Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » afaceri » agricultura
BOLILE OVAZULUI

BOLILE OVAZULUI


BOLILE OVAZULUI

Viroze

Piticirea albastra - Oat blue dwarf virus.

Boala a fost descrisa si studiata in America de Nord (1952) unde este foarte raspandita. In Europa a fost identificata in Suedia, Cehia, Polonia si dupa afirmatiile lui I. Pop se considera ca ar putea fi prezenta sau in scurt timp va aparea si la noi.

Simptome. Plantele virozate manifesta o piticire accentuata insotita de o infratire excesiva. Pe frunzele ce au culoare verde-inchis, apar enatiuni ca niste umflaturi, lungi de pana la 5 mm, vizibile pe fata inferioara a frunzelor in dreptul nervurilor. Suprafata foliajului este mult redusa iar productia de seminte este aproape nesemnificativa.



Plante gazda. Virusul este in mod natural prezent pe Avena sativa, Hordeum vulgare si Linum usitatissimum.

Agentul patogen - Oat blue dwarf virus, are particule sferice, de 28-30 nm in diametru si este inactivat la temperaturi mai mari de 60oC.

Epidemiologie. Agentul patogen este raspandit in natura prin intermediul cicadelor Macrosteles fascifrons (in SUA) si de Macrosteles levis in Europa. Relatia virus-vector este de tip propagativ, virusul putand fi vehiculat de la ovaz la orzul de primavara si apoi la orzul de toamna.

Prevenire si combatere. Combaterea chimica a vectorilor este imperios necesara in loturile semincere de ovaz care trebuie sa fie amplasate la distanta fata de culturile de orz.

Piticirea sterila - Oat sterile dwarf virus.

Boala a fost descrisa in 1958 in Cehoslovacia insa in ultimele decenii s-a extins in toate tarile cultivatoare de ovaz, producand pagube cantitative mari, la aceasta planta de cultura dar si la gramineele furajere.

Simptome. Boala se observa usor in luna iunie, cand plantele virozate prezinta un nanism accentuat si o infratire excesiva, ceea ce le da aspectul de tufa deasa. Fratii laterali raman pitici, frunzele lor au umflaturi pe nervuri iar florile raman sterile. Aceleasi simptome foliare si tulpinale se observa si la plantele de Arrhenatherum elatius si Lolium perenne atacate de acest virus.

Plante gazda. Virusul poate infecta diferite graminee ca: Arrhenatherum elatius, Avena sp., Cynosurus cristatus, Hordeum sp., Lolium sp., Phalaria canariensis, Poa annua, Secale cereale, Triticum sp. si Zea mays.

Agentul patogen. Oat sterile dwarf virus are particule circulare sau unghiulare, cu o capsida dubla, de 50-55 nm in diametru, cu ARN dublucatenar.

Epidemiologie. Transmiterea virusului de la planta la planta este asigurata de cicadele Javesella pellucida, J. obscurella, J. dubia si Dicranotropis hamata.

Virusul este achizitionat de cicade dupa 30 minute de hranire, ramane latent o luna si se inmulteste in corpul lor; vectorii vor ramane infectiosi si pot transmite virusul prin oua.

Rezistenta virusului in timpul iernii este asigurata de gramineele perene infectate si de nimfele infectioase ale vectorilor.

Prevenire si combatere. Viroza este o problema pentru cultura ovazului si ca urmare se va inlocui ovazul folosit ca planta protectoare cu secara, se vor efectua araturi adanci dupa recoltare pentru a evita aparitia samulastrei iar loturile semincere de ovaz se vor izola spatial de pajistile si fanetele intelenite, unde se inmultesc vectorii si unde se pot gasi graminee infectate.

Bacterioze

Arsura aureolata - Pseudomonas syringae pv. coronafaciens.

Aceasta boala a fost descrisa in 1909 in S.U.A. de cercetatorul Manns, apoi s-a identificat in culturile de ovaz din mai multe tari ale Europei. In Romania a fost semnalata simptomatologic in 1939 de V. Ghimpu si studiata de E. Docea si V. Severin (1965).

Simptome. Pe plantele tinere boala se manifesta prin aparitia unor pete ovale, in dreptul carora tesuturile se inrosesc si se usuca. Pe frunzele plantelor mature apar, incepand de la varf si de la margini, leziuni mici, brune, lungi de unul sau mai multi milimetri. In jurul tesuturilor afectate apare o zona de decolorare ce formeaza aureolele, caracteristice acestei boli bacteriene, lungi de 2-26 mm si late de 1-5 mm. Prin unirea zonelor clorozate pot sa se formeze striuri galbene pe toata lungimea frunzei.

Zonele aureolate devin brune si vor fi in faza finala bine delimitate de restul frunzei prin dungi fine brun-roscate (fig. 24) 

Agentul patogen. Pseudomonas syringae pv. coronafaciens (Elliot.) Young, Dye et Wilkie, fam. Pseudomonadaceae.


Bacteriile au forma bacilara si dezvolta colonii mici, rotunde, netede, lucioase, cu margini regulate, translucide, ce au o nuanta albastruie-fluorescenta.

Epidemiologie. Bacteria ierneaza in samanta si in resturile vegetale in care isi pastreaza viabilitatea pana la 4 ani. Raspandirea in camp a agentului este facuta prin intermediul vantului si a picaturilor mici de ploaie. Infectiile se realizeaza cu usurinta daca temperatura este in jur de 28oC si daca tesuturile plantelor sunt umectate cu apa.

Prevenire si combatere. Elliot recomanda dezinfectarea semintelor cu aer cald la 100oC timp de 30 ore. Tratamentele chimice seminale cu solutie de formalina (1:300) sau cu streptomicina 50 µ

gml, dau rezultate foarte bune dar sunt scumpe si greu de executat, deoarece presupun udarea si apoi uscarea semintelor. Intrucat in natura bacteria este semnalata si pe secara, se vor evita asolamentele cu ovaz si secara.

Micoze

. Taciunele zburator - Ustilago avenae.

Boala este cunoscuta in toate tarile cultivatoare de ovaz dar produce pagube mari (10-15 %) numai in cazul in care nu s-au facut tratamentele seminale obligatorii.

Simptome. Plantele bolnave se pot recunoaste usor in lan in momentul premergator aparitiei paniculelor cand, burduful este de culoare galbena-verzuie si se deschide mai tarziu decat la plantele sanatoase. Paniculele bolnave sunt erecte, cu ramificatii putin rasfrante si cu spiculetele distruse, transformate intr-o pulbere bruna-negricioasa de spori. Glumele pot fi total sau partial distruse, in acest ultim caz, partea lor superioara persista si formeaza deasupra masei de spori un invelis fragil ce se rupe si sporii sunt imprastiati de vant (fig.25).

In functie de modul de dispersare al masei sporifere ce poate fi mai mult sau mai putin aglutinata se disting doua forme ale bolii:

- forma de taciune zburator moale, ce apare pe vreme secetoasa si calduroasa si se caracterizeaza prin distrugerea totala a paniculului si diseminarea rapida a teliosporilor;

- forma de taciune zburator tare, ce apare pe vreme racoroasa si umeda si se caracterizeaza prin distrugerea partiala a paniculului (numai spiculetele inferioare). Masa sporifera este dura, aglutinata si se disperseaza greu, abia la recoltare.

La aceasta forma, glumele nu sunt distruse in totalitate ceea ce face ca infectiile sa se confunde cu atacul de Ustilogo kolleri.Rareori se poate constata si atacul ciupercii pe frunze sub forma de striuri negre pulverulente.

Agentul patogen - Ustilago avenae (Pers.) Rostr., fam. Ustilaginaceae, ord. Ustilaginales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Teliosporii (clamidosporii) ciupercii sunt sferici sau elipsoidali, de 5-9 µm in diametru, cu membrana bruna verucoasa.

In faza de inflorire a ovazului teliosporii dusi de vant ajung pe paniculele sanatoase, intre glume si palei sau intre palei si bob. In urma acestei infestari teliosporii sunt inchisi sub palei sau pot germina, formand epibazidii si bazidiospori ce se conjuga si dau miceliul secundar de infectie. Miceliul poate infecta partea interna a paleilor sau pericarpul cariopselor si ramane sub aceasta forma in semintele ce se recol/teaza.

In momentul germinarii ovazului, miceliul iese din stadiul de repaus, infecteaza prin coleoptil tinerele plantule si cand se diferentiaza viitorul panicul acesta va fi distrus.

Ciclul evolutiv se desfasoara pe doi ani agricoli: in primul an are loc infestarea sau infectia paleala, iar in al doilea an are loc infectia germinala si apar simptomele bolii.

Epidemiologie. Agentul patogen se raspandeste in timpul infloririi ovazului prin teliosporii purtati de vant iar de la un an agricol la altul va persista in semintele infestate sau infectate paleal.

Prevenire si combatere. Se recomanda cultivarea soiurilor rezistente (Florina, Mures, Somesan) si tratarea preventiva a semintelor cu fungicide sistemice: Raxil-2,5 kg/t, Baytan F-PUS-2 kg/t, Prelude SP-2 kg/t, Vincit P- 2 kg/t sau Benit universal-2 kg/t.

5. Taciunele imbracat - Ustilago kolleri.

Boala este semnalata in lanurile de ovaz simultan cu boala produsa de U. avenae (Ana Hulea, 1975).

Simptome. Paniculele taciunate ies mai tarziu din burduf, fata de cele sanatoase si prezinta ramificatii scurte si cariopse distruse,

transformate intr-o masa de spori de culoare bruna-negricioasa. Sporii sunt retinuti de paleile distruse numai partial, sunt aglutinati si se imprastie lent in faza infloritului. La recoltare, masa compacta a sporilor va fi dispersata si acestia vor adera la semintele sanatoase infestandu-le.

Agentul patogen - Ustilago kolleri Wille, fam. Ustilaginaceae, ord. Ustilaginales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Teliosporii ciupercii sunt globulosi, de 5-10 µm in diametru si prezinta o membrana brun-roscata, perfect neteda. Ei vor germina in sol, paralel cu germinarea ovazului, vor produce epibazidii cu bazidiospori ce se conjuga doi cate doi, iar miceliul de infectie va intra prin coleoptil in planta.

Ciuperca produce o infestare in timpul infloririi, o infectie germinala si ciclul ei evolutiv se va desfasura pe parcursul unui singur an agricol.

Epidemiologie. In cursul infloririi ovazului, agentul patogen se raspandeste prin teliosporii dusi de vant. La recoltare teliosporii infesteaza samanta si prin intermediul acesteia se va raspandi agentul in viitoarele culturi.

Tratamentele seminale sunt absolut obligatorii si intrucat in samanta sau pe samanta, se pot gasi simultan ambii agenti patogeni din genul Ustilago, se recomanda utilizarea unuia dintre fungicidele sistemice enumerate la taciunele zburator.

. Rugina coronata - Puccinia coronata var. avenae.

Boala are o larga arie de raspandire in toate tarile cultivatoare de ovaz insa pierderile sunt de regula nesemnificative.

Simptome. Boala se observa dupa aparitia paniculelor sau in faza de umplere a cariopselor, fiind afectate numai frunzele, pe care se observa pete mici, ovale sau circulare, raspandite neuniform. In aceste pete, pe fata superioara a frunzelor se deschid uredopustulele de culoare galbena-portocalie care sunt initial subepidermice apoi devin pulverulente. In jurul uredopustulelor, apar teleutopustulele care se deschid tot pe fata superioara a limbului, dar sunt de culoare neagra sau negre-violacei, inconjurate de o zona galbena (fig.26).

Agentul patogen - Puccinia coronata var. avenae (Cda.) Fraser et Led., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Ciuperca este o specie macrociclica si heteroica ce isi dezvolta stadiul picnidian si ecidian pe frunze, fructe, petioluri si lastari tineri de Rhamnus catharctica. Pe organele atacate, apar pete galbui sau rosiatice, in dreptul carora se deschid picnidiile pe fata superioara a limbului frunzelor si ecidiile pe fata inferioara. Uredosporii sunt unicelulari, sferici sau ovali, de 18-30 x 14-24 µm, galbui si echinulati. Teliosporii sunt bicelulari, alungiti, pedunculati, de 34-56 x 13-20 µm, cu membrana bruna-rosiatica. Celula superioara a teliosporilor prezinta excrescente caracteristice, ca o coroana (fig. 26). Agentul patogen prezinta forme specializate si peste 300 de rase fiziologice.

Epidemiologie. Ciuperca se raspandeste pe gazda intermediara prin intermediul picnosporilor, iar primele infectii pe ovaz sunt asigurate de ecidiospori. Transmiterea de la planta la planta in cultura de ovaz, este facuta cu ajutorul uredosporilor iar teliosporii ce apar spre sfarsitul vegetatiei, asigura rezistenta ciupercii peste iarna.

Prevenire si combatere. Respectarea complexului de masuri culturale, duce la marirea rezistentei ovazului la rugina iar pentru loturile semincere exista obligativitatea respectarii izolarilor spatiale care sa limiteaze ajungerea ecidiosporilor pe ovaz. Distrugerea gazdei intermediare este cea mai sigura metoda de prevenire a atacului la ovaz si de combatere a agentului patogen.

Rugina neagra - Puccinia graminis Pers., f.sp. avenae Erikss. et Henn.

Boala produce pagube la ovaz mai mari decat la grau pentru ca in anii cu primaveri si veri umede si racoroase, ovazul isi prelungeste vegetatia si ecidiosporii ce vin de pe Berberis sp. pot produce numeroase infectii. Ovazul care intra in compozitia borceagului este aproape intotdeauna atacat de aceasta rugina.

Simptomele, epidemiologia si masurile de combatere sunt similare cu cele descrise la rugina neagra a graului.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.