comunitar si se va fixa un termen pt prezentarea pozitiei statului in cauza asupre presupusei incalcari..

Dc statul mb nu reactioneaza la avertismentul Comisiei, aceasta va emite o pozitite motivata. Pt admisibilitatea cererii, comisia tb sa inainteze un avertisment care sa permita statului mb formularea unei aparari si indif dc statul raspunde sau nu, Comisia va emite o poz motivata (decide declansarea procedurii pt 16 * sau renunta la actiune). Procedura preliminara este menita a permite rezolvarea disputei inainte de a se ajung ein fata CJ.

Obiectul plangerii este afirmatia Comisiei ca statul mb a incalcat o obligatie ce ii revine prin Tratate. Comisia are dreptul de a depune plangere dc considera k un stat mb incalca Tratatul.

Nu exista un termen in care cererea poate fi depusa.

Motivare:

Actiunea in neindepl oblig este motivata dc:

-actele invocate de reclamant constituie neindepliniri ale statelor mb

-conduita este atribuita statului reclamat

-din aceasta rezulta o incalcare a prevederilor dreptului comunitar

Exista o incalcare a obligatiilor in sit in care se nesocoteste o norma comunitara primara sau secundara, un principiu general al dreptului sau o norma de drept international pbulic ce se aplica in dreptul comunitar.

Incalcarea dreptului comunitar tb atribuita unei institutii sau unui organ al statului in cauza. statul mb nu va putea invoca principiul separatiei puterilor in stat pt a se exonera de aceasta raspundere.

Hotararea judecatoreasca:

Hot este declarativa, statul mb este obligat sa ia ,ex nunc, masurile c reies din hot, insa CJ nu are competenta de a declara nulitatea actului national in cauza. dreptul comunitar nu ofera modalitati de executare silita a hot, nerespectarea unei hot constituie doar o incalcare a prevederilor Tratatelor, care poate fi sanctionata din noi cu o actiune in neindepl obllig.

Art 228 alin2 TCE prevede o forma speciala a actiunii in neindepl oblig, cf careia, Curtea poate hot la sesizarea comisiei obligarea statului mb la plata unei sume forfetare sau a unor sume cu caracter cominatoriu.

b.     Procedura de control initiata de state mb (art 227TCE)

Dreptul comunitar prevede in mod expres ca in caz de conflicte in ce priveste interpretarea sau aplicarea Tratatelor, statele mb vor recurge la modalitatile prevazute in Tr.

Art 227 TCE este una din modalitatile prevazute de dreptul comunitar pt aplanarea conflictelor din statele mb, desi procedura este putin folostia din cauza pericolului deteriorarii rel diplomatice dintre acestea .

Admisibilitatea:

Competenta materiala pt plangerile adresate de state apatine exclusi CJ; statele mb au calitate procesuala activa si pasiva

Este necesara parcurgerea unei proceduri preliminare, Comisia fiind aceea care analizeaza presupusa incalcae a Tr de un stat mb. Dupa ac etapa, se declanseaza procedura contradictorie, comisia acordand statelor posib de a-si exprima in scris si oral pozita. Statul reclamant are dreptul de a inainta actiunea la CJ la expirarea termenului de 3luni de la depunerea plangerii sau in 3M de la data avizului dat de Comisie.

Obiectul plangerii este o presupusa incalcare a oblig care reies din Tr, de statul parat sau pt care acesta este tinut sa raspunda. Statul reclamant poate depune plangere dc este convins k exista o o incalcare d fapt si d drept a oblig c reies din Tr. Dc incalcarea dreptului comunitar este complet inlaturata in termenul prevazut in aviz, actiunea nu mai poate fi inaintata, dc nu este remediata inainte de depunerea actiunii sau inainte de ultimul termen al dezbaterii, dar inainte de expirarea termenului prevazut in aviz, at scopul plangerii subzista, dc exista pericolul repetarii incalcarii, cand prin aceasta procedura se urmareste angajarea unei raspunderi juridice in viitor sau cand chestiunea este de o imp majora pt functionarea Comunitatii.

Motivarea:

Actiunile adresate de state sunt motivata, dc actele invocate de reclamant sunt atribuite statului parat si dc din ele rezulta o incalcare a prevederilor dreptului comunitar.

Hotararea judecatoreasca:

Are caracter declarativ, statul mb fiind obligat sa inlature de indata incalcarea dreptului comunitar. Nu exista posib de a executa silit hot, in caz de nerespectare putandu-se initia o noua procedura si cere obligarea la plata unor sume cu caracter cominatoriu.