U.P.V Munteni - DESCRIEREA GENERALA A UNITATII DE PRODUCTIE

CAP. 1 DESCRIEREA GENERALA A UNITATII DE PRODUCTIE

LOCALIZAREA GEOGRAFICA SI SITUATIA ADMINISTRATIVA

U.P. V Munteni este situat la limita NV a judetului Galati, in Campia Tecuciului. Din punct de vedere administrativ face parte din cadrul O. S. Tecuci, Directia silvica Galati, in administrarea Regiei Nationale a Padurilor - ROMSILVA.

Vecinatatile U.P. V Munteni sunt prezentate in tabelul nr. 1 :

Tabelul nr. 1

Suprafata totala a U.P. V Munteni este de 1000.2 ha, administrate prin 6 cantoane silvice. Pentru realizarea proiectului au fost alese 10 u.a.-uri avand o suprafata totala de 24,5ha.

STUDIUL CONDITIILOR STATIONALE

1.2.1. CONDITII GEOLOGICE SI GEOMORFOLOGICE

Geologic, teritoriul U.P. V Munteni este constituit din depozite vechi fluvio - lacustre si aluvionare, depozite cuaternare si pleistocene loessoide cu continut ridicat de nisipuri fine si pulberi, pe mici portiuni aparand si pietrisuri.

Geomorfologic, U.P. V face parte din Campia Tecuciului; zona se caracterizeaza prin campuri intinse, intrerupte de interfluvii largi, slab fragmentate. Forma de relief majoritara este versantul, predominand inclinarea pana la 15^o, apoi campia si rare portiuni de lunca inalta ( vai largi ). Configuratia terenului este ondulata si plana.

Orografic U.P. V Munteni are urmatoarea structura :

a) Altitudinea minima este de 45 m, cea maxima este de 160 m, deci apare o energie de relief de 105 m. Altitudinea medie este de 106 m.

b) Expozitia generala este estica ( 64 % din suprafata ), dar exista si expozitii vestice ( 20 % ), NV ( 4 % ), SE ( 3 % ) si terenuri plane ( 9% ). Expozitia are un rol important in aparitia fenomenului de uscare a arboretelor, ea accentuand deficitul hidric din timpul verii.

c) Inclinarea terenului variaza intre O^o si 15^o, inclinarea medie fiind de 7^o.

In concluzie, factorii geologici si geomorfologici amintiti au un rol determinant in distributia speciilor vegetative, in aceste conditii putand vegeta satisfacator doar specii ca salcamul, stejarul pufos si brumariu, frasinul, s.a., nivelul cresterilor si productiei vegetatiei forestiere fiind relativ scazut, iar clasele de productie ale arboretelor fiind, in majoritatea cazurilor, inferioare.

1.2.2. CONDITII CLIMATICE

Caracterizarea macroclimatica a teritoriului cercetat s-a facut pe baza elementelor climatice inregistrate la statia meteorologica de gradul I Galati, situata in sudul zonei studiate.

Regimul termic

Temperaturile medii lunare si anuale sunt prezentate sintetic in tabelul nr. 2 :

Tabelul nr. 2

Cele mai coborate temperaturi medii lunare se intalnesc in luna ianuarie, fiind de - 3,1^oC iar cele mai ridicate temperaturi medii lunare se intalnesc in luna iulie + 22,6^oC.

Mediile anuale ale temperaturii aerului au o variabilitate relativ redusa. Anii cu mediile anuale cele mai ridicate au fost 1936, 1946 si 1951 iar anii cu mediile anuale cele mai coborate au fost 1935 si 1940

Temperatura minima absoluta lunara si anuala este prezentata sintetic in tabelul nr. 3 :

Tabelul nr. 3

Temperatura maxima absoluta lunara si anuala este prezentata in tabelul nr.4 :

Tabelul nr.4

In tabelele 3 si 4 pot fi urmarite temperaturile lunare si anuale extreme inregistrate la statia meteorologica Galati. Diferentele dintre mediile maximelor si minimelor anuale sunt 53,8^oC. Data medie a primului inghet este 30 octombrie, data medie a ultimului inghet este 5 aprilie ( tabelul nr. 5 ). Intervalul de zile fara inghet este 208 zile.

Tabelul nr. 5

Ingheturile timpurii de toamna provoaca degerarea lujerilor anuali nelignificati la arborii cu exigente mai ridicate fata de caldura, iar ingheturile tarzii de primavara duc uneori la degerarea puietilor porniti in vegetatie mai devreme, a lujerilor nou formati sau la compromiterea fructificatiei si asa reduse la speciile de stejari din zona. De aceea, este importanta cunoasterea datelor privitoare la inghet si aplicarea acestor cunostinte in alegerea speciilor la regenerare si planificarea lucrarilor silvice.

Pentru cunoasterea modului de derulare a principalelor procese fiziologice ale speciilor forestiere este necesara si cunoasterea perioadei medii cu temperaturi peste 10^oC, redata in tabelul nr. 6.

Avand in vedere faptul ca in zona studiata, temperaturile ridicate, tropicale, pot duce la arderea unor parti ale arborilor, mai ales in plantatii, este bine de redat si cunoscut numarul zilelor cu temperaturi mai mari de 30^oC ( tabelul nr. 7 ).

Tabelul nr. 6

Tabelul nr. 7

Se poate conchide ca zona studiata se gaseste in districtul climatic unde din cca. 110 zile de inghet numai in 30-35 zile temperatura aerului ramane negativa si in timpul zilei. In 80 de zile pe an se produce noaptea inghet, iar ziua dezghet. Anual, in 300 de zile temperaturile medii diurne sunt mai mari de 0^oC, iar dintre acestea 190-200 zile temperaturile depasesc 10^oC. In semestrul cald temperaturile maxime depasesc 20- 30^oC, in 40-60 zile.

Toate aceste date arata ca regimul termic este caracterizat de un puternic continentalism in special datorita amplitudinii anuale mari a variatiilor de temperatura, ca rezultat al temperaturilor scazute din lunile ianuarie si februarie si cele extrem de ridicate din lunile de vara. Evident ca acest tip de regim termic influenteaza dezvoltarea vegetatiei specifice apartinand, in cea mai mare parte, silvostepei si stepei.

Durata de stralucire a soarelui

In tabelul nr. 8 este redata durata medie lunara si anuala (ore) a stralucirii soarelui la statia Galati. Aceste date prezinta importanta sporita pentru aceasta zona in care, desi perioada de stralucire a soarelui este mare comparativ cu alte zone ale tarii, totusi, acumularea de masa lemnoasa este mult mai redusa, in conditiile deficitului hidric estival.

Tabelul nr. 8

Umiditatea atmosferica.

Umiditatea relativa a aerului in zona studiata este de 72 %, in parte si datorita prezentei Dunarii si a raului Prut.

Cea mai crescuta umiditate medie relativa este in luna decembrie - 86 %. Cea mai scazuta umezeala relativa este in luna iulie - 61 %. In zona studiata amplitudinea variatiei anuale a umiditatii absolute depaseste 20 %.

Mersul diurn al umezelii relative este strans legat de mersul temperaturii aerului. Se constata un maxim in orele de noapte, spre dimineata cand temperatura este scazuta si un minim spre amiaza, cand temperatura este maxima (tabelul nr. 9).

Tabelul nr. 9

Ponderea zilelor in care umiditatea aerului scade sub 30 %, este de 8 %. Frecventa cea mai mare in aceasta privinta se inregistreaza in luna septembrie-15%.

Regimul pluviometric

Cantitatile medii lunare si anuale inregistrate la statia meteorologica Galati

pot fi urmarite in tabelul nr. 10.

Tabelul nr. 10

Se poate observa ca pe teritoriul studiat cuantumul anual al precipitatiilor este in general scazut, cu valori intre 400 mm si 450 mm. Media lunara maxima se inregistreaza in luna iunie - 62.1 mm. Luna cea mai saraca in precipitatii este luna februarie. Cantitatile mari de precipitatii din timpul verii se datoreaza circulatiei active a maselor umede din Vest si Nord-Vest. Cele reduse din timpul iernii sunt rezultatul persistentei regimului anticiclonic continental din estul Europei.

In ceea ce priveste forma sub care cad precipitatiile, teritoriul studiat se incadreaza in tipul pluvio-nival. Din cantitatea totala de precipitatii, cad sub forma de zapada cca 15% (80 mm).

Interesant de urmarit (tabelul nr. 11 ) si cea mai mare si cea mai mica dintre cantitatile de precipitatii lunare si anuale. Se poate observa ca variatia valorilor inregistrate este foarte mare, amplitudinea mare fiind inregistrata atat lunar cat si anual. Aceste date releva existenta de ani secetosi si foarte secetosi si ani ploiosi, in care cantitatea de precipitatii creste cu mult peste media multianuala.

Cantitatea cea mai mare de precipitatii se inregistreaza primavara si vara, adica in sezonul de vegetatie - peste 70 % din total.

Tabelul nr. 11

Continentalismul macroclimatului zonei studiate se manifesta si prin prezenta cu frecventa destul de ridicata a averselor torentiale, aspect ce poate fi urmarit in tabelele nr. 12 si nr.13. De mentionat ca bazinul paraului Chineja este situat in zona cea mai torentiala a tarii, studiile hidrologice existente [3] arata ca, in cursul unei singure zile, debitul vaii Chineja poate creste de la 0.1 m³/sec pana la 350 m³/sec.

Tabelul nr. 12 Cantitatea maxima de precipitatii cazuta in 24 ore (mm)

Tabelul nr. 13 Ploi torentiale exceptionale

Datele privitoare la prima si ultima ninsoare precum si durata medie in zile a intervalului posibil cu ninsoare si cu strat de zapada prezinta importanta in ceea ce priveste organizarea lucrarilor de regenerare a padurilor ( tabelul nr. 14 ).

Tabelul nr. 14

Evapotranspiratia potentiala

Evapotranspiratia potentiala (ETP) prezinta medii lunare si anuale ce depasesc in majoritatea lunilor din sezonul de vegetatie cuantumul de precipitatii ( tabelul nr. 15 ).

Acest fapt face ca sa se inregistreze un deficit important de apa in sol fata de ETP, incepand cu luna iunie ( tabelul nr. 16 ) si terminand cu luna octombrie.

Tabelul nr. 15: Evapotranspiratia potentiala, valori medii lunare si anuale (mm)

Tabelul nr. 16: Excedentul si deficitul de apa din sol fata de ETP (mm)

Aceasta inseamna ca din intreg sezonul de vegetatie doar in doua luni si jumatate nu se inregistreaza deficit de umiditate in sol. Acest fapt reprezinta principalul factor limitativ pentru instalarea si dezvoltarea vegetatiei forestiere in aria studiata.

Regimul eolian

Pentru vegetatia forestiera din zona studiata, regimul eolian prezinta importanta mai redusa in ceea ce priveste pericolul doboraturilor de vant, dar o importanta sporita in ceea ce priveste favorizarea evapotranspiratiei, cu efect in accentuarea deficitului de apa in sol si in ceea ce priveste rolul in polenizare si diseminare.

In tabelul nr. 17 si figura nr. 1 sunt redate viteza medie si frecventa anuala pe directii.

Tabelul nr. 17: Frecventa (%) si viteza medie (m/s) a vantului pe directii

In zona studiata, frecventa medie se realizeaza dinspre NE. Vanturile predominante sunt in mare majoritate uscate; singurele care pot fi aducatoare de precipitatii sunt cele de V si NV care sunt relativ putin frecvente si concentrate primavara.

Figura 1: Frecventa (%) si viteza medie a vantului (m/s) pe directii.

In consecinta, vanturile care strabat zona studiata contribuie la sporirea deficitului de apa in sol pe perioada de vara si toamna, aducand precipitatii doar in perioada de primavara si inceput de vara. In aceasta perioada este posibila aparitia de furtuni care sa produca oarecare pagube fondului forestier, pana acum de mica importanta.

1.2.3. SINTEZA CLIMATICA. INFLUENTA MACROCLIMATULUI ASUPRA VEGETATIEI IN ZONA STUDIATA.

Zona studiata se incadreaza in tinutul de clima a Campiei Romane si anume districtul estic II.A.S.3.

Indicele cel mai valoros pentru descrierea climatului acestei zone este indicele de ariditate de Martonne - tabelul nr. 18.

Tabelul nr. 18

Se poate observa ca, incepand cu luna martie, indicele de ariditate scade sub valoarea de uscaciune (25), mentinandu-se astfel pana in luna noiembrie. Analizand climograma din figura nr. 2, elaborata in sistemul Walter si Lieth, ajungem la concluzii asemanatoare cu privire la climatul regional in sectorul cercetat: perioada de uscaciune se declanseaza incepand cu luna iunie si continua pana in luna noiembrie

In consecinta, zona studiata se caracterizeaza printr-un climat uscat, cu puternic caracter continental, cu amplitudini termice mari si precipitatii reduse, predispus la lungi perioade secetoase, mai ales la inceputul si sfarsitul perioadei de vegetatie.

Figura nr. 2: Particularitatile climatului regional de la Galati, dupa climograma in sistem Walter si Lieth

Aceasta se manifesta si in aer si in sol fiind sporita si de evapotranspiratia intensa, favorizata, la randul ei, de vanturile uscate. Aproape in intreg sezonul de vegetatie, se inregistreaza deficit de apa in sol. Toate aceste aspecte micsoreaza cantitatea de apa accesibila vegetatiei forestiere, fapt care duce la limitarea numarului speciilor forestiere adaptate si la perturbari ale dezvoltarii acestora.

Alti factori climatici care pot influenta negativ vegetatia forestiera sunt:

ingheturile tarzii, care pot determina inghetarea mugurilor florali sau foliari sau afectarea plantatiilor de toamna;

ingheturile timpurii care pot afecta puietii nelignificati si lujerii anuali;

ingheturi si dezgheturi succesive in perioada cand temperatura variaza in jurul valorii de 0^oC, ducand la producerea asa numitei solifluxiuni, adica deplasarea unui strat superficial de sol, fenomen ce se produce mai frecvent in terenurile recent impadurite, producand desosarea puietilor;

numarul mare de zile tropicale (peste 31) in care temperatura aerului depaseste 30^oC, iar temperatura la nivelul solului atinge 60^oC, care pot afecta cu usurinta regenerarile tinere;

ploile torentiale deosebite, care pot afecta ecosisteme intregi prin manifestarile lor violente; in general, vara, ploile sunt sub forma de averse, iar daca sunt insotite si de grindina, atunci pot produce pagube vegetatiei forestiere, prin distrugerea lujerilor si a frunzelor, care se afla in plina crestere.

Zona studiata ofera deci conditii destul de vitrege vegetatiei forestiere, fiind situat la interferenta dintre silvostepa si stepa, permitand dezvoltarea arboretelor specifice zonei forestiere deluroase numai pe portiuni restranse in partea de nord.

Pentru principalele specii, care populeaza arboretele din teritoriul analizat redam cateva date fenologice medii in tabelul nr. 19:

Tabelul nr. 19

Datele inscrise in tabel reprezinta valori medii, existand decalaje la aceeasi faza si la aceeasi specie, determinate de foarte multi factori locali (expozitie, altitudine, clasa de productie, provenienta etc.).

Evolutia si distributia spatiala a elementelor microclimatice este, dupa cum se stie, in stransa dependenta cu formele de relief. Subdiviziunile morfologice ale reliefului din zona cercetata isi pun amprenta asupra proceselor atmosferice generand o serie de topoclimate care se reflecta direct in dezvoltarea asociatiilor vegetale naturale sau cultivate care le populeaza. Din acest punct de vedere, teritoriul studiat are intr-o oarecare masura caracterul unui mozaic. Insolatia si umbra, umiditatea si stratul de zapada, etc. au o amplitudine sensibila de variatie in raport cu formele de relief (coame, interfluvii, vai), cu implicatii directe asupra regimurilor ecologice ale statiunilor.

1.2.4. CONDITII HIDROLOGICE SI HIDROGRAFICE

U.P. V Munteni se afla intr-o zona cu lunci inalte si interfluvii, la confluenta bazinelor Dunarii si Prutului. Din punct de vedere hidrografic, trupurile de padure sunt strabatute de vai seci vara, aparand apa in perioada cand sunt ploi torentiale. Apa freatica este la mare adancime, fiind inaccesibila vegetatiei forestiere.

1.2.5. CONDITII EDAFICE

Repartitia suprafetelor pe clase, tipuri si subtipuri de sol din U.P. V Munteni este prezentata in tabelul nr.20.

Tabelul nr. 20

Cernoziomurile cambice tipice au urmatoarea succesiune de orizonturi pe profil : Am - Bv - Cca. Orizontul Am are o grosime de 30 - 50 cm, structura glomerulara; Bv are o grosime de 30 - 60 cm, structura poliedrica si prezinta o tranzitie lenta de culoare, de la brun negricios la brun; Cca se intalneste la adancimi de 70 - 120 cm de la suprafata, are o culoare galbui - albicioasa cu neoformatii de CaCO3 sub forma de pete.

In ceea ce priveste proprietatile cernoziomurilor cambice, acestea sunt bogate in humus ( 3 - 5 % in Am ), cu o rezerva de 200 to/ha pe adancimea de 50 - 160 cm. Humusul este de tip mull calcic cu raportul C/N = 13, gradul de saturatie in baze V = 90 - 100 % si un pH = 6,8 - 8,3. Sunt soluri nediferentiate textural pe profil, proprietatile fizice, fizico - chimice, hidrofizice si de aeratie sunt bune.

Fertilitatea cernoziomurilor cambice este ridicata pentru culturile agricole si pentru arboretele de stejar pufos si stejar brumariu din silvostepa, dar rezerva de apa disponibila pe care o retine solul din precipitatii nu poate satisface in totalitate cerintele de apa ale plantelor lemnoase.

Ca masuri de ameliorare a fertilitatii acestui tip de sol se amintesc : administrarea de ingrasaminte chimice si gunoi de grajd, iar in anii secetosi compensarea deficitului de apa prin irigatii.

Cernoziomurile au urmatoarea succesiune de orizonturi pe profil : Am - A/C - C sau Cca. Carbonatii au fost levigati din partea superioara a profilului de sol. Orizontul Am are o grosime de 40 - 60 cm, structura glomerulara bine formata. Orizontul A/C cu o grosime de 20 - 25 cm are caracter de tranzitie cu un continut ridicat de humus, cu valori si crome < 3,5; contine carbonati. Orizontul Cca de acumulare a carbonatilor, are culoare galbuie - albicioasa si incepe de la adancimea de 60 - 80 cm.

Continutul in humus variaza intre 3 - 6 %, este de tip mull calcic, cu raportul C/N = 12, iar pe adancimea de 50 cm rezerva de humus este de 160 - 200 to/ha, adica mare. Ionii de calciu si magneziu reprezinta peste 85 % din T. Solurile sunt eubazice cu V > 90 % in Am si A/C, au reactie neutru - slab alcalina ( pH = 7,2 - 8,7 ). Activitatea microbiologica este foarte intensa. Sunt soluri afanate, permeabile cu o buna capacitate de apa si bine aprovizionate cu elemente nutritive.

Sunt solurile cele mai fertile din tara noastra, iar singurul factor limitativ il constituie deficitul de umiditate din timpul verii.

1.2.6. CARACTERIZAREA STATIONALA

Statistica tipurilor de statiuni din U.P. V Munteni este prezentata in tabelul nr.21.

Tabelul nr. 21

9.3.2.0 Silvostepa mijlocie de stejarete xerofile, Ps, cernoziom slab levigat pe loess

Raspandirea si caracterele fizico - geografice. Este un tip de statiune destul de frecventa ( in areale restranse ) in silvostepa externa din Campia Baraganului din N Dobrogei, sudul si centrul Moldovei, pe campii orizontale plane sau usor ondulate, versanti divers inclinati (Campia Covurluiului) si extrazonal in stepa, pe unele suprafete usor depresionare. Se gaseste pe substraturi de loess tipic, luto - nisipos, macroporos, cu cernoziomuri slab levigate, intens humifere, morfologic si fiziologic profunde, lutoase spre luto - argiloase in orizontul A si cel mult luto - argiloase in A/B si partea superioara a orizontului Bv; sunt soluri bine structurate glomerular, grauntos si subpoliedric, cu drenaj intern bun - moderat, grosime utila si volum edafic mari si foarte mari.

Caractere ecologice :

1 Conditii climatice - de silvostepa externa, cu caracter continental accentuat, manifestat prin veri calde si lungi perioade secetoase.

2 Conditii edafice - numai mijlociu favorabile padurii xerofile de stejar brumariu.

Troficitatea potentiala este foarte ridicata ( sol foarte bogat in N mineralizabil si in baze schimbabile ), dar troficitatea efectiva este cel mult mijlocie, in anii saraci in precipitatii chiar submijlocie.

Aciditatea activa foarte slaba, neutralitate sau foarte slaba alcalinitate.

Apa accesibila prelungit deficitara, incepand in unii ani chiar din mai - iunie, obisnuit accentuat deficitara in intreaga perioada estivala.

Regimul de umiditate in estival timpuriu U , in restul perioadei estivale U , temporar in orizontul A chiar U

Aeratia este permanent buna si foarte buna.

Consistenta estivala este mijlocie si moderat peste mijlocie ( moderat ferm pana la foarte ferm, temporar dur ).

3⁰ Factorii ecologici limitativi sunt precipitatiile, temperatura estivala, umiditatea atmosferica estivala si indeosebi, umiditatea estivala a solului, foarte deficitare.

4⁰ Patura erbacee este foarte dezvoltata, dar saraca in plante de padure si bogata in specii xerofile stepice ca : Andropogon ischaemum, Festuca valesiaca, Achillea setacea, Artemisia austric, chiar Xeranthemum annuum si, uneori, Stipa capillata.

Aptitudini forestiere. Bonitatea este medie - inferioara pentru stejarete de stejar pufos si brumariu, in functie de apropierea de stepa si de mezzo - si microrelief, cu predominarea celei mijlocii inspre silvostepa mijlocie si in usoarele depresiuni, si a celei inferioare in partea mai apropiata de stepa si pe terenuri usor mai ridicate precum si slab inclinate. Situatii variate, uneori cu posibilitatea de separare si cartare a doua tipuri sau a unui tip principal, avand pe celalalt tip inclus. Frecvent in depresiuni si vai largi, cu cernoziomuri mediu pana la puternic levigate, bonitatea este evident mai ridicata, predominand mijlocie spre ridicata pentru stejarul pufos in amestec cu stejarul brumariu sau pentru stejarete pure de stejar pufos. Arboretele sunt pure de stejar brumariu sau avand in diseminatie stejar pufos, ulm, par, artar tatarasc, amestecuri de stejar brumariu si stejar pufos sau arboreta pure de stejar pufos sau cu alte foioase diseminate, de consistente, inaltimi si forme variate, predominand dispunerea arboretelor in grupe si buchete separate prin luminisuri innierbate. In cadrul bonitatii inferioare, buchete relative rare de arbori de inaltimi mici si forme rele, coroane largi, tulpini strambe, serpuite, cu elagaj foarte slab, obisnuit cranguri puternic degradate, de clasa inferioara de productie.

STUDIUL VEGETATIEI FORESTIERE

FORMATII FORESTIERE SI TIPURI NATURAL FUNDAMENTALE DE PADURE

Statistica formatiilor si a tipurilor naturale de padure din U.P. V Munteni este prezentata in tabelul nr. 22.

Tabelul nr. 22

Stejar brumariu;

A fost identificat pana in prezent numai in partea de E a Podisului Central Moldovenesc.

Arboretele se localizeaza pe versanti insoriti, ocupand, in general, suprafete mici. Solurile sunt reprezentate prin cernoziomuri cambice degradate pe loess - uri, depozite loessoide sau calcare.

Arboretele sunt constituite din stejar brumariu in proportie de 80 - 90 %. In amestec se mai gasesc : ulmul de camp, artarul tatarasc si frasinul. Consistenta naturala a arboretelor este de 0,7 - 0,8, dar actualmente este redusa in unele cazuri chiar pana la 0,4. Productivitatea se poate aprecia ca inferioara. Forma arborilor lasa de dorit, iar elagajul natural este nesatisfacator.

Regenerarea naturala din samanta nu se produce datorita urmatorilor factori limitativi :

periodicitatea foarte mare a fructificatiilor ( 12 - 15 ani );

lipsa conditiilor optime de germinare a semintelor, datorita

climatului specific zonei;

- coborarea regimului de umiditate in partea superioara a solului ( 10 - 20 cm ) pana la limita minima ( uscare ) inca din vernalul mijlociu, datorita regimului deficitar al precipitatiilor, ceea ce produce disparitia eventualelor plantule instalate natural;

- intelenirea rapida a solului care se produce chiar din primul sezon de vegetatie care urmeaza deschiderii masivului;

- ghindele sunt atacate in proportie de 90 % de Balaninus glandium.

ANALIZA STRUCTURII ACTUALE A FONDULUI FORESTIER

STRUCTURA PE SPECII ( COMPOZITIA ARBORETELOR )

Compozitia arboretelor din UP V Munteni este prezentata in tabelul nr. 23.

Tabelul nr. 23

STRUCTURA ARBORETELOR IN RAPORT CU VARSTA

Dupa cum se observa si in tabelul nr. 24, in cadrul UP V Munteni, exista doar arborete echiene si relativ echiene cu varste sub 60 ani, iar repartitia acestora pe clase de varsta este neuniforma, proportia cea mai mare avand-o arboretele din clasa a III-a ( 45 % ). Aceasta neuniformitate se datoreaza existentei a numeroase arborete naturale sau artificiale de salcam, a caror varsta nu depaseste 20 ani.

Tabelul nr. 24

STRUCTURA ARBORETELOR PE CLASE DE PRODUCTIE

Tabelul nr. 25

Desi fertilitatea solurilor este ridicata pentru stejarete xerofile, statiunile forestiere au productivitate medie spre inferioara, datorita conditiilor climatice si, mai ales, a deficitului de precipitatii din sezonul de vegetatie. Datorita acestor factori si, tinand cont si de compozitia arboretelor care sunt constituite din stejarete xerofile in procente mici, clasa de productie a arboretelor este inferioara ( tabelul nr. 25 ).

STAREA FITOSANITARA A ARBORETELOR

Arboretele din UP V Munteni sufera de un deficit hidric + accentuat, in estival. Astfel, aproximativ 24 % din arboretele aflate la varsta exploatabilitatii sufera de uscare mijlocie si 11 % de uscare puternica.

Stejaretele xerofile de stejar pufos si brumariu sufera de uscare mijlocie care se accentueaza in estival si este mai evidenta la arboretele situate pe platouri si versanti insoriti - partial insoriti. Procesul de maturizare si imbatranire, care se va produce in 20 - 50 ani ( la stejaretele xerofile ) poate sa determine, datorita unor perioade prelungite de seceta si a altor factori destabilizatori, accentuarea procesului de uscare si aparitia fenomenului de uscare intense, cu efecte defavorabile din punct de vedere ecologic si economic. In plus, stejaretele xerofile sunt atacate de Microsphaera abbreviata ( fainarea stejarilor ); pe lujeri si frunze apar gale produse de Cynips caputmeduza, Cynips kollari, Cynips quercusfoli si Cynips quercustozae, iar ghindele sunt atacate aproape integral ( > 90 % ) de Balaninus glandium.

Restul arboretelor au o stare fitosanitara normala.

CARACTERIZAREA GENERALA A SUBARBORETULUI

In UP V Munteni se intalnesc urmatoarele specii arbustive : Rosa canina, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Cotinus coggygria, Cornus sp., Prunus spinosa, Euonymus europaeus si Sambucus nigra.

Subarboretul este raspandit neuniform, existand in mare masura parcele fara subarboret, parcele cu subarboret ce acopera solul in proportie de 60 - 80 % si parcele cu subarboret ce acopera solul in totalitate. In acest ultim caz, subarboretul are un efect negativ asupra arboretului prin consumul de apa accesibila din sol, care este deosebit de importanta in conditiile de silvostepa, dar nu trebuie neglijat nici efectul favorabil al subarboretului asupra evitarii intelenirii solului, efect ce se manifesta mai ales in arborete cu consistenta sub 0,6.

In consecinta, se recomanda reducerea consistentei subarboretului, acolo unde este plina, si mentinerea acesteia la o valoare acceptabila ( aproximativ 0,6 ), astfel incat arbustii sa aiba o influenta benefica asupra solului.

CARACTERIZAREA GENERALA A SEMINTISULUI

In conditiile climatice specifice zonei de silvostepa extrazonala si datorita agentilor patogeni, regenerarea pe cale naturala din samanta este impiedicata. Deci, in cadrul UP V Munteni nu exista semintis utilizabil, regenerarea realizandu-se pe cale vegetativa din lastari sau pe cale artificiala, prin lucrari de impaduriri.

CARACTERIZAREA GENERALA A PATURII ERBACEE

Patura erbacee este foarte dezvoltata, dar saraca in specii de padure si bogata in specii xerofile de locuri deschise, caracteristice zonei de stepa. Ea este compusa din : Poa pratensis, Festuca pseudovina, Dactylis glomerata, Asparagus tenuifolis, Aristolochia clematitis, Fragaria viridis, Cytisus austriacus, Chaerophillum temulum, Pulmonaria officinalis, Lithospermum purpureo - caeruleum, Teucrium sp., Alchilles sp., Artemisia sp., Andropogon ischaemum, Adonis vernalis, Potentilla alba, Geum urbanum, Vinca herbacea, Galium aparinae, s.a.

Fiind foarte dezvoltata, patura erbacee are influente negative asupra solului, producand intelenirea acestuia, mai ales in locurile deschise ( poieni ), si impiedica astfel instalarea si dezvoltarea semintisului.

CAP. II FUNDAMENTAREA SOLUTIILOR DE IMPADURIRE

2.1. IDENTIFICAREA SI CARACTERIZAREA U.C.F.-URILOR

Identificarea suprafetelor de impadurit din cuprinsul unui UP se va face pe baza specificarilor facute in amenajament. Dupa stabilirea suprafetelor de impadurit se trece la constituirea unitatilor de cultura forestiera ( u.c.f.-uri ) si apoi la caracterizarea lor din punct de vedere stational si al vegetatiei.

Unitatea de cultura forestiera reprezinta o portiune de teren omogena sau cu variabilitate redusa din punct de vedere al conditiilor fizico - geografice, topoclimatului solului, substratului litologic si al vegetatiei naturale, portiune pe care urmeaza a se executa o anumita categorie de lucrari de impadurire, adoptandu- se tehnologii unice de instalare si ingrijire a culturilor forestiere. O unitate de cultura forestiera nu poate fi mai mica de 0,5 ha si nici nu poate depasi limitele unei parcele amenajistice. U.c.f.-ul va purta acelasi cod ca si parcela sau subparcela pe care se suprapune.

In vederea intocmirii proiectului de executie a lucrarilor de impadurire din cadrul UP V Munteni, O. S. Tecuci, s - au ales urmatoarele u.c.f.-uri :

u.a.49H S =1.4 ha;

u.a.51E S =0.6 ha;

u.a.52A S =7.4 ha;

u.a.57B S =5.1 ha;

u.a.57C S =1.9 ha;

u.a.61D S =2,9 ha;

u.a.65H S = 3.4 ha;

u.a.67B S = 9.7 ha;

u.a.61B S = 0.4 ha;

u.a.67D S = 1.4ha.

Suprafata totala a terenurilor de impadurit la nivelul UP V Munteni este de 39,8 ha. Pentru fiecare u.c.f. s - a intocmit o fisa in care s - a prezentat schita u.c.f. - ului si datele referitoare la conditiile stationale si de vegetatie.

2.2. SITUATIA ACTUALA A TERENURILOR DE IMPADURIT

Necesitatea interventiei artificiale pentru instalarea culturilor forestiere se impune intr - o mare diversitate de situatii, determinate de particularitatile stationale si de vegetatie ale terenurilor de impadurit. De aceea s - a procedat la o sistematizare a terenurilor de impadurit in raport cu natura folosintei anterioare cat si cu specificul vegetatiei lemnoase; s - au diferentiat, in final, patru categorii de terenuri care includ situatiile ce pot fi intalnite in cuprinsul fondului forestier in care trebuie sa se intervina cu lucrari de impaduriri. Aceste categorii sunt :

A.    Terenuri lipsite de vegetatie lemnoasa sau de semintis utilizabil;

B.     Terenuri ocupate cu arborete necorespunzatoare economic, aflate in curs de exploatare, in vederea inlocuirii lor;

C.     Terenuri incomplet regenerate pe cale naturala sau artificiala;

D.    Terenuri ocupate de arborete cu consistenta subnormala in care se impun lucrari de impaduriri pentru realizarea densitatii optime la hectar.

Pentru incadrarea corecta a fiecarui u.c.f. in categoria corespunzatoare starii actuale a terenului de impadurit s - au analizat datele din descrierea parcelara, luandu - se in considerare criteriile de incadrare si situatia concreta din fiecare suprafata: conditii stationale, natura folosintei, principalele elemente structurale ale arboretelor, desfasurarea regenerarii, aspecte prezentate sintetic in fisele de caracterizare ale u.c.f. - urilor.

Incadrarea u.c.f. - urilor pe categorii de terenuri de impadurit este prezentata sintetic in tabelul nr. 26.

Tabelul nr. 26

2.3. NECESITATEA SI OPORTUNITATEA INTERVENTIEI CU LUCRARI DE IMPADURIT

Nevoile de lemn in permanenta crestere ale lumii contemporane, ca si influentele favorabile pe care le exercita padurile asupra mediului inconjurator, impun sa se acorde din ce in ce mai multa atentie dezvoltarii si gospodaririi judicioase a fondului forestier. Pe aceasta linie, silvicultura se confrunta cu gasirea unor metode de sporire rapida a productiei de lemn, concomitent cu realizarea unor structuri ale padurilor care sa le permita sa - si exercite in conditii optime multiplele functii de protectie.

Situatiile in care interventia pe cale artificiala in vederea regenerarii padurii este necesara, sunt nenumarate. Aici se incadreaza cu precadere poienile, enclavele, terenurile care urmeaza a fi reintegrate in circuitul productiv forestier normal, arboretele supuse tratamentului taierilor rase, arboretele calamitate ( incendii, doboraturi si rupturi de vant si/sau zapada ), situatii in care este necesar sa se intervina in cel mai scurt timp pentru reimpadurirea terenurilor respective. Interventia cu lucrari de impadurire este necesara si in cazul arboretelor slab productive, degradate sau de mica valoare economica. Pentru redresarea starii nesatisfacatoare a unor arborete de acest gen este necesara si oportuna interventia artificiala.

Optimizarea sub raport economic si cultural a momentului interventiei presupune o analiza anticipata cu privire la natura si intensitatea de manifestare a factorilor de degradare, la cuantumul pierderilor in productia de lemn, in cazul mentinerii lor, in comparatie cu efectele economice ale interventiei imediate. Din acest punct de vedere, efectul economic este net superior prin luarea in considerare mai din timp a arboretelor slab productive care populeaza statiuni de productivitate mijlocie - superioara pentru specii de mare valoare economica, specii capabile sa realizeze culturi de mare productivitate si lemn cu insusiri superioare fata de cantitatea si calitatea productiei de biomasa acumulata in arboretele existente.

In arboretele degradate din grupa a doua functionala oportunitatea si urgenta interventiilor se stabileste tinand seama de: provenienta, consistenta, compozitie, varsta, clasa de productie si starea de vegetatie a arboretelor.

Pentru determinarea eficientei economice a interventiilor cu asemenea lucrari se iau in considerare indicatorii sporului de productie si de calitate a biomasei vegetale, in functie de care se apreciaza nivelul si efectul interventiilor cu lucrari de impadurire. Sporul calitativ si cantitativ de biomasa se pune in evidenta prin analiza comparativa a indicatorilor productiei, productivitatii si calitatii arboretului existent cu cei corespunzatori unui arboret cu caracteristici structurale normale, apartinand insa tipului natural fundamental de padure propriu statiunii respective. In principiu, pentru refaceri, oportunitatea interventiei se considera pe deplin justificata prin sporirea productiei si calitatii biomasei vegetale atunci cand noul arboret va depasi arboretul existent cu cel putin o clasa de productie.

Oricat de indelungat ar fi procesul de productie al lemnului, planificarea si conducerea fazelor sale componente, de la regenerare pana la exploatare, trebuie sa se faca sub perspectiva acelor cerinte de lemn care vor fi actuale la incheierea ciclului de productie. Deci, sarcinile actuale de dirijare a procesului de productie trebuie sa corespunda consumului de lemn din viitor, consum care va deveni  " actual " intr - o perioada ce se afla la cateva decenii departare de initiativa lucrarilor de impadurire.

2.4. ESALONAREA INTERVENTIILOR CU LUCRARI DE  REGENERARE ARTIFICIALA IN CADRUL U.C.F. - URILOR

Planificarea lucrarilor de impadurire se va face pe o perioada de 5 ani. La intocmirea planului privind esalonarea lucrarilor de regenerare se va tine seama, pe de o parte, de categoriile de teren de impadurit in care au fost incluse suprafetele ce necesita interventia artificiala si, pe de alta parte, de rezultatele obtinute prin analiza comparativa a celor doua categorii de arborete ( existent si de referinta ).

La planificarea suprafetelor de impadurit se va tine cont de urmatoarea ordine de prioritate a interventiilor :

1. Suprafetele ocupate de semintis instalat natural sau artificial, care insa au o densitate necorespunzatoare, sunt primele suprafete ce urmeaza a fi supuse interventiilor cu lucrari de impadurire.

In cazul de fata, in nici o unitate de cultura forestiera nu exista semintis utilizabil si, deci, nu se va tine cont de acesta in adoptarea si esalonarea interventiilor.

2. Suprafetele supuse tratamentului taierilor rase, de exemplu in u.a. 49H, 52A, au prioritatea a doua, deoarece reimpadurirea trebuie sa se faca imediat dupa executarea lucrarilor de exploatare si eliberare a suprafetelor de materialul lemnos.

3. Pe locul trei in ordinea prioritatilor se afla suprafetele lipsite de padure ( poieni : u.a. 57C, 61D, 65H, 67B ) prevazute a fi impadurite. Aceste suprafete vor fi planificate a fi parcurse cu lucrari de impadurire in anul cand se renunta la folosinta actuala.

4. In cazul arboretelor degradate, tinand cont de faptul ca toate u.c.f. - urile fac parte din grupa a doua functionala, vor fi vizate toate acelea care au consistenta subnormala, insa cu stare buna de vegetatie, aflate la varste relativ tinere, urmand a fi conduse pana la varsta exploatabilitatii. Intarzierea interventiei cu lucrari de impaduriri in asemenea situatii conduce, in scurt timp, la inrautatirea starii de vegetatie a arboretelor respective, cu consecinte negative asupra acumularilor de biomasa ale acestora.

5. Suprafetele ocupate de arborete slab productive, cu stare lanceda de vegetatie, se vor planifica a fi parcurse la sfarsit, tinand seama si de analiza intre arboretul existent si cel de referinta.

In interventiile cu lucrari de impadurire din suprafetele mai mari se va proceda la o etapizare a acestora, in 2 - 3 etape. Din aceasta cauza, dar si datorita faptului ca majoritatea u.c.f. - urilor au suprafete mici ( cca. 1 ha ), nu se poate analiza decat partial problema echilibrarii suprafetelor anuale de impadurit sub aspectul extensiunii lor.

Planul de regenerare artificiala cu esalonarea interventiilor pe 5 ani este prezentat in tabelul nr. 27.

Tabelul nr. 27

CAP. III STABILIREA SOLUTIILOR TEHNICE DE INSTALARE A CULTURILOR FORESTIERE

3.1. STABILIREA INTERVENTIILOR ARTIFICIALE PE CATEGORII DE LUCRARI DE IMPADURIRI

In cadrul UP V Munteni se va interveni cu urmatoarele categorii de lucrari de impadurire ;

1. Impaduriri propriu - zise - atunci cand instalarea culturilor forestiere se face pe o suprafata pe care padurea nu a existat sau de pe care aceasta a fost indepartata o perioada indelungata ( poieni, goluri din fondul forestier ). Asemenea lucrari se executa pe terenuri din categoria A.

2. Refaceri - presupun instalarea vegetatiei forestiere pe cale artificiala pe terenuri ocupate in prezent de arborete cu productivitatea scazuta, avand stare nesatisfacatoare de vegetatie ca urmare a degradarii consistentei, corelata frecvent si cu regenerarea pe cale vegetativa in mod repetat. Asemenea arborete sunt constituite, de regula, din specii valoroase, potentialul lor biologic in ce priveste productia de biomasa fiind insa limitat de starea lor lanceda de vegetatie. Particularitatile acestor lucrari de impadurire constau in mentinerea compozitiei actuale, atunci cand se are in vedere constituirea noilor culturi si instalarea lor in conditii edafice ameliorate, prin adoptarea de tehnologii adecvate de pregatire anticipata a solului. Lucrarile de regenerare se executa pe terenuri incadrate in categoria B.

3. Substituiri - presupun reinstalarea vegetatiei forestiere pe terenuri ocupate de arborete cu valoare economica scazuta, avand origine naturala, alcatuite insa din specii cu potential biologic redus in ceea ce priveste productia de biomasa ( arborete derivate ) sau de origine artificiala, instalate in statiuni putin satisfacatoare cerintelor ecologice ale speciilor componente. Particularitatea esentiala a acestei categorii de lucrari de impaduriri consta in faptul ca prin interventie se schimba compozitia arboretelor existente, urmarindu - se, de regula, realizarea de culturi cu structuri compozitionale identice sau apropiate arboretelor apartinand tipurilor natural fundamentale de padure. Astfel de lucrari se aplica pe terenuri din categoria B.

4. Completari - sunt lucrari de impaduriri ce se executa in culturi tinere ( semintis - desis ), rezultate din regenerari partiale, naturale sau artificiale, vizand instalarea vegetatiei forestiere in golurile ramase in cuprinsul terenului de regenerat, pentru scurtarea perioadei de inchidere generalizata a masivului, prilej cu care se urmareste imbogatirea specifica a compozitiei viitoarelor culturi forestiere. Asemenea lucrari se executa pe terenuri incadrate in categoria C.

5. Ameliorari - sunt lucrari de impadurit cu caracter partial ce se executa pe terenuri ocupate cu arborete de regula tinere, aflate in fazele de dezvoltare nuielis - codrisor, cu consistenta subnormala, incapabile sa - si refaca natural consistenta optima, cu soluri intelenite sau pe cale de intelenire, cu stare de vegetatie mai mult sau mai putin satisfacatoare si cu tendinte de inrautatire a acesteia odata cu inaintarea lor in varsta. Pentru redresarea lor, in astfel de arborete se urmareste instalarea vegetatiei forestiere in golurile existente, folosind, pe cat posibil, specii locale valoroase.

Pe baza analizei conditiilor stationale si de vegetatie, prezentate in capitolelel 1 si 2, s - a stabilit natura lucrarilor de impaduriri pentru fiecare u.c.f., in stransa corelatie cu categoria de teren de impadurit in care se vor instala.

Solutiile tehnice adoptate pe u.c.f. - uri sunt prezentate sintetic in tabelul nr. 28 si sunt inregistrate si in fisele u.c.f. - urilor.

Tabelul nr. 28

MEMORIU JUSTIFICATIV

In adoptarea solutiilor tehnice de impadurire am procedat astfel :

- in cazul u.c.f. - urilor 57C, 61D, 65H si 67B, fiind vorba de terenuri goale, poieni din cadrul fondului forestier, am adoptat lucrarile de impaduriri propriu - zise, care se vor executa dupa o pregatire corespunzatoare a solului;

- in cazul u.c.f. - urilor, 49H, si 52A, am adoptat lucrari de refacere, deoarece in aceste u.c.f. - uri se afla arborete la varsta exploatabilitatii si care prezinta o uscare a accentuata ;

- in u.a. 51E si 61B s - au adoptat lucrari de ameliorare a consistentei si compozitiei in arborete de Frasin si , plop euroamerican.

- in u.a. 57B, fiind vorba de un plopis de 1 an cu consistenta 0,6 s - au adoptat lucrari de completare;

- in u.a. 67D avem de - a face cu un corcodus pur, tanar ( 5 ani ), cu goluri in arboret, v-om interveni cu o lucrare de completare.

3.2. ALEGEREA SPECIILOR PENTRU IMPADURIRE SI JUSTIFICAREA LOR SILVO - ECONOMICA

Pentru folosirea cat mai rationala a potentialului productiv al fondului forestier este necesar ca, pe fiecare suprafata destinata impaduririi sa se instaleze vegetatia lemnoasa cea mai corespunzatoare in raport cu factorii stationali locali si cu cerintele silvo - economice.

Astazi, cand padurea este obligata sa produca lemn cat mai mult si de cat mai buna calitate, silvicultura trebuie sa actioneze ca o veritabila latura a economiei nationale, renuntand la caracterul ei pur ecologic care, in general, face abstractie de cerintele economice. In acest sens, se cauta prin toate mijloacele - biologice si tehnice - sa se dea si acestei activitati un caracter economic mai pronuntat. O silvicultura orientata economic presupune, printre altele, refacerea compozitiei arboretelor pe baza cunoasterii detailate a conditiilor stationale si a ecologiei speciilor de valoare, reclamate de obiectivele urmarite.

Intrucat ansamblul conditiilor fizico - geografice si de vegetatie forestiera constituie un indicator pretios al caracteristicilor ecologice, la alegerea speciilor se va tine seama, in primul rand, de incadrarea terenurilor de impadurit in marile unitati de relief si etajele naturale de vegetatie.

Pentru nevoile practicii, in cadrul etajelor de vegetatie s - au diferentiat ansambluri de statiuni - vegetatie, reprezentand grupe de tipuri de statiuni si de paduri echivalente, denumite conventional " grupe ecologice ".

La constituirea grupelor ecologice s - au avut in vedere conditiile de sol, regim hidrologic, conditii caracterizate printr - un inalt grad de omogenitate, care sa permita aplicarea acelorasi masuri silvotehnice de impadurire.

Este necesar de retinut ca, in statiuni cu potential productiv ridicat, orice specie potrivita, daca este bine aleasa si condusa, poate asigura productii calitativ si cantitativ superioare. Dimpotriva, in statiuni forestiere de bonitate redusa, sunt mai putine speciile care pot vegeta satisfacator, fiind necesare, adeseori, interventii prealabile cu masuri de ameliorare prin fertilizarea solului pentru a inlesni alegerea unor specii mai valoroase. In caz contrar, prin alegerea speciilor, accentul va fi pus pe cantitatea productiei de lemn si nu pe calitatea ei.

Indiferent de statiunea in care se instaleaza cultura forestiera, este mai avantajos din punct de vedere silvicultural si economic daca, prin alegerea speciilor, se pot realiza arborete amestecate. In general, cu cat amestecul este mai complex, cu atat arboretul este mai valoros. In arborete amestecate se obtin, pe de o parte, productii de lemn intr - o sortimentatie bogata si variata, iar pe de alta parte, se asigura conditii optime de vegetatie. Datorita exigentelor diferite, speciile asociate in comunitatea de viata a culturii forestiere pot utiliza in mai mare masura spatiul de nutritie supra - si subteran, asigurand in acelasi timp protectia si ameliorarea necesara solului.

La alegerea speciilor ce vor fi instalate artificial s - au avut in vedere urmatoarele aspecte :

- promovarea cu precadere a speciilor locale de valoare economica ridicata si repede crescatoare, in statiunile de bonitate mijlocie si superioare;

- folosirea speciilor principale, in primul rand, in arealul natural de raspandire;

- evitarea introducerii unor specii mai delicate pe unele terenuri in care se semnaleaza existenta unor factori limitativi ( de exemplu : soluri neevoluate);

- introducerea speciilor secundare, in masura in care regenerarea lor naturala nu este asigurata si exista pericolul intelenirii solului;

- utilizarea in proportie mai mare a speciilor lemnoase arborescente producatoare de seminte sau fructe preferate de vanat, comestibile sau care pot furniza si alte materii prime valorificabile.

Indiferent de functia principala atribuita padurii ( de productie sau de protectie ), in alegerea speciilor, armonizarea cerintelor ecologice ale plantelor lemnoase cu conditiile stationale se poate asigura utilizand indicatiile oferite fie de tipul de padure, fie de tipul de statiune. In cazul speciilor autohtone, provenienta locala este intotdeauna preferata, deoarece vegeteaza in conditii optime si valorifica mai bine potentialul productiv al statiunii.

Tinand cont de toate aspectele mentionate anterior, pentru realizarea lucrarilor de impaduriri s - au ales urmatoarele specii :

stejarul pedunculat ( Quercus robur );

stejarul pufos ( Quercus pubescens );

stejarul brumariu ( Quercus pedunculiflora );

ciresul ( Prunus avium );

frasin (Fraxinus excelsior)

jugastrul ( Acer campestre );

salcamul ( Robinia pseudoacacia );

gladita ( Gleditsia triacanthos ).

corcodus (Prunus cerasifera)

plop (Populus x)

Stejarul pedunculat

Desi nu este o specie repede crescatoare, stejarul este important prin valoarea lemnului produs, iar in conditii favorabile de vegetatie asigura, totusi productii mari. Calitatea lemnului poate fi considerata exceptionala. Lemnul de stejar este rezistent si trainic, apt pentru multiple si variate utilizari superioare, cum ar fi furnire, placaje, parchete, mobila, doage, constructii civile si hidro tehnice. De retinut ca valoarea lemnului este cu atat mai mare, cu cat dimensiunile si respectiv varstele arborilor sunt mai mari.

Datorita gospodaririi nechibzuite din trecut, padurile de stejari au suferit cel mai mult. Lemnul de stejar fiind foarte cautat, iar padurile cu aceasta specie gasindu - se in locuri usor accesibile, au fost secatuite prin exploatari nerationale si numeroase delicte. Cu exceptia unor suprafete restranse, padurile de stejar au in prezent o productivitate mult sub nivelul potentialului productiv al statiunilor pe care le ocupa. De aceea sunt necesare interventii care sa modifice structura lor actuala, sporindu - le capacitatea de productie. In mod deosebit se impune introducerea si extinderea stejarului in tipurile de padure derivate din sleau de campie, stejarul fiind introdus in lunci, in locurile de unde a fost eliminat.

Indiferent de statiune, pentru realizarea si mentinerea conditiilor optime de vegetatie, se vor evita monoculturile de cvercinee. Alaturi de acestea se vor introduce specii principale de amestec si specii de ajutor.

Stejarii se inmultesc generativ plecand de la samanta, fructifica in masiv la 50 - 70 ani, iar periodicitatea fructificatiei este de 3 - 8 ani, in unele cazuri si mai mult. Puietii in pepiniera cresc normal la o desime de 20 - 25 exemplare la metrul liniar.

Stejarul poate fi instalat cu bune rezultate atat prin semanaturi directe cat si prin plantatii. Important este ca solul sa fie receptiv, bine afanat pe adancime cat mai mare. Mobilizarea adanca si afanarea solului se impune cu precadere in regiunile de campie mai secetoase. In terenuri descoperite din regiunile de campie o protectie laterala, cel putin a puietilor proveniti din semanaturi directe, este intotdeauna oportuna, adeseori recurgandu - la folosirea culturilor intercalate de porumb.

Stejarul pufos si stejarul brumariu

Aceste doua specii au fost alese a fi instalate desi nu au un nivel de productivitate si o calitate a lemnului la fel de mare ca a stejarului pedunculat, deoarece ele se potrivesc si se adapteaza cel mai bine conditiilor climatice specifice silvostepei.

Daca introducerea acestor stejari xerofiti in culturile forestiere se face cu atentie si respectand toate etapele de pregatire a terenului si a solului, daca aceste culturi sunt ingrijite corespunzator pana la varsta exploatabilitatii, se pot obtine rezultate satisfacatoare si chiar bune, atat din punct de vedere silvicultural cat si economic.

Stejarii pufosi si brumarii sunt preferati a fi introdusi in silvostepa deoarece sunt specii caracteristice tinuturilor cu multa caldura, rezistente la uscaciune.

Stejarul brumariu prefera solurile moderat pana la puternic decarbonate, formate pe nisipuri loessoide, loess, uscat - reavene, cum sunt cernoziomurile levigate. Evita solurile podzolice, lutoase si argiloase si nu suporta excesul de umiditate.

Stejarul pufos se poate instala si pe coaste pietroase sau nisipoase, pe cernoziomuri slab levigate, supuse insolatiei puternice si deficitului de umiditate accentuat.

Importanta celor doi stejari xerofiti este mai ales de ordin silvoprotectiv, reprezentand adeseori singura sau printre putinele solutii de instalare a vegetatiei in regiuni deficitare in precipitatii, in statiuni cu insolatie puternica, cum este si regiunea de silvostepa din care face parte UP V Munteni.

Ciresul

A fost ales deoarece produce un lemn de culoare rosie - bruna, stralucitoare, ce se poate lustrui frumos si valorifica superior la fabricarea mobilei, confectionarea instrumentelor muzicale si obiectelor de sculptura. Fructele sale comestibile sunt folositoare in industria alimentatiei, la prepararea dulceturilor si a compoturilor. Data fiind importanta sa forestiera si indeosebi valoarea ridicata a lemnului produs, se recomanda cultivarea ciresului ca specie principala de amestec.

Fructele de cires se recolteaza vara; dupa cules, ciresele se pun la macerat, apoi samburii se separa de partea carnoasa, prin frecare si spalare. In vederea semanarii lor in pepiniera, semintele se stratifica timp de 40 zile in nisip umed la temperaturi de 5 - 7 grade. Semintele se seamana toamna si primavara; puietii de cires cresc repede, ajungand apti de plantat la 1 - 2 ani.

Salcamul

Originar din America de Nord, este o specie repede crescatoare, foarte raspandit in fara arealului, datorita cresterii rapide inca din primii ani, plasticitatii ridicate si usurintei de cultura, cat si datorita calitatii superioare si lemnului produs.

Lemnul sau este dens, elastic si durabil, rivalizand cu cel de stejar. Are multiple utilizari gospodaresti si industriale, indeosebi ca stalpi de mina si telecomunicatii, araci, parchete si chiar mobila. Florile sale sunt melifere de prim rang.

Desi multa vreme a fost considerat specie rustica, in realitate este o specie pretentioasa fata de clima si sol. Daca uneori vegeteaza mai bine pe soluri sarace, acest fapt se datoreaza sistemului sau de inradacinare foarte dezvoltat si capabil sa exploreze un volum mare de sol.

Vegeteaza viguros si asigura productii importante cand este cultivat in regiuni cu multa caldura estivala si un sezon lung de vegetatie, in statiuni cu soluri usoare, nisipoase pana la lutoase, fara exces de apa. Foarte important pentru reusita culturilor de salcami este starea buna de afanare si aerisire a solului.

Plasticitatea salcamului, rapiditatea de crestere si calitatea lemnului il recomanda pentru folosirea sa in statiuni extreme sau alterate de factorul antropic. Se recomanda si pentru ameliorarea unor terenuri degradate prin eroziune si substituirea unor arborete slab productive.

Pentru instalarea culturilor de salcam se impune pregatirea terenului prin lucrarea solului pe toata suprafata. Aceasta pregatire este cu atat mai necesara, cu cat regiunea este mai secetoasa si mai expusa inierbarii.

3.3. ALCATUIREA COMPOZITIILOR DE REGENERARE SI STABILIREA COMPOZITIEI DE IMPADURIRE

Indiferent de modalitatea de instalare a tinerei generatii, pe cale naturala sau artificiala, pe fiecare teren de impadurire se urmareste intemeierea de asociatii forestiere cu o structura specifica,capabila sa valorifice cat mai complet potentialul productiv stational.

Compozitia de regenerare reprezinta cultura pe specii a noii asociatii forestiere, considerata optima in raport cu aptitudinile statiunii si cu functiile atribuite culturii. Se stabileste la nivelul fiecarei u.c.f., inainte de inlaturarea arboretelor existente, urmarindu - se obtinerea ei pe cale naturala, prin adoptarea si aplicarea unor tratamente adecvate particularitatilor ecologice ale speciilor care intra in compozitia arboretelor respective.

In cazul arboretelor degradate, cu consistenta redusa, cat si in cazul arboretelor derivate, compozitia de regenerare nu se poate realiza pe cale naturala, ci numai prin interventii artificiale cu lucrari de impaduriri. Interventia artificiala este unica modalitate de impadurire pentru terenurile lipsite de padure din fondul forestier precum si din afara fondului forestier. In asemenea situatii numai conventional se accepta notiunea de compozitie de regenerare, pentru a defini structura pe specii a culturilor forestiere ce vor fi instalate exclusiv pe cale artificiala.

Compozitia de impadurire nominalizeaza speciile si precizeaza ponderea lor de participare, in procente, in interventiile de instalare a culturilor forestiere.

In cazul in care interventia artificiala presupune parcurgerea integrala a terenului cu lucrari de impaduriri, formula de impadurire va fi identica cu compozitia de regenerare. Pentru stabilirea sortimentului de specii se identifica mai intai grupa ecologica in care se incadreaza fiecare u.c.f., care se va face in functie de tipul natural fundamental de padure, iar in masura in care acesta nu se gaseste, se va recurge la tipuri de statiuni.

Solutiile tehnice adoptate pentru stabilirea compozitiei de regenerare, respectiv de impadurire, sunt prezentate sintetic in tabelul nr. 29.

Tabelul nr. 29

MEMORIU JUSTIFICATIV

La adoptarea compozitiilor de regenerare am tinut cont, in primul rand, de grupa ecologica in care s - a incadrat fiecare u.c.f.. Apoi, analizand conditiile locale ale fiecarei suprafete, am stabilit numarul de specii din compozitia de regenerare si daca este sau nu nevoie de specii arbustive pentru protejarea solului. Am adoptat specii mai putine pentru suprafete mai mici si un sortiment mai bogat de specii pentru suprafete mai mari ( 57C, 67B, ). Tinand cont ca in proportie de peste 60 % au fost adoptate specii de cvercinee pentru realizarea lucrarilor de impadurire, in parcelele cu suprafete mai mari, care nu pot fi protejate in totalitate de arboretele vecine, se vor folosi specii ajutatoare de arbusti, cum ar fi: salba moale, scumpia, paducelul, etc. Arbustii contribuie la protejarea solului, evitarea inierbarii puternice si a intelenirii acestuia.

Inca un aspect care trebuie mentionat este acela ca, dat fiind faptul ca suprafetele de impadurit se parcurg integral cu lucrari de acest gen, compozitia de impadurire este aceeasi cu compozitia de regenerare.

3.4. METODE SI PROCEDEE DE IMPADURIRE

Tinand cont de particularitatile biologice ale speciilor din compozitia de impadurire, de conditiile fitoclimatice specifice zonei de silvostepa si de caracteristicile solului, in vederea realizarii lucrarilor de impaduriri s - a adoptat, ca metoda de impadurire pe toata suprafata UP V Munteni, plantarea in gropi normale.

Acest mod de impadurire este foarte des utilizat, foloseste puieti cu radacina nuda si are multe avantaje de ordin tehnic. In primul rand, saparea unor gropi, de forme si marimi considerabile, inlesneste asezarea radacinilor intr - o pozitie cat mai apropiata de cea normala si acoperirea cu pamant ales, oferind astfel puietilor cele mai favorabile conditii de prindere si crestere ulterioara. In al doilea rand, acest procedeu se poate aplica in cele mai variate conditii de teren. In gropi, puietii pot fi plantati in soluri nepregatite, compacte, degradate, inierbate sau expuse inierbarii. Trebuie mentionat ca se planteaza in gropi toate categoriile de puieti ( de talie mica sau mare ).

Materialul de impadurit este constituit din puieti de sortimentatie diferita, produsi in pepiniera. Puietii speciilor folosite trebuie sa aiba urmatoarele varste maxime si diametre minime la colet, in momentul cand sunt apti de plantat:

- stejar varsta = 2 ani, diametrul = 6 mm;

- salcam varsta = 2 ani diametrul = 6 mm;

-jugastru varsta = 2 ani diametrul = 7 mm;

Pentru puietii de talie mica, folositi la lucrarile de impadurire,se recurge la gropi de forma cubica, cu latura de 40 cm in soluri grele si mijlocii, respectiv 30 cm in soluri cu textura mai usoara.

In tabelul nr. 30 sunt prezentate solutiile tehnice de instalare a culturilor, adoptate pe u.c.f. - uri.

Tabelul nr. 30

3.5. SCHEME DE IMPADURIRE

Schema de impadurire trebuie sa rezolve trei aspecte : modul de asociere si amplasare a speciilor pe suprafata de impadurit, dispozitivul de instalare si desimea initiala a culturilor.

Modul de asociere a speciilor - trebuie rezolvata aceasta problema deoarece in UP V Munteni se instaleaza numai culturi amestecate. Acest aspect se solutioneaza luand in considerare rolul atribuit speciilor din compozitia de impadurire si tinand seama de insusirile biologice ale speciilor asociate, de variatia conditiilor microstationale si de aspectele economice.

Pentru evitarea efectului negativ al concurentei interspecifice, speciile principale se asociaza grupat. Speciile secundare si cele pentru amelorarea si protectia solului se asociaza intim cu speciile principale.

Asocierea speciilor principale se va realiza in biogrupe si in benzi. Marimea unei biogrupe sau latimea unei benzi, in care se instaleaza una sau alta din speciile principale de amestec se stabileste in functie de particularitatile lor bioecologice. Se vor realiza astfel asocieri in buchete - cu suprafete de 20 si 100 m² - si in benzi.

Asocierea in benzi alcatuite din randuri continue ale speciilor principale se adopta pe terenuri relativ plane si orizontale sau putin inclinate, cu variatii microstationale reduse, si datorita faptului ca ne aflam in zona de campie. In aceste cazuri, speciile secundare si arbustive se introduc in randuri singulare, flancand randurile sau benzile alcatuite din speciile principale.

Asocierea in buchete se adopta in conditii de relief cu denivelari si mai cu seama accidentat, cu variatii microstationale pronuntate. Acest mod de asociere ofera posibilitatea ca fiecare specie sa fie amplasata pe terenul de impadurit in microstatiunile cele mai prielnice particularitatilor ei ecologice, asigurandu - se astfel valorificarea superioara a potentialului productiv stational.

Dispozitivul de instalare - reda prin distante, locul de amplasare pe teren a materialului de impadurire, apartinand speciilor din compozitia adoptata.

Daca terenul de impadurit este lipsit de vegetatie lemnoasa si de obstacole ( cioate, etc. ) se vor adopta dispozitive regulate in forma de patrat, dar si de paralelogram, dat fiind faptul ca ne aflam in zona de silvostepa.

Dispozitivele regulate s - au adoptat in scopul evitarii declansarii fenomenului de eroziune accelerata a solului.

Desimea de instalare a culturilor - se exprima prin numarul de puieti la unitatea de suprafata. In cazul de fata se realizeaza prin respectarea in executarea lucrarilor a dispozitivului de instalare adoptat.

Solutiile, pe u.c.f. - uri, cu elementele necesare intocmirii schemelor de impadurire, sunt prezentate sintetic in tabelul nr. 31.

Tabelul nr. 31

MEMORIU JUSTIFICATIV

Avand in vedere ca ne situam in zona de silvostepa, am adoptat asocierea in benzi in cazul u.c.f. - urilor cu terenuri plane si fara inclinari sau cu inclinari sub 10^o.

Am ales aceste modalitati de asociere a speciilor pentru a asigura o valorificare cat mai mare a potentialului productiv stational.

3.6. PREGATIREA TERENULUI SI A SOLULUI

Lucrarile de pregatire a terenului urmaresc sa asigure culturilor forestiere, inca de la infiintare, conditii de vegetatie cat mai bune. Cunoscand faptul ca vegetatia forestiera, pe orice teren de impadurit, este fundamental conditionata de factorul edafic, accentul urmeaza sa fie pus in mod prioritar pe lucrarile de pregatire a solului si a terenului - inlaturarea cioatelor si a resturilor de exploatare, stabilizarea terenurilor expuse alunecarii, etc.

Lucrarea de pregatire a solului adoptata pentru situatia de fata se executa pe toata suprafata.

Lucrarea solului pe toata suprafata, in vederea instalarii culturilor forestiere, este folosita deoarece terenul este intelenit si se asigura, astfel, desfundarea mecanizata, prin aratura. Lucrarea solului prin desfundare pe toata suprafata mareste capacitatea de infiltrare si inmagazinare a apei, asigura aeratia in adancime si intensifica activitatea microorganismelor. Ingroparea adanca, prin desfundare, a stratului de la suprafata, duce la curatirea solului de buruieni.

Atunci cand trebuie sa se asigure permanenta padurii sau introducerea unor specii care necesita obligatoriu protectie in primii ani de la instalare - cazul concret al cvercineelor - instalarea acestora pe intreaga suprafata sau in ochiuri se face sub adapostul arboretului existent, care are o consistenta redusa sau a carui consistenta se va diminua la 0,4 - 0,5 prin extragerea unor arbori din suprafata planificata pentru impadurire.

In masura in care se recurge la infiintarea noilor culturi sub adapost, taierea definitiva, de punere in lumina a culturilor se aplica diferentiat, in functie de particularitatile biologice ale speciilor adoptate.

Solutiile tehnice de pregatire a terenului si a solului sunt redate sintetic in tabelul nr. 32.

Tabelul nr. 32

MEMORIU JUSTIFICATIV

Date fiind conditiile climato - edafice de silvostepa, s - a adoptat lucrarea terenului si a solului pe intreaga suprafata, pentru a mari capacitatea de infiltrare si inmagazinare a apei si pentru a asigura o buna aeratie in adancime. Exceptie fac u.c.f. - urile 57C, 61D, 65H si 67B care nu necesita lucrari de pregatire a terenului deoarece pe aceste terenuri nu exista vegetatie forestiera ( poieni ).

3.7. MATERIALUL DE IMPADURIRE

Reusita lucrarilor de impadurire este conditionata in mare masura de calitatea materialului de impadurire. Stiut fiind faptul ca pentru realizarea lucrarilor de impadurire se vor folosi numai puieti, se va urmari respectarea STAS 1347 - 1989.

Recoltarea materialului de plantat cuprinde ansamblul operatiunilor tehnice cu care se incheie procesul tehnologic al productiei puietilor in pepiniera. La recoltare, puietii se scot cu intregul sistem de radacini din solul in care au crescut, iar in continuare sunt supusi operatiilor succesive de inventariere prin numarare - sortare, de pastrare, ambalare si transport. Recoltarea se executa atunci cand puietii dintr - un lot de cultura devin apti de plantat, capabili sa se prinda si sa se adapteze la noile conditii de viata oferite.

Din campul de cultura al pepinierei, puietii se scot primavara sau toamna, cand se gasesc in repaus vegetativ si suporta mai usor toate operatiile legate de aceasta lucrare. Date fiind avantajele multiple ale plantatiilor de primavara se intelege ca si scosul puietilor in acest anotimp este preferat.

Toamna, scoaterea puietilor poate incepe atunci cand temperaturile medii diurne coboara la valori care determina starea de repaus a tulpinii, pusa in evidenta, la foioase, prin caderea frunzelor.

Primavara, puietii se scot inainte de intrarea in vegetatie, indata ce solul este suficient de zvantat pentru a permite executarea acestei operatii.

La scosul puietilor de talie mica, radacinile se extrag in intregime din pamant, cu cea mai mare atentie pentru a evita orice vatamare mecanica. Este bine daca scosul puietilor se executa dupa o ploaie sau dupa udare artificiala.

Dupa scos, puietii sunt grupati pe categorii de calitate dupa dimensiuni, varsta si aspect general. La puietii de talie mica, caracteristicile dimensionale care se iau inconsiderare la scoatere sunt diametrul la colet, lungimea tulpinii si a radacinii. Alte conditii tehnice de calitate sunt : radacina trebuie sa fie bine dezvoltata, stufoasa, cu lungimea minima de 15 - 20 cm; tulpina sa fie lignificata, dreapta, mugurii normal dezvoltati, sanatosi, neporniti.

Pastrarea puietilor se face in conditii ferite de uscaciune, exces de umiditate, temperaturi ridicate sau ger. Aceste conditii se pot asigura la sant sau in depozite special pregatite. In situatia de fata se va adopta pastrarea la sant, datorita accesibilitatii ei si a rezultatelor destul de bune pe care le ofera.

Puietii se tarnsporta de la pepiniera la santierele de impadurire cu foarte multa grija, pentru a evita deprecierea lor prin vatamere mecanica sau fiziologica. In timpul transportului puietii pot suferi in primul rand de uscaciune, asfixiere sau incingere, iar pe vreme friguroasa de inghet; deshidratarea constituie totusi pericolul cel mai de temut. De aceea radacinile, fiind cele mai sesibile si mai expuse, se impacheteaza in muschi sau paie in stare umeda. Este bine ca transportul sa se faca pe vreme noroasa sau in timpul noptii.

Necesrul de material de impadurire este prezentat sintetic in tabelul nr. 33.

Tabelul nr. 33

In concluzie, necesarul de puieti pe specii este:

- stejar brumariu = 15900 puieti;

- stejar pedunculat = 5100 puieti;

- cires = 2850 puieti;

- jugastru = 1700 puieti;

- salcam = 69400 puieti;

- gladita = 2000 puieti;

- arbusti = 950puieti.

-plop euro-american = 11500 puieti;

-frasin =1000 puieti

-corcodus =3000 puieti

3.8. EPOCA DE INSTALARE A CULTURILOR SI TEHNICA DE EXECUTIE

Plantarea puietilor cu radacini neprotejate poate fi facuta numai in timpul repausului vegetativ, toamna dupa caderea frunzelor sau primavara pana la desfacerea mugurilor, evitand perioada de iarna, cand solul este inghetat sau acoperit de zapada.

Plantarea de toamna este bine sa fie executata cat mai devreme posibil, indata dupa intrarea puietilor in repaus vegetativ. In timpul perioadei lungi care separa plantarea facuta toamna de pornirea vegetatiei, precipitatiile taseaza solul, desavarsind contactul strans intre pamant si radacini, asigurand astfel puietilor cele mai bune conditii de prindere si crestere. Totusi, plantatiile executate toamna au dezavantajul ca peste iarna, din cauza posibilelor alternante dintre inghet si dezghet, puietii sunt usor desosati. Pe solurile cu textura usoara si bine afanate, desosarea poate ajunge pana la expulzarea puietului. In cazul de fata, fiind vorba de silvostepa, partile aeriene ale puietilor transpira intens sub actiunea vantului si a razelor solare, in timp ce solul inghetat impiedica absorbtia apei de catre radacini, producand o puternica seceta fiziologica, deosebit de periculoasa in viata plantelor.

Plantatiile de primavara prezinta mai multe avantaje, cu conditia sa fie executate din timp. Plantatiile trebuie sa inceapa imediat dupa topirea zapezii si zvantarea solului - in mustul zapezii. Umiditatea din sol, rezultata din topirea lenta a zapezii faciliteaza contactul strans intre pamant si radacini, asigurand consolidarea puietului si intrarea lui curand intr - o activitate fiziologica normala.

Instalarea puietilor se face prin plantarea lor in gropi. Gropile de plantat, prin sapare, pot capata o forma prismatica sau cilindrica; dimensiunile lor se stabilesc in functie de marimea si forma radacinilor, talia puietilor, natura terenului si a solului. Important este ca volumul gropilor sa permita asezarea radacinilor intr - o pozitie cat mai normala. Deschiderea gropilor trebuie sa inlesneasca pozitionarea nefortata a radacinilor, fara indoirea lor.

Pentru puietii de talie mica se recurge la gropi de forma cubica, cu latura de 40 cm in soluri grele si mijlocii, respectiv de 30 cm in soluri cu textura mai usoara.

Indiferent de locul unde se executa plantarea si se sapa gropile, se cauta ca pamantul bogat in humus si structurat, din straturile de la suprafata solului sa fie asezat separat pentru a servi la acoperirea radacinilor. Acest lucru este posibil cand gropile sunt executate manual.

La saparea manuala a gropilor se foloseste cazmaua, sapa forestiera sau tarnacopul. In conditii grele de teren, formatia de lucru este alcatuita din doi sapatori si un plantator. Operatiunea se executa greu si este costisitoare - intr - o zi de lucru revin unui muncitor, in medie, 150 puieti plantati. In cazul unor soluri profunde se pot folosi cu succes burghiurile de sapat gropi. Acestea pot fi actionate manual sau mecanic. Un interes deosebit prezinta motoburghiile, cu ajutorul carora se sapa intr - o ora 50 - 120 gropi de forma cilindrica, cu diametre de 40 - 120 cm si adancimea dupa nevoie.

Dupa saparea manuala sau mecanizata a gropilor se procedeaza la plantarea propriu - zisa a puietilor. La plantare, puietul se incorporeaza in sol pana la 2 - 3 cm deasupra coletului,astfel incat, prin tasarea ulterioara a pamantului, radacinile sa nu ramana descoperite.

CAP. IV URMARIREA SI INGRIJIREA CULTURILOR

4.1. URMARIREA SI CONTROLUL LUCRARILOR DE IMPADURIRE

Actiunea de instalare pe cale artificiala a culturilor forestiere se poate considera incheiata in momentul cand aceasta realizeaza inchiderea masivului. De la instalarea ei si pana la realizarea starii de masiv, o cultura forestiera trece succesiv prin doua faze principale de viata, si anume faza de adaptare si faza de crestere individuala a puietilor.

Pentru plantatii, faza de adaptare reprezinta perioada in care radacinile puietilor s - au regenerat si consolidat suficient in sol, devenind capabile sa asigure procesul normal de nutritie si sa declanseze cresterea in noile conditii de viata. Durata fazei de adaptare este de 1 - 2 luni. Numai dupa trecerea fazei de adaptare se pot face aprecieri asupra gradului de prindere a puietilor.

Faza de crestere individuala a puietilor incepe dupa adaptarea acestora si continua pana la consolidarea starii de masiv. In aceasta faza, influenta reciproca intre puieti este atat de putin resimtita incat se poate afirma ca fiecare puiet traieste izolat. Prin urmare, caracteristica in aceasta faza este cresterea si lupta individuala a puietilor cu conditiile nefavorabile ale mediului inconjurator.

Imediat dupa ce o cultura forestiera a fost instalata se procedeaza la receptia tehnico - financiara a lucrarilor executate. Receptia se executa de catre o comisie special alcatuita, care verifica concordanta intre documentatia tehnica si realitatea din teren privind urmatoarele aspecte mai importante: natura si volumul lucrarilor executate, compozitia si schema de impadurire, calitatea executiei lucrarilor de instalare. Verificarea se finalizeaza printr - un proces verbal in care se consemneaza realitatea din teren in raport cu documentatia tehnica din proiect. In baza procesului verbal, u.c.f. - ul se inscrie in " Registrul de impaduriri " si se intocmesc documentele contabile pentru achitarea manoperei. Receptia nu ofera posibilitatea aprecierii gradului de reusita a culturilor.

Primul control de calitate se face toamna, in lunile septembrie - octombrie si vizeaza toate culturile, pana la constituirea starii de masiv.

Se considera pierderi normale, pierderile de puieti care nu depasesc 25 - 30 % in primul an; incepand cu al doilea an se mai admit ca perderi normale de puieti un procent suplimentar de 2 % anual, cu conditia ca procentul cumulat al acestor pierderi pana la reusita definitiva sa nu depaseasca 10 %/

Ultimul control al impaduririi coincide cu anul in care se constata realizarea reusitei definitive de catre cultura analizata. Cu acest prilej, comisia special alcatuita face receptia definitiva si de punere in functiune a impaduririlor. In baza actului de receptie intocmit, se procedeaza la incadrarea u.c.f. - ului in evidenta fondului forestier de productie.

Controlul de calitate presupune delimitarea unor suprafete de control care trebuie sa aiba in mod obligatoriu forma geometrica regulata ( cerc sau patrat ) cu aria de 100, 200, 300 sau 400 mp. Aria cumulata a suprafetelor de control trebuie sa reprezinte minim 4 % din suprafata totala a terenului de impadurit. In cuprinsul acestor suprafete se inventariaza si examineaza calitatea fiecarui puiet. Puietii se clasifica dupa starea lor, in urmatoarele trei categorii:

normal dezvoltati - puieti sanatosi si cu cresteri active;

slab dezvoltati - puieti de o conformatie anormala si cei cu vatamari mecanice si fiziologice evidente;

compromisi - puieti complet uscati.

Aplicarea sistematica si eficienta a lucrarilor de ingrijire este necesara in toata perioada premergatoare inchiderii masivului, dar mai ales in faza de adaptare, cand puietii sunt sensibili la actiunea factorilor nefavorabili ai mediului inconjurator. O atentie deosebita trebuie acordata lucrarilor de intretinere a solului.

De la instalare si pana la reusita definitiva, culturile forestiere sunt tinute sub observatie, urmarindu - se atent evolutia lor, cu scopul de a stabili si aplica oportun masurile necesare de ingrijire.

De aceea, urmarirea culturilor forestiere tinere se face sistematic prin controlul anual, executat dupa regulile tehnice.

4.2. STABILIREA RETELEI DE PUNCTE PENTRU AMPLASAREA SI MATERIALIZAREA PE TEREN A SUPRAFETELOR DE CONTROL

Pentru controlul suprafetelor de culturi forestiere recent instalate se vor folosi suprafete de control de 400 mp, iar in cazul u.c.f. - urilor mai mici se vor instala suprafete de proba cu aria de 200, respectiv 300 mp. Aceste optiuni au fost alese pentru a respecta procentul minim de 4 % a suprafetelor de proba din suprafata totala a u.c.f. - ului.

Pentru asigurarea materializarii uniforme a suprafetelor de control se va proceda la configurarea unei retele de drepte paralele, care se intersecteaza cu alte drepte paralel sub un unghi oarecare. Marcarea retelei de puncte pe teren se face in raport cu prima suprafata de control, care se amplaseaza intr - un colt al terenului impadurit, la o distanta de 25 m pe 50 m, in cazul suprafetelor de control cu aria de 200 mp. Suprafetele de control se mentin pana la realizarea reusitei definitive, motiv din care materializarea lor se face prin borne amplasate in centrul cercului suprafetei de control.

Bornele se confectioneaza din lemn si trebuie sa aiba diametrul de 8 - 10 cm si lungimea de minim 1,5 m, din care se ingroapa in pamant cel putin 60 cm. la partea superioara se fasoneaza pe o portiune unde se inscrie numarul de ordine al suprafetei de control respective.

Respectand aceasta metodologie, se asigura precizia in determinarea procentului de mentinere, respectiv de pierdere a puietilor, in functie de care se pot stabili corect indiciile de reusita si, in final, calificativul corespunzator gradului de reusita a impaduririi executate.

Elementele necesare pentru intocmirea graficului cu dispozitia pe teren a suprafetelor de control pentru u.c.f. - urile incluse in planul de regenerare artificiala sunt prezentate sintetic in tabelul nr. 34.

Tabelul nr. 34

4.3. NATURA, SCOPUL SI TEHNICA DE APLICARE A LUCRARILOR DE INGRIJIRE

De la instalare pana la realizarea reusitei definitive, culturile forestiere traverseaza cea mai critica perioada din existenta lor. In consecinta, culturile instalate sunt parcurse in aceasta perioada de o serie de lucrari de ingrijire, avand drept scop asigurarea in permanenta a unor conditii cat mai favorabile de vegetatie, de crestere si dezvoltare a puietilor, astfel incat culturile sa ajunga cat mai repede la realizarea inchiderii masivului, odata cu respectarea compozitiei de regenerare adoptata.

Se vor aplica urmatoarele lucrari de ingrijire a culturilor:

1. Receparea puietilor consta in retezarea tulpinii puietilor de la nivelul solului, primavara, inainte de intarea in vegetatie. Scopul receparii este de a atenua dezechilibrul fiziologic al puietilor provocat de transportare si de refacerea mai rapida a sistemului lor radicelar, asigurandu - se astfel cresterea procentului de prindere.

2. Revizuirea culturilor urmareste depistarea si remedierea unor defectiuni ce pot surveni peste iarna. Lucrarea se executa primavara, dupa ce culturile au parcurs cel putin un sezon rece.

3. Mobilizarea solului se asigura prin lucrarea solului, manual sau/si mecanizat. Prin aplicarea acestei operatii se asigura realizarea simultana atat a combaterii buruienilor cat si a afanarii solului.

4. Descoplesirile constau in inlaturarea vegetatiei ierbacee si/sau lemnoase care impiedica dezvoltarea normala a speciilor din compozitia de impadurire. Avantajul inchiderii mai din timp a masivului, soldata cu reducerea volumului lucrarilor de ingrijire, nu poate compensa pierderile in acumularile de biomasa pe care le - ar inregistra cultura de - a lungul existentei sale, pierderi datorate nerealizarii compozitiei de regenerare. Prin urmare, fara combaterea sistematica a vegetatiei lemnoase nedorite exista riscul ca, in perspectiva, sa se ajunga tot la un arboret derivat, aproape identic sub raportul principalelor elemente structurale si de productie cu arboretul supus operatiei de substituire.

CAP. V.REGULI GENERALE DE PROTECTIA MUNCII PENTRU LUCRARI DE IMPADURIRI SI INTRETINEREA PLANTATIILOR IN CADRUL SANTIERELOR DE IMPADURIRI

Incadrarea si repartizarea angajatilor pe locuri de munca

- Incadrarea si repartizarea salariatilor la locul de munca se vor efectua in conformitate cu prevederile corespunzatoare din " Normele generale de protectia

muncii ".

- Lucrarile specifice cu masini, utilaje, trebuie efectuate numai de personae calificate, care cunosc modul de functionare a acestora si care au fost instruite pe linie de protectia muncii.

- Este interzisa incredintarea mijlocului de de transport persoanelor straine, chiar daca sunt autorizate pentru conducerea acestuia.

- La efectuarea operatiilor de manipulare si transport prin purtare a maselor se vor repartiza numai salariati care corespund din punct de vedere fizic. Se interzice manipularea frecventa si prelungita a sarcinilor fara efectuarea unor controale medicale periodice.

- Este interzisa folosirea persoanelor sub varsta de 16 ani la efectuarea operatiilor de incarcare si transport.

- Inceperea sau continuarea lucrului se va face numai cu conditia ca angajatul sa fie apt medical si sa nu fie sub influenta bauturilor alcoolice.

- Inceperea lucrului va avea loc numai dupa efectuarea instructajului la locul de munca.

- Nu se va permite desfasurarea oricarei sarcini de munca de catre salariatii care se afla sub influenta bauturilor alcoolice, a stresului sau a caror stare fizica si psiho - fiziologica este necorespunzatoare.

Instruirea salariatilor

- Organizarea si desfasurarea activitatilor de instruire in domeniul protectiei muncii a salariatilor participanti la activitatile de impaduriri si intretinerea plantatiilor se vor efectua in conformitate cu prevederile NGPM; instuctajul introductiv general va fi facut de responsabilul cu protectia muncii iar instructajul la locul de munca, periodic si la reluarea activitatii va fi facut de seful de santier.

- Instruirea privind cunoasterea conditiilor tehnico - organizatorice specifice locului de munca, cum ar fi : procesul tehnologic de impaduriri si intretinerea plantatiilor, conditii de cazare, aprovizionarea cu apa potabila, alimente, carburanti si lubrifianti, programul de lucru si disciplina din santier, locuri dificile de lucru, zone periculoase, trasee si cai de de manipulare a puietilor si a altor materiale necesare, poteci, carari de acces si reguli de circulatie in santier, masuri de prim ajutor in caz de accidente, comunicari telefonice in situatii deosebite, etc.

- Informarea si avertizarea asupra pericolelor potentiale existente in cadrul santierului : rape, locuri cu pericol de alunecare, animale salbatice, precum si asupra mijloacelor de semnalizare de securitate utilizate; la executarea lucrarilor pe pante accentuate se va dispune amplasarea lucrarilor numai pe curba de nivel.

- Lucratorii vor fi instruiti cu privire la utilizarea echipamentelor tehnice, inclusiv asupra utilizarii uneltelor cu muchii taietoare in timpul lucrului.

- Se interzice efectuarea de activitati si lucrari in padure pe timp de ploaie puternica, furtuna, polei sau in conditii de vizibilitate redusa.

- Uneltele manuale specifice ( cazmale, sape, lopeti, tarnacoape, topoare, foarfece, cosore, etc. ) trebuie sa fie bine ascutite, fara defecte.

- Cozile si manerele din lemn ale uneltelor manuale trebuie sa fie netede si montate rigid in locasurile de prindere; ele vor avea lungimi potrivite taliei persoanelor.

- In timpul lucrului se va pastra o distanta de minimum 2 m intre lucratori, pentru prevenirea accidentelor.

- Se vor respecta prevederile Normelor generale de prevenire si stingere a incendiilor.

- In timpul lucrului este interzis schimbarea locului de munca, servirea mesei, odihna si fumatul in alte locuri decat cele destinate acestor scopuri, accesul sau stationarea persoanelor fara atributii de serviciu pe santier.

- Pe santierele situate pe pante mai mari de 15^o, lucrarile de plantare se vor incepe din partea superioara spre partea inferioara a versantului, iar lucratorii vor lucra pe aceeasi curba de nivel; in timpul executarii lucrarilor se interzice orice activitate la baza versantului sau in amonte.

- Inainte de inceperea lucrarilor pe terenuri degradate cu pericol de surpare se vor asigura urmatoarele masuri : desprinderea de bucati din peretii straturilor care sunt pe punctual de a se prabusi, fixarea malurilor care prezinta pericol de surpare, consolidarea malurilor unde sunt constatate crapaturi si alunecari de straturi ca urmare a precipitatiilor.

- Se interzice lucrul pe timp de noapte ( indiferent de conditii ) in santiere precum si la cercetarea situatiei create in urma calamitatilor.

- Se interzice amplasarea baracamentelor si parcarea utilajelor in zonele expuse alunecarii, surparii, inundarii sau dislocarii neprevazute a pamantului ori stancilor, lasarea utilajelor sau a mijloacelor de transport in pozitii care nu asigura stabilitatea acestora sau in locuri expuse pericolelor.

- In activitatea din santier se vor respecta urmatoarele prevederi :

- stabilirea ordinii de desfasurare a lucrarilor de impaduriri si intretinerea plantatiilor;

- stabilirea si delimitarea locurilor periculoase sau dificile ( pante abrupte, in aval de acces ), marcarea lor prin montarea de panouri de interzicere sau avertizare, precizarea metodelor si a tehnicilor de lucru;

- se vor prevedea cai de acces fara pericol de de accidentare, degajate de arbori putregaiosi, aninati si iescari; pentru deplasarea lucratorilor, transportul puietilor si a alimentelor, in zonele periculoase trebuie construite podete prevazute cu balustrade.

FISA UNITATII DE CULTURA FORESTIERA

1. UP V 2. u.a. 51E 3. Suprafata u.c.f. 0.6 ha 4.Reg geografica: Lunca inalta

5. Grupa functionala 2 - 1 B

I. CARACTERISTICI FIZICO - GEOGRAFICI

Forma de relief plan

Altitudine 45 m Inclinare - Exp -

Litiera; intrerupta-subtire

II TIPUL SI SUBTIPUL GENETIC DE SOL: coluvisol tipic

Tip humus: neevoluat Profunzime: 30 cm Textura: nediferentiata

Structura - Cant de schelet: - Compactitate -

Volum edafic: mijlociu - mic Eroziune: da-sol neevoluat Umiditate: reavan, uscat - reavan Reactie: slab acid - slab alcalin Factori limitativi: continut de humus, troficitate, umiditate

III. STATIUNEA

Tip de statiune: 9643

Tip de padure: 8512

IV. STRUCTURA ARBORETULUI EXISTENT

Compozitia:10PLZ Consistenta: 0.6 Varsta: 13 Cl prod: 2

Productia: - Cresterea curenta si medie(Cc, Cm) -

Vestigii/sp valoroase: Cherestea Semintis utilizabil: -

V. TIPUL NATURAL FUNDAMENTAL DE PADURE

Cod si denumire: 8512,Sleau de silvostepa din zona de deal(m)

VI. FUNDAMENTAREA TEHNIOLOGIILOR DE IMPADURIRE

Categoria de teren de impadurit: B3

Categoria (natura) lucrarilor de regenerare: Ameliorari

Grupa ecologica:

Compozitia tel: 10PLZ

Compozitia ( formula de impadurire): 10PLZ

VII. TEHNOLOGII DE INSTALARE A CULTURILOR

Pregatirea terenului: 4.2 Pregatirea solului: mobilizare pe toata suprafata

Metoda de regenerare: 2111 - plantare in gropi normale

Schema de regenerare (asociere, specii, dispozitive): benzi, 2,0 x 1,0 m

Desime initiala (nr puieti, kg. seminte/ha): 5000 puieti

VII. TEHNOLOGII DE INGRIJIRE A CULTURILOR

Recepari Revizuiri Mobilizari

Descoplesiri Degajari

FISA UNITATII DE CULTURA FORESTIERA

1. UP V 2. u.a. 61B 3. Suprafata u.c.f. 0.4 ha 4.Reg geografica: campie

5. Grupa functionala 2 - 1 B

I. CARACTERISTICI FIZICO - GEOGRAFICI

Forma de relief: Lunca inalta

Altitudine 45 m Inclinare: - Exp: -

Roca de baza si depozit de cuvertura:argila iluviala

Climatul (zonal si local) Bsax - silvostepa intrazonala; local:umiditate estivala ridicata, lipsa de apa in orizontul superior

II TIPUL SI SUBTIPUL GENETIC DE SOL: cernoziom argilo-iluvial

Tip humus: mull calcic Profunzime: 120 cm Textura: -

Structura: glomerulara Cant de schelet: - Compactitate: friabil

Volum edafic: mare Eroziune: - Umiditate: uscat, reavan-uscat

Reactie: slab acid - slab alcalin Factori limitativi: deficit de precipitatii

III. STATIUNEA

Tip de statiune (cod si denumire): 9644 - silvostepa cernoziom argilo-iluvial, cu stejarete de sleauri si sleauri de silvostepa, edafic mare.

Formula stationala: Ss , FR, Pm. TIV. HI. Ue

IV. STRUCTURA ARBORETULUI EXISTENT

Compozitia:10FR Consistenta: 0.6 Varsta: 7ani Cl prod: III

Productia: 4 mc/ha Cresterea curenta si medie(Cc, Cm): -

Vestigii/sp valoroase: - Semintis utilizabil: -

Tipul de flora indicatoare: -

V. TIPUL NATURAL FUNDAMENTAL DE PADURE

Cod si denumire: 6162; Stejarete de depresiune din silvostepa(m)

VI. FUNDAMENTAREA TEHNIOLOGIILOR DE IMPADURIRE

Categoria de teren de impadurit: B3

Categoria (natura) lucrarilor de regenerare: ameliorari

Grupa ecologica: -

Compozitia tel: 10FR

Compozitia ( formula de impadurire): 10FR

VII. TEHNOLOGII DE INSTALARE A CULTURILOR

Pregatirea terenului: 4.2. Pregatirea solului: mobilizare pe toata suprafata

Metoda de regenerare: 2111 - plantare in gropi normale

Schema de regenerare (asociere, specii, dispozitive): benzi, 2.0 x 1.0 m

Desime initiala (nr puieti, kg. seminte/ha): 5000 puieti

VII. TEHNOLOGII DE INGRIJIRE A CULTURILOR

Recepari Revizuiri Mobilizari

Descoplesiri Degajari

FISA UNITATII DE CULTURA FORESTIERA

1. UP V 2. u.a. 57B 3. Suprafata u.c.f. 5.1 ha 4.Reg geografica: campie

5. Grupa functionala 2 - 1 B

I. CARACTERISTICI FIZICO - GEOGRAFICI

Forma de relief : Lunca inalta

Altitudine : 45 m Inclinare : - Exp : -

Roca de baza si depozit de cuvertura : loess, deluvii

Climatul (zonal si local) : Bsax - silvostepa; local : deficit de apa in estival

II TIPUL SI SUBTIPUL GENETIC DE SOL: cernoziom cambic tipic

Tip humus: mull calcic Profunzime: 120 cm Textura: -

Structura : glomerulara Cant de schelet: - Compactitate friabil - dur

Volum edafic: mare Eroziune: - Umiditate: uscat - reavan - uscat

Reactie: slab acid - slab alcalin Factori limitativi: deficitul de precipitatii

III. STATIUNEA

Tip de statiune (cod si denumire): 9644 - silvostepa cernoziom argilo-iluvial cu stejarete si sleauri de silvostepa, edafic mare.

Formula stationala: Ss, St b, PLZ, Pm, TV, HI, Ue

IV. STRUCTURA ARBORETULUI EXISTENT

Compozitia: 10PLZ Consistenta: 0.6 Varsta: 1 ani Cl prod: III

Productia: - mc/ha Cresterea curenta si medie(Cc, Cm) : -

Vestigii/sp valoroase: - Semintis utilizabil: -

V. TIPUL NATURAL FUNDAMENTAL DE PADURE

Cod si denumire: 6162; Stejarete de depresiune din silvostepa(m)

VI. FUNDAMENTAREA TEHNIOLOGIILOR DE IMPADURIRE

Categoria de teren de impadurit: C3

Categoria (natura) lucrarilor de regenerare: completari

Grupa ecologica:

Compozitia tel: 10PLZ

Compozitia ( formula de impadurire): 10PLZ

VII. TEHNOLOGII DE INSTALARE A CULTURILOR

Pregatirea terenului: 4.2 Pregatirea solului: mobilizare pe toata suprafata

Metoda de regenerare: 2111 - plantare in gropi normale

Schema de regenerare (asociere, specii, dispozitive): randuri grupate, 2.0 x 1,0 m

Desime initiala (nr puieti, kg. seminte/ha): 5000 puieti

VII. TEHNOLOGII DE INGRIJIRE A CULTURILOR

Recepari Revizuiri Mobilizari

Descoplesiri

FISA UNITATII DE CULTURA FORESTIERA

1. UP V 2. u.a. 49H 3. Suprafata u.c.f. 1.4 ha 4.Reg geografica: campie

5. Grupa functionala 2 - 1 B

I. CARACTERISTICI FIZICO - GEOGRAFICI

Forma de relief : Campie plana

Altitudine 45 m Inclinare - Exp -

Roca de baza si depozit de cuvertura : loess si depozite loessoide;

Climatul (zonal si local) : Bsax - climat de silvostepa; local : deficit de apa vara

II TIPUL SI SUBTIPUL GENETIC DE SOL: cernoziom cambic tipic

Tip humus: mull Profunzime: 120 cm Textura: nediferentiata

Structura : glomerulara Cant de schelet: - Compactitate : friabil - dur

Volum edafic: mare Eroziune: - Umiditate: uscat - reavan - uscat

Reactie: slab acid - slab alcalin Factori limitativi: deficitul de apa, in special vara

III. STATIUNEA

Tip de statiune (cod si denumire): 9320 - silvostepa mijlocie de stejarete xerofite de Stb , Ps, cernoziom puternic levigat pe materiale loess.

Formula stationala: Ss, Stb, Ps, TV, HII, Ue 1 - 0

IV. STRUCTURA ARBORETULUI EXISTENT

Compozitia:10SC Consistenta: 0.4 Varsta: 30 ani Cl prod: V

Productia: 30 mc/ha Cresterea curenta si medie(Cc, Cm) -

Vestigii/sp valoroase: - Semintis utilizabil: -

Tipul de flora indicatoare : -

V. TIPUL NATURAL FUNDAMENTAL DE PADURE

Cod si denumire: 8512 - sleau de silvostepa din regiunea de deal (m)

VI. FUNDAMENTAREA TEHNIOLOGIILOR DE IMPADURIRE

Categoria de teren de impadurit: B1

Categoria (natura) lucrarilor de regenerare:Refaceri

Grupa ecologica:

Compozitia tel: 10SC

Compozitia ( formula de impadurire): 10SC

VII. TEHNOLOGII DE INSTALARE A CULTURILOR

Pregatirea terenului: 4.2 Pregatirea solului: mobilizare pe toata suprafata

Metoda de regenerare: 2111 - plantare in gropi normale

Schema de regenerare (asociere, specii, dispozitive): benzi, 20 x 1.0 m

Desime initiala (nr puieti, kg. seminte/ha): 5000 puieti

VII. TEHNOLOGII DE INGRIJIRE A CULTURILOR

Revizuiri Mobilizari

Descoplesiri

FISA UNITATII DE CULTURA FORESTIERA

1. UP V 2. u.a. 52A 3. Suprafata u.c.f. 7.4 ha 4.Reg geografica: campie

5. Grupa functionala 2 - 1B

I. CARACTERISTICI FIZICO - GEOGRAFICI

Forma de relief ;Lunca inalta

Altitudine 50 m Inclinare : - Exp :

Roca de baza si depozit de cuvertura loess

Climatul (zonal si local) Bsax - silvostepa intrazonala; local : rezerva de apa disponibila nu poate satisface in totalitate cerintele vegetatiei forestiere

II TIPUL SI SUBTIPUL GENETIC DE SOL: cernoziom cambic tipic

Tip humus: mull calcic Profunzime: 120 cm Textura: -

Structura : glomerulara Cant de schelet: - Compactitate : friabil - dur

Volum edafic: mare Eroziune: - Umiditate: uscat - reavan - uscat

Reactie: slab acid - slab alcalin Factori limitativi: deficit de precipitatii,

III. STATIUNEA

Tip de statiune (cod si denumire): 9320 silvostepa mijlocie de stejarete xerofite de Stb , Ps, cernoziom puternic levigat pe materiale loess.

-Formula stationala: Ss, Stb, Ps, TV, HII, Ue

IV. STRUCTURA ARBORETULUI EXISTENT

Compozitia:10SC Consistenta: 0.6 Varsta: 13 ani Cl prod : II

Productia: 139 mc/ha Cresterea curenta si medie(Cc, Cm) -

Vestigii/sp valoroase: - Semintis utilizabil: -

Tipul de flora indicatoare : -Rubus c. aegopodium

V. TIPUL NATURAL FUNDAMENTAL DE PADURE

Cod si denumire: 8512; sleau de silvostepa din regiunea de deal (m)

VI. FUNDAMENTAREA TEHNIOLOGIILOR DE IMPADURIRE

Categoria de teren de impadurit: B1

Categoria (natura) lucrarilor de regenerare: refaceri

Grupa ecologica: -

Compozitia tel: 10SC

Compozitia de regenerare : 10SC

Compozitia ( formula de impadurire): 10SC

VII. TEHNOLOGII DE INSTALARE A CULTURILOR

Pregatirea terenului: 4.2 Pregatirea solului: mobilizare pe toata suprafata

Metoda de regenerare: 2111 - plantare in gropi normale

Schema de regenerare (asociere, specii, dispozitive): benzi, 2,0 x 1.0m

Desime initiala (nr puieti, kg. seminte/ha): 5000 puieti

VII. TEHNOLOGII DE INGRIJIRE A CULTURILOR

Revizuiri Mobilizari

Descoplesiri

FISA UNITATII DE CULTURA FORESTIERA

1. UP V 2. u.a. 67D ,3. Suprafata u.c.f. 1.4 ha

4.Reg geografica: campie

5. Grupa functionala 2 - 1B

I. CARACTERISTICI FIZICO - GEOGRAFICI

Forma de relief : Lunca inalta

Altitudine 45 m Inclinare : -Exp : -

Roca de baza si depozit de cuvertura:argila-iluviala

Climatul (zonal si local) Bsax - silvostepa;

local : rezerva de apa a solului nu poate satisface in totalitate cerintele vegetatiei forestiere

II TIPUL SI SUBTIPUL GENETIC DE SOL: cernoziom tipic

Tip humus: mull calcic Profunzime: 130 cm Textura : -

Structura : glomerulara Cant de schelet: - Compactitate : friabil

Volum edafic: mare Eroziune: - Umiditate: uscat - reavan - uscat

Reactie : neutra - slab alcalin Factori limitativi: deficitul de apa in estival

III. STATIUNEA

Tip de statiune (cod si denumire): 9644 - silvostepa cernoziom argilo-iluvial cu stejarete si sleauri de silvostepa, edafic mare.

Formula stationala: Ss, Stp, Pm, TV, HI, Ue 1 - 0

IV. STRUCTURA ARBORETULUI EXISTENT

Compozitia:10CD Consistenta : 0.9 Varsta: 5 ani Cl prod : III

Productia: 19 mc/ha Cresterea curenta si medie(Cc, Cm) : -

Vestigii/sp valoroase: - Semintis utilizabil: -

Tipul de flora indicatoare : -Rubus c. aegopodium

V. TIPUL NATURAL FUNDAMENTAL DE PADURE

Cod si denumire: 6162- Stejarete de depresiune din silvostepa(m)

VI. FUNDAMENTAREA TEHNIOLOGIILOR DE IMPADURIRE

Categoria de teren de impadurit: D1

Categoria (natura) lucrarilor de regenerare: completari

Grupa ecologica: -

Compozitia tel: 10CD

Compozitia de regenerare : 10CD

Compozitia ( formula de impadurire): 10CD

VII. TEHNOLOGII DE INSTALARE A CULTURILOR

Pregatirea terenului: 4.2 Pregatirea solului : mobilizare pe toata suprafata

Metoda de regenerare: 2111 - plantare in gropi normale

Schema de regenerare (asociere, specii, dispozitive) : benzi 2.0 x 1.0 m

Desime initiala (nr puieti, kg. seminte/ha): 5000 puieti

VII. TEHNOLOGII DE INGRIJIRE A CULTURILOR

Recepari Revizuiri Mobilizari

Descoplesiri

FISA UNITATII DE CULTURA FORESTIERA

1. UP v 2. u.a.57C 3. Suprafata u.c.f. 1.9 ha 4.Reg geografica: Lunca

5. Grupa functionala 2 - 1B

I. CARACTERISTICI FIZICO - GEOGRAFICI

Forma de relief : lunca inalta plana

Altitudine 45 m Inclinare : - Exp : -

Roca de baza si depozit de cuvertura:argila iluviala

Climatul (zonal si local) : Bsax - silvostepa;

local : deficit de umiditate in sol si aer in estival

II TIPUL SI SUBTIPUL GENETIC DE SOL: coluvisol tipic

Tip humus: mull Profunzime: 120 cm Textura : -

Structura : glomerulara Cant de schelet: - Compactitate : friabil-dur

Volum edafic: mare Eroziune: - Umiditate: uscat - reavan - uscat

Reactie: slab acid - slab alcalin Factori limitativi : deficit de precipitatii

III. STATIUNEA

Tip de statiune (cod si denumire): 9644 - silvostepa cernoziom argilo-iluvial cu stejarete si sleauri de silvostepa, edafic mare.

Formula stationala: Ss, St, St b, Pm, TV, HII, Ue

IV.STRUCTURA ARBORETULUI EXISTENT

Compozitia:-poiana Consistenta :- Varsta :- Cl prod : -

Productia :- Cresterea curenta si medie(Cc, Cm) -

Vestigii/sp valoroase : - Semintis utilizabil : -

Tipul de flora indicatoare : -Rubus c. aegopodium

V. TIPUL NATURAL FUNDAMENTAL DE PADURE

Cod si denumire: 6162- Stejarete de depresiune din silvostepa(m) 

VI. FUNDAMENTAREA TEHNIOLOGIILOR DE IMPADURIRE

Categoria de teren de impadurit: A1

Categoria (natura) lucrarilor de regenerare : impaduriri propriu-zise

Grupa ecologica:

Compozitia tel: -

Compozitia de regenerare : -

Compozitia ( formula de impadurire): 60%Stb 30%Ci 10%arb

VII. TEHNOLOGII DE INSTALARE A CULTURILOR

Pregatirea terenului :nu e necesara.Pregatirea solului : mobilizare pe toata suprafata

Metoda de regenerare: 2111 - plantare in gropi normale

Schema de regenerare (asociere, specii, dispozitive): benzi, 2.0 x 1.0 m

Desime initiala (nr puieti, kg. seminte/ha): 5000 puieti

VII. TEHNOLOGII DE INGRIJIRE A CULTURILOR

Recepari Revizuiri Mobilizari

FISA UNITATII DE CULTURA FORESTIERA

1. UP V 2. u.a. 61D 3. Suprafata u.c.f. 2.9 ha 4.Reg geografica Lunca

5. Grupa functionala 2 - 1B

I. CARACTERISTICI FIZICO - GEOGRAFICI

Forma de relief : plan

Altitudine 45 m Inclinare : - Exp : -

Roca de baza si depozit de cuvertura :leoss

Climatul (zonal si local) Bsax - silvostepa;

local : deficit de precipitatii si umiditate in estival

II TIPUL SI SUBTIPUL GENETIC DE SOL: cernoziom cambic tipic

Tip humus: mull calcic Profunzime: 120 cm Textura : -

Structura : glomerulara Cant de schele : - Compactitate : friabil-dur

Volum edafic : mare Eroziune : - Umiditate :reavan-uscat

Reactie: slab acid - slab alcalin Factori limitativi: deficit de umiditate vara

III. STATIUNEA

Tip de statiune (cod si denumire):9644 - silvostepa cernoziom argilo-iluvial cu stejarete si sleauri de silvostepa, edafic mare.

Formula stationala: Ss, St b, St p, Pm, TV HI Ue 1 - 0

IV. STRUCTURA ARBORETULUI EXISTENT

Compozitia: poiana Consistenta: - Varsta: - Cl prod: -

Productia: - Cresterea curenta si medie(Cc, Cm) -

Vestigii/sp valoroase : - Semintis utilizabil : -

Tipul de flora indicatoare :

V. TIPUL NATURAL FUNDAMENTAL DE PADURE

Cod si denumire: 6162- Stejarete de depresiune din silvostepa(m) 

VI. FUNDAMENTAREA TEHNIOLOGIILOR DE IMPADURIRE

Categoria de teren de impadurit: A1

Categoria (natura) lucrarilor de regenerare: impaduriri propriu zise

Grupa ecologica:

Compozitia tel:

Compozitia de regenerare :

Compozitia ( formula de impadurire): 80%SC 20%Gl

VII. TEHNOLOGII DE INSTALARE A CULTURILOR

Pregatirea terenului: nu e necesara Pregatireasolului: mobilizare pe toata suprafata

Metoda de regenerare: 2111 - plantare in gropi normale

Schema de regenerare (asociere, specii, dispozitive): benzi, 2.0 x 1.0 m

Desime initiala (nr puieti, kg. seminte/ha): 5000 puieti

VII. TEHNOLOGII DE INGRIJIRE A CULTURILOR

Revizuiri Mobilizari

FISA UNITATII DE CULTURA FORESTIERA

1. UP V 2. u.a. 65H 3. Suprafata u.c.f. 3.4 ha 4.Reg geografica : lunca

5. Grupa functionala 2 - 1B

I. CARACTERISTICI FIZICO - GEOGRAFICI

Forma de relief : lunca inalta plana

Altitudine : 45 m Inclinare : - Exp : -

Roca de baza si depozit de cuvertura :loess,

Climatul (zonal si local) Bsax - silvostepa;

local : lipsa umiditatii in aer si sol in estival

II TIPUL SI SUBTIPUL GENETIC DE SOL: cernoziom cambic

Tip humus : mull Profunzime : 100 cm Textura : -

Structura :glomerurala Cant de schelet : - Compactitate : -

Volum edafic: mare Eroziune : - Umiditate : reavan-uscat

Reactie: slab acid - slab alcalin Factori limitativi:

III. STATIUNEA

Tip de statiune (cod si denumire): 9644 - silvostepa cernoziom argilo-iluvial cu stejarete si sleauri de silvostepa, edafic mare.

Formula stationala: Ss, St b, St p, Pm, TV HI Ue 1 - 0

IV. STRUCTURA ARBORETULUI EXISTENT

Compozitia : poiana Consistenta : - Varsta : - Cl prod : -

Productia : - Cresterea curenta si medie(Cc, Cm) : -

Vestigii/sp valoroase : - Semintis utilizabil : -

Tipul de flora indicatoare : -

V. TIPUL NATURAL FUNDAMENTAL DE PADURE

Cod si denumire: 6162- Stejarete de depresiune din silvostepa(m) 

VI. FUNDAMENTAREA TEHNIOLOGIILOR DE IMPADURIRE

Categoria de teren de impadurit : A1

Categoria (natura) lucrarilor de regenerare : impaduriri propriu zise

Grupa ecologica :

Compozitia tel : 5Stb 3FR 2DT

Compozitia de regenerare : -

Compozitia ( formula de impadurire) : 60%Stb 30%Stp 10%Ju

VII. TEHNOLOGII DE INSTALARE A CULTURILOR

Pregatirea terenului: nu e necesara. Pregatirea solului:mobilizare pe toata suprafata

Metoda de regenerare: 2111 - plantare in gropi normale

Schema de regenerare (asociere, specii, dispozitive): randuri grupate, 2,0 x 1,0 m

Desime initiala (nr puieti, kg. seminte/ha): 5000 puieti

VIII. TEHNOLOGII DE INGRIJIRE A CULTURILOR

Recepari Revizuiri Mobilizari

FISA UNITATII DE CULTURA FORESTIERA

UP V 2. u.a. 67B 3. Suprafata u.c.f. 9.7 ha 4. Reg geografica campie

Grupa functionala 2 - 1 B

I. CARACTERISTICI FIZICO - GEOGRAFICI

Forma de relief : lunca inalta plan

Altitudine : 45m Inclinare : Exp : -

Roca de baza si depozit de cuvertura :loess,

Climatul (zonal si local) : Bsax - silvostepa;

local : deficit de precipitatii in estival

II. TIPUL SI SUBTIPUL GENETIC DE SOL: cernoziom cambic

Tip humus : mull Profunzime : 120 cm Textura : -

Structura : glomerulara Cant de schelet : - Compactitate : friabil

Volum edafic : mare Eroziune : - Umiditate : - reavan - uscat

Reactie: slab acid - slab alcalin Factori limitativi: deficit de umiditate in estival

III. STATIUNEA

Tip de statiune (cod si denumire) : 9644 - silvostepa cernoziom argilo-iluvial cu stejarete si sleauri de silvostepa, edafic mare.

Formula stationala: Ss, St b, St p, Pm, TV HI Ue 1 - 0

IV. STRUCTURA ARBORETULUI EXISTENT

Compozitia : poiana Consistenta : - Varsta : - Cl prod :

Productia : - Cresterea curenta si medie(Cc, Cm) :

Vestigii/sp valoroase : - Semintis utilizabil : -

Tipul de flora indicatoare : -

V. TIPUL NATURAL FUNDAMENTAL DE PADURE

Cod si denumire: 6162- Stejarete de depresiune din silvostepa(m) 

VI. FUNDAMENTAREA TEHNIOLOGIILOR DE IMPADURIRE

Categoria de teren de impadurit : A1

Categoria (natura) lucrarilor de regenerare ;impaduriri propriu-zise

Grupa ecologica:

Compozitia tel :

Compozitia de regenerare :

Compozitia ( formula de impadurire) : 80%SC 20%Gl

VII. TEHNOLOGII DE INSTALARE A CULTURILOR

Pregatirea terenului :nu e necesara.Pregatirea solului : mobilizare pe toata suprafata

Metoda de regenerare : 2111 - plantare in gropi normale

Schema de regenerare (asociere, specii, dispozitive) : banda 2.0 x 1.0 m

Desime initiala (nr puieti, kg. seminte/ha): 5000 puieti

VIII. TEHNOLOGII DE INGRIJIRE A CULTURILOR

Revizuiri Mobilizari

CAP. VI PLANIFICAREA SI EVALUAREA LUCRARILOR DE IMPADURIRE

6.1. PLANIFICAREA APLICARII LUCRARILOR DE INGRIJIRE PE U.C.F. - URI IN PERIOADA DE LA INSTALAREA CULTURILOR PANA LA REALIZAREA REUSITEI DEFINITIVE

Lucrarile de ingrijire ce urmeaza a se executa pe u.c.f. - uri sunt prezentate sintetic in tabelul nr. Tabelul nr. 37

MEMORIU JUSTIFICATIV

Lucrarile de ingrijire a culturilor ce urmeaza a fi aplicate au fost alese astfel: pentru u.c.f. - urile 49H si 52A, in care sunt propuse lucrari de refaceri ale arboretelor se vor executa recepatul, pentru refacerea cat mai rapida a sistemului radicelar al puietilor, revizuiri si mobilizari ale solului. In acest caz nu este nevoie de descoplesiri. In u.c.f. -urile in care sunt necesare lucrari de completari, ameliorari si substituiri s - au adoptat ca lucrari de ingrijire a culturilor, pe langa cele mentionate anterior, si descoplesiri. Acestea trebuie executate pentru a impiedica instalarea vegetatiei lemnoase nedorite din vechile arborete si sufocarea speciilor valoroase.

In u.c.f. - urile 61D si 67B, fiind vorba de culturi de salcam, nu se vor adopta decat lucrari de mobilizare a solului, nefiind necesare alte lucrari.

In cazul poienilor nu este necesara descoplesirea.

Arboretele de cvercinee instalate necesita sase ani pana la realizarea reusitei definitive si 7 - 10 ani pana la constituirea starii de masiv, iar culturile de salcam necesita 2 ani pentru realizarea reusitei definitive si tot in anul al doilea de la instalare, cel tarziu in anul trei, se realizeaza inchiderea masivului.

6.2. PLANIFICAREA LUCRARILOR DE IMPADURIRE - ANTEMASURATOAREA

DEVIZUL LUCRARILOR

Date fiind particularitatile procesului de instalare artificiala a vegetatiei forestiere sub raport tehnologic, trebuie intocmit pe u.c.f. - uri planul calendaristic de aplicare a lucrarilor specifice de impaduriri. In planul respectiv, care se intocmeste tabelar, se enunta, pe tehnologii de lucru, operatiile tehnice corespunzatoare adoptate si volumul lucrarilor.

Concret, antemasuratoarea s - a prezentat tabelar pentru u.c.f. -ul 57C ( tabelul nr. 38 ).

Tabelul nr. 38

TEMA PROIECTULUI

Sa se intocmeasca proiectul de executie al lucrarilor de impadurire si reimpadurire a unor suprafete din U. P. V Munteni, O. S. Tecuci, Directia silvica Galati.

Obiectivele principale ale actiunii de proiectare sunt :

A.    Piese scrise :

cunoasterea cadrului fizico - geographic si de vegetatie, de ansamblu ;

identificarea si descrierea suprafetelor de impadurit; constituirea U.C.F. - urilor;

alegerea speciilor si alcatuirea compozitiei de impadurit;

stabilirea tehnologiilor de instalare si ingrijire a culturilor;

instalarea si evaluarea lucrarilor de impadurire.

B.     Pese desenate :

harta UP V Munteni cu solutiile tehnice de impadurire adoptate pe U.C.F. - uri.

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV

FACULTATEA DE SILVICULTURA SI EXPLOATARI FORESTIERE

PROIECT DE IMPADURIRI

Student : Marculescu Marius C-tin

Ingineri, Zi.

Grupa: 5243

BIBLIOGRAFIE

1. Chirita, C., Vlad, I. , 1977 : " Statiuni forestiere ". Editura Academiei R. S. Romania.

2. Danciu, M., Parascan, D., 2002 : " Botanica Forestiera ". Editura " Pentru Viata ", Brasov.

3. Damian, I., 1978 : " Impaduriri ". Editura Academiei R. S. Romania.

4. Florescu, Gh., Abrudan, I., 1998 : " Impaduriri. Solutii si principii de proiectare ". Editura Universitatii Transilvania, Brasov.

5. Ionescu, M. A., 1973 : " Biologia galelor. Monografie cecidelogica ". Editura Academiei R. S. Romania.

6. Marcu, M., Marcu, V., 1998 : " Meteorologie si climatologie forestiera ". Editura Universitatii Transilvania, Brasov.

7. Pasovschi, S., Leandru, V., 1958 : " Tipuri de padure din Romania ". Editura Agro - silvica de Stat, Bucuresti.

8. Sofletea,N., Curtu, L., 2001 : " Dendrologie, Vol. II Corologia, ecologia si insusirile biologice ale speciilor ". Editura " Pentru Viata ", Brasov.

9. Tarziu, D., Sparchez, G., Dinca, L., 2002 : " Solurile Romaniei ". Editura " Pentru Viata ", Brasov.

10. XXX, 1995 : Amenajamentul UP V Munteni.

11. XXX, 2000 : Norme tehnice privind compozitii, scheme si tehnologii de regenerare a padurilor si de impadurire a terenurilor degradate.

12. XXX, 2000 : Norme si indrumari tehnice privind protectia padurilor.

13. XXX, 2000 : Norme tehnice privind efectuarea controlului anual al regenerarilor.

14. XXX, 2000 : Norme de prevenire si stingere a incendiilor in fondul forestier.

15. XXX, 2002 : Norme generale de protectia muncii.