Virusul mozaicului aucuba al cartofului

Virusul mozaicului aucuba al cartofului - Potato aucuba mosaic virus PAMV, Potexvirus, sinonime: Potato calico virus, Potato tuber blotch virus, Potato virus G, Potato virus F, Solanum virus 8 si 9 Smith, Marmor aucuba Holmes; Potato virus F, sinonim cu potato tuber blotch virus (Clinch s.a., 1936, Scient. Proc. R. Dubl. Soc. N. S. 21, 431), (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 453). Simptomele foliare si de pe tuberculi produse de PAMV sunt relativ asemanatoare cu cele cauzate de Potato mop top virus (PMTV) si de unele tulpini ale virusului mozaicului lucernei, ultimul deosebindu-se de primele prin morfologia particulelor si leziunile locale produse la soiul de fasole Prince. Virusurile potato mop-top si potato aucuba mosaic produc necroze pe tuberculi, dar cele cauzate de PAMV sunt mai putin penetrate decat inelele necrotice ridicate produse de potato mop-top virus in primul an de infectie, dar, uneori, si PAMV produce inele asemanatoare cu ale acestuia. De aceea, diferentierea clara a acestor virusuri se poate face tinand cont de morfologia virionilor si de rezultatele transmiterilor la Capsicum annuum, care reactioneaza local si sistemic la PAMV (Kassanis si Govier, 1972, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 98, 4 pp) si numai local la PMTV (Harrison si Jones, 1970, Ann. appl. Biol. 67, 377). Prin teste serologice, morfologia virionilor si reactia plantelor test, PAMV poate fi deosebit si de tulpina PVYNTN, care produce patarea inelara a tuberculilor de cartof (vezi virusul Y al cartofului). PAMV a fost descris la Solanum tuberosum prima data in Olanda (Quanjer, 1921, R. hort. Soc., Land. Rep. Int. Potato Conf. 127) si apoi in Regatul Unit (Clinch s.a., 1936,l.c.). Eeste raspandit peste tot unde se cultiva cartof, frecventa plantelor care manifesta simptome foliare fiind redusa. În trecut a fost frecvent la unele soiuri care nu se mai gasesc in cultura. La plantele de cartof (Solanum tuberosum) infectate natural, manifestarea bolii depinde, in mare masura, de soiul de cartof si tulpina virusului. De regula, la plantele de cartof infectate apar pete mari, galbene stralucitoare, pe frunzele din etajele mijlocii si inferioare. În alte cazuri, plantele infectate manifesta piticire, deformarea frunzelor, antocianare si necroze sistemice la frunzele tinere, simptom cunoscut sub denumirea de necrozarea varfului (Clinch, 1941, Scient. Proc. R. Dubl. Soc. N. S. 22, 435). Tuberculii recoltati de la plantele bolnave pot fi mai mult sau mai putin deformati si, la depozitare, pe suprafata lor apar pete adancite, iar in cortex si pulpa, necroze si pete neregulate brune, formarea acestora fiind favorizata de temperatura mai ridicata din timpul pastrarii. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Capsicum annuum, C. frutescens, Datura stramonium, Lycopersicon esculentum, Nicotiana glutinosa, N. tabacum, Petunia hybrida si Solanum tuberosum.

Virusul produce leziuni locale necrotice, epinastie, mozaic sau necroze, plantele tinere fiind distruse, la Capsicum annuum soiul Long Red si C. frutescens soiul Early Calwonder, unele tulpini pete mici rotunde galbene sau leziuni locale clorotice mici la Lycopersicon esculentum, marmorare verde deschis si benzi verzi inchis in lungul nervurilor la Nicotiana glutinosa si infectie sistemica, de regula, fara simptome la N. tabacum soiurile White Burley si Xanthi-nc, Datura stramonium si Petunia spp. La hibridul A6, unele izolate produc infectie locala si sistemica iar altele numai sistemica. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor din toate partile plantelor, uneori, formand agregate dense. Desi virusul este variabil, pana in prezent, se cunoaste numai tulpina potato virus F (sin. potato tuber blotch virus), care produce necroze in tuberculii de cartof, desi simptomele foliare sunt slabe. Experimental, este usor transmisibil prin inoculare de suc. În natura, se raspandeste prin tuberculi si, nepersistent, prin Myzus persicae, Aphis nasturtii, Aulacorthum circumflexus si A. solani. Transmiterea are loc numai in prezenta unui virus ajutator din genul Potyvirus, dintre care A si Y sunt cele mai eficiente. Ambele virusuri pot fi achizitionate simultan sau insectele se hranesc initial pe sursa cu virusul ajutator si apoi pe cea cu virusul mozaicului aucuba. Afidele sunt capabile sa achizitioneze virusul intr-un minut, iar insectele inflamanzite isi pierd capacitatea de transmitere in cateva ore. Concentratia virusului este mai mare in sucul extras din frunzele de tutun direct inoculate decat in cele infectate sistemic. Inactivarea termica are loc la 65-70°C, dilutia limita este 10^-5-10^-6, iar longevitatea in vitro 30-60 zile, la 18-20°C. Virionii au forma de bastonase filamentoase, de regula flexuoase, avand c. 11 nm in diametru si o lungime modala clara de 580 nm, avand tendinta de a agrega lateral si cap la cap (Kassanis si Govier, 1972, l.c.). La ultracentrifugarea preparatelor purificate se separa un singur component, iar punctul izoelectric este pH 7. Genomul este ARN monocatenar, linear, unipartit, iar virionii contin o singura proteina capsidala. Boala este evitata prin masurile de prevenirea infectiei si de eliminare a clonelor infectate aplicate in cadrul procesului producerii de samanta, ca metode de diagnosticare folosindu-se mai ales procedeele serologice. Virusul poate fi identificat in frunze si tuberculi incoltiti si prin microscopie electronica, iar tulpinile care produc infectie locala pe hibridul A6 sunt detectate odata cu efectuarea testarilor pentru virusul Y.