Comerciantul persoana fizica nu este definit in reglementarile comerciale precizandu-se doar ca 'persoanele fizice[1] cetateni romani sau cetateni ai statelor membre ale Uniunii Europene si ai celorlalte state apartinand spatiului economic european, pot desfasura activitati economice pe teritoriul Romaniei in mod independent sau pot constitui asociatii familiale' sau ca 'sunt comercianti aceia[2] care fac fapte de comert avand comertul ca o profesiune obisnuita'.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 507/2002 pentru ca o persoana fizica sa poata desfasura independent activitati economice trebuie sa indeplineasca anumite conditii privind: a) capacitatea deplina de exercitiu; b) starea de sanatate corespunzatoare activitatii; c) calificarea necesara activitatii; d) autorizatia speciala necesara activitatii; e) sa nu aiba incompatibilitati.
Determinarea calitatii de comerciant in raport cu reglementarile aratate are la baza un criteriu obiectiv in sensul ca savarsirea de fapte de comert obiective de natura celor prevazute in art. 3 din Codul comercial confera persoanei fizice executante calitatea de comerciant.
Prin comerciant persoana fizica se intelege acea persoana fizica avand cetatenia romana sau straina care, indeplinid conditiile impuse de lege pentru aceasta calitate, realizeaza activitati comerciale constand in producerea si circulatia de bunuri si servicii cu titlu profesional in nume propriu si cu intentia de a obtine beneficii pe riscul si raspunderea sa.
Dobandirea calitatii de comerciant persoana fizica este dependenta de indeplinirea anumitor conditii.
In privinta acestor conditii s-a apreciat in literatura juridica faptul ca aceste conditii ar fi de doua categorii[3]:
a) conditii care se refera la persoana (capacitatea juridica, incapacitati, incompatibilitati);
b) conditii care se refera la activitate (exercitarea operatiunilor cu titlu de profesie).
Conditiile pentru dobandirea calitatii de comerciant persoana fizica sunt determinate direct sau indirect de prevederile legale astfel:
a) existenta capacitatii juridice de a fi comerciant in sensul ca minorii nu pot avea capacitatea de comerciant (art. 948-952 Cod civil, art. 8 din Decretul nr. 31/1954);
b) efectuarea de fapte de comert obiective (art. 7 Cod comercial);
c) efectuarea de fapte de comert ca o profesiune (art. 7 Cod comercial);
d) efectuarea de fapte de comert in nume propriu (art. 7 Cod comercial).
Conditia capacitatii de exercitiu depline, pentru a fi comerciant, este impusa persoanei fizice, de prevederile Codului comercial si de cele ale Decretului nr. 31/1954.
Prin art. 1, Codul comercial face trimitere la prevederile Codului civil facand aplicabile reglementarile din art. 950 potrivit carora minorii sunt incapabili de a contracta. Cum capacitatea deplina de exercitiu se dobandeste potrivit art. 8 din Decretul nr. 31/1954 la majorat, adica la implinirea varstei de 18 ani, se confirma conceptia Codului comercial care stabilea prin art. 10 aceasta varsta pentru recunoasterea capacitatii de a fi comerciant a unui minor emancipat[4]. Aceasta conceptie a capacitatii depline de exercitiu este consacrata de art. 4 din Legea nr. 507/2002 in care se impune varsta de 18 ani pentru persoana care desfasoara independent activitati economice.
Ca o concluzie, pentru ca o persoana fizica sa poata deveni comerciant trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu.
In functie de existenta capacitatii juridice de a fi comerciant pot fi examinate incapacitatile.
2.1.1. Incapacitatile
Potrivit Codului comercial si Decretului nr. 31/1954 sunt incapabili de a fi comercianti urmatoarele categorii de persoane: a) minorii; b) persoanele puse sub interdictie.
Aceste categorii de persoane nu pot deveni comercianti in nici un mod chiar daca efectueaza fapte de comert.
2.1.1.1. Minorii
Persoanele care au conditia juridica de minori nu pot dobandi calitatea de comerciant.
Cu privire la incapacitatea minorului s-au pus in literatura juridica[5] diferite probleme si anume:
a) daca incapacitatea priveste pe orice minor;
b) daca minorii avand capacitate restransa de exercitiu in materie civila (14-16 ani) pot dobandi capacitatea juridica de a deveni comercianti;
c) daca minorul care are varsta de 16 ani si are capacitate deplina in materia dreptului muncii poate extinde aceasta capacitate si in materie comerciala;
d) daca femeia minora care prin casatorie dobandeste inca de la 15 ani capacitate deplina de exercitiu in materie civila poate extinde aceasta capacitate si in materie comerciala.
La prima problema, raspunsul este ca incapacitatea se refera la orice minor indiferent daca este lipsit de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restransa.
La a doua problema, raspunsul este ca nu poate dobandi capacitate in materie comerciala minorul cu capacitate de exercitiu restransa, neputand deveni comerciant.
La cea de-a treia problema, raspunsul este negativ, neputandu-se extinde capacitatea deplina de exercitiu din dreptul muncii si in materia dreptului comercial.
La cea de-a patra problema, raspunsul este de asemenea negativ, femeia capabila deplin in dreptul civil si dreptul familiei neputand, ca efect al acestei capacitati sa aiba capacitatea deplina de exercitiu in dreptul comercial.
Incapacitatea minorului de a fi comerciant se refera doar la inceperea unui comert, minorul putand sa continuie un comert prin intermediul parintilor sau al tutorelui daca a dobandit un fond de comert.
2.1.1.2. Persoanele puse sub interdictie
In art. 14 din Codul comercial se dispune ca 'interzisul judiciar si cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianti si nici a continua comertul'.
Din continutul textului de lege mentionat se pot desprinde urmatoarele situatii:
a) incapacitatea interzisului judiciar de a incepe sau de a continua un comert;
b) incapacitatea celui pus sub consiliu judiciar de a incepe sau de a continua un comert.
Pentru cel pus sub interdictie judiciara legea instituie incapacitatea de a fi comerciant din motive care tin de un interes general (ocrotirea relatiilor sociale din sfera comerciala) sau de un interes personal (ocrotirea persoanei aflata intr-o situatie speciala prin lipsa discernamantului). Componentele incapacitatii privesc atat inceperea unui comert cat si continuarea acestuia.
Pentru cel pus sub control judiciar, prevederea legala anterioar mentionata nu mai opereaza, fiind abrogata prin art. 49 din Decretul nr. 32/1954, art. 445 si 458-460 din Codul civil referitoare la interdictie si la consiliile judiciare.
Conditia efectuarii de fapte de comert obiective este realizata daca:
a) sunt efectuate fapte de comert de natura celor prevazute in art. 3 din Codul comercial care sa fie obiective pentru persoana care le efectueaza;
b) sunt efectuate fapte de comert in mod efectiv adica prin asumarea raspunderii juridice pentru consecintele acestora;
c) sunt efectuate fapte de comert permise de lege, adica din acelea care nu contravin ordinii publice si bunelor moravuri.
In orice alte situatii care contravin celor mentionate, persoana care le savarseste nu dobandeste calitatea de comerciant.
Conceptul de profesie a fost determinat atat de literatura juridica[6] dar si de practica judiciara[7]. In esenta, profesia este acea exercitare perseverenta si consecutiva a unor acte de catre persoana fizica, de natura sa-i asigure o anumita conditie sociala si resursele existentei sale sociale.
Conditia savarsirii actelor de comert obiective in regimul unei profesii, cu consecinta dobandirii calitatii de comerciant pentru persoana fizica executanta a fost impusa de art. 7 din Codul comercial, in ideea de a delimita consecintele diferite pe care le produce un asemenea mod de exercitare a faptelor de comert fata de efectuarea accidentala de catre un necomerciant a unei fapte de comert care nu atrage drept consecinta dobandirea calitatii de comerciant ci numai aplicarea legii comerciale pentru operatiune si nu pentru persoana.
Pentru ca o fapta de comert sa fie considerata exercitata cu caracter profesional trebuie sa existe in componenta acesteia doua elemente:
a) un element de fapt care sa fie materializat intr-un exercitiu organizat, perseverent si repetabil;
b) un element psihologic de natura sa puna in evidenta intentia de a deveni comerciant.
O problema care s-a ridicat in doctrina[8] a fost daca natura profesionala a exercitarii faptelor de comert este determinata de existenta unei activitati exclusive a persoanei fizice respective sau ca activitate principala. S-a afirmat in mod justificat, ca elementul dominant pentru ca savarsirea faptelor de comert sa fie considerate exercitate cu titlu profesional este indeplinirea de catre aceasta a cerintelor unei profesii, neavand relevanta exercitarea de catre o persoana a mai multor profesii sau ierarhizarea acestora in principale sau secundare.
Conditia efectuarii de fapte de comert in nume propriu este indeplinita daca persoana fizica angajeaza in relatiile cu tertii numele si patrimoniul sau.
Prin aceasta modalitate de realizare a faptelor de comert cu consecinta dobandirii calitatii de comerciant de catre persoana executanta se poate face delimitarea dintre comercianti si reprezentantii comerciantului care exercita fapte de comert in numele si pe seama comerciantului.
Potrivit acestei conceptii nu pot dobandi calitatea de comerciant:
a) administratorii de la societatile comerciale deoarece ei sunt mandatari ai acestora, comerciantul fiind societatea;
b) auxiliarii comerciantului (prepusii, comis voiajorii, agentii de comert) deoarece comerciantul este persoana fizica sau juridica in numele careia exercita comertul.
Problema dovedirii calitatii de comerciant se pune in situatia in care persoana fizica respectiva este implicata intr-un litigiu privind efectuarea unei fapte de comert.
Necesitatea probei calitatii de comerciant este impusa de regimul juridic specific aplicabil unei asemenea categorii de persoane fizice.
Dovada calitatii de comerciant persoana fizica se poate face prin orice mijloc de proba. Se considera probata aceasta calitate cu consecinta aplicarii unui regim juridic adecvat, daca exista dovezi ca persoana in cauza a efectuat fapte de comert obiective in regimul unei profesii si in nume propriu.
Celelalte probe cum sunt plata unor impozite si taxe, inmatricularea la registrul comertului, autorizatia administrativa, tinerea contabilitatii nu constituie, singure, elemente suficiente in determinarea unei asemenea calitati. Ele pot fi coroborate alaturi de elementul definitoriu care este probarea exercitarii de fapte de comert obiective pentru sustinerea acestuia.
Proba calitatii de comerciant este o apreciere de fapt pentru fiecare situatie neputandu-se extinde si la alte situatii, fiind limitata doar la cazul in speta.
Calitatea de comerciant persoana fizica inceteaza in anumite conditii.
Daca dobandirea acestei calitati este conditionata de realizarea de fapte de comert obiective in nume propriu si in regimul unei profesii, logic este ca incetarea acestei calitati sa se produca simetric fata de dobandire.
Incetarea calitatii de comerciant persoana fizica are loc in momentul in care comerciantul inceteaza efectiv exercitarea comertului ca o profesie si in nume propriu.
Cauzele incetarii calitatii de comerciant pot fi:
a) vointa asociatului de a renunta la aceasta calitate;
b) aparitia unor restrictii sau nedemnitati[9] de a exercita o profesie comerciala (decaderile, falimentul etc.);
c) decesul persoanei fizice.
Calitatea de comerciant persoana fizica nu inceteaza in situatiile de radiere din registrul comertului, incetarea platii impozitelor, retragerea autorizatiei[10], daca acestea nu sunt urmate de incetarea efectiva a comertului in nume propriu si ca o profesiune, adica in sensul de a pierde aceasta calitate de comerciant persoana fizica.
Exercitarea activitatii comerciale de catre persoanele fizice
este supusa unor restrictionari sau conditionari determinate de imperative de ordine publica constand in pastrarea prestigiului unor functii publice, protejarea unor relatii sociale ori a demnitatii profesiei de comerciant.
Restrictiile si conditionarile privind exercitarea activitatii comerciale de catre persoanele fizice sunt:a)incompatibilitatile; b)decaderile; c)interdictiile; d)autorizatiile.
Incompatibilitatile sunt anumite restrictii prevazute de lege pentru anumite persoane de a exercita o activitate comerciala datorita functiei sau profesiei ce o exercita.
Prin instituirea restrictiilor se are in vedere protectia demnitatii si prestigiului unor functii publice sau profesii.
Functiile publice si profesiile care sunt incompatibile cu profesia de comerciant sunt:
a) functia de magistrat (judecator sau procuror) care este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata cu exceptia functiilor didactice in invatamantul superior (Constitutia Romaniei din 1991, art. 124, 131, 142);
b) functiile detinute de functionari publici care sunt incompatibile cu functii in regiile autonome, societatile comerciale ori in alte unitati cu scop lucrativ (Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, art. 56);
c) functiile detinute de ofiteri care sunt incompatibile cu profesiunea de comerciant (Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, art. 30 lit. b);
d) functiile detinute de diplomati care sunt incompatibile cu profesia de comerciant;
e) profesiile liberale care sunt incompatibile cu profesia de comerciant astfel:
profesia de avocat este incompatibila cu exercitarea directa[11] a faptelor de comert (Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, art. 12 lit. c);
profesia de notar este incompatibila cu exercitarea directa sau prin persoane interpuse a activitatii comerciale (Legea nr. 36/1995 asupra notarilor publici si a activitatii notariale, art. 35 lit. b);
profesia de medic este incompatibila cu comertul cu produse farmaceutice[12] (Legea nr. 74/1995 pentru exercitarea profesiei de medic, art. 7 lit. a).
2.1.2. Sanctiuni
Sanctiunile care pot fi aplicate persoanelor care, desi sunt incompatibile exercita profesia de comerciant, sunt de natura disciplinara sau profesionala.
Persoanele care incalca normele privind incompatibilitatile pot fi sanctionate cu destituirea din functie, excluderea din profesie, retragerea acreditarii sau numirii.
Aplicarea sanctiunilor disciplinare sau profesionale nu afecteaza valabilitatea actelor de comert exercitate.
Persoana incompatibila poate opta pentru dobandirea calitatii de comerciant prin renuntarea la functia publica ori la exercitiul profesiei anterior aplicarii sanctiunii.Dupa aplicarea sanctiunii ea poate ramaane in exercitiul in regimul unei profesii, a activitatii comerciale deoarece nu mai are incapacitati in acest sens.
Decaderile sunt restrictii constand in sanctiuni juridice cu consecinta excluderii de la exercitarea activitatilor de comert a persoanelor care au fost condamnate pentru anumite infractiuni privind activitatea comerciala.
Aplicarea sanctiunii decaderii din dreptul de a exercita o profesiune comerciala consta in interzicerea drepturilor unei persoane fizice de a mai fi comerciant. Scopul aplicarii sanctiunii este protejarea demnitatii profesiunii comerciale si asigurarea cadrului legal si moral al activitatii de comert.
Sanctiunea decaderii este o pedeapsa complementara pedepsei principale care se aplica pentru fapta infractionala la regimul activitatii comerciale, iar aplicarea sa se face prin hotarare judecatoreasca penala.
Sunt considerate infractiuni care pot atrage si pedeapsa complementara a decaderii:
a) faptele prevazute in art. 1 lit. l-p din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite[13];
b) infractiunile de concurenta neloiala, bancruta frauduloasa, inselaciune, abuz de incredere prevazute in Codul penal[14].
In art. 5 (2) din Legea nr. 12/1990 se dispune ca hotararile de condamnare privind pe comercianti se comunica la registrul comertului.
Sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita profesia de comerciant se aplica in conditiile art. 64-65 din Codul penal ca pedeapsa complementara.
2.2.2. Termenul decaderii
Stabilirea perioadei pentru care se aplica decaderea din dreptul de a exercita profesia de comerciant se face de catre instanta de judecata care aplica pedeapsa principala.
Durata[15] decaderii poate fi de la 1 la 10 ani si este impusa pentru sanctiunile penale de inchisoare de cel putin 2 ani pentru pedeapsa principala.
2.2.3. Consecintele decaderii
Consecintele sanctiunii decaderii din dreptul de a exercita profesia de comerciant sunt:
a) incetarea activitatii comerciale pe perioada decaderii;
b) interdictia persoanei de a mai fi comerciant direct sau indirect;
c) inscrierea persoanei cu sanctiunea decaderii in registrul comertului.
Interdictiile sunt masuri de privare a unei persoane fizice sau juridice de folosinta sau exercitiul unor drepturi.
Masura interdictiei poate decurge din lege sau dintr-o hotarare judecatoreasca.
Scopul interdictiilor este de a proteja un interes public ce tine de ordinea publica, apararea nationala, ocrotirea sociala, sanatatea publica.
2.3.2. Interdictii
Din motive de sanatate publica prin lege sunt interzise pentru persoane fizice anumite activitati de comert care sunt considerate infractiuni:
a) comertul cu produse falsificate sau periculoase pentru sanatatea oamenilor (art. 297 Cod penal);
b) importuri cu deseuri ori reziduri periculoase pentru sanatate ori pentru mediul inconjurator (art. 3022 Cod penal);
c) infiintarea de case de toleranta (art. 329 Cod penal).
Prepusul nu poate fara acordul patronului sa faca operatiuni pentru el sau pentru altul in acelasi comert cu al patronului (art. 397 Cod comercial).
Potrivit Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolurilor de stat este interzis agentilor economici sa desfasoare activitati considerate monopol de stat fara autorizatia organului competent.
2.3.3. Consecintele interdictiei
Interdictiile, daca sunt incalcate pot atrage urmatoarele consecinte:
a) aplicarea unor sanctiuni penale, civile sau contraventionale;
b) suspendarea activitatii ori inchiderea localului, magazinului, hotelului daca sunt incalcate norme de ordine publica.
Autorizatiile reprezinta aprobari care se dau de catre anumite autoritati persoanelor fizice ori juridice pentru exercitarea unor operatiuni comerciale.
In art. 4 din Legea nr. 507/2002 se dispune ca pentru desfasurarea activitatilor in mod independent, o persoana fizica trebuie sa posede autorizatia speciala emisa de organele competente.
Autorizatia se elibereaza, potrivit art. 5 din Legea nr. 507/2002, la cerere de catre primarii comunelor, oraselor, municipiilor respectiv ai sectoarelor municipiului Bucuresti din raza unde isi au domiciliul persoanele fizice.
Pentru eliberarea autorizatiei persoana fizica va depune o documentatie care, potrivit art. 7 din Legea nr. 507/2002 va cuprinde: cerere tip, cazier juridic, certificat medical, copie de pe actul de identitate, documentele de calificare profesionala, acorduri si avize eliberate de institutiile abilitate.
Eliberarea autorizatiei are ca scop verificarea de catre organul administrativ a indeplinirii conditiilor cerute de lege pentru exercitarea activitatii comerciale pe baza liberei initiative.
Pentru exercitarea unor anumite activitati comerciale este necesara pe langa autorizatia administrativa si alte autorizatii, avize sau acorduri ori licente ca de exemplu:
a) pentru fabricarea produselor alimentare, este necesara licenta de fabricatie (O.G. nr. 42/1995);
b) pentru operatiuni valutare, aprobarea B.N.R. (Regulamentul B.N.R. nr. 3/1997);
c) pentru import-export, licenta de import ori export (Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei).
Autorizatiile trebuie obtinute anterior inceperii activitatii comerciale.
2.4.2. Consecintele autorizarii
Obtinerea autorizatiei da dreptul titularului de a incepe comertul sau de a incepe o anumita activitate care necesita autorizare.
Dupa obtinerea autorizatiei persoana fizica este obligata sa se inregistreze[16] in registrul comertului si la organele fiscale teritoriale.
2.4.3. Sanctiuni
Exercitarea activitatii fara autorizatie este, potrivit art. 16 din Legea nr. 507/2002, infractiune.
Este precizat doar termenul fara a se determina ce infractiune ar putea fi considerata o asemenea fapta.
Profesiunea de comerciant persoana fizica se delimiteaza de alte profesiuni ori calitati ale persoanelor fizice. Ea se delimiteaza de: agricultori, profesiunile liberale, calitatea de asociat la societatile comerciale cu raspundere nelimitata, calitatea de administrator la societatile comerciale, meseriasi.
Agricultorii sunt persoane fizice care au ca principala ocupatie agricultura din care-si asigura resursele traiului si pe care o exercita repetat si in nume propriu.
Potrivit art. 5 din Codul comercial operatiunile agricole (cultivarea pamantului, cresterea animalelor etc.) si vanzarea produselor obtinute din agricultura de catre agricultori sunt considerate fapte civile cu consecinta nedobandirii de catre agricultori a calitatii de comerciant.
Agricultorii nu sunt comercianti atata timp cat exercita operatiuni care pentru ei sunt civile, neavand obligatia de a tine registre comerciale, de a se inregistra la registrul comertului si de a plati impozitele specifice comerciantilor (impozit pe profit, taxa pe valoarea adaugata, accize etc.).
Daca agricultorii efectueaza fapte de comert obiective in regim de interpunere si circulatie, de intreprindere, cu intentia de a obtine profit si de a deveni comercianti, atunci ei dobandesc statutul de comerciant cu toate drepturile si obligatiile care le confera aceasta calitate.
Meseriasul[17] este o persoana fizica avand cunostinte proprii care exercita manual o activitate de producere ori transformare de bunuri prin prelucrarea materiei prime si materialelor, pe care le vinde sau presteaza servicii direct prin intermediul muncii sale pentru care primeste contravaloarea acestora.
Calitatea de meseriasi este determinata de participarea personala la activitate, de calificarea profesionala si de independenta acestuia in organizarea si desfasurarea activitatii.
Ceea ce este caracteristic pentru activitatea meseriasului este ca aceasta consta intr-o prelucrare sau transformare de materii prime si materiale prin munca sa iar veniturile obtinute sunt rezultatul valorii muncii sale si nu al speculatiei, chiar daca produsele se vand.
Meseriasul lucreaza singur putand fi ajutat de membrii de familie, isi conduce autonom activitatea, isi asuma riscul activitatii in scopul obtinerii de beneficii.
Potrivit art. 3 (3) din Legea nr. 507/2002, persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent nu pot angaja persoane cu contract individual de munca pentru desfasurarea activitatilor autorizate.
Meseriasul trebuie sa aiba cunostintele profesionale necesare si autorizatiile speciale impuse de lege.
Deosebirea dintre meseriasi si comercianti consta in diferenta de statut dintre cele doua categorii.
Meseriasul este supus de regula normelor de drept civil, nefiind comerciant, dar are anumite obligatii ale comerciantilor cum sunt inregistrarea la organele fiscale, obtinerea autorizatiei de exercitare a activitatii, nedevenind prin aceasta comerciant.
Meseriasul nu este obligat sa tina registre de contabilitate si nici sa se inregistreze la registrul comertului, trebuind sa tina o evidenta contabila specifica persoanelor care realizeaza venituri din activitati independente.
O problema care s-ar putea pune este, daca meseriasul care efectueaza fapte de comert obiective, depasind exercitiul profesiei sale devine comerciant.
Consideram ca intr-o asemenea situatie meseriasul devine comerciant.
Profesiile libere sunt activitati exercitate de catre persoane fizice care au cunostiinte aprofundate si competenta practica intr-o specialitate, stabilind raporturi de incredere cu clientela, pentru prestatiile lor profesionale, primind un onorariu.
Sunt considerate profesii libere cele de avocat, medic, arhitect, notar, expert contabil, consultant de plasament de valori mobiliare.
Exercitarea activitatii in cadrul profesiilor libere este de natura civila.
Persoanele care exercita profesii libere nu sunt comercianti deoarece:
a) activitatile realizate de ele sunt de natura civila;
b) veniturile obtinute in regimul onorariilor nu sunt supuse reglementarilor fiscale pentru comercianti, neavand regimul profiturilor ci a unor venituri[18] din activitati civile;
c) exercitarea profesiei este libera si independenta fara nici o tutelare;
d) scopul activitatii nu este obtinerea profiturilor ci tratarea bolnavilor, asistarea clientilor, expertizarea bunurilor etc.
Daca o persoana care exercita o profesie libera, efectueaza fapte de comert atunci ea devine comerciant.
Este adevarat ca pentru exercitarea profesiei, persoanele fizice cumpara materii prime sau materiale, fac publicitate dar aceste operatiuni sunt accesorii si fara scop comercial, neatribuind persoanei calitatea de comerciant.
Asociatii de la societatile in nume colectiv si asociatii comanditati de la societatile in comandita raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii. Numele acestora poate sa figureze in denumirea societatii.
Datorita acestor particularitati, s-ar putea pune problema daca nu cumva acestia dobandesc statutul de comerciant, prin faptul ca sunt asociati, cu toate obligatiile impuse de lege pentru comercianti.
Raspunsul care se poate da este ca acestia nu sunt comercianti deoarece:
a) comerciant este societatea comerciala, exercitarea comertului facandu-se in numele acesteia;
b) asociatii nu sunt supusi obligatiilor impuse pentru comercianti (nu sunt subiect al falimentului, nu se inmatriculeaza la registrul comertului, nu tin registre comerciale).
Daca totusi asociatii persoane fizice savarsesc acte de comert in nume propriu si in regimul unei profesii, atunci ei devin comercianti, dar ca efect al acestui mod de realizare a faptelor de comert si nu datorita calitatii de asociat la o societate in nume colectiv sau de comanditat la o societate in comandita.
Administratorii persoane fizice de la societatile comerciale sunt persoane fizice care se afla in raporturi de mandat cu societatea comerciala, exercitand operatiuni de administrare in baza imputernicirii primite prin contract si prin lege.
Exercitarea operatiunilor de administrare se face in numele si pe seama societatii, subiect al raporturilor de gestiune, de comert, in relatiile cu tertii fiind societatea si nu administratorul.
Administratorul prin actele pe care le face nu devine comerciant si nu este comerciant pentru ca:
a) actele pe care le exercita nu sunt in nume propriu ci pe seama si in numele societatii comerciale;
b) actele administratorului nu sunt libere, nu sunt independente, ele fiind exercitate in limitele mandatului dat de societatea comerciala prin actul constitutiv sau prin hotararea adunarii generale.
Daca administratorul exercita fapte de comert obiective in nume propriu si in regimul unei profesii atunci acesta dobandeste calitatea de comerciant datorita acestei exercitari si nu ca efect al calitatii de administrator.
[1]A se vedea: Legea nr. 507/2002 privind organizarea si desfasurarea unor actiuni economice de catre persoanele fizice, art. 1.
[2]In acest sens: Codul comercial roman, art. 7.
[3]A se vedea: S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, op. cit, 2000, p. 51-52.
[4]Art. 10 din Codul comercial a fost abrogat prin art. V din Decretul nr. 185/1949.
[5]A se vedea S.D. Carpenaru, op. cit., 2000, p. 79-80; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, M.G. Lostun, op. cit., 2000, p. 53-54.
[6]A se vedea: R. Rodiere, R. Hovin, Droit commercial, vol. I., Ed. Daloz, Paris, 1970, p. 10; H. Ecoffet, Droit commercial, Ed. Nathan technique, Paris, 1976, p. 34.
[7]A se vedea: Cas. IV, Decizia nr. 1826/1936, Pandectele romane, III, p. 10.
[8]A se vedea: S.D. Carpenaru, op. cit., 2000, p. 69.
[9]Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului dispune in art. 21 lit. g ca 'hotararea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care il fac nedemn de a exercita aceasta profesie' trebuie inregistrate in Registrul comertului.
[10]Legea nr. 507/2002 in art. 13 dispune cu privire la suspendarea ori anularea autorizatiei de a desfasura activitati economice in mod independent.
[11]Avocatii pot avea calitatea de comerciant neputand doar sa exercite direct fapte de comert.
[12]Medicii pot fi comercianti, neputand sa exercite doar comertul cu medicamente.
[13]In Legea nr. 12/1990 art. 1 lit. l-p sunt prevazute infractiuni precum: acumularea de marfuri pentru supunerea concurentei; vanzare cu lipsa la cantar sau masuratoare; falsificarea ori substituirea de marfuri.
[14]In Codul penal sunt precizate infractiuni precum: inselaciunea la masuratoare (art. 296), inselaciune cu privire la calitatea marfurilor (art. 297), concurenta neloiala (art. 301) punere in circulatie de produse contrafacute (art. 300).
[15]A se vedea: Codul penal art. 53.
[16] A se vedea: Legea nr. 507/2002, art. 10
[17]A se vedea pentru definitie: R.P. Vonica, op. cit., 2000, p. 579.
[18]A se vedea O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe venit.
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
