Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice



Acasa » referate » geografie
Metodologia cartarii vegetatiei

Metodologia cartarii vegetatiei



Metodologia cartarii vegetatiei

Principalele aspecte metodologice, clasice, legate de cartarea vegetatiei sunt urmatoarele:

- alegerea scarii harti si stabilirea unitatilor de cartare

- asigurarea bazei topografice si a documentatiei

- intocmirea legendei

- alegerea traseelor de parcurs (transectelor)

- identificarea si delimitarea unitatilor de vegetatie pe teren

- ridicarea si transpunerea limitelor pe harta

- elaborarea hartilor si modul de reprezentare grafica a unitatilor

- intocmirea unor piese anexa

Tehnicile si tehnologiile moderne de inventariere si cartografiere care pot fi aplicate la ora actuala (GPS, GIS, teledetectie, etc.) elimina o parte din etapele de mai sus.

1. Alegerea scarii hartii si stabilirea unitatilor de cartare



Aceste doua aspecte sunt strans corelate, deoarece gradul de detaliere a prezentarii cartografice a vegetatiei depinde de scara hartii. Pe hartile la scara mare covorul vegetal poate fi reprezentat mai detaliat, folosind unitati de vegetatie inferioare (asociatie, subasociatie, facies, tip de padure sau de pajiste). Pe hartile la scara medie si mica se pot figura unitati de rang superior (alianta, ordin, clasa, formatie forestiera, zone sau etaje de vegetatie).

Hartile la scara:

foarte mare (> 1: 10.000) – acopera teritorii restranse, de cateva zeci de hectare, dar pot surprinde foarte multe detalii

mare (1:10.000 – 1:25.000) – pentru teritorii mai ample si reprezentare destul de fidela a vegetatiei

medie (1:50.000 – 1:100.000) – pentru arii extinse si reprezentare sintetica a vegetatiei

mica (1:100.000 – 1:1.000.000) – pentru teritorii vaste (tari, continente) si reprezentare pronuntat sintetica, doar prin unitati de vegetatie de rang superior

foarte mica (< 1:1.000.000) – la nivelul intregului glob terestru si reprezentarea numai a celor mai mari unitati fitogeografice (biomuri)

Unitati cartografice – sunt unitati concrete (fitocenoze sau fitocenocomplexe) apartinatoare unei unitati de vegetatie, identificabile si separabile in teren prin limite de vegetatie si ulterior reprezentate pe harta. Limitele de vegetatie au, in general, forme curbilinii neregulate, daca se datoreaza unor factori naturali, dar pot aparea si sub forme geometrice regulate, ca urmare a modelarii antropice. Unitatile de cartare se aleg in raport de sistemul de clasificare utilizat pentru analiza vegetatiei.

Unitati de vegetatie – sunt modele teoretice, abstracte, corespunzatoare tipurilor de vegetatie distinse dupa principiile unei anumit sistem de clasificare, a caror definitie (denumire) apare in legenda hartii. Spre exemplu, o unitate de vegetatie poate fi o anumita asociatie, o subasociatie, un tip de padure sau un etaj de vegetatie.

Alegerea scarii hartii si a unitatilor de cartare este dependenta de scopul pentru care se intocmeste harta. Spre exemplu, o harta pentru evaluarea modului de folosinta a terenului la nivel regional (judet) se poate redacta la scara medie

2. Asigurarea bazei topografice si a documentatiei

Cartarea vegetatiei nu se poate realiza fara o buna baza topografica care sa contina suficiente puncte de reper pentru a putea face delimitarile necesare ale unitatilor de vegetatie. Ca baza topografica se pot folosi harti topografice, aerofotograme, ortofotoplanuri, imagini satelitare. Se recomanda ca scara acestora sa fie mai mare decat cea a hartii ce trebuie intocmita.

Inainte de a incepe cartarea este necesar sa se adune si o documentatie cat mai completa asupra teritoriului in cauza – lucrari de descriere a unitatilor de vegetatie, raspandirea lor si legatura cu conditiile geografice, precum si lucrari despre conditiile geomorfologice, geologice, climatice, edafice. Multe informatii pot fi preluate prin consultarea amenajamentelor silvice sau pastorale.

3. Intocmirea legendei

Pentru inceperea operatiei de cartare propriu-zisa este necesara lista cu unitatile de vegetatie care urmeaza a fi delimitate in teren – legenda. Aceasta lista se intocmeste pe baza studiilor anterioare din teritoriul respectiv sau din cele asemanatoare si ea nu trebuie sa fie definitiva, urmand a fi completata pe masura desfasurarii procesului de cartare.

In lipsa unor astfel de date este necesar un studiu fitocenologic al teritoriului, realizat concomitent cu cartarea. In acest caz, ca legenda se poate folosi lista provizorie a unitatilor stabilite pe baza recunoasterii.

Legenda se poate considera definitiva doar atunci cand s-a terminat elaborarea hartii. Pe parcursul cartarii poate sa reiasa, de pilda, ca unele unitati inscrise initial in legenda ocupa suprafete prea mici, nereprezentabile la scara hartii, trebuind sa fie combinate cu altele in cuprinsul carora apar de obicei.

Alegerea transectelor

Pe harta de baza se aleg transectele de-a lungul carora se vor face studiul si delimitarea unitatilor de vegetatie. Amplasarea transectelor depinde de relief, de complexitatea vegetatiei si de scara hartii.

In regiunile cu relief accidentat transectele se aleg astfel incat sa taie toate elementele de relief importante (vai, culmi, versanti), iar in regiunile cu relief plan se fixeaza transecte paralele.

Distantele intre transecte se aleg in functie de complexitatea vegetatiei si scara hartii.

Relieful

Complexitatea vegetatiei

Distanta intre transecte (m),

pentru cartare la scara

mare

medie

Plat

mica



medie

mare

Accidentat

medie

mare

Reteaua de transecte se figureaza pe harta topografica, stabilindu-se pentru fiecare segment distanta si orientarea. Segmentele vor avea, pe cat posibil, capetele asezate pe puncte de reper usor identificabile pe harta si teren. Pe baza retelei de transecte se intocmesc marsrute zilnice (2-8 km/zi).

5. Identificarea si delimitarea unitatilor de vegetatie pe teren

Identificarea unitatilor de vegetatie pe teren se face conform principiilor sistemului de clasificare adoptat.

Stabilirea limitelor dintre unitati se poate face usor, daca limitele fitocenozelor sunt nete, sau mai dificil daca limitele sunt difuze. In acest caz se poate face o aproximare sau se poate recurge la un procedeu mai laborios de identificare a limitei, procedeu care consta in realizarea unor inventarieri in suprafete succesive, alaturate, pentru identificarea discontinuitatii eco-cenotice. Daca zona de tranzitie dintre fitocenoze (zona de ecoton) este suficient de mare se pune problema separarii acesteia ca unitate distincta.

Se inregistreaza locul in care limita de vegetatie intersecteaza transectul (folosind ruleta, teodolitul, o unitate GPS, etc.). In cazul in care folosim o unitate GPS portabila nu mai este necesara folosirea transectelor (decat daca se doreste obtinerea rezultatelor mai expeditiv), putandu-se urmari si inregistra intregul contur al fitocenozei.

In cazul folosirii aerofotogramelor, ortofotoplanurilor sau a imaginilor satelitare, se pot trasa limite direct pe acestea, la birou. Se obtin astfel asa-numitele fotolimite. Chiar si asa, deplasari pe teren sunt necesare atat pentru verificarea, prin sondaj, a corectitudinii fotolimitelor, dar si pentru identificarea unitatilor de vegetatie corespondente, sau delimitarea unor unitati imposibil de separat doar fizionomic.

Hartile cele mai precise se obtin prin cartarea integrala a teritoriului, dar aceasta cere insa mult timp si implica cheltuieli ridicate, motiv pentru care se foloseste in mod curent procedeul cartarii in suprafete-cheie, cu extinderea ulterioara a rezultatelor pentru intreg teritoriu.

Cartarea integrala se executa obisnuit in vederea intocmirii hartilor la scara mare, in care se reprezinta unitatile de baza ale vegetatiei, negeneralizate sau putin generalizate. Cartarea in suprafete cheie, efectuata de regula la scara mare, serveste pentru intocmirea hartilor la scara medie sau mica, in care unitatile sunt ± generalizate.

Suprafetele-cheie reprezinta portiuni din teritoriul de cartat in care, pe o suprafata relativ redusa, apare intreaga diversitate a covorului vegetal. Prin cartarea lor se poate stabili legatura dintre diferitele unitati de vegetatie si relief, sau alte conditii stationale pentru care exista deja material cartografic (harta solurilor, harta geologica, etc.). Harta de vegetatie a intregului teritoriu se intocmeste pe baza legitatilor de raspandire ale vegetatiei constatate in suprafetele cheie si aplicate la restul teritoriului. Numarul de suprafete-cheie depinde de diversitatea in teritoriul de cartat a factorului stational cu care facem corelarea vegetatiei.

Dupa intocmirea hartii in acest fel, este recomandabil sa se faca cateva transecte de verificare, introducand la nevoie corecturile ce se impun.

6. Transpunerea pe harta a limitelor

In functie de datele inregistrate pe teren, pe transectele de pe harta de baza se fixeaza limitele unitatilor de vegetatie. In spatiile dintre transecte limitele se traseaza prin interpolare, tinand seama de corelatiile dintre vegetatie si relief, substrat, etc. Pentru situatiile neclare in care nu se poate stabili prin interpolare mersul limitelor, portiunile de teren respective se verifica ulterior, efectuandu-se eventual una sau cateva transecte intermediare.

7. Elaborarea hartii

Avand conturul tuturor unitatilor cartografice se trece la reprezentarea unitatilor de vegetatie pe harta. Aceasta se poate face in mai multe moduri:



contururi numerotate

hasuri

culori

Cand numarul de culori este mare se recomanda ca in interiorul fiecarei unitati cartografice sa se adauge un numar sau litera (care va apare si in legenda)

La elaborarea hartii se impune uneori sa se faca o generalizare – neglijarea unei parti din detaliile observate pe teren sau pe fotografiile aeriene (unitati cartografice foarte mici), pentru a usura citirea hartii si a realiza o interpretare sintetica si omogena a vegetatiei.

Se pot folosi simboluri pentru indicarea prezentei unor unitati de vegetatie cu suprafata mica, necartabile, sau doar a unor specii de interes deosebit.


Semne conventionale folosite pentru reprezentarea

unor unitati de vegetatie de extindere mica


Reprezentarea unitatilor de vegetatie prin contururi

numerotate (A) si contururi hasurate (B)

Folosirea de culori si numere pentru reprezentarea

unitatilor de vegetatie forestiera

8. Realizarea pieselor anexa

Se refera la:

text explicativ

inventarul suprafetelor unitatilor reprezentate pe harta

harti complementare la scara mica (pozitia geografica, hipsometrie, geologie, pedologie, climatologie)

Reticul format din transecte si puncte de referinta,

utilizat pentru relevarea limitelor de vegetatie


Aerofotograma si fotolimitele deduse de pe aceasta

Imagini satelitare ASTER in diferite benzi spectrale

Delimitarea unitatilor de vegetatie cu ajutorul imaginilor satelitare

Utilizarea indicelui de reflectanta a vegetatiei – NDVI (Normalized Difference

Vegetation Index) – pentru separarea diferitelor unitati de vegetatie

NDVI = (NIR-RED)/(NIR+RED)

NIR = radiatie infrarosu apropiat,

RED = radiatie rosie




loading...





Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




PARCUL NATURAL PUTNA - VRANCEA
Metode simple de analiza a sistemelor teritoriale
Globalizarea si consecintele culturale ale informatizarii
POZITIA GLOBALA A CULTURII DIN VEST
Europa Atlantica
Principii specifice de analiza a sistemelor teritoriale
CADRUL REGIONAL
Notiuni similare utilizate in organizarea sistemelor teritoriale


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu