Tratamente cu raze x ale produselor alimentare

TRATAMENTE CU RAZE X ALE PRODUSELOR ALIMENTARE

Introducere

Eliminarea bacteriilor si parazitilor care cauzeaza diferite maladii omului si animalelor, prelungirea duratei de conservare a alimentelor sau transportarea in siguranta a produselor pe distante lungi sunt cateva dintre beneficiile tehnologiei de iradiere a alimentelor. Iradierea alimentelor se realizeaza cu ajutorul a trei tehnologii diferite: razele gamma, fasciculele de electroni si razele X. Razele gamma penetreaza alimentele la o adancime de mai multe picioare. Fasciculele de electroni pot penetra alimentele numai la o profunzime de 3 centimetri. Razele X, cea mai noua dintre aceste tehnologii, patrund, asemenea razelor gamma, foarte adanc in alimente. Nici una dintre aceste metode nu implica radioactivitate. Iradierea se produce in conditii speciale. In urma unor studii intensive s-a ajuns la concluzia ca iradierea nu schimba valorile nutritive ale alimentelor si nu le face periculoase pentru organismul uman. Alimentele tratate cu astfel de raze pot avea un gust usor diferit de cele netratate, asemanatoare laptelui pasteurizat, spre deosebire de cel nepasteurizat. Maladiile care pot fi indepartate cu ajutorul ira-dierii sunt cele produse de bacterii precum salmonela, care provoaca milioane de infectii anual si mii de spitalizari in intreaga lume, sau listeria, prezenta mai ales in carnea cruda sau in produsele pe baza de lapte nepasteurizat. APLICABILITATE. Iradierea poate fi aplicata pe o varietate de produse precum carnea cruda de vita, de porc sau de pasare, cerealele, fructele de mare, fructele si legumele in general. Iradierea omoara posibilii paraziti ai acestor produse, dar daca alimentele au celule vii, cum sunt cerealele, molustele, crustaceele sau cartofii, sunt omorate si acestea. In acest caz, efectele sunt benefice pentru cartofi, iradierea prelungindu-le durata de conservare si ferindu-le de germinatie. Pentru crustacee insa, iradierea poate duce la diminuarea duratei de conservare, dar si la o usoara slabire a calitatii. In urma iradierii, produsele nu devin radioactive si nici nu isi schimba valorile nutritionale. Iradierea omoara si microbii care cauzeaza deteriorarea rapida a produselor. De aceea, alimentele iradiate pot fi stocate o perioada mai lunga, facilitand astfel si transportarea lor in siguranta pe distante foarte mari.

Iradierea alimentelor si securitatea alimentara

In sens larg, radiatia este definita ca fiind energia deplasandu-se in spatiu prin unde invizibile, energia radianta avand diverse lungimi de unda si grade de intensitate. Ca si undele care permit transmisiile radio si TV - lumina, radiatiile infrarosii, microundele reprezinta forme de energie radianta. Mai mult, in prepararea alimentelor, dispozitivele pentru prajit si fript utilizeaza energie radianta de joasa intensitate.

Radiatia utilizata in domeniul pastrarii alimentelor este radiatia ionizanta, cunoscuta si sub numele de iradiere - proces care, folosind raze cu lungimi de unda mai reduse, este capabil sa distruga microorganismele care contamineaza alimentele sau care cauzeaza alterarea si degradarea lor.

Cateva repere cronologice ilustreaza interesul crescand in ceea ce priveste iradierea alimentelor:

1920-oamenii de stiinta francezi descopera ca iradierea conserva alimentele;

1940-armata S.U.A. incepe testele de iradiere asupra alimentelor obisnuite;

1963-iradierea este aprobata de guvernul S.U.A. pentru controlul insectelor in grau si faina de grau; desi iradierea nu a fost folosita in S.U.A. la acel moment, 400.000 tone de grau erau iradiate anual in Ucraina pentru a elimina insectele.

1964-guvernul aproba iradierea pentru a extinde durata de viata a cartofilor albi;

1970-N.A.S.A. adopta iradierea pentru a steriliza alimentele pentru astronauti;

1983-se aproba iradierea condimentelor pentru a elimina insectele si bacteriile;

1985-iradierea in doze mici este aprobata pentru controlul trichinelei in carnea de porc;

1986-iradierea este aprobata pentru a controla maturarea fructelor si legumelor, desi nu este folosita pe scara larga;

1992-iradierea este aprobata pentru a elimina bacteriile din carnea de pui, desi nu este larg adoptata de industrie;

1997-iradierea este aprobata pentru a elimina bacteriile din carnea de vita, vitel si alte tipuri de carne rosie.

Eficienta dovedita, alaturi de faptul ca mari cantitati din rezervele de hrana se pierd anual datorita alterarii si daunatorilor (insecte), reprezinta motivele pentru care oamenii de stiinta au experimentat iradierea ca metoda de conservare a alimentelor inca din 1950, considerand-o ca fiind un procedeu controlabil si predictibil.

In derularea procesului de iradiere este necesara prezenta unei surse de energie radianta, precum si o modalitate de a controla aceasta energie. In cazul iradierii alimentelor, sursele sunt radioizotopii (materiale radioactive), respectiv instalatiile care produc fluxuri radiante, acestea fiind ingradite cu ajutorul unor containere si compartimente speciale astfel incat personalul sa nu fie expus. Radioizotopii sunt folositi in cercetarea medicala si terapie in multe spitale si universitati; ei necesita manipulare, trasabilitate si eliminare corespunzatoare. Spre deosebire de emisiile constante de radiatii gama de catre radioizotopi, instalatiile speciale ofera mai o mare flexibilitate si securitate, putand fi deschise sau inchise, dupa caz. Sursa de energie poate fi reprezentata de razele gama (produse de un element radioactiv cum este cobaltul) sau de electroni (produsi prin electricitate). Radiatia electronilor rupe lantul ADN al bacteriei, facand imposibila reproducerea sau continuarea vietii ei. Electronii pot fi utilizati cu usurinta prin facilitatile oferite de un dispozitiv numit accelerator linear.

Iradierea este cunoscuta ca fiind un proces "la rece", care nu ridica semnificativ temperatura si nu schimba caracteristicile fizice sau senzoriale ale majoritatii alimentelor; un mar iradiat, spre exemplu va fi suculent si de consistenta tare.

Iradierea a fost aprobata pentru multe utilizari in aproape 36 de tari, insa numai cateva aplicatii sunt utilizate in prezent datorita atitudinii consumatorilor si costului ridicat al facilitatilor.

Iradierea alimentelor - necesitate si securitate

Iradierea reduce semnificativ numarul microorganismelor patogene, insa, ca si in cazul pasteurizarii laptelui, procesul nu elimina toate bacteriile. Spre exemplu, carnea de pasare iradiata necesita totusi refrigerare, insa va fi sigura mai mult timp decat cea netratata. Capsunile care au fost iradiate se pot pastra 2-3 saptamani in congelator, comparativ cu cele netratate care pot fi pastrate numai cateva zile. Astfel, iradierea completeaza, dar nu inlocuieste necesitatea manipularii corecte a alimentelor de catre participantii la circuitul tehnico-economic al marfurilor.

Intrucat procesul iradierii poate fi utilizat pentru cantitati mari sau mici, el are o gama larga de utilizari potentiale: o portie de carne de pasare poate fi iradiata pentru utilizarea sa intr-un zbor spatial, sau o cantitate mare de cartofi poate fi tratata pentru a reduce incoltirea in timpul pastrarii in depozit. Iradierea nu poate fi insa folosita pentru toate alimentele intrucat cauzeaza modificari nedorite de gust in produsele lactate, respectiv inmuierea tesuturilor pentru unele fructe (piersici, nectarine).

Aplicatiile iradierii alimentelor vizeaza patru directii:

Conservarea: iradierea poate fi folosita pentru a distruge sau inactiva organismele care cauzeaza alterarea si descompunerea, prelungind astfel durata de viata a alimentelor. Este o metoda de conservare eficienta din punct de vedere energetic, cu cateva avantaje fata de conservarea traditionala; astfel, produsele rezultate sunt mai apropiate de starea proaspata in ceea ce priveste textura, aroma si culoarea, procedeul nu necesita lichid aditional si nu cauzeaza pierderi de suc natural. Pot fi utilizate atat containerele mari, cat si mici, iar hrana poate fi iradiata dupa ce a fost ambalata sau refrigerata (ex.: carnea).

Sterilizarea: alimentele sterilizate prin iradiere pot fi pastrate cativa ani fara a fi refrigerate - ca si conservele sterilizate termic. Aceste alimente sunt utilizate in spitale pentru pacientii cu severe probleme ale sistemului imun (cancer, S.I.D.A.), putand fi utilizate si in domeniul militar si in zborurile spatiale.

Controlul incoltirii, coacerii si al daunatorilor: iradierea ofera astfel o alternativa la produsele chimice pentru cartofi, fructe tropicale, citrice, cereale, condimente, cu precizarea ca nu protejeaza impotriva reinfestarii.

Controlul bolilor provocate de alimente: iradierea poate fi utilizata in eliminarea eficienta a agentilor patogeni care cauzeaza toxiinfectii alimentare (Salmonella).

In ceea ce priveste calitatea nutritionala a alimentelor iradiate, oamenii de stiinta considera ca produsele iradiate nu pierd mai multi nutrienti decat in cazul altor metode de procesare (ex.:conservare prin sterilizare).

Retentia de tiamina prezentata comparativ

Tab. nr. 1

Studiile asupra consumatorilor au relevat preocuparea publica privind siguranta lucratorilor si a mediului, aceasta contribuind la reticenta fata de constructia si utilizarea facilitatilor pentru iradierea alimentelor. Astfel, industria alimentara ezita in ceea ce priveste adoptarea metodei pasteurizarii prin iradiere, in ciuda esecului evident al abordarilor alternative destinate prevenirii imolnavirilor cauzate de alimente. O mare parte din aceasta reticenta se datoreaza consumatorilor, care resping procesul - uneori din motive de confuzie si necunoastere, iar rapoartele asupra antipatiei publice fata de radioactivitate abunda - asa incat vor refuza sa cumpere alimente iradiate. Avand cunostinte limitate, aproximativ jumatate din consumatorii chestionati si-au exprimat dorinta de a incerca alimentele iradiate daca acestea reduc riscul de imbolnavire, iar in urma instruirii 90% din subiecti si-au exprimat interesul in achizitionarea alimentelor iradiate. Astfel, treptat, studiile asupra consumatorilor au demonstrat cresterea interesului public asupra sigurantei igienice a alimentelor si descresterea interesului asupra sigurantei alimentelor iradiate.

In ceea ce priveste coordonatele tehnice, facilitatile proiectarii corespunzatoare si caracteristicile de operare sunt bine determinate, mai ales ca procedeele similare (sterilizarea prin iradiere a elementelor non-alimentare: materiale medicale) sunt bine stabilizate. Pe de alta parte, timpul relativ scurt de injumatatire a izotopului cobalt 60 si insolubilitatea sa in apa reduc riscurile de mediu, care pot fi total eliminate prin folosirea razelor X generate electric si a fluxurilor de electroni in locul unei surse radioactive.

Angajatii din instalatiile de sterilizare prin iradiere beneficiaza de educare si instruire corespunzatoare; ei nu trebuie sa fie calitativ diferiti fata de alti angajati in industrii similare.

In vederea eliminarii retinerii populatiei fata de tehnica iradierii alimentelor, organismele abilitate au pus la dispozitia consumatorilor, cu ajutorul unor medii de informare diverse, o serie de precizari de natura a clarifica unele aspecte si de a inlatura ideile eronate sau preconcepute fata de aceasta tehnologie:

- iradierea in conditii controlate nu face ca alimentele sa devina radioactive. In timpul iradierii, undele energetice afecteaza organismele nedorite, insa ele nu sunt retinute de catre aliment. In mod similar, alimentele gatite intr-un cuptor cu microunde, sau dintii si oasele expuse la raze X nu retin aceste unde energetice.

In mediul inconjurator (inclusiv in alimente) se regasesc urme infime de radioactivitate, astfel incat cantitati intre 150-200 becquerels de radioactivitate naturala (provenita din elemente cum este potasiul) sunt inevitabile in dietele zilnice. Procesul iradierii include trecerea alimentului printr-un camp de radiatie cu o viteza predeterminata pentru a controla cantitatea de energie sau doza absorbita de aliment, dar alimentul insusi nu ajunge niciodata in contact direct cu sursa de radiatie.

- alimentele iradiate sunt cele care au fost in mod deliberat (spre deosebire de cele radioactive) procesate cu ajutorul unui anumit tip de energie radianta pentru a obtine anumite calitati dorite (inhibarea germinarii sau distrugerea bacteriilor daunatoare). Multe alte materiale sunt iradiate in serie in timpul productiei: produsele cosmetice, dopurile de pluta ale sticlelor de vin, produsele medicale si unele tipuri de ambalaje din industria alimentara.

- procesul iradierii genereaza foarte putine modificari chimice in alimente, nici una dintre acestea nefiind considerata periculoasa. Unele dintre modificari genereaza aparitia produselor radiolitice: glucoza, acid formic, acetaldehida si dioxid de carbon - prezente si in mod natural in alimente sau formate in procesele de incalzire. In urma examinarii sigurantei acestora nu au fost puse in evidenta efecte daunatoare.

- nu exista dovezi care sa sugereze faptul ca radicalii liberi afecteaza securitatea alimentelor iradiate.

- iradierea nu afecteaza valoarea nutritionala a alimentelor mai mult decat alte metode de obtinere sau conservare utilizate in aceleasi scopuri. Cercetari extinse au demonstrat ca macronutrientii (proteine, glucide, grasimi) sunt relativ stabili la radiatii de pana la 10 kilograme.

- pentru a fi iradiate, alimentele nu trebuie sa fie in prealabil contaminate cu anumite toxine microbiene sau virusi; numai alimentele cu o calitate igienica ridicata vor fi iradiate. In timp ce aceste procese pot distruge bacteriile, ele pot sa nu distruga in totalitate toxinele si virusii existenti deja in produse, deci in acest sens iradierea nu difera de pasteurizarea termica sau congelare.

- iradierea (ca de altfel nici o alta metoda aplicata produselor) nu poate sa anuleze procesul degradarii deja inceput.

- nu exista dovezi stiintifice care sa indice vreun risc privind sanatatea asociat cu alimentele iradiate, daca acestea contin reziduuri de pesticide si aditivi.

- foliile din material plastic laminate cu folie de aluminiu sunt de regula sterilizate prin iradiere, deci metoda este folosita si pentru materialele de ambalare a alimentelor, mai ales a celor destinate ambalarii ermetice: pasta de tomate, sucuri de fructe,vinuri.

- orice activitate industriala include anumite riscuri pentru fiinta umana si mediu. Unul dintre riscurile existente la instalatiile de iradiere este reprezentat de riscul potential de expunere accidentala la radiatii ionizante. In conditii normale de operare, expunerea lucratorilor la radiatii este impiedicata deoarece sursa de radiatie este izolata. Personalul beneficiaza de cateva niveluri de protectie pentru a detecta defectiunile echipamentelor, fiind astfel protejat impotriva expunerii accidentale.

- materialele radioactive necesare statiilor de iradiere sunt transportate in recipienti de otel, proiectati sa respecte reglementarile pentru transportul sigur al materialelor radioactive ale Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, precum si standardele nationale si internationale pentru a minimiza pericolul pierderilor radioactive in urma unor accidente.

- un accident la o baza de iradiere gama nu poate pune in libertate prin explozie o radioactivitate care sa contamineze mediul si sa puna in pericol oamenii ce locuiesc in apropiere. Sursa de radiatie nu poate exploda intrucat ea nu poate produce neutroni - substante care confera caracterul de radioactivitate - deci riscul producerii unei reactii in lant nu exista.

- pentru a exista certitudinea ca produsele sunt corespunzator tratate prin iradiere, instalatiile si facilitatile trebuie aprobate de autoritatile guvernamentale inainte de efectuarea constructiei si fac obiectul unor inspectii frecvente, audituri si alte verificari pentru a se garanta securitatea si folosirea corecta.

- in anumite limite, se poate determina prin testare daca alimentele au fost iradiate.

Aceste teste stiintifice includ masurari ale termoluminiscentei pentru detectarea iradierii condimentelor, spectroscopia de rezonanta a spinului electronilor pentru determinarea iradierii carnii si alimentelor marine continand oase sau carcase, dar si alte teste chimice specifice.

- orice procesare a alimentului amplifica costul, dar in cele mai multe cazuri preturile alimentelor nu vor creste in mod necesar doar pentru ca produsul a fost tratat prin iradiere. Acest tratament aduce insa beneficii consumatorului in ceea ce priveste disponibilitatea, cantitatea, durata de pastrare, confort si inocuitate.

- costul de constructie al unei instalatii de iradiere a alimentelor este intre 1-3 milioane dolari, in functie de marime, capacitate de procesare, etc.

- o serie de produse alimentare iradiate au fost vandute in cadrul vanzarilor-test: mere, cartofi, ceapa, capsune, mango, papaya, carnati porc, peste.

Reglementarea produselor iradiate

In S.U.A., F.D.A. (Food and Drug Administration) a aprobat iradierea pentru a elimina insectele din grau, cartofi, condimente, faina, ceai, fructe si legume, precum si pentru a controla incoltirea si coacerea. In 1985 s-a acordat aprobarea pentru folosirea iradierii in cazul carnii de porc pentru a controla trichinoza, iar din mai 1990 iradierea se foloseste pentru a controla Salmonella si alte bacterii in carnea de pui, curcan si alte tipuri de carne proaspata si congelata. In 1997 F.D.A. aproba utilizarea iradierii pentru a controla bolile cauzate de microorganisme cum sunt E. coli si specii de Salmonella in carnea rosie, proaspata si congelata: vita, miel, porc.

Conform unui plan U.S.D.A. (United States Department for Agriculture), iradierea este permisa pentru a trata carnea si produsele din carne refrigerate sau congelate. Ca si in cazul altor interventii cu acelasi scop pe care U.S.D.A. le-a aprobat in cazul carnii, produsele iradiate trebuie in acelasi timp sa indeplineasca alte cerinte de securitate, inclusiv standarde privind igiena si caracterul patogen. Dan Glickman, Secretarul pentru Agricultura, afirma la Washington (14 decembrie 1999) ca ".atata timp cat inca nu exista solutia definitiva pentru problemele de securitate alimentara, iradierea s-a dovedit a fi atat sigura cat si eficienta. U.S.D.A. este hotarata si aprobe noi tehnologii care sa ofere industriei instrumente suplimentare de sprijin in producerea unor bunuri mai sigure".

Iradierea este actualmente singura metoda cunoscuta pentru a elimina E. Coli O157:H7 din carne, tehnologia reducand semnificativ si nivelul de Listeria, Salmonella si Campylobacter in materiile prime. In orice caz, consumatorii trebuie sa prepare culinar carnea iradiata (ca si alte materii prime) intrucat unele bacterii - mai ales cele de alterare - nu sunt distruse prin iradiere, iar bacteriile de pe alte alimente pot contamina incrucisat alimentele iradiate.

Asa cum pasteurizarea termica se aplica alimentelor lichide (lapte, sucuri) insa nu si celor solide la care trebuie pastrate caracteristicile initiale, pasteurizarea prin iradiere se aplica in cazul carnii, produselor marine si fructelor, insa nu este adecvata pentru legume frunzoase si germeni (provoaca inmuierea). Faptul ca aceasta metoda nu se aplica oricarui tip de aliment si oricarui agent patogen nu este o motivatie pentru neaplicarea sa in combinatiile aliment/agent patogen pentru care s-a dovedit a fi eficienta.

Pentru a garanta informarea consumatorilor, U.S.D.A. impune ca produsele iradiate sa poarte simbolul international al iradierii asemanator unei flori stilizate "radura", precum si o declaratie: "tratat cu radiatii" sau "tratat prin iradiere". Iradierea carnii - folosita pentru alte produse (carnati, salam de Bologna) trebuie sa fie precizata in cadrul etichetei. F.D.A. cere ca atat logoul, cat si mentiunea sa apara pe alimentele ambalate, pe containerele marfurilor neambalate, pe placarde la locul de vanzare (pentru produsele proaspete) si pe facturile ingredientilor iradiati si ale produselor vandute operatorilor economici. Acestia pot sa adauge informatii prin care sa explice necesitatea iradierii (ex.:"tratat cu radiatii pentru a inhiba alterarea" sau "tratat cu radiatii in loc de produse chimice pentru a controla infestarea cu insecte"). Pentru produsele neambalate care nu poarta etichete, afirmatia si logo-ul trebuie sa fie afisate la punctul de vanzare catre consumatori. Aceste cerinte privind etichetarea nu se aplica produselor achizitionate prin intermediul serviciilor din industria alimentara (restaurante).

Tinerea inregistrarilor corespunzatoare la nivelul producatorilor este un element esential al reglementarilor, fiind singurul mod de a verifica sau detecta daca un produs a fost iradiat sau cu ce cantitate de radiatie a fost tratat.

Pasteurizarea prin iradiere a alimentelor solide si siguranta alimentelor

In secolul XIX, laptele provenind de la vaci bolnave, obtinut in imprejurari neigienice si distribuit astfel catre populatia urbana in continua crestere a imbolnavit si ucis mii de consumatori. Larga acceptare a teroriei germenilor patogeni si revirimentul sanitar care a urmat au condus la imbunatatiri majore in igiena si sanatatea animalelor, iar siguranta produselor lactate s-a imbunatatit substantial. Fermierii din Europa nordica au descoperit ca laptele tratat termic cu care hraneau viteii reducea riscul de tuberculoza si, cu toate neajunsurile invocate cu privire la noua tehnologie de pasteurizare termica: modificari in industria laptelui, distrugerea valorii nutritive, aparitia unor serioase probleme de sanatate publica - acelasi nivel de protectie le-a fost oferit consumatorilor cateva decenii mai tarziu. Mai recent, pasteurizarea termica a fost folosita pentru eliminarea contaminarii sucurilor cu agenti patogeni, insa pentru siguranta alimentelor solide - materii prime agricole, carne si produse marine - programele privind igiena si sanatatea animalelor raman solutia de referinta. De aceea, la inceputul secolului XXI, bolile si decesele cauzate de agenti patogeni (bacterii vegetative si parazite) raman problema substantiala a sanatatii publice.

Pasteurizarea prin iradiere a alimentelor solide cu doze scazute de radiatii gama, raze X si electroni poate controla eficient agentii patogeni de tipul bacteriilor saprofite si parazite. Atitudinea publica rezervata, similara celei aparute initial impotriva pasteurizarii termice a laptelui se manifesta si fata de pasteurizarea prin iradiere, sustinandu-se ideea ca aceste produse ar putea fi consumate in siguranta fara introducerea unor tehnologii noi daca s-ar acorda mai multa atentie aspectului igienic si prepararii corespunzatoare. Chiar in aceste conditii, riscul remanent de contaminare (cu respectarea igienei in timpul productiei, recoltarii, procesarii, distributiei si prepararii) se asociaza unui nivel inacceptabil de imbolnaviri si decese. In plus, cerintele privind prepararea corespunzatoare functioneaza numai daca preferintele alimentare acceptabile din punct de vedere cultural nu includ alimente brute sau semipreparate. Interesul crescator - incurajat de organismele sanatatii publice si nutritiei - fata de produsele in stare bruta datorita continutului ridicat de fibre si a dietelor sarace in grasimi reduce si mai mult eficienta prepararii corespunzatoare ca o strategie de control a imbolnavirilor.

Cresterile recente ale incidentei bolilor generate de alimente asociate cu prepararea insuficienta a carnii si a produselor proaspete, alaturi de aparitia unor riscuri noi legate de alimente evidentiate in cadrul conferintelor asupra bolilor infectioase nou aparute au stimulat interesul in stabilirea unor metode de pasteurizare a alimentelor solide fara modificarea caracteristicilor lor naturale. Cercetarile se indreapta catre o larga varietate de abordari promitatoare, incluzand energia pulsatorie, lumina stralucitoare, presiunea ridicata si alte tehnologii nontermale, insa numai cateva sunt disponibile pentru aplicarea imediata. In ceea ce priveste pasteurizarea prin iradiere, acesta este un proces bine stabilizat, a carui securitate si eficienta au fost demonstrate si care poate fi introdus in uzul larg pe masura construirii facilitatilor necesare. Desi pasteurizarea prin iradiere nu va elimina toti agentii patogeni din alimentele marine va reduce potentialul acestora de a cauza boli.

Pasteurizarea prin iradiere poate fi ineficienta in cazul prezentei in numar mare a agentilor patogeni si nu reprezinta solutia pentru securitatea totala a alimentului impotriva bolilor, intrucat nici un tip de pasteurizare nu salveaza practicile nonigenice si care nu respecta standardele; chiar si alimentele produse si procesate in conditii adecvate, ambalate si iradiate corespunzator fac obiectul contaminarii postpasteurizare. In plus, dozele de radiatii folosite la pasteurizarea carnii proaspete nu sunt suficiente pentru a ucide sporii bacteriilor.

Alaturi de codurile de buna practica si analiza riscului prin puncte critice de control (programe HACCP) aplicate asupra carnii, alimentelor marine si alte produse cu un nivel suficient de redus de contaminare patogena, iradierea reduce riscurile privind o serie de agentil patogeni uzuali: Cryptosporidium, E. Coli, Listeria, Salmonella, Toxoplasma. Pentru carnea de pasare nu poate fi utilizata nici o alta modalitate de control pentru contaminarea cu Campylobacter iar alte abordari asupra securitatii carnii de vita s-au dovedit inadecvate pentru a preveni contaminarile cu E. Coli O157:H7.

Multi specialisti militeaza pentru utilizarea pe scara mai larga a iradierii alimentelor - procedeu cunoscut de cateva decenii si privit ca solutie larg aplicabila multor probleme de securitate alimentara. In S.U.A., prezentarile din cadrul conferintelor asupra bolilor generate de alimente au aratat ca noi riscuri s-au adaugat problemelor vechi, nerezolvate privind siguranta alimentara, astfel incat se considera ca pastrarea rezervei fata de acest domeniu nu este o atitudine potrivita a autoritatilor sanitare publice. Multi specialisti acuza lipsa initiativei in domeniul sanatatii publice si faptul ca industria alimentara nu a profitat suficient de aceasta oportunitate privind protectia fata de agentii patogeni din alimente. In acelasi timp, se impune cu necesitate informarea si educarea publicului larg asupra iradierii alimentelor, concomitent cu tinerea stricta sub control a proceselor si produselor rezultate, eliminand orice posibilitate de risc privind consumatorii si mediul inconjurator.

Procesul de conservare cu radiatii ionizante distruge vitaminele, mineralele si vaduveste hrana de gust sau miros. Metoda are beneficiul ca vegetalele raman "proaspete" timp indelungat

Pietele din Romania sunt invadate de ani buni de tot felul de legume si fructe din import care par, mai curand, decupate din cartile cu povesti. Ardei grasi imensi, viu colorati, capsuni uriase, mere-gigant si struguri ale caror boabe cat o pruna te fac sa-ti lase gura apa se ingramadesc pe tarabe la preturi pe masura. Mereu proaspete, chiar si saptamani in sir, toate aceste trufandale, multe dintre ele modificate genetic, sunt expuse si la radiatii ionizante pentru a-si pastra prospetimea cat mai multa vreme. In Romania, 99% din fructele importate sunt iradiate.

Alimentele iradiate sau ionizate nu trebuie confundate cu alimentele contaminate. Hrana contaminata presupune prezenta nedorita a unor particule radioactive, pe cand legumele sau fructele iradiate sunt supuse deliberat unui tratament destul de periculos cu raze ionizante pentru a fi conservate.

Acest tratament presupune expunerea alimentului la un flux de raze ionizante ce pot fi generate de o sursa radioactiva. Efectele obtinute sunt, pe langa degradarea produsului, distrugerea microorganismelor si a insectelor care se strecoara in fructe ori in cereale sau eliminarea parazitilor de tot felul. Primele alimente supuse iradierii au fost fructele si legumele.

Americanii au observat, cu aproape 80 de ani in urma ca, in urma expunerii la radiatii ionizante, fructele si legumele isi pastreaza prospetimea timp indelungat, iar insectele si microorganismele ce se dezvolta in mod natural in ele sunt distruse.

Desi au aparut proteste din partea multor cercetatori care au incercat, si la vremea aceea, sa traga un semnal de alarma in legatura cu eventualele consecinte nocive asupra sanatatii, Administratia alimentelor si medicamentelor din SUA a aprobat, in 1963, iradierea alimentelor ca mijloc de conservare.

Cancerul si hrana iradiata

Alimentele iradiate nu sunt periculoase, sustin unii dintre specialisti, altii sunt insa de alta parere. Alimentele pot fi iradiate cu raze gama sau cu raze X. Tehnologia prin iradiere cu raze gama foloseste substante radioactive, Cobalt 60 sau Cesiu 137. Un raport dat publicitatii de catre o organizatie ecologista inter­na­ti­onala, care se opune iradierii alimente­lor, precizeaza ca studii efectuate pe termen scurt, care au avut ca subiecti copii din India, hraniti o perioada cu alimente iradiate, au indicat distrugeri ale cromozomilor acestora.

Testele au fost facute si pe un esantion de caini care au mancat, un timp, numai carne de vita iradiata. Veterinarii au constatat, in urma examenelor clinice, ca toti cainii care primisera carne iradiata, in perioada experimentelor stiintifice, aveau splina marita.

Cancerul, bolile de rinichi, imunotoxicitatea nu sunt decat unele dintre bolile deosebit de grave care pot fi declansate in urma consumului de alimente tratate cu raze ionizante, mai sustin cercetatorii.

Legea permite tratarea cu radiatii ionizante

In Romania exista un act normativ, emis in anul 2001, care reglementeaza pro­ductia, importul si comercializarea alimentelor si a ingredientelor alimentare tratate cu radiatii ionizante. Acest act normativ obliga Ministerul Sanatatii sa emita si sa actualizeze lista produselor alimentare ce pot fi iradiate si dozajul de iradiere, in conformitate cu o lista similara care este valabila in Comunitatea Europeana.

Romanii, insa, prefera acestui proces de conservare tratarea alimentelor pe cale chimica, iar multi dintre producatori, din dorinta de a vinde cat mai repede si cat mai mult, nu respecta timpul de pauza, adica perioada in care substantele chimice cu care se trateaza fructele sau legumele devin inofensive.

Alimentele ar trebui puse in vanzare abia dupa 18-21 de zile din momentul in care sunt tratate chimic, dar nimeni nu poate controla cu strictete daca, intr-adevar, producatorul indeplineste sau nu aceasta cerinta. Din acest punct de vedere, specialistii sustin ca iradierea alimentelor este mai indicata decat tratamentul chimic facut necorespunzator.

Ionizarea e folosita in intreaga lume

Folosirea acestui procedeu de conservare a alimentelor face inconjurul lumii si asistam, in prezent, la o adevarata explozie a numarului de instalatii de iradiere a alimentelor in numeroase state.

China, care, in 2003, avea sapte instalatii de iradiere a hranei, a ajuns la 50 in 2006, iar India si-a propus, pana in 2012, sa construiasca 25 de instalatii in plus fata de cele existente pe teritoriul sau. Mexicul nu se lasa mai prejos si promite sa aiba cea mai mare instalatie de iradiere a alimentelor din lume.

In conditiile in care tehnologiile de conservare a alimentelor cu ajutorul razelor ionizante se dezvolta vertiginos, comerciantii nu au decat de castigat, iar teama producatorilor de a ramane cu marfa nevanduta nu se mai justifica.

Dar medicii si cercetatorii se intreaba totusi care ar putea fi efectele nocive pe o perioada indelungata asupra organismului uman, ale hranei conservate astfel. Riscurile pe care le prezinta alimentele iradiate nu au fost inca identificate cu precizie, iar rarele studii pe aceasta tema au fost deseori discreditate.

Organizatiile ecologiste si numerosi oameni de stiinta sustin insa ca pericolul nu este deloc de neluat in seama, iar consecintele asupra sa­na­tatii con­su­ma­torilor, desi nu sunt vizibile imediat, ar putea, pe termen lung, sa se dovedeasca dezastruoase.

Transportul alimentelor la distante mari, un pericol pentru mediu

Conservarea alimentelor cu ajutorul razelor ionizante favorizeaza delocalizarea productiilor agricole si pune in pericol economiile locale si mediul. Culturile agricole se realizeaza in conditii indoielnice, pentru a grabi castigul, iar transportul pe rute foarte mari genereaza un consum deloc neglijabil de carburanti.

Centralele de iradiere sunt, la randul lor, periculoase, deoarece utilizeaza substante radioactive, iar numarul lor a crescut foarte mult in ultimii ani.

Populatia care se afla in preajma acestor uzine de tratare a alimentelor cu raze ionizante nu este avertizata asupra riscului pe care-l reprezinta scurgerea acccidentala a substantelor radioactive sau asupra pericolelor ce ar putea aparea in caz de incendiu.

Cat despre alimentele iradiate, acestea isi pot schimba gustul, mirosul ori consistenta, iar specialistii sustin ca, in timpul acestui proces de conservare, prin iradiere, sunt distruse multe vitamine, minerale, cat si bacteriile care contribuie la pastrarea prospetimii naturale a hranei.

99% din "trufandalele" de pe piata romaneasca sunt iradiate

In aceasta perioada, supermarketurile abunda in fructe precum portocale, lamai si mandarine. Sunt delicioase, au multe vitamine si, mai ales, sunt ieftine, fiind sezonul lor. Putini cunosc, din pacate, ca in coaja fructelor se afla substante care nu au ce cauta la masa noastra.

Fructele sunt aduse din tarile de origine in containere speciale. Pentru a fi protejate de boli, pe parcursul transportului si in depozite, coaja lor este tratata cu substante chimice care, in mod normal, nu afecteaza pulpa fructelor. Substantele nu au miros si nu pot fi detectate. Conform Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor din Romania, ele nu prezinta nici un pericol daca nu sunt inghitite. Cu alte cuvinte, daca nu consumam si coaja.

In Romania insa, foarte multe gospodine folosesc, pentru a da aroma prajiturilor, coaja rasa de portocale sau lamai, pastrata cu zahar. In acest fel, substantele cu care au fost tratate fructele ajung direct in preparatele noastre, fiind un pericol, in special pentru cei mici. Acestia pot fi afectati prin aparitia unor intoxicatii sau alergii.

Efectele produse de substantele din coaja citricelor

E 230 Difenilfenol - Conservant artificial. Este un pesticid care impiedica dezvoltarea mucegaiurilor pe coaja fructelor. Se recomanda spalarea pe maini dupa cojirea unui fruct. Testele de laborator au demonstrat ca poate provoca sangerari interne, ingurgitat in concentratii mari. Doza maxima admisa este de 0,1 mg / kg corp.

E 231 Ortofenilfenol - conservant de suprafata. Poate produce alergii la contactul cu pielea, indeosebi la copii. Doza maxima admisa este de 0,2 mg / kg corp.

E 233 Tiabendazol - fungicid utilizat pentru suprafata fructelor. Doza maxima admisa este de 0,1 mg / kg corp.

Efecte secundare

In ceea ce priveste efectele iradierii produselor asupra sanatatii, s-au realizat studii indelungate. S-a constatat astfel ca iradierea nu are nici o consecinta nefasta asupra sanatatii oraganismului uman si nici a celui animal care consuma astfel de alimente tratate. Siguranta alimentelor iradiate a fost aprobata si de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Printre tarile care au adoptat deja aceasta tehnologie de iradiere a produselor se numara si Franta, Olanda, Portugalia, Israel, Rusia sau China. Si in Romania se gasesc alimente tratate cu ajutorul razelor ionizate. In general, oamenii cumpara alimente iradiate. Daca ei sunt instruiti in prealabil asupra beneficiilor pe care le presupune acest proces, 80% sunt receptivi la consumarea produselor iradiate. Iradierea insa nu trebuie sa inlocuiasca cerintele de igiena necesare la producerea, manipularea, depozitarea sau vanzarea alimentelor. Alimentele trebuie sa fie curate, pentru ca iradierea sa aiba pe deplin succes. Pot exista si efecte nefaste daca iradierea nu se realizeaza conform unor standarde.

BIBLIOGRAFIE

Osterholm, M.T., Potter, M.E. - "Irradiation Pasteurization of Solid Foods: Taking Food Safety to the Next Level", Minnesota Department of Health, Centers for Disease Control and Prevention., Atlanta, S.U.A., 1999.

Solomon, A., Gaston, E. - "USDA Approves Irradiation of Meat to Help Improve Food Safety", USDA, Release No. 0486, 1999.

XXX - "Food Irradiation: What Is It?", ISU Extention No. 437, dec. 1997.