Codul civil ca izvor de drept

Codul civil ca izvor de drept

Codul civil este principalul izvor al dreptului civil.

Codul civil roman, elaborat in 1864 și intrat in vigoare la 1. XII. 1865, a avut drept model principal Codul francez din 1804 - Codul Napoleon, dar s-a inspirat direct și din proiectul Codului civil italian, din care sunt preluate ca prin mesagiul domnitorului AL. Ioan Cuza nr. 809 din 11 iulie 1864 catre Consiliul de Stat, s-a indicat in mod expres sa se aiba in vedere proiectul Codului civil italian in mod expres sa se aiba in vedere proiectului Codului civil italian, deja publicat, codul italian fiind promulgat in iunie 1865 și intrat in vigoare la 1 ianuarie 1886. Președintele Consiliului de Stat insa, nu a urmat mesajul domnesc, ci a pus la dispoziția membrilor Consiliului ca model principal Codul civil francez de la 1804, deși era mult inferior proiectului Codului civil italian . In sfarșit, intr-o mai mica masura de inspirație a fost și legea belgiana de la 16 decembrie 1851, pentru materia ipotecilor și privilegilor , Precum și dreptul romanesc. Motivul alegeri modelului francez a fost existența unui proiect anterior, din anii 1862 - 1863, elaborat dupa acest cod.

Codul civil roman cuprinde 1914 articole care sunt imparțite pe carți, titluri, capitole, secții, articole și aliniate.

Intr-un titlu preliminar, de la art. 1-5, sunt inscrise cateva principii generale. Cartea I, art. 6-640 se referea la condiția juridica a persoanelor; cartea a II, art. 461-643 cuprinde dispoziții privind bunurile și osebita modificari ale proprietații, Cartea III, art. 644-1914, trareaza modurile de dobandire a proprietații, succesiunea, contractele și prescripția achizitiva. In cuprinsul acestor carți sunt prevazute și unele dispoziții privind probele.

Inca de la apariția sa Codul civil a fost criticat atat pentru planul adoptat cat și pentru lipsurile pe care le prezinta. Imparțirea acestor trei carți aparea nu numai neștiințifica, deoarece Cartea III cuprinde materii complete diferite ca: donațiile, obligațiile și prescripția, dar și diviziunea aparea necorespunzatoare prin faptul ca ultima care cuprinde 1270 articole din cele 1914 cate are intreg codul.

Așa cum am vazut, criticile formulate in perioada comunista și afirmația ca acest cod este un cod al creditorilor , trebuie privite cu circumspecție deoarece, fie erau post factum, referindu-se la taxe demult abrogate, fie erau nejuste și exprimau dogma politica a necesitații desființarii proprietații private și a intaririi permanente a proprietații comune, socialiste.

Codul civil se aplica in țara noastra de peste 130 de ani, suferind unele modificari, fara a se afecta esența sa, pana in 1954, dupa care a suferit importante abrogari parțiale și modififcari.

Astfel, Cartea I, "Despre persoane" a fost abrogata și inlocuita prin Codul familiei, adoptat prin Legea nr. 4/1954 și Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și persoanele juridice.

Alte prevederi din Codul civil au ost modificate, spre exemplul la art. 700, alin. 2 din Codul civil, s-a scurtat termenul de acceptare a succesiunii de la 30 ani la 6 luni (Decretul nr. 73 din 1954).

Unele prevederi ale Codului civil au intrat in desuetudine astfel, Titlul VII, capitolul IV din Cartea III-a cuprinde prevederi privind arendarea terenurilor, dar prin decretul nr. 115/1959 arendarile au fost interzise astfel incat aceste prevederi au ramas fara obiect. Mai recent, prin Legea nr. 105/1992, s-a abrogat art. 2 din Codul civil.

Pastrarea in vigoare timp atat de indelungat a Codului civil, cat și a Codului comercial de la 1887, chiar și in perioada comunista a fost un fapt deosebit de important pentru evoluția dreptului romanesc.