Cronicarii romani ai secolelor XVII si XVIII

Cronicarii romani ai secolelor XVII si XVIII

1. Cronicarii romani in secolele XVII si XVIII

2. Dimitrie Cantemir- domnitor si umanist roman

Un moment important in constituirea si evolutia gandirii si a stiintei politice si istoriei romane, l-a constituit activitatea si scrierile cronicarilor romani din cursul secolelor XVII si XVIII. Prin scrierile lor, prin modul cum au analizat si expus faptele si realitatile vietii sociale, chiar si solutiile pe care le-au preconizat, pot fi considerati primii nostrii istorici si ganditori politici.

Spre deosebire de cronicarii secoleleor XV si XVI, acestia se deosebesc prin urmatoarele elemente :
1. calitatea si nivelul instructiei lor. Cronicarii secolelor XVII si XVIII sunt oameni instruiti, unii dintre ei au o vasta cultura, fapt ce se va reflecta in calitatea si acuratetea scrierilor lor, in documentele pe care le-au descoperit si studiat. Multi dintre acestia si-au desavarsit pregatirea la universitati de seama din Polonia, Prusia, Marea Britanie, Franta s.a.

2. pregatirea lor intelectuala este dublata de o mare experienta politica dobandita in urma exercitarii unei inalte functii in stat. Aceasta experienta si practica politica le va permite sa priveasca cat mai realist faptele si evolutia studiilor, sa formuleze principii moderne pentru acea perioada privind organizarea vietii sociale si politice.

3. unii dintre acesti scriitori si-au editat lucrarile in limbile de circulatie internationala, la acea vreme fiind latina, poloneza, germana, fapt deosebit de important pentru informarea si cunoasterea de catre curtile europene a unor aspecte din istoria poporului nostru, a aspiratiilor si optiunilor lor politice.

4. scrierile din aceasta perioada, pe langa valoarea lor istorica, politica, stiintifica au si una documentaristica, in sensul ca in studiile lor in bibliotecile europene au descoperit documente referitoare la faptele istorice si politice ale societatii romane pe care le-au publicat si pus in circulatie. Multe dintre acestea sunt singurele izvoare in cunoasterea sau reconstituirea unor fapte si evenimente istorice si politice.

5. ei se vor detasa de cronicarii secolelor XV si XVI si prin amploarea si profunzimea problemelor studiate, a modului modern de abordare, a metodelor folosite, multe dintre acestea intrand in contradictie cu vechea formula scolastica feudala de studiu.

De asemenea operele lor se mai disting si prin importanta problematicii abordate, in sensul ca acestia au in vedere teme fundamentale cum ar fi originea poporului roman si a limbii romane, latinitatea sa, continuitatea si unitatea neintrerupta in spatiul carpato-danubiano-pontic, dorinta de libertate, de independenta ; de aceea multi ii considera si primii creatori ai constiintei nationale, precursori ai iluminismului poporului roman.

6. desi in privinta conceptiei despre lume si viata nu realizeaza o ruptura radicala si nu au reusit sa se desparta in totalitate de influentele teologice medievale, a explicarii prin divinitate a unor fapte si evenimente. Totusi, unii dintre ei pe langa vechea conceptie de explicare a lumii si societatii, implica si elemente de logica, de rationalitate.

Miron Costin, de exemplu, poate fi considerat ca apartinator si promotor atat al conceptiei determinismului divin dar si a unei conceptii laice, nationale. In primul caz avem modul cum intelege el sa-l considere pe domn : “ori bun, ori rau, acesta de la Dumnezau este.” In schimb in poemul “Viata lumii” el explica viata prin prisma dialecticii, a miscarii, a schimbarii, icercand astfel sa sparga dogmatismul religios, “lucrurile acestei lumi merg tot pravalite, asa cum apa cursului nu se opreste, nici cursul lumii nu se conteneste.”

O conceptie apropiata dialecticii despre lume si viata, vom intalni si la Constantin Cantacuzino. El considera ca lumea si istoria sunt rezultatul actiunii legilor naturale care cunosc 3 faze: a formarii, a cresterii si a despartirii unui proces continuu, unde noul inlocuieste vechiul si orice nou la randul lui devine vechi. Cantacuzino considera ca toate lucrurile din univers sunt nestatornice, in continua schimbare, transformare.

Si la Dimitrie Cantemir vom intalni o conceptie apropiata de cea a celor doi cand vine vorba despre monarhie. Dupa el aceasta parcurge un proces de dezvoltare naturala cu o succesiune a trecutului, prezentului si viitorului dar toate sunt rezultatul vointei si actiunii divine, “caci fara Dumnezeu”, spunea el, “nu exista nimic intamplator.”

7.un plan aparte in lucrarile acestor cronicari il va reprezenta raportul dintre domn si domnie ca institutie si boieri si sfatul domnesc ca institutie. Acest raport este prezentat prin prisma intereselor de clasa ale boierimii, ei insasi erau mari boieri, de aceea vor lua atitudine impotriva domnilor si a domniilor autoritare care veneau in contradictie cu propriile lor interese si privilegii.

Domniile autoritare sunt facute raspunzatoare pentru anarhia si nesiguranta vietii sociale, asa de exemplu Grigore Ureche acuza direct pe domn pentru faptul ca a concentrat in mainile sale “intreaga putere incalcand legile si tocmeala tarii.”

De asemenea desi ei sunt adeptii originii divine a domnului, a inscaunarii sale, acesta trebuie sa conduca cu intelepciune, nu fara socoteala si fara teama, sa se consulte cu boierii din divan. Chiar si judecata facuta de domn, trebuia sa fie in favoarea boierilor.

Atitudinea cronicarilor fata de masele populare este si ea determinata de statutul lor social de mari boieri. Ei se opun oricarei revendicari ale taranimii, combat revolta acestora, laudandu-i pe domnii care impreuna cu boierii si-au dat mana in infrangerea rascoalelor taranesti.

Sunt insa si momente cand aceeasi cronicari iau parte maselor sau punctul lor de vedere coincide cu cel al acestora. Aceasta are loc atunci cand sunt criticati domnii sau boierii din partida adeversa.

8. desi la acea vreme nimeni nu punea sub semnul intrebarii etnogeneza romanilor, prezenta lor necontenita pe teritoriul patriei noastre, din patriotism si dragoste de tara ei vor incerca sa ridice problema poporului roman, a latinitatii acestuia si a limbii sale.

Miron Costin sustine ca “biruitu-m-a gandul sa ma apuc de aceasta treaba, sa scot lumii la vedere felul neamului nostru, din ce izvor si semintie sunt locuitorii sai din Moldova, Tara Munteniei si romanii din tarile unguresti.”

Nicolae Olahus si Ion Neculce, legat de etnogeneza romanilor s-au rezumat la prezentarea si sustinerea latinitatii limbii romane din cele 3 tari romanesti, a unitatii si continuitatii poporului roman in spatiul carpato-danubiano-pontic. Ei si-au argumentat aceste teze cu descoperiri istorice, lingvistice, arheologice, numismatice, cu documente straine culese din biblioteci europene.

Aceasta va folosi mai tarziu istoriei romanilor, reprezentantilor Scolii Ardelene in lupta acestora impotriva tezelor imigrationiste care puneau sub semnul intrebarii latinitatea poporului roman, dreptul sau istoric, in special in Transilvania, prezenta sa neintreruupta in spatiul carpato-danubiano-pontic.

Dimitrie Cantemir

Din cadrul scriitorilor secolelor XVII si XVIII nu numai din Romania dar si din Europa, s-a destins prin diversitatea lucrarilor stiintifice, modul de analiza, argumentatia, problematica pusa in discutie domnul si savantul roman Dimitrie Cantemir.

Un adevarat erudit si umanist, Dimitrie Cantemir s-a afirmat in istorie, filosofie, in stiinta politica, geografie, literatura ca etnograf si muzeolog, ca om politic, detasandu-se fata de toti ganditorii romani din acea perioada. El si-a exprimat conceptia filosofica, literara, politica in lucrari ca « Divanul », « Istoria hieroglifica », « Descrierea Moldovei », « Istoria cresterii sidescresterii curtii otomane ».

Activitatea sa ca om de stiinta s-a destins prin :

1. noua metoda de abordare a realitatii, el parasind linia scolasticii feudale si orientandu-se spre o analiza realista, fundamentata pe documente, pe probleme.

2. preocuparea pentru innoirea gandirii social-politice formuland idei novatoare, democratice pentru acea perioada cum  ar fi : necesitatea luptei pentru independenta politica sau modernizarea conceptiei si functiei unor institutii politice cum ar fi monarhia bazata pe lege sau divanul domnesc. Aceasta s-a bazat si pe experienta politica dobandita in urma inaltelor functii detinute, culminand cu cea de domn.

3. interdisciplinaritate- fenomen nou, inovator in stiinta pentru acea vreme. Principala sa preocupare teoretica dar si practica a fost aceea a redobandirii independentei politice a tarii pe care o va argumentaatat teoretic si va incerca sa o puna in practica in 1711.

Decaderea tarilor romanesti isi are in mare masura cauza in stapanirea otomana, a unui impreriu aflat in plin proces de desorganizare, dezintegrare, pe o treapta inferioara dezvoltarii lumii moderne a acelei perioade. La aceasta se adauga anarhia din perioada regimului boieresc. Pentru a demonstra necesitatea si posibilitatea eliberariitaii de sub dominatia Imperiului Otoman, Dimitrie Cantemir face apel la actiunea legii universale, a cititatii imperiilor concretizata in nastrea, evolutia, maturizarea, decaderea si pieirea acestora. Aceasta este o lege universala careia nu I se poate sustrage Imperiul Otoman aflat in plin proces de dezintegrare, de decadere, fapt argumentat cu date economice, militare si politice.

Imperiul Otoman este considerat un aborton de Dimitrie Cantemir, adica ceva care s-a creat si dezvoltat contrar legilor naturale, el se va afla in faza de decadere, de disparitie intrucat ceea ce s-a creat contrar naturii nu are durabilitate. Starea de decadere a Imperiului Otoman nu echivaleaza in mod automat eliberarii tarilor romanesti, aceasta este doar o premisa favorabila dar nu suficienta. Pentru a deveni o realitate, este nevoie de unitatea tuturor romanilor in lupta anti-otomana. Din pacate actiunea sa practica a esuat in 1711 la Scanilesti fiind infrant de Rusia impreuna cu Imperiul Otoman.

Interesat de modernizarea vietii politice ca o conditie a procesului social, Dimitri Cantemir a acordat o deosebita atentie formei de guvernamant si institutiilor politice de exercitare a puterii : sfatul domnesc. Pentru a pune capat luptelor marii boierimi pentru putere care dadeau nastere la anrhie sid ezordine si creea posibilitatea de interventie a puterilor straine, Dimitrie Cantemir preconizeaza o forma de guvernamant autoritara, forte, o asa-numita mkonarhie ereditara. Aceasta nu era sinonima cu monarhia absoluta de tip feudal, intrucat ea urma sa se subordoneze legii, adica un fel de monarhie constitutionala, conceptie destuld e progresista pentru acea vreme.

Reformarea institutiilor politice, in special a divanului, urmarea doua aspecte :

1. privind modul de ascedere in divan, calitatile membrilor acestuia. Daca pana atunci ea era determinata de rangul de mare boier sau cel putin de boier, Cantemir o conditioneaza de nivelul cunostiintelor, a priceperii in conditiile vietii de stat, al stiintei de carte, ignorand calitatea de boier sau de mare boier.

2. avea in vedere rolul divanului. Din aceasta perspectiva Cantemir nu-l cantoneaza numai la un simplu organism de consultare, ci dorea sa-i dea atributii sinonime cu cele ale adunarii starii a treia din europa Apuseana, fapt de asemenea neintalnit si greu de conceput si acceptat pentru acea vreme.

Problema maselor populare nu a constituit un obiectiv aparte sau ceva ceea ce sa-l preocupe pe Cantemir, totusi din scrierile sale se desprinde o anumita stare de intelegere fata de situatia taranimii, fiind un adept al imbunatatirii starilor sociale. In schimb, cand abordeaza problema participarii acesteia la viata politica, Cantimir are o atitudine contrara dand dovada de neincredere, considerand-o incapabila, nepregatita pentru asemenea actiune. Pentru Cantemir aceasta ramane in continuare apanaciul boierimii.

Un spatiu lar a acordat Cantemir in scrierile sale etnogenezei romanilor. Desi aceasta problema fusese abordata de cronicarii secolului XVII, in lucrarile sale, problema etnogenezei este argumentata intr-un spirit pur stiintific, lasandu-se la o parte elementele afective, emotiile, el aducand in sprijinul latinitatii neamului romanesc, a continuitatii sale noi argumente.

Desi a trait in plin ev medieval Dimitrie Cantemir fiind el insusi un mare domn feudal, prin scrierile sale, gandirea sa social-politica, activitatea sa ca om politic, el s-a rupt de acesta lume fiind precursorul spiritual al unei noi lumi, a lumii moderne de tip capitalist ; de aceea multi il considera pe Dimitrie Cantemir fondatorul iluminismului romanesc, iar din unele puncte de vedere, un precursor al liberalismului romanesc.