Masuri educative aplicabile minorilor

MASURI EDUCATIVE APLICABILE MINORILOR

Cu privire la infractorii minori care raspund penal, legiuitorul roman de la 1968 a instituit pentru infractorii minori un sistem mixt de sanctiuni, alcatuit din masuri educative si pedepse. Trasatura caracteristica a acestui sistem este data, in principal, de componenta masurilor educative, sanctiuni de drept penal cu caracter prin excelenta educativ, destinat unor personalitati in formare si susceptibile de influentare.[1]Aceste sanctiuni au fost concepute potrivit cu conditia fizica, psihica si umana care deosebesc pe infractorii minori de cei adulti Pornind de la aceasta conceptie, Codul penal a dat prioritate masurilor educative prevazand in mod expres ca pedeapsa se aplica ,,numai daca se apreciaza ca luarea unor masuri educative nu este suficienta pentru educarea minorului"(articolul 100, alineatul 2, Codul penal). La alegerea sanctiunii,instanta trebuie sa tina cont de gravitatea faptei, de dezvoltarea intelectuala si morala, de starea fizica, de comportament, de conditiile in care a fost crescut si in care a trait, precum si de orice alt element ce ar ajuta la caracterizarea persoanei minorului.[2] . Minorilor nu li se pot aplica pedepse complementare. Condamnarile pronuntate pentru fapte comise in timpul minoritatii nu atrag starea de recidiva sau incapacitati ori decaderi. Cadrul sanctiunilor este alcatuit, pe de o parte, din masuri educative, iar pe de alta parte din pedepse .Codul penal prevede patru masuri educative ce pot fi luate fata de minori: a) mustrarea; b) libertatea supravegheata; c) internarea intr-un centru de reeducare; d) internarea intr-un institut medical educativ (articolul 101). §1. Mustrarea (articolul 102 Codul penal) Aceasta masura consta in admonestarea minorului de catre instanta de judecata, in sedinta in care s-a pronuntat hotararea, cu explicarea pericolului social al faptei pe care el a savarsit-o, cu aratarea modului cum trebuie sa se poarte in viitor pentru a dovedi ca s-a indreptat si cu avertizarea ca daca va savarsi din nou o infractiune, se va lua fata de el o masura educativa mai severa sau i se va aplica o pedeapsa. Masura mustrarii se ia in cazul faptelor extrem de usoare sau chiar in cazul unor fapte mai putin usoare daca minorul se afla sub influenta unor apucaturi capatate in faza copilariei, pe care abia a depasit-o. De obicei, ea nu trebuie sa fie luata mai mult decat o data pentru prima fapta comisa. In cazul in care minorul totusi nu se indreapta, savarsind si alte infractiuni, instanta va aplica acestuia o masura mai severa sau chiar o pedeapsa. §2. Libertatea supravegheata (articolul 103 Codul penal) Masura libertatii supravegheate consta in lasarea minorului in libertate pe timp de 1 an, sub supraveghere deosebita. Masura este temporara si durata sa este fixa (1 an), neputand fi nici scurtata nici prelungita, astfel ca masura nu poate fi luata fata de minorul care a trecut de varsta de 17 ani si se gaseste deci la o distanta mai mica de un an de varsta majoratului. Pentru supraveghere, minorul este incredintat de instanta parintilor, sau, eventual, celui care l-a adoptat sau tutorelui. Daca insa apreciaza ca, persoana careia i-ar reveni supravegherea nu ar putea-o indeplini in conditii satisfacatoare, instanta va dispune incredintarea supravegherii minorului unei persoane de incredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, iar daca nu exista o astfel de cerere, incredinteaza supravegherea unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor. Fara existenta unei persoane sau a unei institutii careia sa i se incredinteze supravegherea minorului, masura libertatii supravegheate nu poate fi luata. Intr-o astfel de situatie extrema, singura masura aplicabila ar fi internarea minorului intr-un centru de reeducare. Instanta trebuie sa puna in vedere persoanei careia i-a incredintat supravegherea ca are indatorirea de a veghea indeaproape asupra minorului, in scopul indreptarii sale, si ca are obligatia sa instiinteze instanta daca minorul se sustrage de la supraveghere, are purtari rele sau comite alte fapte prevazute de legea penala. Instanta poate sa impuna minorului respectarea uneia sau mai multora din urmatoarele obligatii: a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite; b) sa nu intre in legatura cu anumite persoane; c) sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta, cu o durata intre 50 si 200 de ore, de maxim 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta. Instanta atrage atentia minorului asupra consecintelor comportarii sale. Dupa luarea masurii libertatii supravegheate, instanta aduce la cunostinta scolii unde minorul invata sau unitatii unde este angajat precum si, atunci cand este cazul, institutiei la care presteaza activitatea stabilita de instanta. Daca inauntrul termenului de 1 an de la data punerii in executare a libertatii supravegheate, minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele, ori savarseste o fapta prevazuta de legea penala, instanta revoca libertatea supravegheata si ia fata de minor masura internarii intr-un centru de reeducare. Daca fapta savarsita constituie infractiune, instanta ia masura internarii sau aplica o pedeapsa. §3. Internarea intr-un centru de reeducare (articolul 104 Cod penal). Este o masura educativa privativa de libertate ce consta in internarea minorului infractor intr-un centru de reeducare, pe o perioada nedeterminata, dar care nu poate dura, de regula, decat pana la implinirea de catre minor a varstei de 18 ani. Se ia fata de minorul in privinta caruia celelalte masuri educative sunt neindestulatoare ( articolul 104 alineatul 2 Cod penal). Desi este denumita educativa, este in realitate o masura de reeducare, deoarece scopul ei este reeducarea minorului. Minorul poate fi liberat inainte de a deveni major daca a trecut cel putin 1 an de la data internarii in centrul de reeducare si a dat dovezi temeinice de indreptare, de sarguinta la invatatura, si la insusirea pregatirii profesionale (potrivit articolului 107, Cod penal). De asemenea, poate fi liberat si cel care a devenit major in cursul judecatii si instanta a dispus internarea in centrul de reeducare pana la implinirea varstei de 20 de ani, dupa ce a executat cel putin 1 an din aceasta masura, daca a dat dovezi temeinice de indreptare. Daca in perioada liberarii minorul savarseste din nou o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii, instanta, tinand seama de gravitatea infractiunii, poate dispune fie mentinerea liberarii, fie revocarea si aplicarea unei pedepse. In cazul in care nu este necesara aplicarea unei pedepse, se revoca numai liberarea. Daca insa, in perioada liberarii minorul savarseste din nou o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii stricte, a detentiunii severe sau a detentiunii pe viata, instanta revoca liberarea si aplica o pedeapsa. In cazul cand nu este necesara aplicarea pedepsei, se revoca numai liberarea. Daca in perioada internarii sau a liberarii minorul savarseste din nou o fapta penala, instanta poate sa-i aplice o pedeapsa, revocand masura internarii sau, daca aplicarea pedepsei nu este necesara, mentine internarea. In situatia in care se descopera, dupa pronuntarea unei hotarari prin care s-a dispus internarea minorului intr-un centru de reeducare, ca minorul savarsise o infractiune concurenta pentru care se apreciaza ca este necesar sa i se aplice o pedeapsa privativa de libertate, instanta revoca internare si aplica pedeapsa. In cazul cand instanta nu considera ca este necesara aplicarea pedepsei, se mentine masura internarii. Masura internarii se revoca daca se descopera, dupa pronuntarea unei hotarari prin care s-a dispus internarea minorului intr-un centru de reeducare, ca minorul suferise pentru o infractiune concurenta si o condamnare la o pedeapsa privativa de libertate. §4. Internarea intr-un institut medical-educativ ( articolul 105 Cod penal) Internarea intr-un institut medical-educativ reprezinta cea de-a doua masura educativa privativa de libertate, conform articolului 105 din Codul penal. Este o masura cu un caracter mixt: medical si educativ. Aceasta masura se ai fata de minorul care raspunde penal, dar care, din cauza starii sale fizice sau psihice are nevoie de un tratament sau de ingrijiri medicale si implicit de un regim de instruire si educare adecvat starii sale. Internarea intr-un institut medical-educativ se dispune, de asemenea, de catre instanta de judecata competenta sa judece cauza penala in care e implicat minorul si, ca si internarea intr-un centru de reeducare, ea nu poate dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani. Intrucat masura internarii intr-un institut medical-educativ este conditionata de starea fizica sau psihica maladiva a minorului, legea prevede ca ea trebuie sa inceteze indata ce a disparut cauza care a impus luarea ei si aceasta inainte de implinirea varstei majoratului (18 ani). In acelasi timp insa, legea prevede posibilitatea ca instanta sa dispuna prelungirea internarii pe o durata de cel mult 2 ani, ca si in cazul internarii intr-un centru de reeducare daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului. Masura poate inceta si prin revocare, atunci cand minorul a comis o noua infractiune in timpul internarii si instanta apreciaza ca trebuie sa i se aplice pedeapsa inchisorii. Intr-o astfel de situatie, ca si in aceea in care instanta a aplicat pedeapsa inchisorii unui minor care avea nevoie si de tratament medical, se vor aplica dispozitiile din articolele 113 sau 114 Codul penal, dupa caz, tratamentul medical efectuandu-se in conditii de detentie.