Virusul
marmorarii frunzelor zmeurului - Raspberry leaf mottle virus neclasificat, inclus, impreuna cu
virusurile patarii frunzelor zmeurului si necrozei zmeurului
negru in componenta termolabila a mozaicului zmeurului (vezi Converse s.a., 1970, Virus Dis.
of Small Frits and Grapevines, eds
Frazier, N.W. s.a., University of California, Berkeley, p 111.).
Cercetarile mai recente arata ca aceste virusuri reprezinta
entitati distincte, eventual strans inrudite, care pot fi
diferentiate prin reactia speciilor de Rubus si a soiurilor de zmeur rosu (Jones si Jenning, 1980, Ann. appl. Biol. 96, 59). În
infectii mixte cu Rubus yellow net virus contribuie la producerea bolii
cunoscuta sub numele de "raspbery veinbanding disease", (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 534). Denumirea de "raspberry leaf mottle virus" a fost data de Cadman (1951, Ann. appl. Biol. 38, 801)
pentru virusul transmisibil prin Amphorophora
rubi, care se gasea in stare latenta sau producea simptome
slabe la soiurile de zmeur rosu de origine europeana si necroze
la R. henryi. Producand
infectii latente, virusul este prezent in
numeroase soiuri de zmeur rosu cultivate in Europa, inclusiv
in tara noastra, prezenta
lui in America de Nord fiind discutabila. Virusul este latent
in numeroase soiuri de zmeur rosu, printre care Baumforth B,
Burnethom Seedling, Cuthbert, Glen Clova, Glen Isla, Heritage, Kirkton
Surprise, Lloyd George, Malling Amiral, Malling Enterprise, Malling Exploit,
Malling Juwel, Malling Joi, Malling Leo, Malling M, Malling Orion, Malling
Promise, Norfolk Giant, Phyllis King si September (Jones si Jenning,
1980, l.c.), la cateva soiuri de zmeur rosu, cum sunt Malling
Delight, Malling Landmark, St. Walfried, Veten si Zewa Herbsternte,
producand patare clorotica severa si piticire.
Virusul produce necroze sistemice cu distrugerea varfurilor lastarilor,
uneori, insotite de mozaic la R.
henryi si R. occidentalis, pete clorotice
unghiulare translucide foarte evidente insotite de deformari la
soiul Malling Landmark si simptome de patarea frunzelor si
deformari la soiul St. Walfried.
Ca indicator, se recomanda soiul de zmeur
Norfolk Giant (Martin, 1998,
Proc. Int. Symp. on Small Fruit Virus Dis., Acta Hort. 471, p.71).
Experimental, transmiterea se realizeaza usor prin altoire cu
petiol de frunze.
În plantatii, este raspandit
prin afidul Amphorophora rubi, relatia
dintre virus si vector fiind de tip nepersistent. Perioada de hranire
pentru achizitionare este de 30 minute pana la 2-3 ore, cea
necesara inocularii de 2-3 ore, iar persistenta in vector
de 2-5 ore. La distanta, este diseminat prin
multiplicarea materialului infectat. Infectand latent numeroase soiuri de
zmeur rosu, este necesara producerea materialului saditor liber
de virus, pornind de la plante mama care au dat rezultate negative la
testarea lor pe speciile si soiurile indicatoare. Fiind
tremolabil, clone libere de virus pot fi obtinute prin cresterea
plantelor timp de 2-3 saptamani la 34-37ºC. Pentru
prevenirea raspandirii virusului in camp, se
recomanda combaterea sistematica a
insectelor vectoare. Pana in prezent nu se
cunosc surse de rezistenta fata de acest virus.
Obtinerea si cultivarea soiurilor de zmeur rezistente la afidele
vectoare constituie insa o masura practica de
prevenire (Jones, 1976, Rep.
Scottisc Hort. Res. Inst. 1975, p. 73), in soiurile Baumforth's Seedling
"A" si Chief fiind identificate 7 gene alele, care confera
rezistenta fata de toate cele 4 rase ale speciei A. rubi identificate pana
acum in Anglia. Folosin genele respective, in
diferite tari sunt in curs de desfasurare programe
speciale de ameliorare pentru obtinerea soiurilor de zmeur rezistente la
specia vectoare.
.com