JALOANE ORIENTATIVE

JALOANE ORIENTATIVE

Noile tehnologii ale informatiei si comunicarii schimba perspectiva asupra practicii educationale, implementarea acestora fiind considerata drept una dintre cele mai importante probleme la acest sfarsit de secol, ridicata la rang de politica nationala.

Inca din 1986, in cadrul colocviului international de la Stanford , consacrat problemelor informaticii si educatiei, se remarca rolul major al responsabililor in domeniul educatiei pentru a evita ramanerea in urma a tarilor in curs de dezvoltare fata de lumea puternic industrializata.

Prima sugestie avansata ca urmare a analizei experientei acumulate este ca trebuie acordata o prioritate absoluta cercetarii tuturor problemelor legate de introducerea computerului in educatie, accentul fiind pus pe formarea si reciclarea profesorilor.

In 'Declaratia' colocviului de la Stanford se puncteaza ca element esential al raportului dintre educatie si noile tehnologii informationale faptul ca cetatenii trebuie sa fie formati pentru a trai intr-o societate informationala.

Cele mai durabile si mai eficiente inovatii sunt acelea pe care beneficiarul le-a asimilat, adica le-a adoptat pentru ca ii satisfac nevoile sale specifice . Sa luam in considerare ceea ce se intampla la nivelul concret al transformarilor produse de noile tehnologii ale informatiei si comunicarii: in primul rand, observam convertirea continutului cultural din intreaga lume intr-o forma digitala, facand astfel produsele disponibile oricui, oriunde si oricand. Retelele de comunicatii cu arie larga si de mare viteza, legand ubicuu computerele din apartamente sau de pe pupitrele elevilor la biblioteci digitale de mare capacitate schimba conditiile culturale in care se desfasoara educatia. Izolarea este de domeniul trecutului si are loc o substitutie a insuficientei si perimarii informatiilor cu amploarea si arhisuficienta lor.

Problemele educatiei se schimba profund, alternativa la strategiile unei cunoasteri insuficiente si costisitoare fiind gasirea modalitatilor ce permit invataceilor sa foloseasca accesul nelimitat la cultura.

In al doilea rand, sunt dezvoltate multiple modalitati de a reprezenta informatii, de a simula interactiuni si a exprima idei, extinzand achizitiile inteligentei, alterand astfel spectrul achizitiilor civilizatiei, modificand cerintele participarii la cultura. Dezvoltarea epistemologica capata aspecte interesante.

Gandirea relationeaza strans cu limbajul, simbolizarea formala din matematica si logica fiind privita ca o extensie a variatelor forme lingvistice curente. Mediul digital extinde evident sfera, fiind folosit pentru a achizitiona informatii sau pentru a exprima idei in diverse moduri - verbal, vizual, auditiv, kinestezic sau imbinarea tuturor acestora.

Ca rezultat, educatorilor le va fi din ce in ce mai dificil sa favorizeze manipularea limbajului verbal in detrimentul celorlalte modalitati de expresie.

In al treilea rand, oamenii exteriorizeaza diverse abilitati curente - de a calcula, de a scrie corect, a memora, a vizualiza, a compara, a selecta - in instrumentele digitale cu care lucreaza, dobandind astfel practic o adevarata maiestrie in ce priveste aceste abilitati, candva rezultate ale educatiei.

Tehnologiile digitale largesc potentialitatile personale. Procesoarele de texte, de exemplu, avertizeaza in cazul oricarui cuvant scris incorect sau in cazul greselilor gramaticale, foile de calcul permit oricui sa faca rapid si corect calcule dupa formule extrem de complexe, bazele de date permit atat celor cu memorie buna, cat si celor cu slabe capacitati de memorare sa manipuleze seturi intregi de informatii. Diverse alte forme de instrumente de lucru specializate reduc nivelul aptitudinal necesar pentru a participa efectiv la o gama larga de activitati culturale.

Bibliotecile digitale, multimedia si abilitatile exteriorizate schimba sensibil perspectiva asupra practicii educationale. Introducerea calculatoarelor si internetului in scoli este evenimentul ce precipita emergenta unei noi paradigme in educatie. Convergenta, pe fondul schimbarilor majore din social, a unor factori cum ar fi:

dezvoltarea tehnologica,

noile teorii pedagogice

impartirea responsabilitatii pentru educatie cu diverse alte institutii

duc la reliefarea unor caracteristici ce dau masura acestei paradigme:

fluiditatea rolurilor

curriculum orientat spre necesitatile particulare ale studentului

resurse distribuite

facilitati virtuale

lectii asincron.

Se poate afirma pe buna dreptate despre anii '80 ca reprezinta deceniul revolutiei tehnologice din ivatamant Aplicatile calculatoarelor au nascut sperante fara precedent pentru viitorul demersului educativ.

Febra tehnologica era atat de mare, incat, inca din primii ani ai deceniului, au fost lansate programe guvernamentale in numeroase tari, preocupate sa nu ramana in urma in acest domeniu. Incetul cu incetul, majoritatea tarilor dezvoltate au introdus calculatoarele in scoli incepand cu nivelurile superioare, apoi dotand succesiv clasele invatamantului secundar si primar.

Chiar si in lipsa unor incurajari din partea guvernelor, dorinta de a adapta informatica la nevoile salilor de clasa era atat de mare, incat multe scoli au achizitionat din proprie initiativa computere. in Olanda, aproape 50% din scoli au achizitionat material informatic cu sprijinul bancilor si al industriei locale chiar inainte de demararea primelor programe guvernamentale de introducere a calculatoarelor in invatamant.

Merita sa remarcam faptul ca variatele initiative au depasit cu greu punctul de plecare fara a-si concentra atentia asupra formarii educatorilor.

In cazul nepregatirii prealabile a cadrelor didactice pentru exploatarea noilor tehnologii ale informatiei si comunicarii (TIC) in cadrul predarii/invatarii, progresul nu poate fi garantat. O confirmare o constituie faptul ca in ultima decada au fost organizate la nivelul UNESCO o suita de congrese internationale cu tema 'Informatizarea invatamantului'.

Axa de referinta a acestora a constituit-o constatarea ca pregatire a cadrelor didactice pentru o societate informatizata este un factor cheie al reusitei intregului demers de dezvoltare a resurselor umane.

Potrivit rezultatelor anchetei internationale despre TIC in invatamant (Computers in Education Study-COMPED)⁴ realizat in 21 de sisteme scolare, exista certitudinea raspandirii calculatoarelor in sistemele scolare peste tot in lume. Chiar daca inovatia este complexa si restrictiile bugetare sunt foarte severe, educatorii si elevii sunt extremi de favorabili adoptarii sale.

Un aspect important al politicilor nationale in directia formarii noilor generatii este folosirea computerului ca suport pentru invatare. Trebuie astfel prevazut si orientat impactul TIC asupra invatarii prin relevarea expectantelor.

TIC nu trebuie considerate numai ca unul din elementele de continut ale invatamantului, ci si ca un mijloc didactic (integrate in predarea diferitelor discipline), cu rol important in imbunatatirea calitatii predarii si ameliorarea procesului instructiv-educativ. Se vor dezvolta aptitudini de creare, tratare, obtinere, selectionare si recuperare a informatiei, se va dezvolta creativitatea si capacitatea de gandire structurata. Insa introducerea TIC nu vizeaza numai familiarizarea elevilor cu prelucrarea informatiei, ci si cu insusirea unor procese de invatare mai putin pasive si mai autonome.

De asemenea, se vor crea noi medii de invatare individuala si in grup. Un alt efect posibil ar fi convertirea modelului interactiunii educator-elev intr-un model triunghiular educator-ordinator-elev.

Un studiu de impact, elaborat de Watson in 1993, lansat de Departamentul pentru Educatie din Anglia si Wales a demonstrat complexitatea evaluarii impactului TIC asupra progresului elevilor in ciclurile primar si secundar.

Studiul a indicat destul de clar ca orice contributie era dependenta de o suita de factori, cel mai important fiind acela al rolului profesorului.

In ce priveste formarea orientata spre TIC a cadrelor din invatamant, sistemele educative din Canada si Japonia au inregistrat progrese remarcabile. Modelul Ontario, introdus intr-o provincie canadiana, a devenit punct de referinta datorita succesului obtinut, reusind sa acopere printr-un program de 'specializare aditionala' (Ontario Additional Qualification - AQ) unde din problemele actuale, cum ar fi corespondenta dintre stiintele noi si obiectele de invatamant. Una dintre cele 34 de arii vizate de programul de specializare aditionala este pregatirea profesorilor in utilizarea TIC conform curricumului. La ora actuala, fiecare scoala din Ontario are cel putin un specialist in TIC, de formatie pedagogica.

Este de remarcat reactia extrem de rapida a sistemului japonez de invatamant (datorata poate si mentalitatii orientate deja spre o societate informatizata) introducand inca din 1988, schimbari in educatia profesorilor.

Cu certitudinea ca tehnologiile informatiei si comunicarii - si in special computerul - vor deveni instrumente de utilitate universala, este necesar sa se dezvolte in acest sens un nou mod de gandire si comportament care va permite sa se faca fata oricarei noi cerinte.

Fiecare educator va trebui sa capete o formatie de baza in domeniul TIC. Aceasta implica o serie de obiective cum ar fi:

insusirea principiilor comune care guverneaza aplicarea informatiei, cunoasterea naturii, proprietatile si structurile informatiei;

dezvoltarea unei vederi de ansamblu asupra amplorii si importantei aplicatiilor informaticii si efectelor lor sociale si economice asupra individului si colectivitatii;

formarea capacitatii de a identifica situatiile in care este indicata utilizarea informaticii si conceperea unor solutii adecvate, cu particularizari in elaborarea strategiilor curriculare;

dezvoltarea priceperii de a aplica noile tehnologi in activitati ca stocarea si cautarea informatiei, prelucrarea ei pentru comunicare, supravegherea si controlul ei;

cunoasterea mijloacelor curente de comunicare cu echipamente informatice; stabilirea unor relatii de cooperare cu colective de profil din alte tari; extragerea informatiei de ultima ora de pe retelele informationale mondiale, etc.

Se urmareste astfel, implicit, dezvoltarea unei culturi informatice inteleasa nu numai ca o cunoastere si competenta de specialitate, ci si ca o noua orientare si raportare la realitate.