Herman Melville 1819-1891

Herman Melville

1819-1891

Nu poate nici sa creada, dar nici nu se complace in necredinta

lui; si este prea cinstit si curajos ca sa nu incerce sa faca una sau

alta. Daca ar fi un om religios, s-ar numara printre cei mai

autentici credinciosi; are o fire nobila si si-a castigat dreptul la

nemurire intr-o masura mai mare decat cei mai multi dintre noi.

Nathaniel Hawthorne, insemnari

Nici un alt scriitor american nu ilustreaza intr-un mod atat de convingator aspiratiile si anxietatile unui artist cum o face Herman Melville. Autor al unei capodopere indiscutabile a literaturii americane si mondiale, Moby-Dick, Melville a cunoscut din plin esecul comercial in timpul vietii. Fusese uitat in asemenea masura in momentul disparitiei sale, incat intr-unul dintre necrologurile lui se spunea ca „insasi generatia lui il credea mort, atat de linistit fusese in ultimii ani ai vietii'. Reabilitarea reputatiei lui Melville avea sa inceapa abia in anii '20 ai secolului al XX-lea, cand va fi apreciat in aceiasi termeni folositi pentru elogierea mentorului si prietenului sau Nathaniel HAWTHORNE [38], ca unul dintre „divini'. Astazi, Melville ocupa un loc binemeritat in panteonul scriitorilor americani care, in anii '50 ai secolului al XlX-lea, au faurit cel mai maret deceniu din istoria literaturii americane. Lucrari precum Oameni reprezentativi de Ralph Waldo Emerson, Scrisoarea rosie de Hawthorne, Walden de Thoreau si Fire de iarba a lui Whitman au contribuit la configurarea literaturii indigene americane pe care generatiile urmatoare au continuat s-o asimileze, s-o modifice si s-o extinda. Un loc de frunte ii revine, cel putin in ceea ce priveste maretia fictiunii, lucrarii lui Melville Moby-Dick, care este considerata si in prezent etalonul marelui roman american.

Herman Melville s-a nascut in New York, fiind al doilea fiu al unor parinti descinzand din renumiti colonisti olandezi si englezi. Pe cand avea doisprezece ani, tatal lui a murit falit, iar mama s-a mutat cu familia in apropiere de Albany. Melville a incetat sa mai mearga la scoala de la varsta de cincisprezece ani, cand s-a angajat ca vanzator in magazinul fratelui sau si a lucrat in paralel la o banca. A incercat sa dea lectii un timp si a studiat topografia, dar, dupa o prima calatorie la Liverpool ca mus, s-a decis sa-si petreaca viata pe mare. in 1841 a pornit cu baleniera Acushnet spre Oceanul Pacific.

Experientele traite de Melville pe mare si pe insulele din Pacific intre 1841 si 1844 aveau sa-i serveasca drept sursa de inspiratie in activitatea sa ulterioara ca scriitor. La fel ca Ishmael, povestitorul din Moby-Dick, Melville putea afirma pe buna dreptate ca „o baleniera a fost Colegiul meu Yale si Harvard'. A petrecut optsprezece luni la bordul vasului Acushnet, dupa care a fugit la Nukuhiva, in Insulele Marchize impreuna cu un prieten. Timp de cel putin o luna, Melville a trait printre membrii populatiei taipi din Marchize, un trib de canibali, apoi a parasit insula la bordul unei baleniere australiene. Noul echipaj s-a rasculat si Melville a fost inchis pentru un timp in Tahiti, datorita faptului ca participase la rebeliune. Dupa aceea s-a dus in Hawaii la bordul balenierei Nantucket si in cele din urma s-a inrolat in marina militara americana la bordul fregatei Statele Unite pe timpul calatoriei lui de paisprezece luni pana acasa, la Boston, in cei patru ani petrecuti pe vas si in locurile exotice din Pacificul de Sud, Melville a castigat o bogata experienta care avea sa stea la baza lucrarilor lui literare scrise in urmatorul deceniu.

Melville si-a propus sa transforme aventurile in literatura cu o hotarare si o concentrare care au socat familia; aceasta era obisnuita cu energia lui debordanta de dinainte, cu superficialitatea si absenta oricarei ambitii din partea tanarului Herman. in urmatorii unsprezece ani, Melville avea sa :ompuna zece lucrari principale. Typee, primul roman modern despre aventurile in Marile Sudului, aparut in 1846, reprezinta o versiune literaturizata a experientelor lui Melville din Marchize. Omoo, care continua povestea calatoriilor lui Melville si a rebeliunii, apoi a sederii in inchisoare, a vazut lumina tiparului in 1847. Ambele carti i-au asigurat un succes de critica, dar si comercial. Cu toate acestea, Mardi (1849) adopta o noua formula de roman de calatorie, aceea a alegoriei politice si religioase. Amestecul de genuri avea sa starneasca uimirea publicului, iar Melville a mai publicat doua povestiri de pe mare in stil conventional - Redburn (1849), care relateaza prima lui calatorie pe mare la Liverpool, si White-Jacket (1850), avand la baza calatoria de intoarcere in Statele Unite. Acest din urma roman valorifica interesul curent pentru viata plina de privatiuni a marinarilor de pe vasele militare.

In primele romane ale lui Melville nu se intrevede faptul ca urmatoarea lui lucrare, Moby-Dick, avea sa fie o capodopera. Anumite elemente din scrierile lui mai timpurii - portretele realiste din Typee si Omoo, formula alegorica din Mardi si simbolismul din Redburn si White-Jacket - aveau sa fie orchestrate intr-un nou ansamblu artistic. Tema celor cinci romane, cautarea de catre un tanar protagonist a semnificatiei si a comunitatii va fi prelucrata intr-o poveste marinareasca despre de un capitan maniac a

carui disperare provocata de un univers rauvoitor imbraca forma razbunarii impotriva unei balene albe. in procesul elaborarii urmatoarei sale carti, Melville si-a cizelat maiestria artistica si a atins pentru prima si ultima data in cariera sa literara o expresie pe masura viziunii sale aprofundate asupra naturii si universului uman.

Transformarea lui Melville intr-un artist de prima marime este atribuita in parte uneia dintre cele mai vestite prietenii artistice din istoria literaturii americane, aceea dintre Melville si Nathaniel Hawthorne, care a inceput in 1850. Melville s-a casatorit in 1847 si mai tarziu s-a mutat la o ferma din Pittsfield, Massachusetts, in apropiere de locuinta lui Hawthorne. Acesta avea pe atunci patruzeci si sase de ani, publicase Scrisoarea rosie si era cel mai mare scriitor american pana la acea data. Melville recunostea meritele deosebite ale lui Hawthorne si il numea un „Shakespeare american'. Este foarte probabil ca Melville sa fi transformat prima versiune a lui Moby-Dick, povestire realista despre vanatoarea de balene, in versiunea finala, mai bogata, mai sumbra si mai sugestiva in privinta simbolisticii sub indrumarea si influenta lui Hawthorne. Melville admira capacitatea lui Howthorne de a vorbi „nu cu vocea tunetului', astfel ca va adopta in mare masura acelasi ton in propria sa „carte stranie' despre care spune ca a fost „fiarta in focul gheenei'.

Moby-Dick isi realizeaza cadentele comice, tragice si epice intr-un amestec de stiluri, genuri si forme, intr-o combinatie de elemente metafizice, dramatice si documentare, alcatuind ceea ce un recenzent modern ar putea numi „un amalgam de realitate, fictiune si filozofie', intregul ansamblu este configurat de doi proscrisi: povestitorul romanului, Ishmael, care s-a intors catre mare ca sa uite de „acel noiembrie jilav si ursuz din sufletul meu', si Capitanul Ahab, a carui obsesie demonica inspirata de Moby-Dick va condamna intregul echipaj al balenierei Pequod. Simbolul central al romanului, balena alba plina de semnificatii, este reprezentanta lui Dumnezeu, a Universului, a raului si chiar mai mult decat atat. Moby-Dick functioneaza ca o oglinda in care Ahab, seful echipajului de pe Pequod, si cititorul disting franturi ale celor mai intunecate dorinte si temeri ale lor. in final supravietuieste doar Ishmael pentru a putea relata aceasta povestire si a exprima semnificatia atribuita de Melville explorarii uneia dintre cele mai marete teme abordate vreodata intr-un roman.

Insuccesul romanului Moby-Dick, care nu a fost bine primit de public, l-a inrait pe Melville, si scrierile ulterioare reflecta alienarea si izolarea lui crescande. Osciland intre introspectie si sarcasm, urmatoarele lucrari ale 'ui Melville lasa sa se intrezareasca cate o sclipire a geniului sau, in timpul luptei neintrerupte cu demonii personali. Pierre (1852), o povestire de dragoste conjugala, traumatizanta prin tema centrala a incestului, a starnit uimirea cititorilor. Un roman cu nuanta istorica, Israel Potter, a aparut in 1855, iar ultima lucrare a lui Melville, Omul de incredere, o este acida despre o inselatorie de la bordul unui vas fluvial de pe ssissippi, a fost publicata in 1857. Melville a reunit, de asemenea, .eva povestiri scurte in volumul Povestiri din Piazza (1856), cea mai noscuta dintre ele fiind „Notarul Bartleby', o comedie neagra despre un scris care isi exprima dezangajarea in fata vietii cu refrenul repetat la init „as prefera sa nu'.

in 1866 Melville a obtinut un post de ofiter vamal adjunct la New rk, post pe care l-a ocupat in urmatorii nouasprezece ani, inainte de a retrage din viata publica si literara. A scris in continuare mai ales ezii. Povestiri despre lupte si aspecte ale razboiului a fost publicata in 66, iar Clarei, un poem lung, inspirat de calatoria facuta in Mediterana in Palestina, a aparut in 1876. Melville a demisionat in 1885 si a murit se ani mai tarziu, lasand in manuscris o nuvela, Billy Budd. Povestea armarului inocent manipulat de rautaciosul Claggert a fost considerata .e multi drept resemnarea finala a lui Melville si acceptarea consolarii restine, caci Billy consfinteste in mod apoteotic triumful binelui impotriva ului implacabil.