Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » didactica » comunicare si relatii publice
Relatiile interpersonale in grupul militar

Relatiile interpersonale in grupul militar


Relatiile interpersonale in grupul militar

Mediul militar, prin insusi felul in care este construit si actioneaza asupra membrilor ce-l compun ,determina o serie de particularitati, mai mult sau mai putin cunoscute si implicit constientizate chiar de catre membrii organizatiei militare.
Din experienta si observarea membrilor organizatiilor de acest tip s-a constatat existenta unor atitudini si comportamente ce in situatii normale, individul in mediul sau natural, nu apar; armata insasi prin existenta sa este o 'multime artificiala' (FREUD, Sigmund, ,,Psihologia colectiva si analiza eului", Bucuresti )   mentinuta in stare functionala printr-o serie de reguli, norme si legi, ce-i reglementeaza activitatea.


RELATIILE INTERPERSONALE - desemneaza orice legatura intre persoane sub forma perceptiei, intelegerii, evaluarii, preferarii unei persoane de catre o alta persoana . Principalele categorii de relatii interpersonale pe care le intalnim in cadrul subunitatii sunt: cognitive (militarii se vad, se aud, se observa, se studiaza, elaboreaza imagini, impresii sau convingeri unii despre altii, se cunosc mai mult sau mai putin adecvat intre ei); comunicationale (comunica unii cu altii, fac schimb de cunostinte si informatii); afectiv-apreciative (se apreciaza, se prefera sau se resping, se simpatizeaza sau se antipatizeaza unii pe altii); de influenta, autoritate si prestigiu (capata unii fata de altii anumite ascendente, dependente).



  • Relatiile cognitive vizeaza colectarea de informatii despre parteneri, interpretarea si valorizarea lor cat mai corecta, in vederea cunoasterii reciproce.

Daca la inceput, acest proces de intercunoastere se desfasoara mai lent deoarece tinerii nou integrati in organizatia militara provin din medii sociale diferite, au varste diferite sau chiar au fost socializati diferit pana la momentul respectiv - liceu/scoala militar(a) sau liceu/scoala civil(a), odata cu trecerea timpului petrecut impreuna acestia reusesc sa se cunoasca si sa se aprecieze pana la cele mai intime laturi ale personalitatii lor. Primele date pe care tinerii militari le obtin sau cauta sa le obtina de la noii colegi sunt, bineinteles, cele generale: de varsta, studiile parcurse, si mediul social din care provin - implicit ei percepandu-se si valorizandu-se in functie de acest gen de informatie pe care le au unii despre ceilalti. Odata ce parcurg aceleasi etape de instruire, traiesc aceleasi experiente, se supun acelorasi reguli, norme, ei isi descopera reciproc capacitatile, dorintele, aspiratiile, 'mofturile', modul de a gandi, de a privi viata, lumea si incep sa se aprecieze in functie de preocupari, atitudini in diferite momente. Cei care nu se conformeaza unui anumit mod de a actiona a unor reguli impuse de cei mai autoritari dintre membrii sau de majoritatea membrilor grupului sunt inlaturati sau priviti cu suspiciune.
Aspectele cognitive, pentru grupul militar primar, vizeaza, in special, calitatile profesional-militare si primordiale legate de modul de rezolvare a sarcinilor si obiectivelor procesului instruirii pentru lupta, de satisfacerea normelor si cerintelor impuse de viata specifica grupului militar de tip "subunitate". Urmarind rezolvarea acelorasi tipuri de probleme si sarcini, activitatea desfasurata in comun in subunitate stimuleaza procesele de intercunoastere dintre militari,ceea ce asigura conditii optime pentru autocunoastere, proces cu largi implicatii (pozitive) in imbunatatirea relatiilor interpersonale din cadrul subunitatii. Intrucat, cu cat sistemul de imagini al acestora este mai adecvat, cu atat probabilitatea functionarii firesti, normale a grupului militar de tip "subunitate" este mai mare. In caz contrar, relatiile dintre militari se deregleaza (sau se deterioreaza), apar transferuri nedorite, imagini false, care conduc la intrarea in actiune a unor iluzii perceptive, cum ar fi: indulgenta exagerata, inertia perceptiei, atribuirea sau proiectia, stereotipia etc.

  • Relatiile comunicationale - reprezinta cadrul si mecanismul mediator al tuturor relatiilor interpersonale care se stabilesc intre militari, in cadrul grupului primar, deoarece prin intermediul informatiilor acestia afla ce au de facut, cand, cum, in ce situatie si cu ce modalitati. Relatiile comunicationale vizeaza mai ales, aspectul informal in sensul ca acestea cuprind indeosebi raporturile dintre subordonati, raporturi dominate de stari afectiv-emotionale si de prestigiu personal.

S-ar putea spune ca fara acest tip de relatii microgrupul militar nu ar putea exista in unitatea sa, in sensul ca nu toti membrii sai sunt pusi sa se adapteze diverselor situatii aparute, sa depaseasca obstacolele, sa desfasoare diferite activitati. Avandu-i intotdeauna pe ceilalti poti acoperi lipsa unor informatii pe care din diferite motive nu le detii, poti face fata unor situatii neprevazute.
Totodata acest tip de relatii prin intermediul zvonului, 'barfei' reprezinta mijlocul cel mai rapid si eficient de eliminare a nesigurantei, curiozitatii si anxietatii unora dintre membrii cauzate de lipsa de informatii sau de informatiile trunchiate, care de multe ori exista, datorita strictetii filtrelor comunicarii impuse de sefii de diferite niveluri la baza existand un alt principiu consacrat in armata, acela conform caruia 'subordonatul nu trebuie sa stie intotdeauna totul'.

Relatiile interpersonale, viata de grup ar fi de neimaginat in absenta comunicarii. In mediile organizationale intalnim doua tipuri ale comunicarii, si anume comunicarea formala si comunicarea informala. Primul tip, in functie de orientarea sau directia comunicarii, se subdivide in comunicarea verticala (ascendenta si descendenta) si comunicarea orizontala. Cel de-al doilea tip se subdivide si el in mai multe forme in functie de numarul membrilor si de modul de repartitie si circulatie a informatiilor.Operatiile de comunicare cuprind indeobste nu numai ordine si dispozitii care trebuie executate fara a le comenta, ci si conceptii, opinii, sugestii, ipoteze de lucru, variante de actiune care preced, de regula, adoptarea unei hotarari precum si modalitati de analiza a muncii si de apreciere a efortului depus de militari, activitati in cadrul carora "arta comunicarii", manuirea cuvantului pot fi mobilizatoare, determinand cautari si optiuni noi sau, dimpotriva, duritatea, blocajele si barierele in comunicare, falsa autoritate pot inabusi "in fasa" initiative profitabile pentru perfectionarea actiunilor ce urmeaza a fi intreprinse.

  • Relatiile afectiv - apreciative - sunt influentate in mare masura de modul in care intre militari se realizeaza relatii de comunicare si de cunoastere reciproca, prin intermediul carora acestia isi formeaza unul fata de celalalt un punct de vedere, atitudini de apreciere (pozitive sau negative), sentimente de atractie, de respingere, de indiferenta. (de aceea, in cadrul structurii informale, acest tip de relatii este considerat dominant, relatii de multe ori identificate cu relatiile interpersonale).Viabilitatea unei subunitati, coeziunea acesteia depind, in ultima instanta, de intensitatea relatiilor afectiv-apreciative manifestate in cadrul acesteia.

Cand analizam relatiile afectiv-apreciative din cadrul subunitatii avem in atentie doua unghiuri de vedere; a) primul se refera la atitudinea militarului fata de ceilalti militari din subunitate, la sentimentele de apreciere pozitiva sau negativa, de atractie, de respingere sau indiferenta pe care le nutreste si le exprima fata de acestia; b)cel de-al doilea vizeaza modul in care militarii, subunitatea in ansamblu, raspund prin aceleasi atitudini de apreciere pozitiva sau negativa, de atractie, de respingere sau de indiferenta fata de fiecare militar in parte. In primul caz este vorba de ceea ce se intelege prin expansiune sociala (afectiv-apreciativa), iar in al doilea de integrare sociala( afectiv-apreciativa,psihosociala) sau statusul psihosocial in cadrul grupului. Ambele au, dupa cum vom constata in continuare, o importanta deosebita pentru dinamica grupului militar.


  • Relatiile de influenta, prestigiu si autoritate - sunt cele care pun in evidenta masura in care unii dintre membrii dobandesc, prin cunostinte, rezultate, dar mai ales prin calitatile de personalitate, o anume superioritate, ascendenta in raport cu ceilalti si exercita o influenta crescanda asupra lor.

Relatiile de influenta, prestigiu, autoritate apar ca o consecinta a relatiilor interpersonale din cadrul subunitatii. Militarii din subunitate care obtin rezultate maxime in procesul instruirii si desfasurarii actiunilor de lupta, se remarca in activitatile educative si sportive, denota capacitati intelectuale deosebite, se detaseaza prin cunostintele generale si de specialitate, prin calitati caracteriale si de personalitate deosebite, dobandesc o anumita ascendenta in raport cu ceilalti si exercita o influenta crescanda asupra lor.Puterea de influenta a militarilor in cadrul subunitatii tinde sa fie proportionala cu valoarea personalitatii acestora, reflectata in constiinta grupului si exprimata in opinia acestuia. In momentul in care militarul este perceput de catre grup sub raportul unor calitati deosebite, a unor constante de conduita, incepe procesul de recunoastere a ascendentului sau intr-o anumita directie, intr-un anumit domeniu. Aceasta inseamna, de fapt, autoritate exercitata si perceputa.
In grupul militar se intalnesc o multitudine de tipuri de lideri informali care am putea spune ca dau tonul tuturor activitatilor,in afara responsabilitatilor oficiale.
Felul lor de a fi ii atrage pe majoritatea membrilor poate si datorita unei dorinte ascunse de a fi ca ei. Pot exista insa si membri cu atitudini critice fata de astfel de lideri fie datorita subaprecierii acestora, neconcordantei dintre aspiratiile ce-i caracterizeaza pe cei doi sau datorita invidiei fata de imagine pe care o au acestia in fata colectivului si chiar a comandantilor.

  • Relatiile de subordonare - acest tip de relatii se stabileste intre comandanti si subordonati presupunand executarea tuturor ordinelor in mod prompt si neconditionat, respectarea normelor militare. Potrivit atributiilor functionale, comandantii dau ordine subordonatilor, ii controleaza, ii recompenseaza pe cei merituosi si ii pedepsesc pe cei ce se abat de la regulile vietii militare.

Asadar, tinerii abia sositi in mediul militar vor trebui sa se conformeze legilor ce guverneaza mediul militar, multi dintre ei obisnuiti cu libertatea de a alege, de a face doar ceea ce vor fara a fi constransi, accepta mai greu rigorile militare emitand sub impulsul frustrarii judecati de valoare uneori invalide la adresa unor ordine pe care le primesc si pe care le considera ca nu au 'nici o logica'. In consecinta un rol important in relatiile interumane il au comandantii, imaginea pe care acestia reusesc sa si-o formeze in fata subordonatilor atat ca militar cat si ca om, competenta cu care el gestioneaza comunicarea.

Sistemul militar este avid de eficienta, atat in timp de pace, cat de razboi. Pornind de la ideea ca in organismul militar nu patrund decat oameni ' normali' din toate punctele de vedere, se presupune ca si rezultatele obtinute de acestia trebuie sa fie pe masura. In acest caz cum se explica si existenta unor altfel de atitudini, ce-i drept izolate. Raspunsurile trebuie cautate in conditiile specifice de munca din armata, mult mai solicitante atat sub raport fizic si psihic decat in viata civila, la care se mai adauga nu o data stilul de munca uneori neadecvat scopurilor sau sarcinilor organizatiilor la un moment dat, stil centrat excesiv pe sarcina si nu pe om, desi in perioada instruirii, mai mult decat in lupta, individul cu problemele lui trebuie sa stea in centrul atentiei. Slaba preocupare pentru individualizarea solicitarilor, pentru dozarea eforturilor impuse executantilor face ca unii sa intampine greutati ce li se par insurmontabile, mai ales daca factorii de conducere vadesc o exigenta in dezacord cu posibilitatile de moment ale anumitor militari.
Tendinta de etichetare usuratica a oamenilor, de atribuire pripita a unor deficiente asociate in mintea noastra cu anumite trasaturi negative de personalitate induce subordonatilor comportamente ce se caracterizeaza printr-o usoara teama si un usor sentiment de anxietate.
Subordonatii care au acumulat o experienta frustranta, adesea inca din anii copilariei si adolescentei, se vad din nou confruntati cu neputinta de a se ridica la nivelul cerut, fie din cauze subiective, fie obiective.
Desigur, ambele laturi constituie obiect al muncii de formare prin intermediul educatiei. Cum metodele si procedeele educative sunt mult mai subtile, cerand o rabdare aparte, sefii rigizi, ei insisi victime ale rigiditatii altora, ale unor practici educative gresite ('Las' ca asa ne faceau si noua!'), adancesc raul cu constiinta ca isi fac datoria. Un alt aspect important cu implicatii deosebite ale sentimentului de inferioritate, pentru grupurile militare, este cel al lipsei de incredere in posibilitatile proprii, nu atat ca persoana particulara, cat ca membru al colectivitatii nationale. Adesea ne este dat sa auzim lamentari de felul: 'Noi nici intr-o suta'; 'Te pui cu nemtii?'; 'Suntem inapoiati, domnule!'; 'Sa intram in Europa' etc. Asemenea stari sunt extrem de nocive si pentru fiecare individ in parte, cat si grup. Ele pleaca indeosebi de la unele realitati economice si politice, inchistarii a 45 de ani de comunism si a propagandei agresive pe toate mijloacele mass-media a unor state ce urmaresc impunerea anumitor valori, neconforme de cele mai multe ori cu psihologia poporului roman. Privita insa cu atentie, atitudinea mentionata este nu doar daunatoare, ci si nejustificata. Istoria mai veche, civila, sau deopotriva cea militara, atesta cu certitudine ca oamenii acestui pamant nu sunt cu nimic mai prejos decat cei ce se afla pe alte meleaguri. In suficient de multe cazuri am dovedit ca stam alaturi de oricine, de la sport ori creatie tehnica, pana la cea artistica de mare valoare.

Conform teoriei relatiilor umane, omul nu mai este conceput doar ca o unealta pasiva care poate fi manevrata si manipulata in fel si chip, ci ca o fiinta sociala, activa si interesata de realizarea scopurilor organizatiei, dar si ale sale. Prin motivatiile sale, prin conflictele lui de interese si, mai ales, prin relatiile pe care le intretine cu semenii, omul exercita o importanta influenta asupra organizatiei, asa incat, din perspectiva teoriei mai sus numita, organizatia devine un instrument in mana oamenilor. Omul este componentul unui grup de munca, el intretine relatii cu ceilalti membri, de aceea, cand reactioneaza, el o face ca membru al grupului in care este incadrat. La randul lui, grupul de munca are o viata proprie, el dispune de norme comportamentale izvorate tocmai din interactiunea membrilor sai, din scopurile lor colective. De asemenea, grupul dispune de structuri neoficiale, informale, care influenteaza si orienteaza conduita in munca a oamenilor si randamentul muncii lor. Indivizii reactioneaza la situatii si imprejurari nu asa cum sunt ele in realitate, ci asa cum sunt percepute, iar perceptiile lor sunt influentate de starile afective traite, de normele de grup, de fortele si climatele de grup. Indivizii ating obiectivele organizatiei atunci cand sunt acceptati, satisfacuti si integrati in grupul din care fac parte.

In viata unui grup se deruleaza nu numai procese, fenomene si comportamente intentionate, constiente, rationale, care pot fi usor prevazute si controlate, ci si nenumarate procese si comportamente neintentionate, inconstiente, irationale, care nu pot fi anticipate si, mai ales, care scapa de sub control. Rationalul este dublat si subminat permanent de irational, produs de interactiunea umana. Spre deosebire de teoriile clasice care pun accent pe rolul proiectelor rationale construite in vederea obtinerii unei eficiente maxime, teoria relatiilor umane deplaseaza accentul spre relatiile interumane, psihologice, spre intentiile ascunse si nemarturisite, dar la fel de reale si puternice cum sunt cele declarate si marturisite.

Scopul ultim al teoriei relatiilor umane este acela de a normaliza, standardiza sau schimba relatiile interumane pentru a aduce satisfactie si productivitate, fara a ,,atinge" insa sistemul de putere, natura sarcinii de lucru, conditiile de munca si sistemul de salarizare. Relatia interumana prin ea insasi apare ca un factor ce compenseaza monotonia sarcinilor de munca, oboseala sau insuficienta salarizarii. Teoria relatiilor umane demonstreaza ca ipoteza ,,gloatei" potrivit careia individul isi urmareste propriul interes meschin este falsa. Oamenii au nevoi sociale, de stima si statut, de participare la relatiile informale, de apartenenta si identitate psihosociala. Pusi intr-o situatie competitiva cu altii si, mai ales, cu normele constangatoare ale organizatiei, oamenii rezista, construiesc grupuri si norme care intaresc aceasta rezistenta. Crearea conditiilor cooperarii spontane dintre oameni ar putea fi calea prin care contracararea in industrie a distrugerii valorilor traditionale ale societatii ar putea deveni posibila. Conflictele, concurenta, discordia ar putea fi diminuate si evitate prin asigurarea de catre manageri a bazelor de afiliere ale indivizilor si ale grupurilor.

Teoriile moderne interpreteaza organizatia ca un intreg, ca un tot unitar in interiorul caruia actioneaza in stransa dependenta o multitudine de factori si fenomene. Ideea care predomina in aceste teorii este cea a organizatiei ca sistem inchegat, dinamic si evolutiv. Printre componentele esentiale ale unei organizatii s-ar putea enumera:

indivizii, interpretati ca indivizi in sine, cu personalitatea lor;

organizarea formala;

organizarea informala;

sistemul de statute si roluri;

cadrul fizic, ergonomic.

Aceste parti nu sunt independente unele de altele, ci intr-o foarte stransa legatura, fapt care da nastere la un moment dat la o anumita configuratie, la un ,,sistem organizational". Interactiunea este favorizata, la randul ei, de o serie de procese cum ar fi cel al comunicarii, cel al echilibrarii mecanismelor sistemului, cel al deciziei. Toate aceste interactiuni si mecanisme functionale conduc spre realizarea scopurilor specifice fiecarui tip de organizatie.

Teoriile moderne aduc urmatoarele idei noi cu privire la organizatii:

  • Caracterul mobil al interactiunii elementelor componente face ca modificarea sau dereglarea unui singur element al sistemului sa duca la modificarea sau derglarea intregului sistem.
  • Sistemul are o serie de nevoi, de cerinte a caror satisfacere duce la buna lui functionare, in timp ce nesatisfacerea lor duce la esec, cerinte si nevoi pe care le-am putea numi ,,existentiale" si care se satisfac prin propriile mecanisme structurale si functionale ale organizatiei.
  • Buna functionare a tuturor acestor mecanisme va asigura eficienta organizatiei.

Accentul cade nu atat pe scop, cat pe functionarea normala a elementelor componente prin intermediul careia se va realiza scopul, pe asa-zisele mecanisme de autoreglare prin intermediul carora isi asigura existenta.

Structura subunitatii (de tip grupa, pluton, companie/baterie) este generata de interrelatiile existente intre membrii sai. O parte deosebit de importanta a relatiilor reciproce dintre militari are un specific aparte, adica aceste relatii sunt strict reglementate de regulamente, deci legiferate, oficializate, constituind structura formala. Altele sunt informale, neoficializate, relatii interpersonale nascute spontan in cadrul si in afara subunitatii, raporturi dependente in mare masura de factori psihologici. Acestea alcatuiesc cea de-a doua structura fundamentala a grupului militar de tip "subunitate", asa numita structura informala.

a) Structura formala este rezultatul interdependentei dintre membrii colectivului ostasesc (subunitatii), ca urmare a investirii lor oficiale cu diferite roluri in sfera relatiilor ierarhice, exprimate de functiile si gradele militare detinute. Aceasta structura cuprinde inca de la inceput pe toti membrii grupului, fara exceptie. Ceea ce este specific grupului militar fata de alte tipuri de grupuri, din punct de vedere al relatiilor formale, este faptul ca forma principala(dar nu si singura) pe care o imbraca comunicarea in relatiile de serviciu o reprezinta ordinul. De aici decurg cateva consecinte: ordinul presupune subordonarea neconditionata a celui care-l primeste fata de cel care-l da; ordinul este insotit de restrictia ca nu poate fi comentat nici pe loc, dar nici ulterior. Iata de ce relatiile dintre militari se desfasoara in forme prevazute expres de regulamente militare,incepand cu anumite formule obligatorii de politete si terminand cu manifestari complexe, cum ar fi, de pilda, depunerea Juramantului militar.

Structura formala a unui grup militar este redata printr-o organigrama, expresie grafica ce urmareste linia ierarhica - de la comandant pana la cea mai mica functie din subunitate. In completarea ei, regulamentele si dispozitiunile precizeaza atributiile functionale, relatiile obligatorii dintre militari, drepturile si indatoririle acestora in cadrul subunitatii.

Functionarea perfecta a relatiilor formale reprezinta o conditie fundamentala a insasi existentei grupului militar.

b) Ca urmare a structurii lor psihosociale complexe, militarii care compun grupul militar de tip "subunitate" se raporteaza unii la altii nu numai in virtutea locului ocupat in ierarhia gradelor sau functiilor detinute la un moment dat, dar si pe orizontala, in cadrul relatiilor dintre militari.

Mai ales relatiile dintre militarii aflati pe acelasi palier al structurii ierarhice (egali in grad si functie), dar si relatiile cu superiorii (sefii) sunt inevitabil puternic colorate (marcate) afectiv. Asadar, intre militari, in virtutea conditiei lor umane, se stabileste un tip distinct de relatii ca urmare a perceptiei directe a celor din jur, dincolo (sau mai bine zis concomitent) de(cu) relatiile oficializate, formale. Este intru totul valabila si pentru grupul militar remarca psihologului Pantelimon Golu, aceea ca: "in procesul interactiunii interpersonale, oamenii se percep, comunica, actioneaza si reactioneaza unii in raport cu altii, se cunosc si, drept urmare, se apropie, se asociaza, se indragesc, se ajuta, se imprietenesc sau, dimpotriva, se suspecteaza, devin gelosi, se resping, se urasc".





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.