Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » familie » etica deontologie
Etica chineza clasica

Etica chineza clasica


Etica chineza clasica

Gandirea chineza clasica are profunde inclinatii sociale. Ganditorii chinezi considerau ca insasi umanitatea are caracter social, iar fiinta umana trebuie sa urmeze o conduita sociala, care trebuie pastrata, transmisa si adoptata evolutiilor sociale. Scriitorii chinezi moderni au tradus cuvantul etica printr-un termen compus din dao si de, care semnifica orientarea si virtutea. Dao semnifica conduita publica, obiectiva, iar de cuprinde trasaturile de caracter, abilitatile si dispozitiile formate prin asimilarea termenului de dao [1].

Gandirea etica clasica din China cuprinde o serie de orientari comportamentale pentru toate ipostazele vietii politice, economice, culturale si sociale. Conotatiile negative ale lui dao si de se refera exclusiv la oponenti si la dusmani. Oricum, calea (orientarea) apare ca o descriere precisa, prin prezentarea articolului hotarat, a conduitei sociale.

Confucius , cel dintai si cel mai cunoscut ganditor al perioadei clasice, afirma ca transmite un cod de conduita sociala mostenit de la conducatorii intelepti din vechime. El a incercat sa explice si sa sistematizeze principiile codului, pentru a le transmite mai departe generatiilor care vor urma. Codul ritual descris de Confucius era alcatuit din denumiri si definitii ale unor atributii, fara a contine expres formulari cu caracter prescriptiv, obligatoriu.



In opinia lui Confucius, rolul fundamental al limbajului utilizat era de a orienta actiunea umana, de a coordona comportamentul oamenilor. El utilizeaza termenul Li care desemna sinteza unor orientari culturale pozitiviste. Acest termen poate fi inteles ca ritual, traditie, eticheta, obiceiuri, ceremonii, conformitate. Echivalentul cel mai adesea acceptat este cel de formalitati, intrucat se refera la formule si forme tipice de adresare, tinuta si comportament.

Daoismul si curentele filozofice clasice s-au aplecat si asupra termenului I (morala). In sens restrans, el inseamna corectitudine, iar in sens mai larg, dar deontologic, sensul sau este acela de obligatie. Dar termenul I era inteles de filozofi ca forma ideala a conduitei sociale, sens in care Confucius a propus ideea de morala formala (Li I).

Mo Tzi, primul ganditor rival al lui Confucius, a preluat in cea mai mare parte structura teoriei dezvoltate de acesta, dar s-a aplecat asupra modului in care denumirile cuprinse in codurile etice influenteaza comportamentul oamenilor, dezvoltand daoismul utilitarist. Fiecare denumire este analizata prin prisma a doua alternative; corect sau incorect. De aceea, el propune elaborarea unor coduri etice noi, prin care denumirile sa fie explicate si orientate practic.

Mo Tzi a explicat ca la originea criteriului de judecata a ceea ce este corect sau incorect sta o vointa universala sau divina, deci o inclinatie naturala spre bine. In opinia sa, alegerea codului pe care il urmeaza oamenii si distinctiile intre termenii aceluiasi cod trebuie sa contina acele elemente care amplifica avantajele in comportamentul individului. Este vorba despre un criteriu unic prin care se sporeste binele si se diminueaza raul.

Potrivit lui Mo Tzi, modul de analiza a denumirilor din coduri si de stabilire a valorilor trebuie sa fie uniform la nivelul intregii societati . El insista pentru eradicarea ritualurilor religioase sofisticate, a ceremoniilor costisitoare si, mai ales, a strategiilor agresive de lupta, care irosesc resursele comunitatii. El condamna pe cei care in probleme minore sunt capabili sa faca distinctia dintre moralitate si imoralitate, dar in problemele majore, cum ar fi razboiul, aduc elogii conducatorilor, considerand actiunea razboinica ca fiind una morala.

Moralitatea lui Mo Tzi are un profund caracter utilitarist, acesta intrebandu-se daca societatea nu ar trebui sa accepte sau sa modifice propriile sale valori cu caracter public, prin asocierea utilitatii de bunastarea materiala obiectiva si nu de satisfacerea unor stari subiective, cum sunt: placerea, fericirea sau satisfacerea dorintelor.

Mencius a dezvoltat un curent de gandire opus lui Confucius, Mo Tzi si Jangzhu (adept al consencventionalismului). El a preluat ideile cu privire la necesitatea unor conditii naturale sau divine care trebuie puse la baza unui dao social conventional. El a sustinut ca indrumarea divina imbraca forma unor sentimente sau inclinatii innascute spre comportament. Fiecare om se naste cu o inclinatie ereditara spre un anumit tip de comportament, care se dezvolta pe timpul maturizarii, sub aspectul intensitatii si al sensibilitatii in raport ci mediul social. Astfel, de-a lungul vietii, capacitatea de discriminarea a individului sporeste in acuratete.

Mencius era de parere ca inclinatiile spre comportament conduc spre inlaturarea inimii si a mintii, care detin impreuna controlul asupra trupului si asigura directionarea comportamentului uman. El identifica patru sensuri prin care se formeaza cele patru virtuti esentiale: 1) inclinatia spre simpatie pentru cei din exterior, care se transforma in buna-vointa; 2) sentimentul rusinii, care motiveaza dezvoltarea moralei; 3) sentimentul de respect si consideratie fata de cei superiori, care motiveaza conformitatea in raport cu Li; 4) capacitatea omului de a distinge intre shi si fei. Totusi, omul poate infrana dezvoltarea acestor inclinatii, datorita unor factori economici si sociali care intervin in dezvoltarea sa sanatoasa.

Pornind de la ipotezele formulate de Confucius si de Mo Tzi, Mencius a lansat o idee radicala: motivatia omului pentru o conduita etica, precum si caracterul individului sunt naturale, provenind din educatie, dar care trebuie cultivate. El sustinea ca morala nu este un produs al civilizatiei ci este ereditara, organica iar, odata cu maturizarea, tendintele native culmineaza cu o morala a intelepciunii.

Lao Tzi, un alt ganditor clasic chinez, care s-a opus limbajului, a fost autorul legendarei lucrari "Dao De Jing". El era de parere ca nici o coordonare de natura lingvistica a comportamentului nu poate asigura o indrumare corecta si adecvata a acestuia, deci confucianismul ce se ocupa de eticheta nu poate oferi un dao constant si corect. El a mai demonstrat si faptul ca un dao bazat pe utilitate ar putea sa nu justifice apelul la utilitate ca model colectiv. Este, deci, necesara si o coordonare extralingvistica pentru ca interpretarea lingvistica sa poata fi si utilizata. Lao Tzi sustinea ca nici unb dao nu poate fi constant, deoarece denumirile utilizate de coduri nu sunt nici ele constante. In primul rand, discursul social are capacitatea de a modifica afinitatile individului in raport cu familia sa, sau cu inclinatia acesteia spre bine, precum si diversele modalitati de evaluare a binelui si a raului.

In opinia lui Lao Tzi, denumirile au un rol orientativ, in sensul ca, prin integrarea lor in limbajul propriu, omul are posibilitatea de a opera o serie de distinctii necunoscute la nivel social, operatii care compun procesul de socializare. Metodele sociale ii ajuta pe oameni sa aleaga directiile de actiune catre obiectivul stabilit, sa evalueze daca lucrurile sunt shi sau sunt fei. Prin comportament, anumite lucruri sunt eliminate iar altele selectate si retinute. De aceea, el a indemnat la eliminarea rationamentelor de tip sociolingvistic si la actiunea fireasca si spontana.

Prin studiul teoriilor analitice asupra limbajului, Zhuang Tzi si Xun Tzi au descoperit cai pentru a readuce in actualitate confucianismul . Ei au incercat sa demonstreze ca distinctiile shi - fei au un temei natural si ca numai temeiurile de care s-au detasat Mencius si Lao Tzi sunt legitime. De aceea, numai un model prestabilit de shi - fei poate asigura o corecta utilizare a denumirilor, intrucat realitatea nu poate fi capabila sa asigure acest lucru. Oamenii sunt fiinte sociale iar standardele de acceptabilitate sunt stabilite la nivel social. Impulsurile interioare ale indivizilor care compun o societate ii ajuta sa adopte, sa pastreze si sa transmita mai departe regulile de conduita. Persoanele responsabile au capacitatea, mai degraba, de a se conforma acestor reguli, decat de a le subestima. Din acest motiv, societatea ii sanctioneaza pe cei care interpreteaza lucrurile in mod gresit.

Metoda confucianista straveche bazata pe ritualuri reprezinta, pentru lumea chineza, unicul ghid de conduita. Generatiile care au urmat elaborarii sale, au urmat-o cu succes, intrucat s-a considerat ca alternanta ei ar duce la anarhie si dezastru in lumea aflata sub semnul pericolului.



De reprezinta, de aceea, realizarea in plan fizic a lui dao. Atat dao cat si de reprezinta mai mult decat simple cerinte morale.

Daoismul lui Confucius are la baza lucrarea "Cartea Codului Li", dar principiile daoismului se regasesc in toate textele clasice.

Mo Tzi utilizeaza evaluari de tipul shi (daca da = corect) si de tipul fei (daca nu = incorect)

Zhuang Tzi a dezvoltat doctrina relativismului daoist, iar Xun Tzi doctrina confucianismului pragmatic.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.