Ulmus
minor (Fam Ulmaceae)
Arbore
foios, indigen, megafanerofit, cu areal intins din silvostepe pana in zona
forestiera, mai frecvent
la campie si pe dealuri joase, urcand uneori pe versantii insoriti si cu bune
conditii edafice, pana in zona montana inferioara (900 m altitudine), frecvent
in paduri de amestec, margini de paduri, tufarisuri, zavoaie, uneori cultivat
in gradini;se mai numeste caragaci, sleau, ulmac,
ulmar; Raspandit in Europa, Asia si Africa de Nord.
Istoric :arbore cunoscut din vechime. Ulmus este numele speciilor
genului la Titus Macius Plantus (250-184 i. Hr.). Dacii il numeau olma, omoax,
ulmac (I. Pachia Tatomirescu 1997). Ei il foloseau la constructii,
confectionarea diferitelor obiecte necesare in gospodarie, pentru combustibil
si in medicina traditionala. Decoctul scoartei era folosit la spalatul ranilor
si arsrilor (N. Leon 1903), iar intern in bolile de piept (C. Barca, C. Gorea,
1972) Enciclopedia plantelor ; plante din flora
Romaniei ; Constantin Parvu Editura tehnica vol IV, pag 769).
.com
