Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice



Acasa » referate » matematica » stiinte politice
Social-democratia romaneasca post-decembrista : LICENTA

Social-democratia romaneasca post-decembrista : LICENTA



UNIVERSITATEA ,,BABES-BOLYAI’’ CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ISTORIE SI FILOSOFIE

Specializarea: Filosofie

 

 

 

 

 

 

LUCRARE DE LICENTA

 

Social-democratia romaneasca post-decembrista vazuta ca Filosofie politica prin prisma Partidului Social-Democrat

 

 

 

Introducere


0.1 Argument

            Conditia principala care face o societate sa fie viabila este aceea de a exista indivizii umani care sa compuna o anumita societate. E de precizat faptul ca indivizii care compun o societate in cazul in care ne referim, sunt oameni. In lume se intalnesc fel de fel de societati, care mai de care mai deosebite unele de altele. Nicaieri in lume nu se vor putea gasi doua societati care sa fie la fel, fiecare are o anumita sintalitate. Intr-adevar exista multe elemente care fac societatile sa semene, dar fiecare societate e unica in felul sau, manifestata prin gandirea la nivelul colectivitatii sociale, gandire care guverneaza toate principiile, regulile si legile dupa care este condusa o societate. Fiecare societate se bazeaza pe anumite stari cutumiare, cicluri umane, etape,moduri de guvernare, si nu mai departe modul fiecarei societati de a se manifesta din punct de vedere politic. Evident ca toate aceste elemente sunt relative si variaza in functie de contextul socio-istoric, evident aici intrand si factorul politic. Uitandu-ne la actuala stare de manifestare a factorului politic, observam de exemplu ca majoritatea statelor lumii adopta un regim democratic reprezentat fie prin existenta statului respectiv ca monarhie sau ca republica. Exista si regimuri totalitare si radicale, care de regula reprezentate in state republici, si in mai putine cazuri, izolate monarhii. Pe langa acestea, mai exista izolat societati tribale conduse de un patriarh sau de un grup de lideri, insa fara sa existe vreosituatie de atestare oficiala a grupului social respectiv.

            Trecem peste aspectele de mai sus intrucat sunt detalii ce tin de cultura si estimare generala a tuturor celor mai sus expuse. Dorind sa intram in problema, intram in particular mai mult si facem referinta la factorul politic exprimat prin societatea democratica, care pare a fi cea mai agreata forma care o suporta societatea, exprimand dezideratele indivizilor legate de libertatea de expresie si de cunoastere, posibilitatea de a urma mai multe modele de exprimare, care prevad in ansamblul lor progresul social, adesea generat de ideea de libertate. Pentru anumiti indivizi insa, libertatea e perceputa gresit sau interpretata intentionat in forme care duc la extremism politic, pana la situatia de a se confunda democratia cu totalitarismul, insa indivizii care manifesta astfel de orientari politice au putini acoliti si ajung antipatici marilor mase de populatie, care ii resping sau in cel mai bun ii tolereaza, dar le urmaresc miscarile pentru a evita eventuale revolte socio-politice. In esenta societatea democratica militeaza pentru pace si libertate, si reactioneaza inspre o autoaparare inspirata mai degraba din instinctul uman, dar simultan se actioneaza si inspre imbunatatirea calitatii vietii indivizilor, chestiuni din care se urmareste decurgerea spre bunastare sociala, care la randul ei este manifestata prin mai multe doctrine politice adoptate de un individ sau un grup de indivizi, din care se isca partide, formatiuni si organisme politice.

            0.2 Partidele politice. Doctrine si ideologii

            Partidele politice, cum am mai spus folosesc doctrine politice aparute in urma unor ganduri de reflectie ale unor ganditori, asupra modului de a privi ansamblele societatii, orientarea inspre anumite parti ale societatii, spre a anumita categorie sociala.   Raportul dintre teorie si ideologie subsumeaza, in sens larg, raportul dintre forma si continut in doctrina politica. Continutul reprezinta substanta reflectiei politice propriu-zise, iar forma discursului ideologic unifica toate etajele constructiei doctrinare: politic, social, economic, juridic, ca alternativa posibila la ordinea actuala. Daca principiile care alcatuiesc corpusul doctrinar tind sa se singularizeze, deoarece ea este conditionata de elemente ideologice extrinseci, de stilul si mentalitatea epocii. De exemplu, aceeasi doctrina politica s-ar putea prezenta in forme diferite in contexte noi sau diferite. O doctrina politica poate sa se schimbe atat ca urmare a aprofundarii teoretice a principiilor sale constitutive cat si in virtutea unor solicitari noi ale mediului, deci aparitiei unor noi vectori ai actiunii politice. Din punct de vedere descriptiv, orice doctrina politica sintetizeaza in sine trei momente indisolubile: unul istoric, unul ideologic si unul politic.

In primul rand, o doctrina politica nu se poate eschiva de la diagnosticarea obiectiva a situatiei istorice in care se gaseste societatea. Este punctul de plecare necesar pentru orice teoretizare cu privire la unghiul de incidenta al politicului, ca forma de organizare si conducere a comunitatii si cu privire la natura problemelor sale. Acest prim moment ar trebui sa fie o interpretare obiectiva a datelor si faptelor reale.

In toate statele moderne si dezvoltate exista partide si formatiuni politice moderne, care manifesta o ideologie politica. Daca dorim sa ne referim la contextul politic contemporan gasim ca exista mai multe partide politice intr-un stat, chestie denumita generic pluralism politic, fapt ce reprezinta garantul societatii democratice. De regula, exista partide ce se impart pe 3 parti ale esicherului politic: partide de dreapta, partide de centru, si partide de stanga. Uneori mai apar anumite formatiuni care manifesta o ideologie de centru-stanga sau de centru-dreapta. De regula, curentele ideologice care reprezinta dreapta sunt cele populare, nationale, liberale,crestin-democrate si alte curente mai mici. De regula, pe centru stau partidele conservatoare, dar adeseori manifesta usoare devieri spre stanga sau spre dreapta. Curentele de stanga sunt mai putine dar se adreseaza de regula unor bazine demografice ce incumba cel putin sase zecimi din populatie, in special din patura sociala mijlocie sau patura saraca. Curentele ce tin de stanga sunt cele ce poarta titulatura de socialist, social-democrat, laburist si mai nou isi face loc si comunismul modern care a capatat si increderea populatiei, mai ales in tari precum Ungaria sau Italia. Exista si partide care poarta denumirea de ,,democrat’’ dar acesta e fie de stanga, fie de dreapta, de la caz la caz, de la stat la stat, intrucat nu are o anume importanta denumirea unui partid politic, asa cum este important ceea ce promoveaza respectivul partid politic: ideologia, doctrina,  principiile, programul politic, proiectele politice, brandul, etc.

Secole de-a randul, pe scena politica, am asistat la dezbaterea ideilor si a proiectelor de societate, purtata de diverse formatiuni sau lideri care si-au asumat, pe rand, rolul de promotori ai progresului si bunastarii. De fiecare data in numele poporului, al interesului national si al binelui comun s-au luat decizii ce s-au rasfrant asupra tuturor cetatenilor si care de nenumarate ori au modificat substantial viata cotidiana a fiecaruia.

In tumultul acestor aprige dispute ideologice au reusit sa se contureze trei mari tipuri distincte de viziuni legate de bunul mers al societatii si de construirea unui model de guvernare capabil sa asigure progresul economic, pacea sociala, respectarea drepturilor cetatenilor, legitimitatea conducatorilor si puterea de a determina specificul relatiilor interstatale la nivel regional sau mondial.

Datorita importantei pe care o au curentele ideologice, cercetatorii in stiintele politice au incercat in nenumarate lucrari si articole sa reliefeze rolul pe care aceastea il joaca in dinamica programelor politice ale partidelor. Exista doua abordari care trateaza rolul ideologiei in viata partidelor si modul in care partidele se prevaleaza de ideologie: abordarea spatiala si abordarea istorica[1].  Abordarea spatiala are ca punct de pornire conceptia populista referitoare la democratia reprezentativa si considera ca partidele se adapteaza sau isi adapteaza ideologia (publicata sub forma programelor sau a manifestelor electorale) astfel incit ea sa reflecte opiniile si valorile potentialilor suporteri. O forma mai avansata a teoriei este data sub forma arhicunoscutei teoreme a alegatorului median. Abordarea istorica nu neaga capacitatea partidelor de a se adapta, dar atribuie o importanta mai mare conditiilor istorice in care au aparut anumite partide considerind ca acestea marcheza intreaga evolutie ulterioara a acestora indiferent de schimbarile ce au avut loc ulterior.

Totusi nu putem trece cu vederea ca majoritatea lucrarilor referitoare la legatura ideologii – partide – sisteme de partide au avut ca baza empirica de studiu statele vest-europene.. Acest fapt se datoreaza, fara indoiala, si ingratei cortine care a blocat orice tentativa de exprimare democratica in Europa de Est pana in 1989. Si chiar si dupa acest an  turbulentele tranzitiei catre democratie au facut imposibila  conducerea unui studiu care sa urmaresca relationarea dintre partidele renascute in era post-comunista si viziunile lor ideologice.

Este foarte important de precizat ca exista patru criterii de incadrare a partidelor politice europene: 

- originea partidelor, cu alte cuvinte conditiile socioistorice ale aparitiei partidelor si interesele pe care le reprezinta;

- contactele si legaturile internationale pe care partidele le mentin, cu alte cuvinte calitatea de membru in federatii transnationale de partide sau in grupari politice multinationale institutionalizate;

- politicile propuse de partide;

- valorile politice care modeleaza programele partidelor  .

 

0.3 Despre doctrina Partidului Social Democrat

Constatand aceasta stare de fapt si considerand ca, dupa aproape 18 ani de la evenimentele care au repus Romania pe cursul constructiei democratice, identitatea ideologica a partidelor politice este inca un subiect de aprigi dispute si contestari,motiv pentru care  am recurs la elaborarea prezentei lucrari. Aceasta nu va tinde insa spre cuprinderea si analizarea tuturor formatiunilor politice prezente pe scena politica romaneasca, ci se va rezuma la urmarirea acelor formatiuni politice romanesti care se s-au situat sau se situeaza in stanga spectrului politic.

Pentru a intra total in tema, si pentru a ne particulariza ideea de axare, lasam iar deoparte generalitatile. Am explicat cum sta treaba cum modul de promovare a politicii democratice si factorii politici care ii incumba pe acestia. Am explicat ca exista ideologii politice de dreapta, de stanga si de centru, si care sunt nominal doctrinele existente in politica contemporana. In consecinta este o datorie a se explica faptul ca prezenta lucrare va face act de prezenta in politica din Romania a curentului politic al social-democratiei, iar in explicarea problemelor se va face o analiza a modului in care a fost implementata si pusa in aplicare doctrina mai sus amintita, in special prin punerea la bataie a actiunilor savarsite de catre Partidul Social Democrat, partid in al carui statut exista o lege organica ce atesta si afirma apartenenta la curentul social-democratiei :

Articolul 3

Partidul Social Democrat este un  partid de stanga modern si progresist, un partid national, cu vocatie europeana, membru al Partidului Socialistilor Europeni si al Internationalei Socialiste, care promoveaza idealurile Revolutiei Romane din 1989, continuatorul traditiei de peste 100 ani a social-democratiei, care militeaza pentru edificarea in Romania  a unui stat de drept, social si democratic.

            Partidul Social Democrat promoveaza doctrina social-democrata     contemporana, fundamentata pe principiile de libertate, dreptate sociala, egalitate de sanse si solidaritate.

            Partidul  Social  Democrat este un partid deschis care se adreseaza, prin intreaga sa activitate politica, tuturor categoriilor      sociale, cetatenilor care considera munca si creativitatea elementul fundamental al existentei si al formarii personalitatii.

            Partidul  Social  Democrat  actioneaza  pentru  respectarea  Constitutiei  Romaniei  si  a legilor tarii, a formei republicane de guvernamant, pentru apararea suveranitatii nationale, a independentei si unitatii statului, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept.

Partidul  Social  Democrat contribuie la libera exprimare a vointei  politice a cetatenilor, promoveaza  respectarea principiilor democratiei, pluralismului politic si separatiei puterilor in stat, asigurarea unor raporturi corecte intre individ, societatea civila si stat.

Partidul Social Democrat stimuleaza competitia interna pentru promovarea  in structurile de partid, administrative sau in Parlament, a acelor membri care au demonstrat o pregatire profesionala  recunoscuta  si  o  probitate  morala  necontestata.  In  acest  scop  se  instituie alegerile  preliminare  pentru  desemnarea  candidatilor  partidului  la  functia  de  deputat  sau senator.

 

Articolul 4

Partidul Social Democrat urmareste numai obiective politice in conformitate cu Statutul si Programul Politic ale partidului, astfel:

-promoveaza valorile si interesele nationale, principiile social-democratiei moderne si ale consolidarii statului de drept;

-sustine ca proprietatea privata sta la baza economiei de piata, fiind expresia economica a liberei initiative a cetateanului; considera ca proprietatea privata este un factor esential al progresului economic general si al bunastarii individuale; se pronunta pentru dimensionarea rationala, pe criterii de eficienta, a proprietatii publice si private a statului;

-sustine restructurarea si modernizarea  economiei  nationale,  procesul  de  privatizare, pentru realizarea economiei            sociale de piata, precum si continuarea reformei in administratia publica centrala si locala, subordonata slujirii intereselor cetatenilor; militeaza pentru promovarea descentralizarii in economie si administratia     publica si pentru concretizarea rolului statului ca forta de echilibru in societate;

-elaboreaza  si  sustine  programe  care sa  asigure  infaptuirea  reformei  economice  si sociale,  a  echitatii  sociale  exprimate  prin  egalitatea  sanselor  pentru  toti  cetatenii  tarii, promovarea si afirmarea valorilor umane;

-elaboreaza si sustine programe concrete de protectie sociala a categoriilor defavorizate, aplicand imperativul justitiei sociale; promoveaza solidaritatea umana, spiritul comunitar de intrajutorare,  respectul  persoanei  safamiliei,  in  vederea  cresterii  coeziunii  sociale  si refacerii relatiilor firesti intre cetatean si stat;

-promoveaza  dezvoltarea invatamantului, stiintei si culturii, a bisericii si traditiilor sale - conditii esentiale ale progresului general al tarii si ale spiritualitatii romanesti si universale;

-recunoaste  si  sustine  rolul  femeii  in  familie  si  in  societate,  egalitatea  de  sanse  intre femei  si barbati  si  promoveaza  accesul  la  reprezentare  proportionala  a  femeilor  in  toate functiile si structurile politice.

-promoveaza programe si actiuni de formare si afirmare a tineretului;

-militeaza pentru ocrotirea sanatatii si protectia mediului ambiant;

-apara drepturile si libertatile omului; respecta dreptul la identitate culturala, lingvistica, religioasasi etnica al cetatenilor romani apartinand minoritatilor nationale;            combate extremismul de orice fel, manifestarile de rasism, sovinism, separatism etnic sau teritorial;sustine  strategia  de  integrare  a  Romaniei  in  structurile  europene  si  euroatlantice; promoveaza  politica  externa  a  statului  consacrata  dezvoltarii  relatiilor  cu  toate  statele, indeosebi cu tarile vecine;

-adera la valorile si principiile promovate de Internationala Socialista si militeaza pentru aplicarea  acestora  in  viata  social-politica  romaneasca;  colaboreaza  si  intretine  relatii  cu partide sau organizatii social-democrate sau de alta orientare politica democratica.[2]



            Acestea fiind expuse, trebuiesc apreciate ca valabile intrucat constituie o baza doctrinara. Ca exista ca o chestiune de nivel intern nu contesta cu nimic valabilitatea afirmarii ce o face statutul partidului in cauza.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Capitolul 1. Premise pentru aparitia stangii in Romania

 

1.1 Politicul romanesc existent inainte de anul 1989

Anul 1989, din punct de vedere politic nu avea sa insemne o schimbare majora doar pentru Romania , ci pentru majoritatea ansamblelor sociale existente in Europa, ce au apartinut blocului ,,comunist’’. In urma tratatului politic de la Yalta, din noiembrie 1989, la care chiar Mihail Gorbacev,presedintele URSS, a pus umarul, asa zisa dictatura a proletariatului avea sa inceteze in urmatoarele luni de zile. In unele state din respectivul bloc, factorul politic se pare ca a fost utilizat destul de diplomat, intrucat schimbarea socialismului stalinist cu economia de piata, a avut loc fara mari manifestari populare si fara razboaie politice, totul avand loc in urma unor dispute teoretice, consfintite ulterior prin niste acte oficializate, recunoscute de comunitatea internationala. In schimb pe teritoriul nostru, pentru consfiintirea unui fapt politic, s-a recurs la o forma neortodoxa de a schimba regimul, ajungand ca din neconformarea cu cerintele sociale, tot societatea avea sa sufere pentru propria dorinta de a detasa de cenzura in care era cuprinsa societatea, de dorinta de pluralism politic, care nu era dorita de conducerea de pana la acel moment, cea care isi dorea hegemonia puterii si care dorea sa o pastreze doar pentru ea, sa detina doar ea, anuland valabilitatea oricaror lucruri ce aveau calitatea de a apartine particularului si nu colectivului, ceea ce defapt promova in numele tuturor :,,Tot ce este al vostru este defapt al nostrudar nu este al vostru’’. Momentul trecerii politice la capitalism avea sa fie unul sangeros, chiar cu implicatii metafizice, prin trancenderea fiintei inspre un lucru necunoscut, care se numea libertate. Democratia era prezenta teoretic si in timpul ,,comunismului’’, dar era o democratie lipsita de libertate, ce limita exprimarea umanului, fiinta era controlata si dirijata de o alta fiinta care detinea controlul, cunoasterea, care tinea in criptologie orice informatie ce contravenea fiintei pilot.

Trecand peste aspectele vizate de modul de a se face politica pana in anul 1989, trebuie mentionate organismele politice care existau in perioada comunista. Partidul care se afla la conducere, si din punct de vedere politic era partidul-stat intrucat functia de secretar general al partidului conferea si functia de conducator al statului, din 1974 luand fiinta functia moderna de presedinte de stat. Constitutia existenta era astfel constituita  incat facea din Partidul Comunist Roman, organul suprem de conducere, prima putere in stat, avea autoritate atat peste justitie, cat si peste ministerul de interne: militie, securitatea de stat. Toata activitatea politica se contura in jurul cultului personalitatii pentru cuplul prezidential, Nicolae si Elena Ceausescu, considerati de populatie adevarati satrapi, despre care le era frica sa vorbeasca. Evident ca populatia dadea de inteles ca exista o nemultumire, legata de cele ce se petreceau, iar securitatea statului intervenea prin racolarea de turnatori, care sa comunice aspectele ce se discutau in colectivitati, apoi cei care erau dovediti a nu fi de acord cu regimul erau fie fortati sa devina informatori, fie le erau retrase anumite drepturi, lor si familiilor lor.

Pentru a incerca sa elimine din mintea oamenilor ideea de monopolism politic, s-a infiintat un partid partid politic denumit Frontul democrat al unitatii socialiste. Presedinte al acestui partid era, culmea, tot Nicolae Ceausescu. Prin urmare respectivul partid era tot o aripa a PCR, o completare a factorului politic , ce se dorea a se numi pluralism politic, era defapt vorba tot de un monopolitism, intrucat ambele partide erau de stanga, iar dupa modul de manifestare al PCR s-a ajuns la extremism de stanga, astfel incat nu se mai numea nici macar comunism, ci inchisoare sociala, dorindu-se de altfel ca populatia sa nu poata comunica cu exteriorul decat in tarile din blocul comunist. Spre exemplu FDUS promova niste idei formale cum ar fi : ,,Consideram ca fortele iubitoare de pace de pretutindeni, popoarele trebuie sa se manifeste cu cea mai mare energie pentru a determina guvernele, parlamentele, conducerile statelor sa abordeze o politica noua,constructiva, patrunsa de de o raspundere maxima pentru soarta si viitorul popoarelor si pacii mondiale.’’[3] Mai apoi, intr-un alt act dat de FDUS, se promoveaza ideea prin care cetatenii sa recurga si sa instige la pace: ,,sa isi spuna cuvantul in cadrul unor largi manifestari publice,sa organizeze adunari populare, demonstratii, marsuri si alte actiuni de masa, cerand sa se intreprinda si sa se intensifice actiunile tutror statelor si popoarelor pentru impiedicarea amplificarilor inarmarilor si sporii arsenalului militar, pentru masuri concrete in domeniul dezarmarii si in primul rand al dezarmarii nucleare, pentru eliberarea omului de cosmarul unui nou razboi.’’[4]  De altfel astfel de manifeste erau destul de dese, si toate erau mascate, cu scopul de a substitui si a face ascunse ochilor lumii celelate aspecte ale cotidianului politic, lucruri care defapt amplificau sentimentul de repulsie al societatii. De altfel mai existau asa numite apeluri de pace catre poparele lumii : ,,lansam apelul Marii Adunari Nationale a Republicii Socialiste Romania catre parlamentele, guvernelor si popoarelor tarilor europene, ale Statelor Unite ale Americii si Canadei.’’[5]. Mai apoi exista un astfel de lansat din partea de FDUS adresat : ,, apelul poporului roman catre popoarele si fortele progresiste si democratice din intreaga lume pentru dezarmare si pace, pentru securitate, independenta si progres.’’[6]  Prin urmare ar fi de observat faptul ca intr-adevar erau lansate populatiei o gramada de mesaje ideologice de stanga, cu tenta pacifista si progresista, cu caracter socialist, dar se pare ca populatia nu inghitea o astfel de cacealma politica, si observa ca toata teoria lansata era pentru distragerea atentiei de la toate aspectele politice care le promova defapt Partidul Comunist Roman. Intr-o simpla concluzie am putea spune ca stafful PCR, in frunte cu conducatorul lui iubit, deschizatorul de drumuri, si fiu al poporului , Nicolae Ceausescu, si-au batut joc intr-adevar joc de numele si doctrina partidului comunist, prin modul in care au promovat politicul, si prin folosirea de numele PCR pentru a-si atrage beneficii personale de pe urma clasei muncitoare, cei al caror drepturi trebuiau aparate defapt conform ideologiei si legii organice stipulate in statutul PCR. In acest sens am putea lua in calcul si afirmatia similara a lui Ion Iliescu la momentul decembrie 1989, dar nu putem spune cu certitudine daca respectivul intr-adevar manifesta devotament fata de doctrina socialismului.

 

1.2 Granita dintre falsa si adevarata democratie. Momentul decembrie         1989

Cum s-a afirmat si in punctul anterior, anul 1989 avea sa fie unul deschizator de drumuri noi pentru tarile din blocul socialist, tari denumite ,,comuniste’’. Politica avea sa sufere transformari majore, detasarea de totalitarism in primul rand, eliminarea dictaturii si aparatului economic comandat. Aceste aspecte legate de eliminare nu erau marea problema, ci starea generala a populatiei legata de cunostinta ei despre politica, ca un fapt incognoscibil, intrucat masa celor care puteau sa rationeze politic era redusa. Majoritatea populatiei stia ca doreste caderea regimului, dar nu puteu sa gandeasca dincolo de acest aspect, ce ar fi dupa, sau cel putin sa constientizeze ca exista altceva dincolo de ,,comunism’’, pentru populatie comunsimul era fiinta unica in politica, libertatea defapt nu putea fi gandita nici in subconstient. Nu exista nicaieri sentimentul de afirmare, ci doar anularea unui fapt, fara a fi inlocuit cu un alt aspect. Indiferent de unde a venit ideea de a eradica blocul comunist, totul era gandit si planificat politic la nivel mondial, si de altfel era cunoscut doar la nivel inalt, incat la momentul caderii regimului populatia a fost luata prin surprindere, si nu putea sa constientizeze ce are loc defapt. Indivizii mai rationali au inteles ca se va sfarsi cu regimul, dar cei mai multi nu puteau sa constientizeze ce eveniment politic are loc, nu stiau ca defapt se intampla ceea ce ei aveau ca ideal al lor. Motivele ascunse ale caderii ,,comunismului’’ nu vor a se lasa descoperite, probabil anumite interese politico-economice stau la mijloc, stabilite de clasele elitare sau lojele ascunse ale masoneriei. In orice situatie data, democratia populara nu mai avea nici o sansa, nu a avut-o nici in timpul regimului, dar nici situatiile de dupa 1989 nu pareau a-i acorda sanse de existenta.

            In cazul Romaniei, in momentul caderii regimului s-a profitat de acest aspect. Multi ganditori si oameni din stafful PCR au tradat pe marele conducator si au preferat sa se refugieze in democratia capitalista. Evident ca acest aspect avea sa supere populatia, dar aceasta din urma nu constientiza de altfel ca nu existau cadre care sa fie dispuse sa preia puterea, nu existau oameni care sa preia initiativa asupra formarii unei societati noi, a unei noi structuri politice. Probabil ca Ion Iliescu, cel de al carui nume se leaga momentul decembrie 1989, avea tentativa de a continua cu un partid comunist adevarat, dar situatia data nu putea sa aduca in Romania altceva decat un partid care sa reprezinte stanga, si situatia cerea, fie un partid comunist, unul nou, moderat fie ceva ce sa reprezinte puternic stanga politica. Prima miscare si de altfel cea mai valabila, pentru a evita inclusiv panicarea populatiei, a fost aceea de a forma Frontul Salvarii Nationale, primul organism politic liber, menit sa conduca Romania pana la organizarea de alegeri electorale, libere, democrate si cu libertatea alegerii, pluralismul politic, disparut dupa terminarea celui de-al doilea Razboi Mondial, odata cu instaurarea si venirea la putere a ,,sovietistilor’’.

            Pentru societatea romaneasca inca este neclar ce anume s-a intamplat in momentul decembrie 1989. Cea mai lansata teorie este aceea ca a fost o revolutie, care asemeni oricarei revolutii s-a soldat cu victime omenesti, atat in fortele de defensiva (armata la inceput, militia la inceput, ,,teroristii’’) cat mai ales in forta ofensiva a populatiei scoase in strada de insusi Ceausescu, in cadrul Marii Adunari Nationale. Se vehiculeaza inca intrebarea daca exista un vinovat pentru pierderile umane cauzate de lupta politica din decembrie 1989. Cel mai inedit fapt in acest sens este acela prin care toata actiunea era televizata, fiind de altfel prima revolutie din lume transmisa in direct prin cadrul mass-mediei televizate. O a doua teorie legata de momentul decembrie 1989 spune ca totul a fost doar o lovitura de stat, un pretext prin care o grupare din PCR sa ia puterea, si doar sa o inlocuiasca pe cea veche, dar aceasta teorie cade, deoarece totul a fost planificat din exterior. O terta teorie spune ca intreaga treaba a fost doar un film regizat cu personaje reale, cu victime reale, la care s-ar fi adus un grup de ,,teroristi’’ despre care nu se stia cine si de unde sunt. Anumite surse spun ca ar fi fost soldati rusi in haine de soldati romani, dar astfel se pune cum sa fi intervenit URSS cand toata povestea pornise cu acordul liderului Gorbacev. Prin urmare, teroristii erau cu siguranta doar o gaselnita a regimului care se gasea in defensiva.

 

1.3 Schimbarea promisa. Intre legenda si realitate

Anul 1990 aduce in fruntea valului revolutionar o serie de jucatori[7] din esalonul doi al fostului Partid Comunist Roman, cadre care se opuneau dictaturii familiei Ceausescu si doreau reformarea sistemului. Iar pe langa acestia, legitimati de participarea la rasturnarea puterii, isi fac aparitia suptavietuitorii aparatului represiv, legitimati de apartenenta la vechile structuri de partide anterioare anului 1947. In privinta regulilor[8] de joc, toti actorii au cazut de acord la acel moment ca acestea trebuie sa fie democratice, insa dificultatea a venit atunci cand regulile democratice trebuiau puse in practica. Pe de o parte frica de revenire a vechii oranduiri si de securitate, pe de alta parte lipsa de experienta, au determinat persistenta unui climat de neincredere si suspiciune care a zadarnicit eforturile de dialog si negociere intre pretendentii la putere. 

 

Resuresele[9] au constituit inevitabil un alt motiv de conflict, deoarece ele erau produsul fostului regim, iar cei care au avut acces la cea mai mare parte a lor au fost, cum era de asteptat, tot cei care avusesera legaturi cu vechea structura administrativa, majoritatea grupati sub umbrela Frontului Salvarii Nationale (infiintat ca partid politic la 23 ianuarie 1990).  Noii sositi la masa negocierilor (in principal actorii cu legitimitate istorica Partidul National Liberal, Partidul National Taranesc si Partidul Social Democrat din Romania), declarandu-se adevaratii promotori ai democratiei, au incercat in permanenta sa acceada la distribuire resurselor (uneori prin metode ce nu aveau nimic in comun cu idealul democratic pe care il sustineau). 

 

            Intr-o usoara concluzie pentru explicarea momentului 1989, putem spune clar din punct de vedere politic ca a incetat un regim totalitar si s-a deschis un regim democratic clar, moderat si liber. Indiferent care a fost metoda prin care regimul a incetat in Romania, evenimentul trebuia sa fie infaptuit, intrucat cetateanul avea dreptul sa traiasca liber.

 

Capitolul 2. Structura politica romaneasca post-decembrista

            2.1 Zorii democratiei. De la planificare la piata libera

            Dupa 1989, situatia pe plan politic era schimbata aproape din fundamente. Daca pana in 1989 era un regim autoritar, in teorie democratic, si practic fara nicio legatura cu drepturile reale ale omenirii, dupa acest an , in 1990 se instaurase ca fapt democratia si piata libera, dar din pacate ea nu prea avea cui i se adresa, era asemeni teoriei formelor fara fond, intrucat erau create noi institutii, dar nu era cine sa se adreseze lor, prin urmare, birocratia avea sa devina una din mostenirile romanilor, care persista si la aproape 20 ani dupa daramarea regimului comunist.

            Indiferent de aceste aspecte, trebuie luat in calcul faptul ca era totusi ideea de reflectie asupra lumii ce domina societatea romaneasca, de altfel grav afectata de trecut, era nevoie de o scoatere din regres, fapt ce nu putea avea loc neaparat prin progres, intrucat progres se numeste ceea ce este deasupra unui nivel mediu, fapt ce face ca procesul de modernizare a economiei romanesti sa presupuna atingerea unor standarde, la anumite capitole la care a ramas in urma asemeni tuturor tarilor din blocul sovietic. Deviatiile create aveau un fapt legat de istorie, totul avand sa fie doar o deviatie de la progres, astfel revenirea in linia progresului, era un proces lung, care solicita rabdare, atat pentru populatie, cat si pentru intregul sistem economic, trecut de la o economie comandata si planificata, la una ce reprezenta economia de piata, libertatea economica, plus se asigura pe cat posibil, disparitia unor monopoluri din economie.

            Cat despre aspectul economic resimtit la nivelul populatiei, chiar si acolo unde curge lapte si miere, este evident ca oamenii pot sa opteze pentru stiluri de viata diferite, pot sa-si fixeze scopuri diferite, sa aiba standarde diferite cu privire la tipul de personalitate pe care vor sa si-l dezvolte si la realizarile pentru care sa lupte. Este drept ca nimeni nu ar trebui sa munceasca pentru a trai, de vreme ce va exista o superabundenta a tuturor lucrurilor. Dar, spus pe sleau, poti totusi sa alegi intre a deveni un betiv sau un filosof, adica, mai tehnic, poti sa dai corpului tau utilizari care sa-i ofere persoanei ce actioneaza o satisfactie mai mult sau mai putin imediata, sau poti sa dai corpului tau utilizari care sa dea rod doar intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat.

            Tocmai din motivul mai sus anuntat, s-a considerat ca si dupa 1989 era nevoie de o politica de stanga mai putin radicala, dar de data aceasta constituita intr-un regim democratic si capitalist.

            2.2 Noua clasa politica si societatea romaneasca in anii tranzitiei

            Avand in vedere aspecte mult mai complexe, se naste o chestiune legata de chestiunea doctrinelor politice si disciplinele politologice, un specific al doctrinologiei politice si ajungand inspre onticul politic [10], fapt ce are loc si in Romania post-decembrista. In ceea ce priveste doctrinele politice are loc o exegeza a doctrinelor politice din mai multe puncte de vedere. Un prin aspect priveste specificul vietii politice ce are loc pe teritoriul autohton la epoca istorica data, in consecinta fiind vorba in cazul de fata de o Romanie post-decembrista. Si in Romania au avut loc conflicte tipice intre doctrine , generate pe baza unor conflicte tipice, achizitii teoretice in raport cu practica sociala, schimbari de idei si teze intre doctrine. Exista si un context cultural al manifestarilor doctrinare, o tenta de traditie constituita intre valorile si idealurile politice , cu specificitate intre comunitatile umane, peste care nu este posibila entelehia continuitatii doctrinelor, si a capacitatii de a dialoga pe un specific doctrinar. Exista de altfel si un grad de expresivitate a doctrinelor politice, in raport cu identitatea cultural-istorica din viata unei comunitati.

            Se poate observa ca studiul doctrinelor politice este vazut din mai multe puncte de vedere, printre care ar trebui sa remarcam planul : ontologic, epistemic, praxiologic sau axiologic. Politicul se constituie in legatura cu o problematica binedeterminata, in concordanta cu toate socioorganizarile, cu o universalitate incontestabila, axata pe necesitatile colectivitatilor umane de organizare proprie , cu o anumita identitate[11], ce se afla in toate liniile sociale in cauza.

            Principalul aspect ce domina Romania dupa 1990 era ideea de tranzitie, de altfel, cuvantul traditie constituia o referinta ampla. Ce avea loc defapt era o schimbare sociala. In ceea ce priveste schimbare sociala, a fost mult timp dominat modelul sistemic[12]. La modul general, schimbarea ce a avut loc in Romania, a fost apreciata ca fiind diferenta dintre starile diferite ale aceluiasi sistem, stari ce se succed una alteia in timp, iscandu-se altfel trei componente: a) diferenta, b) momente temporale diferite, c) intre stari ale aceluiasi sistem.

            In Romania , sistemul schimbat era de la unul totalitar, in unul ce parea doar a fi totalitar, insa era tradat aspectul acesta de nasterea pluralismului politic, inghetat in urma cu cateva zeci de ani cand au venit comunistii la putere. Ideea este formulata in sensul ca nu se preteaza o raportare la un fapt istoric cu consecventa sustinuta de o legitate sociala deosebita. Pentru a evita confuzia provocata de existenta mai multor paliere de manifestare a schimbarii este importanta distinctia dintre in sistem , de obicei partiala, cu finalitate limitata, fara influente majore in ansamblul sau, si in schimbarea sistemului in totalitatea sa. Primul tip de schimbare se numeste schimbarea sociala, iar al doilea tip se numeste societala[13].

            Politicul ce s-a schimbat fata de perioada comunista exprima o radicalitate ce pana la momentul revolutiei nu putea fi perceputa sau apreciata din punct de vedere existential, intrucat un regim dictatorial nici macar nu mai permitea perceptia sociala care sa exprime faptul unui anumit pluralism politic. Un aspect pe care probabil nici nu s-a pus vreodata accent, este legat de faptul ca fenomenul respectiv era raspandit la nivelul marilor mase populare. In momentul declansarii momentului decembrie 1989, populatia nu stia ce se intampla intrucat nu putea percepe cum ar fi viata sub un alt regim politic, nu cunostea un alt regim politic, si-ar fi dorit caderea comunismului[14], insa nu isi puteau face o imaginatie proprie despre ceea ce s-ar fi putut petrece dupa respectivul moment, firul gandirii se rupea, motiv pentru care, momentul 1989, in loc sa aduca bucurie, a adus in primul rand o usoara tenta de panica in randul populatiei, generandu-se de undeva din interiorul fiintei, un sentiment de aparare initial. Multi abia apoi, dupa consumarea faptei au inteles ce avea loc defapt. Duritatea aspectului a fost data de faptul ca in anii 1994-1995, existau comunitati izolate in anumite zone ale tarii, care nu au inteles nici atunci ca regimul ceausist cazuse de ceva ani, ei blocandu-se si raportandu-se la un moment premergator momentului 1989, in ideea in care, orice informatie despre nou adusa nu putea fi apreciata conform aportului sau de continut, intrucat in imaginatia conservativa a respectivilor, nu se putea instala un upgrade care sa le permita accesarea noii perspective sociale, ce avea loc de cativa ani. In acest sens, unii nu aveau cunostinta de momente importante precum momentul decembrie 1989 sau mineriadele ce au avut loc in Bucuresti. Pe de alta parte altii aveau cunostinta de aceste evenimente petrecute, insa considerau si stiau ca dincolo de toate, la conducerea statului sta tot Nicolae Ceausescu[15].

            Pe planul pluralismului politic, dupa 1990, pe langa Frontul Salvarii Nationale, constituit chiar la la sfartitul lui decembrie 1989, au reaparut in perioada imediat urmatoare o serie de partide istorice : taranist al lui Corneliu Coposu, social-democrat al lui Sergiu Cunescu, partidul liberal al lui Mircea Ionescu Quintus condus de Dinu Patriciu la un moment dat. Petre Roman, impreuna cu restul gruparii non-dizidente a FSN, a descins la un moment dat la formarea unui partid numit Partidul Democrat, tatal actualului Partid Democrat-Liberal. Faptul ca s-a ajuns la un moment dat la un numar de vreo 80 de partide nu constituia un stres la nivelul populatiei, deoarece oricum aveau sa supravietuiasca pe scena politica doar acele partide ce aveau capi implicati si in fostul regim. Pe parcurs au aparut evident si alte partide , unele au rezistat pana azi, dintre care amintim actualul Partid National Liberal, momentan aflat la guvernare alaturi de Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania, organizatie politica ce a facut parte din Guvernul Romaniei din 1990 si pana azi inclusiv. Au mai aparut si alte partide pe parcurs, unele care s-au dizolvat apoi prin integrarea in partide mai mari, altele au disparut deoarece nu au rezistat. Daca un partid  precum Partidul Romania Mare condus de Corneliu Vadim Tudor , a rezistat eroic pana acum, de acum incolo tinde sa iasa din legislaturi, pe cand partide precum Partidul Noua Genaratie condus de excentricul miliardar, catalogat de mass-media romaneasca drept un etalon al inculturii, George Becali; Partidul Initiativa Nationala condus de dizidentul social-democrat  Cozmin Gusa, actualul Partidul Conservator fost umanist condus pana recent de catre seful trustului de presa Intact, Dan Voiculescu. Cel mai longeviv partid, si care a prins cel mai mult fond social a fost si este Partidul Social Democrat, care i-a avut presedinti pe Ion Iliescu, Adrian Nastase, si actualmente pe Mircea Geoana. Cat despre partiduletele lui Becali, gusa sau Voiculescu, in catva timp ori vor disparea de pe scena politica, ori vor intra ca parte constituanta in alte partide mai mari, oricum ajungandu-se ca pe viitor sa nu existe mai mult de 2-3 partide politice la nivel national, care cu ce mai mare probabilitate vor guverna alternativ, in ideea ca electoratul national are tendinta de a vota mereu impotriva guvernarii, si a da girul opozitiei.

            Cat despre regimul politic constituit dupa decembrie 1989, il putem aprecia ca democratic, avand in vedere faptul ca nu a fost doar un singur partid la guvernare, ba chiar mai multe, electoratul dand castig de cauza, cand stangii, cand dreptei.

            Experientele politice practice ne conduc spre afirmarea necesitatii ca regimul politic sa fie analizat prin prisma bazei sale sociale, a specificului diviziunilor sociale, a confruntarilor ideologice, axiologice, a problematicii culturii politice, a insusi felului de a fi al unui popor, care detrmina conturile politice unui spatiu politic si mecanismele prin care se realizeaza organizarea si conducerea generala a societatii[16].  Puterea sociala pe care se edifica puterea politica trebuie sa fie rezultanta  vointelor manifeste ale membrilor colectivitatii. Intre cele doua genuri de putere poate fi : o cosubstantialitate, o simpla supunere sau ruptura, puterea politica poate fi acaparata de catre cei ce o exercita, iar cazul ideal ar fi  cel in care ea pastreaza un caracter impersonal in baza caruia sa poata garanta ordinea, legea si adevarul.

            Dupa anul 1990, a fost pe undeva o necesitate de a se discuta despre conceptia politica, in ideea in care conceptia politica nu poate ocoli problemele determinarii unui anumit tip de putere, realizabil intre anumiti agenti politici, intr-un regim politic determinat, judecat dintr-o perspectiva ideologica determinata[17]. In cadrul unei conceptii politice isi gasesc locul materiale aluvionare ale unor ganditori ce pot apartine unor curente de gandire deosebite, dar care sunt reunite sub cupola unui efort de sinteza coerenta, care sa le confere unitate.

            In cazul tranzitiei care a avut loc in Romania, transformarea sistemului are loc in contextul in care sunt specificate exact punctul de plecare si cel de destinatie, cunoastem starea sistemului la inceputul procesului de tranzitie si cunoastem starea care ar trebui sa caracterizeze sistemul la sfarsitul procesului de tranzitie[18].

            Faptul ca tranzitia romaneasca sufera de anumite sincope, nu se datoreaza in totalitate politicienilor sau celor ce o manipuleaza in mod direct, ci o mare cauza este survenita ca urmare a reactiei populatiei, care la 20 ani de la schimbarea regimului, traieste cu o teroare interna, bazata pe neincredere, situatie pe care unii politicieni au speculat-o, si au profitat de ea, motiv pentru care nu ar trebui sa se lamenteze populatia de coruptia si birocratia aparute tocmai pe seama actiunilor savarsite de ea, si confruntarea cu situatii in care tot populatia este cea care se complace, si se bate cu pumnii in piept ca este unica victima a sistemului. Ca are loc inca, o tranzitie asta se datoreaza numai si numai populatiei.

 

 

Capitolul 3. Manifest arbitrar pentru o politica de stanga

 

 „      Socialismul s-a nascut din mila si revolta pe care le trezeste in orice inima umana sensibila spectacolul, pe cat de dureros pe atat de nedrept, pe care-l reprezinta viata sociala de azi: de-o parte mizeria, frigul, foamea, de cealalta parte bogatia si fastul. Mizerie, neindreptatita fiindca pamantul si oamenii pot produce destul ca sa ofere o viata demna de trait intregii omeniri.”

         Constantin-Titel Petrescu

 

 

 

Interpretat, mai mult sau mai putin valabil, se considera a fi de datoria individului uman sa se  manifeste inspre un anume crez ideologic, chiar daca respectivul individ nu poate constientiza ca ar apartine vreunui curent ideologic. In mod evident ca manifestul in acest sens, nu poate fi exprimat in mod egal la fiecare individ, intrucat la o uniformizare de vreun anumit fel nu se poate ajunge. Libertatea individului nu este exprimata decat de niste acte normative care nu o garanteaza in limita solicitarii sale, intrucat indiferent de formularea vreunei legi organice, continutuk ei nu va putea face referinta la un spectru intreg. Evident ca orientarile care se afla pe o pozitie antisociala si extremista trebuie controlate, insa sa nu nuitam ca astfel de reglementari sunt stabilite tot de o instanta umana a carei judecata poate fi/ este influentata de o anumita nota de subiectivism survenita evident ca o nota de subiectivism venita din directia orientarii ideologice a respectivei instante. Este de altfel important de precizat ca respectivele reglementari pot fi de altfel arbitrare, modelate in directia mai mult sau mai putin voita a instantei in cauza.

Nu intentionam sa aducem in discutie aspecte de o slaba insemnatate, intrucat consideram ca nu tine de o perspectiva ideologica clara si ar aduce prejudiciu ideologiilor pure, doar prin simpla lor aducere in discutie. In acest sens preferam sa aducem in discutie doar ideologia social-democrata aflata pe stanga esicherului politic.

Ceea ce este lucru clar fara indoiala este acela ca nu exista clar constituita o filosofie politica strict social democrata, si mai ales una de sorginte romaneasca. Cel putin la nivelul personal de cunoastere nu am cunostinte in aceasta directie, motiv pentru care se va incerca pe parcurs formarea unui ansamblu de aspecte din care sa rezulte o filosofie social-democrata. In gandirea multora ar putea exista ideea ca asa ceva este imposibil sa existe, reclamandu-se faptul ca aspectul politic autohton nu ar putea in primul rand sa genereze o anumita ideologie social-democrata, care ar contraveni in opinia lor modului de desfasurare al ramurii socio-economice.

Fara indoiala, si asta nu poate fi combatut, ideologia chiar daca nu este manifestata la nivel practic, ea exista cel putin stipulata la nivelul statutului unei formatiuni politice, actionand de regula ca o lege organica, ce nu poate fi dizolvata decat odata ci dizolvarea partidului, sau cu schimbarea ideologiei sau directiei de orientare a respectivei formatiuni politice.

Cat priveste cazul Romaniei, exista fara indoiala o social-democratie, manifestata atat teoretic cat si la nivel practic aplicational. In aceeasi ordine de idei, se va putea vorbi astfel si despre o filosofie social-democrata, intrucat orice ideologie, nu se poate constitui, sau supravietui fara un precedent, in istorie, pe partea de gandire.

 

Cat despre o social-democratie romaneasca   ea nu a fost lipsita de reprezentare, ea fiind constituita mai ales in jurul marelui teoretician Constantin Titel Petrescu, cel mai mare amfitrion al social-democratiei romanesti, dar probabil si adevaratul ei fondator, intrucat alte formatuini socialiste sau de stanga aparute anterior nu dadeau dovada de coerenta ideologica. El a condus primul partid cu titulatura de ,,Partidul Social Democrat,, , dar care a fuzionat la un moment dat cu Partidul Muncitoresc Roman, disparand astfel de pe scena politica romaneasca.

 

Insa acesta nu este un detaliu important care sa demonstreze vreo social-democratie in Romania. Social-democratia nu trebuie demonstrata, ea trebuie explicata, in alta ordine de idei putem merge si pe premisa ca ea este acceptata neconditionat de societate, ea fiind una dintre acele modalitati de convietuire, necesare unei societati moderne, in care eventuala lipsa a unei stangi politice ar induce ca fapt social o repulsie a maselor fata de  guvernare oricare ar fi ea, fie de centru, fie de dreapta, intrucat vrand-nevrand , majoritatea populatiei se regaseste in programele partidelor de stanga, iar conform unei declaratii publice a tehnocratului Vasile Puscas, in Romania de exemplu, exista un bazin demografic de populatie de 60% din populatia nationala care intra sub incidenta social-democratiei si a normelor sale date ca fapt uman. Este prin urmare un fapt concret, insa nu se considera a fi destul de plauzibil.

Social-democratia nu este o o orientare care sa contravina cuiva din societate, decat unor indivizi care contesta statutul lor social. Social-democratia, este de altfel acea ideologie care se comporta in mod social-democrat cu toti cetatenii unui stat. Chiar daca exista indivizi care manifesta alte crezuri politice , cum ar fi liberalismul, conservatorismul, sau crestin-democratia, social-democratia nu numai ca respecta pluralismul ideologic, ba chiar se afirma in favoarea unei competitii pentru a-si dovedi eficienta fiecare, prin urmare se observa o libertate care garanteaza egalitatea de sanse, atat la entitati individuale, cat si de grup.

 

De altfel, egalitatea de sanse este una dintre cele mai mari deziderate pe care se bazeaza ideologia social-democrata. Astfel ca se merge pe ideea sa nu existe vreo persoana fizica sau juridica discreditata de vreo lege, de formularea ei care se intampla sa fie cateodata formulata ambiguu sau pur si simplu apar anumite vicii de procedura.

Desi  trecerea de la socialismul de tip rus la unul de tip social-democrat a avut si inca mai are loc in toate societatile occidentale, ea nu este pretutindeni la fel de intensa. In mare, daca luam in considerare doar cazul Europei, inlocuirea vechiului tip de socialism cu cel nou a fost cu atat mai pronuntata cu cat a fost mai directa si mai imediata experienta socialismului de tip rus pentru populatia din tarile in care partidele comuniste si socialiste trebuiau sa-si gaseasca sustinatori si votanti. Dintre toate tarile occdentale mari, in Germania de Vest, unde contactul cu acest tip de socialism este cel mai direct si unde milioane de oameni au inca ocazia de a vedea cu proprii lor ochi nenorocirile aduse locuitorilor Germaniei de Est, inlocuirea a fost cea mai completa. Aici, in 1959, social-democratii au adoptat (sau mai degraba au fost siliti de opinia publica sa adopte) un nou program al partidului, din care toate urmele evidente ale trecutului marxist au fost sterse cu grija, care mentiona aproape explicit importanta proprietatii private si a pietelor, care vorbea despre socializare doar ca despre o simpla posibilitate, si care in schimb sublinia cu tarie importanta masurilor redistributive. Aici, sutinatorii unei politici de socializare a mijloacelor de productie din interiorul partidului social-democrat au fost de atunci, in mod sistematic, coplesiti ca numar. Si, tot aici, partidele comuniste, chiar si atunci cand s-au pronuntat doar in favoarea unei socializari pasnice si partiale, au devenit insignifiante. In tari mai indepartate fata de cortina de fier, cum ar fi Franta, Spania, Italia si, de asemenea, Marea Britanie, schimbarea a fost mai putin dramatica. Cu toate acestea, se poate spune, fara riscul de a gresi, ca astazi doar socialismul de tip social-democrat, avandu-i ca cei mai tipici reprezentanti pe social-democratii vest-germani, poate pretinde o popularitate larga in occident. De fapt, si in parte datorita influentei Internationalei Socialiste (asociatia partidelor socialiste si social-democrate), se poate spune azi ca socialismul de tip social-democrat este una dintre cele mai raspandite ideologii ale timpului nostru, influentand tot mai mult nu doar programele si politicile practice promovate de partidele explicit socialiste (si intr-o mai mica masura pe cele sustinute de comunistii occidentali), ci si pe cele adoptate de grupuri care nici in visele lor cele mai fanteziste nu si-ar spune 'socialiste' (cum ar fi grupul democratilor “liberali” de pe coasta estica a Statelor Unite). Iar pe terenul politicii internationale, ideile socialismului social-democrat, si in special ideea unei abordari redistributive a asa-numitului conflict Nord-Sud, au dobandit aproape statutul unei pozitii oficiale printre oamenii “bine informati” si “bine intentionati”; este un consens care se intinde cu mult dincolo de cei care se considera a fi socialisti.

De remarcat este ca desi, deja parte a unui grup distinct fata de democratiile vest europene, Romania se diferentiaza, intr-un mod negativ din pacate, si in randul fostelor tari comuniste. „Realitatea politica romaneasca post-comunista (inclusiv in ceea ce priveste social-democratia) isi gaseste origini cat si explicatii, pe de o parte, in evolutia si natura totalitarismului de tip comunist romanesc, iar pe de alta parte, in modul specific in care regimul comunist a fost rasturnat in Romania, in urma unei revolutii violente.” Pentru a face aceasta orientare atractiva si functionala intr-o fosta tara comunista cu puternice influente orientale si efervescenta balcanistica trebuie ca cei direct implicati  sa-si aminteasca principiile pe care le promoveaza ideologia social-democrata  si sa le intareasca prin puterea exemplului personal. Un interes mai mare acordat chestiunilor legate de moralitate, de promovarea echitatii si dreptatii sociale, de identificarea nevoilor sociale ale cetatenilor prin contacte directe cu acestia, de functionarea  corecta  a justitiei, de acordarea de ajutor pentru cei nevoiasi si mai ales de crearea a noi oportunitati de afirmare pentru cei care ies de pe bancile institutiilor de invatamant.

 

Capitolul 4. Filosofie social-democrata

 

4.1 Premisa filosofiei politice

Judecand dupa aspectele cotidiene si toate normele de factura sociala ce ansambleaza defapt societatea, ne gandim de foarte multe ori care sunt aspectele ce genereaza starea naturala a societatii. Traind in Romania facem parte dintr-un popor sarac, aspect ce este evident fara ca sa se faca vreo cercetare sociologica, de orice fel, intrucat anumite aspecte nu necesita vreo ampla demonstratie, ci doar raportarea personala la concetateanul de rand, cel ce isi duce existenta fiintiala, si se manifesta conform principiilor de care se lasa el insusi guvernat, sau principii ce si le formeaza singur. Acesta este cetateanul care se manifesta si asupra careia se manifesta principii de stanga, principii social democrate. Cat despre argumentarea acestei afirmatii din urma se aduce urmatoarea explicatie de natura antropologica : poporul roman dintotdeauna a fost un popor ce identifica conducatorul statal de drept  ca pe o calauza, un factor de ghidare, un ,,tatuc’’ al patriei. Romanii dintotdeauna preferau sa asculte un ordin venit pe cale centralizata, in ideea in care nu aveau certitudinea ca isi vor putea justifica actiunile savirsite, mai concret spus , romanii nu au dorit sa isi depaseasca propria conditie sociala, sau sa isi depaseasca propriile atributii in ideea ca exista posibilitatea esecului propriei actiuni si astfel sa nu suporte eventuale consecinte ce s-ar putea repercuta asupra existentei lor.

 4.2 Traditia stangista a populatiei Romaniei

In idee, romanii au fost dintodeauna atasati de statura si natura liderului, motiv pentru care pot fi catalogati ca oameni carora li se potriveste stanga. Urmand ideile mai sus expuse, consideram ca poporul roman este un popor asupra caruia programele si politicile de stanga actioneaza viabil fara efecte negative lucru demonstrat mai ales in guvernarile post-decembriste din Romania din perioada 1992-1996 sau 2000-2004.  Astfel ca putem sa arata, atasamentul poporului fata de lider mai ales in cazul marilor voievozi cum ar fi Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, regi ai Romaniei precum Carol I sau Mihai I si presedinti precum Nicolae Ceausescu sau Ion Iliescu, personalitati carismatice, ce au preferat sa actioneze conform politicilor lor in favoarea poporului pe care l-au condus, fiind iubiti de catre popor in primul rand nu datorita personalitatii lor ci doar a faptului ca detineau functia suprema si deabia apoi pentru ceea ce reprezentau ei ca factor carismatic.

Fara sa trecem la extreme sau antichitati de orice fel ne vom raporta la un lider care s-a afirmat ca social-democrat, in persoana lui Ion Iliescu, omul care a condus tara timp de 10 ani, considerand in momentul in care a devenit presedinte ca e mai eficient ca in Rominia sa predomine un program de stanga intrucat doar o politica de stanga se potrivea in acele momente tarii. S-a ales stinga in ideea ca stanga este caracterizata de dorinta de cresterea a rolului statului in economie, iar dreapta este caracterizata de diminuarea rolului statului in economie. Dincolo de toate acestea poporul nu era in masura de a se autoguverna, intrucat ultimii ani ai ere comuniste constituiau doar un haos din care putini puteau sa perceapa starea de fapt.



In alta ordine de idei, tara se afla in situatia de a initia un nou regim politic, dar acest lucru nu putea avea loc decat pe seama unor mutatii, ce au loc in gandirea cercetatorilor fenomenului politic, ca mod expresiv si euristic in determinarea vietii politice a unei societati la momentul din istorie dat[19], in cazul de fata, revolutia romana din 1989.  Regimul politic este menit sa exprime, in conceptia lui Liviu Zapartan, modul concret in care functioneaza intr-o societate  data toate angrenajele politice, in raporturile lor complexe cu ansamblul vietii sociale, cu liniamentele de baza ale societatii civile dar si cu cadrul institutional, valoric, ideologic, cu practicile si conexiunile ei in universalitate, cu bogatia agentilor politici si structurilor  pe care ei le genereaza ( grupe, clase, etnii, gene-rationale) in forme politice, structuri de stat sau sisteme politice.  Regimul politic exprima  astfel starea politica reala a unei societati, cu toate componentele posibile, cu  intrarile si iesirile socialului in sistemul politic[20]



4.3 Regimul politic de stanga

In cadrul regimului politic, este foarte important si cum este implementata doctrina politica, in statul respectiv. Exegeza doctrinelor este obligata sa se constituie pe planuri care se intrepatrund, cum ar fi : specificul vietii politice intr-o anumita conjunctura istorica, generator de doctrine sau dinamism doctrinar ; contextul cultural al manifestarilor doctrinare, traditia constituitza in legatura cu anumite valori si idealuri politice, specifice unei comunitati umane, fata de care nu este posibila intelegerea continuitatii doctrinelor politice ; gradul de expresivitate al doctrinelor politice ; influenta vietii politice asupra vietii politice reale[21].

Studiul doctrinelor politice este structurat pe mai multe planuri: ontologic, epstemic, axiologic sau praxiologic; fiecare cu functie specifica: fundamentare ontologica, reconstructie epistemica, cristalizarea scalei axiologice, finalizarea praxiologica. Aceste aspecte impun si asuma doctrinologia, se impune precizarea continutului si unghiurile teoretice[22].

Cat despre social-democratie ca doctrina, semnifica o doctrina si o miscare social politica. In propria-i istorilogie, ca doctrina, social-democratia a premers comunismului marxist, s-a apropiat de acesta intr-o perioada dupa care s-a distantat treptat. Partidele social-democrate care au pus la baza filosofia politica referitoare la caracterul, in acelasi timp social si democrat al puterii, s-a preocupat sa concretizeze doctrina in diverse forme de guvernare economica, politica, administrativ-juridica, lucru petrecut de altfel si in Romania dupa 1990, prin programul PDSR (PSD).

Principiul debaza care deosebeste formele de exercitare a puterii de catre partidele social-democrate de cele care si-au insusit socialismul marxist-leninist este de a guverna societatea existenta, ameliorand conditiile materiale, sociale si culturale ale poporului, fara a produce rasturnari sau transformari revolutionare care sa vizeze o noua societate, radical diferita, un om nou si o inlocuire totala a mecanismelor pietei printr-o conducere planificata, centralizata[23].

In cazul Romaniei, prin programul de stanga din primii ani de dupa 1990, s-a luat in vedere disputa dintre piata pe de o parte, si stat pe de alta parte. PDSR a recunoscut rolul de motor al pietei, al concurentei si al pietii private, dar au recurs si la mecanismele statului, atat la reglementarea pietei, cat si in corijarea efecetelor negative in domeniul social, ecologic si chiar in protejarea intereselor economice nationale.

 

4.4 Mass-media romaneasca

Un mare factor care si-a permis sa intervina in spatiul politic , a fost mass-media nationala si locala. Probabil ca tot presa este cea vinovata pentru problemele aparute in vederea dezvoltarii sociale a Romaniei dupa 1990, neintervenind direct, ci doar rezumandu-se la a aduce critici guvernarii, percepand probabil gretit ideea de libertate a presei. In timp ce presa acuza ca este timorata de conducere, ea in fond isi permitea sa faca declaratii neintemeiate, neargumentate, iscate doar de dragul unui nivel mai crescut al ratingului. In anii imediat dupa 1990, principala sursa mass-media era ziarul, el pliindu-se mai usor vremurilor. Ziarul de cele mai multe ori se baza pe teme de stringenta actualitate, subiecte de top ale interesului public, evenimente ale vietii sociale interne[24]. In replica, in presa scrisa in ideea de a se alinia unei prese moderne si europene, s-a luat ca principal manifest al unui ziar, editorialul. Acesta ar avea sa insemne un articol de opinie si atitudine , a carui dominanta subiectiva datorata amprentei personalitatii autorului sau se structureaza intr-o rationalitate a argumentatiei care poate fi circumscrisa modelului ,,caii centrate de persuasiune’’[25]. Intr-o alta ordine de idei, ziarul reprezinta , in ciuda unor existentei unei presiuni de natura comerciala, o marfa si asemeni oricarui bun comercial , vanzarea sa este direct dependenta de o estetica a prezentarii care distorsioneaza eventualele alternative de selectie evenimentiala spre stiri cu caracter senzational si nu rareori, negative , reprezentative pentru tipul de realitate propus publicului. Acestea din urma sunt aspecte care au adus un prejudiciu de imagine pentru PDSR, in cadrul procesului de modernizare si reformare a Romaniei.

4.5 Romania- statul atipic la iesirea din comunism

In divergenta cu ideile rasturnarilor violente, ale revolutiei sociale ca singura cale de progres material si de emancipare spirituala a poporului, social-democratii romani s-a raliat mai degraba principiului pasilor marunti, al luptei si al efortului continuu, constructiv, pentru cucerirea drepturilor politice, sociale, economice in beneficiul tuturor cetatenilor[26].

Fata de alte state din fostul bloc comunist, Romania a fost atipica la iesirea din comunism. Toate celelalte tari au iesit pe poarta din dreapta. Noi am iesit pe poarta din stanga. Intr-un fel , am fost si sanctionati pentru aceasta optiune atipica .In Romania se asteptau multi sa cistige dreapta la 20 mai 1990. Victoria stangii, chiar in formula aceea agregata, in devalmasie, a FSN  produs o respingere extraordinara. Iar la electoratul radical a determinat manifestarile din Piata Universitatii, ca o contestare a votului din 20 mai 1990[27]. Cat despre toate aceste aspecte, Adrian Nastase recunoaste in cartea interviu ,,De la Karl Marx la Coca-Cola’’ ca in 1992, echipa pentru legislativ fusese alcatuita in mare masura pe baza agendei telefoniceparadoxal partidul exista mai curand la nivelul activismului acesta de suporteri, dar nu prin cadre care sa functioneze foarte bine. Dupa esecul din 1996, am decis sa modernizam partidul, s-a facut o selectie a oamenilor si fiecare si-a canalizat activitatea pe un anumit sector de guvernare, in functie de abilitatile personale si profesionale. Asadar,  in 2000 aveam o echipa  inchegata de profesionisti pe domeniile cheie ale guvernarii[28].

            Democratia politica, cea sociala, este asemenea materiei. Nu este posibila democratia fara oameni formati pentru ea, care vor sa vorbeasca si desigur pot vorbi in dialogul democratic. Aceasta se face in cadrul unor institutii care stabilesc un minim de egalitate intre membrii societatii si care impun discursului reguli de schimb si de sinceritate[29]. Se poate formula o prima premisa asupra democratiei ca mod de structurare a conduitelor, a ansamblului comportamentelor din societate, acea care stabileste dependenta dintre societatea civila, dintre calitatea si specificul vietii ei si formele in care se obiectiveaza, suprastructurile pe care le creeaza si le pune in lucru. A doua premisa a analizei democratiei, care porneste de la constatarea caracterului exogen al politicii, a dependentei sale de continutul vietii sociale. Natura politicii este astfel determinata pe baza unei anumite conceptii privind esenta vietii sociale. A treia premisa spune ca formele de organizare si conducere a societatii nu sunt un reflex pasiv al societatii civile, ci ele isi asuma un activism care se traduce in scheme de conduita, in reguli, coduri precepte, ideologii doctrine si mijloace in masura sa le induca in gandirea si actiunea oamenilor. Astfel ne explicam astazi de ce gandirea politica moderna, in mod deosebit a fost preocupata de a studia: specificul agentilor politici, tipologia mecanismelor de relationare, studiul mecanismelor de determinare si orientare a conduitelor, reguli de desfasurare, cadrul institutional, viata de stat si de partid politic, arborescenta institutionala ce nu poate fi intotdeauna tipologizata intrucat fantezia  societatilor in a-si crea forme care sa le exprime specificul este deosebita[30].

4.6 Evolutia  de stanga a Romaniei dupa 1990

            Ceea ce a caracterizat evolutia societatii romanesti dupa Revolutia din Decembrie 1989 a fost construirea cadrului legislativ si institutional al democratiei politice reprezentative. Practic aceasta a insemnat instituirea pluralismului politic, a confruntarii libere de idei, optiuni si programe politice, eligibilitatea structurilor reprezentative ale statului si administratiei, la nivel national si local, precum si statuarea bazelor constitutionale ale statului de drept, cu definirea functiilor si delimitarea atributiilor tuturor institutiilor sale, respectiv separarea purerilor in stat, ca principiu esential al democratiei politice[31]. Problema de mare actualitate in dezvoltarea sociala, pe care PDSR (PSD) a dezvoltat-o, pentru a gasi cele mai adecvate cai de promovare, o reprezinta ceea ce in termenii democratiei moderne se numeste democratia participativa. Aceasta era o necesitate si insemna, pe de o parte , deplasarea centrului de greutate al activitatii spre cetatean, spre grupurile si comunitatile locale, iar, pe de alta parte, activizarea rolului acestora, cresterea interesului si prezentei lor in viata publica.

            Daca imediat dupa 1990, se intampla ca democratia si economia de piata sa fie privite ca obiective ale unor procese, protectia sociala se intampla sa fie un sir de masuri administrative, ce se solicitau a fi realizate fara intarziere dar se pretindea si ca acestea aplicabile. S-a constituit in jurul protectiei sociale o ideologie cu trasaturi paradoxale, preluata si de discursul politic, cat si de cel sindical, mass-media sau populatie[32]. Se intampla ca Romania sa fi trecut printr-o perioada dura a epocii comuniste, mai ales pe final, recurgandu-se la reducerea drastica a nivelului de trai si a consumului. Asa se face ca dupa 1990, alocarea unor resurse suplimentare pentru atingerea unor conditii decente de trai : consum de energie, conditii de locuit, aprovizionarea oraselor cu alimente, calitatea serviciilor de asistenta sociala, sanitara si invatamant de calitate, chestiuni ce au reprezentat necesitati absolute[33]. Se intelege ca populatia a facut revolutia in ideea de a trai mai bine. Daca ulterior a intervenit o reala crestere a nivelului de trai, ea a fost o componenta a protectiei sociale si nu a reformei economice.  Debutul unei reforme economice in Romania post-decembrista a adancit separarea ideologica a nivelului de trai si a calitatii vietii de caracteristicile economiei, formandu-se o opozitie intre aceste doua fronturi. Din punct de vedere al factorilor politici, s-a acceptat o ideologie paradoxala asupra reformei, in ideea ca slabiciunile sistemului economic: incapacitatea acestuia de a asigura locuri de munca, incapacitatea de a produce suficient pentru mentinerea nivelului de trai, incapacitatea de a produce resursele necesare educatiei si sanatatii, acestea toate fiind trecute pe seama reformei. Conform expunerii teoriei lui Dan Mircea Popescu el explica faptul ca ,,In vreme ce reforma economica se facea tocmai pentru ca existau aceste slabicuni ale economiei, iar ele trebuiau in laturate, ideologia reformei le-a transformat in costuri ale reformei.

            In acutizarea procesului de reforma, presa pare a fi avut iar un efect major. Tot presa scrisa era cea care influenta cumva negativ progresul reformei economice prin intaratarea opiniei publice si a populatiei. Erau ziare intens orientate politic, care se manifestau cu orientare intensa politic, cu critici adresate in special partidului si coalitiei de guvernamant, reprezentata atunci de PDSR , si UDMR, partidele care faceau parte din Guvern. Alte tipuri de atacuri erau orientate inspre Presedentie (Ion Iliescu), Guvern ( Nicolae Vacaroiu) si Putere (Parlament)[34].  In ceea ce priveste imaginea presedintelui Ion Iliescu in presa, editorialistul Ion Cristoiu il prezenta din doua puncte de vedere: odata ca nehotarat, ambiguu, frica de raspundere, iar pe de alta parte il reprezenta ca machiavelic, dictatorial, atotputernic, doua puncte de vedere, unul reprezentand un caracter slab si unul puternic, dar niciunul nu a reprezentat vreun statut pozitivist al imaginii presedintelui, care totusi se implica activ participativ in vederea progresului social national[35].

            Au trebuit  gandite si alte forme, mai active, de comunicare si participare, inclusiv de control cetatenesc asupra functionarii institutiilor nationale. Solutia a fost dezvoltarea vietii comunitare, a formelor democratice asociative, inclusiv cu caracter economic, edilitar-gospodaresc si cultural, in care cetatenii sa dezbata si sa hotarasca asupra problemelor de interes public, misiuni indeplinite pe undeva de misiunile politice ale PDSR in materie de gandire si practica social-democrata[36].

            Electoratul din Romania nu a fost multumit de evolutia sociala promovata de PDSR pana in 1996. Eforturile  celor din PDSR nu au fost rasplatite de electorat, ba chiar a sanctionat partidul prin trimiterea in opozitie, preferand programul politic propus de CDR, despre care nu puteau sa stie ca vor fi din cale afara de dezastruosi la capitolul de gestiune socio-economica.

            De exemplu, conform spuselor lui Adrian Nastase : Perioada 1996-2000 a fost marcata de o instabilitate politica permanenta care a influentat psihologia romanilor, afectand puternic credibilitatea clasei politice si a principalelor institutii ale statului. De aceea in 2000, principala noastra misiune a fost sa recream perceptia ca Romania este o tara guvernata, in care autoritatea legii si a institutiilor statului trebuie sa fie respectata[37].

Daca guvernul are o relatie proasta cu parlamentul si legile se voteaza greu, aceasta situatie poate fi rezolvata pe cale institutionala. Ea poate fi insa reglata, adesea mai bine, prin contactele presedintelui de partid cu parlamentarii partidului pe care il conduce. In acest caz, disciplina de partid functioneaza ca un factor de imbunatatire a raporturilor dintre institutii ca partid de opozitie nu poti spera decat cel mult la statutul de observator activ, in sensul ca monitorizezi ceea ce face guvernul, critici ceea ce nu corespunde viziunii tale, formulezi politici alternative, si, poate, intr-un caz fericit, se intampla ca propunerile tale sa fie luate in considerare. Politica unui partid aflat la putere este politica guvernarii cu toate avantajele si riscurile pe care le implica aceasta. Fiecare partid sistemic are drept scop accederea la putere pentru punerea in practica a proiectelor sale. Este esenta competitiei punerea in practica a proiectelor sale. Este esenta competitiei politice[38]. Perioada 1996-2000, a fost oricum, o pata neagra in procesul de modernizare a Romaniei post-comuniste, si culmea, paradoxal, a avut loc un regres nu doar al economiei ci si al intregului ansamblu social. Nu e vorba de a preamari realizarile stangii romanesti si a PDSR-ului de atunci, dar toata munca efectuata pana in 1996 din 1990, a fost spulberata in cateva luni, aducand tara in criza economica, ba chiar mai rau, situatia sociala gasita de PDSR la intoarcerea la guvernare in anul 2000, a fost catalogata ca fiind sub nivelul dinainte de revolutie. Perioada 1996-2000 a fost o dovada clara a faptului ca o guvernare, alta decat cea a stangii nu poate aduce reforme viabile si de succes, pe plan economic si social.

Ca sa argumentam ceea ce am redat mai sus, este de precizat faptul ca exista 3 mari doctrine politice din care se dezvolta celelalte : conservatorismul, liberalismul si socialismul. Primele doua se bazeaza pe un concept fundamental, total opus socialismului si anume empirismul.  Guvernarea de dreapta din Romania, din perioada 1996-2000 s-a bazat pe ideea ca o anumita experienta istorica se sublimeaza intr-o matrice de idei care asigura agregarea indivizilor intr-o comunitate si transmiterea lor in timp. Dat fiind faptul ca s-a accentuat rolul acestor experiente sociale si s-a cerut conservarea lor fata de intentiile statului, lasanduli-se oamenilor libertatea de a-si dezvolta pe baza experientei lor acumulate social . Asta a fost probabil marea problema care facut ca guvernarea de dreapta din perioada 1996-2000 sa dea gres, facand loc astfel in ansamblul social, PDSR-ului sa revina la putere in anul 2000.

4.7 Implementarea doctrinara social-democrata

Cat despre socialism stim ca se bazeaza pe conceptele de voluntarism si rationalism. Inainte de toate, socialismul promoveaza idei precum colectivitatea globala, egalitatea, echitatea sociala, stat puternic sau planificare centrala. Pe de o parte, rationalismul este rezultatul filosofic al postularii capacitatii omului de a cunoaste natura si societatea , de a conduce si prin aceasta de a-si transforma viata social-politica si economica in conformitate cu legile obiective pe care le guverneaza.[..] voluntarismul considera ca societatea este o macrocolectivitate in care se constituie obiectiv o directie generala , careia trebuie sa i se subordoneze fiecare agent politic. Relatia conectivitate generala – individ este mediata de structuri care au rol hotarator in a impune un sens al dezvoltarii , individului de o parte, societatii pe de alta parte (elite, clase, rase, natiuni). Acestor clase li se subordoneaza individul, a carei evolutie este atent urmarita si judecata prin prisma unor valori bine definite si articulate, dar si societatea, pe care o controleaza prin intermediul institutiilor de putere [39].

In acord cu principiul pluralismului politic, se poate afirma ca oricare curent ideologic si forta politica poate aspira sa joace un rol important intr-o tara sau alta, intr-un moment  sau altul din viata unei societati. Consultand harta politicii reale din fostele tari socialiste , se poate constata ca aspiratiile si solutiile de dreapta, mai mult sau mai putin radicale, s-au dovedit pentru marea masa a electoratului, niste iluzii. Evitand dogmatismul doctrinar, social-democratii au ingaduit si au stimulat dezbaterea de idei, polemica intre partide, intre ideologii diferite, protejand in acest mod regulile jocului democratic, ale concurentei politice intre partide, intre doctrine, intre personalitatile scenei politice, capatand o bogata experienta si capacitate de guvernare a societatii contemporane[40].

Judecand dupa factorul istoric, actiunea stangii in general se justifica in urma idealului socialist nascut ca o mare petitie in favoarea dreptatii, ca o uriasa revolta contra exploatarii , ca o speranta ca progresul poate fi rapid realizat in folosul tuturor [..] socialismul a propus infratirea oamenilor, solidarizarea lor, care sa le dea incredere in puterea lor colectiva[41]. Tot cu un asemenea scop, s-a propus si dupa revolutie programul de stanga din Romania. Mergand pe aceeasi linie de idei, se considera ca omul este un factor activ al istoriei, care poate orienta actiunea diverselor forte, sau poate introduce reforme care sa corecteze relele sociale. Cat despre social-democratia concreta trebuie evidentiat faptul ca ideologia sa porneste de la constatarea caracterului  schimbat al capitalismului fata de secolul al XIX-lea, care impune renuntarea la interpretarea lui data de catre marxism. Prin urmare, proprietatea nu mai este cheia imaginii depline asupra societatii ceea ce inseamna ca nu raporturile de clasa determina configuratia politica a unei tari[42]. Se pare ca mai expresive sunt modalitatile de realizare a echitatii sociale si politice precum si a multiplicarii sanselor fiecarui cetatean de a participa la activitatile economice, culturale si politice.

In alta ordine de idei , Adrian Nastase afirma la un moment dat ca : Social-democratia reprezinta o formula extrem de complexa. In plan international, miscarea socialista are peste o suta de partide cu doctrine extrem de diferite, unele mai liberale, altele mai socialiste sau chiar cu nuante comuniste. Nu cred ca din acest punct de vedere social-democratia de la noi a reusit pana acum sa-si defineasca clar toate componentele, la un moment dat s-a impus chiar un curent care se numea doctrina  democratiei socialedar inRromania, abordarea social-democrata este necesara[43].

Din cele exprimate de Nastase se pare ca se pune cumva la indoiala eficacitatea stangii romanesti, dar pe cum vede tine sa faca precizarile si rectificarile mai sus enuntate in citatul extras.

 

Evident si fara indoiala, s-a intamplat in cadrul programului pentru stanga romaneasca sa existe si dificultati la nivel ideologic. Asa cum se stie, ideologiile sunt reprezentari colective ale vietii sociale asezate pe o scara larga , de la continuturi ideatice clare pana la lozinci sau manifestari inconstiente[44].  Evident ca in urma schimbarii regimului au avut loc si momente de criza in ceea ce priveste contextul social. Cum spunea si Adrian Nastase in cartea sa, erau multi cei care se asteptau ca partidele istorice de dreapta sa castige, si nicidecum o factiune politica de stanga cu membri de provenienta din fostul  partid comunist, din esalonul secund. Nu asta era problema, ci faptul ca unii au perceput ca imposibil ca dupa 50 de ani de stanga radicala, populatia sa aleaga tot o forta de aceeasi natura stangista, dar moderata din mai multe puncte de vedere. Evident ca a aparut si un grup de represalisti care  nu s-au putut impaca cu situatia si au recurs la revolte cetatenesti, care au degenerat in mineriadele binecunoscute. Nici in 1992, populatia nu a dat girul CDR-ului format ca alternativa la FDSN-ul lui Ion Iliescu. Perioada  1992-1996 asa cum se stie, a fost marcata de o accelerare lenta a economiei romanesti, fiind promise multe reforme, dar care nu erau in asentiment cu rabdarea populatiei care tangea spre standarde de viata mai ridicate decat promisiunile guvernului Vacaroiu. Problema era in ideea in care populatia nu era in masura sa comprehenseze problemele ce apar in urma tranzitiei de la economie planificata, la economie de piata. Situatia a facut ca in 1996 populatia sa dea girul CDR-ului, nu crezand in ideile promovate de ei, ci in speranta unui ritm accelerat al reformelor sociale si economice si a unui trai mai decent. Oricum, in mintea populatiei se vedea ca se doreste un standard de viata similar tarilor occidentale. Poporul a judecat ca ar trebui o schimbare si in mod democratic au ales singuri sa fie condusi de un arsenal politic de dreapta, a carui eficienta pe cum se stie , nu a fost vizibila deloc, ba chiar a atras furia cetateneasca, si in 2000 PDSR-ul, partid condus de Ion Iliescu a castigat alegerile, incepand cu cele locale si continuand cu cele generale si prezidentiale.

Un motiv important pentru care PDSR, a pierdut alegerile in 1996 a fost faptul ca in cei 6 ani cat au fost la guvernare, nu au reussit sa atinga obiectivele de stanga prin construirea unei culturi politice a maselor care sa inteleaga in timp preceptele stangii, ci doar au lucrat la programe si proiecte de stanga fara sa isi asigure continuitatea vietii politice a partidului.  Trebuie recunoscut ca PDSR nu a actionat in deplinatatea intereselorunei stangi veritabile, dar cu toate acestea a facut progrese mari, reusind asa cum era normal la un partid de stanga sa adune in randurile sale multi adepti, creind astfel partidului o structura destul de bine inglobata in structurile nationale si locale. Din cauza unei gestiuni corecte a acestui fapt, populatia a ajuns la un moment dat sa acuze partidul de coruptie de la nivel local, pana la nivel national, asta evident cu girul adversarilor politici si ideologici ai PDSR. Oricum, asa cum declara si Ion Iliescu, in anul 1998, cand partidul era in opozitie , avea o cota electorala de 15%, cea mai scazuta valoare din istoria partidului, dar era o structura relativ unita, intrucat in acelasi an , partidul avea inglobat undeva peste 300.000 membri. Cel mai ridicat nivel ca numar de membri, l-a avut partidul in anul 2004 cand masura 625.000 membri sub denumirea de PSD, pe cand cel mai inalt  scor, in perioada de pluralism politic evident a fost in anul 2000 cand partidul a inregistrat un scor de aproximativ 45% la alegerile generale, lucru infaptuit ca dovada a organizarii partidului in vederea organizarii.

Ulterior revenirii la putere partidul a recurs la ample reforme, atat din punct de vedere administrativ intern cat si la capitolul de consolidare ideologica . In anul 2001, s-a produs cea mai mare revolutie prin uniunea mastodontului PDSR cu alte partide stanga mai mici. Partidele in cauza au fost Partidul Social Democrat Roman (PSDR), Alianta pentru Romania (ApR), Partidul Socialist (PS) si Partidul Socialist al Muncii (PSM) care in urma protocolului semnat cu Partidul Democratiei Sociale din Romania (PDSR), au format partidul care reprezinta si azi unica forta vizibila a stangii romanesti, sub denumirea de Partidul Social Democrat (PSD), denumire sub care exista si astazi, aspect ce dovedeste o verticalitate de politica de 7 ani, cea mai durabila   formatiune politica din Romania post-decembrista. Pe parcurs, au aparut probleme interne ca urmare a unor nereguli pe plan deontologic intern, odata cu plasarea partidului in opozitie , in ciuda rezultatului favorabil in alegeri in anul 2004.

4.8 Partidul Democrat. Partidul ce s-a vrut a fi alternativa PSD

Partidul Democrat pe de alta parte cu un procent slab in alegerile din 2000 si cu un competitor de stanga revigorat si recunoscut international, are in fata 2 optiuni, fie se apropie de acesta, ia parte la o coagulare solida a stangii romanesti si dispare de pe scena politica, fie isi urmeaza deplasarea ideologica spre centrul spectrului politc parasind tutela socialista si formandu-si o noua imagine. Schimbarea de lidership din mai 2001, tradusa prin preluarea fraielor partidului de catre primarul general al capitalei la acea data, Traian Basescu, a insemnat totodata si optiunea membrilor PD pentru cea de-a doua varianta. Alegere consfintita prin construirea unei opozitii active, marcata consecvent de atacuri dure la adresa guvernarii PSD dar mai ales prin apropierea fata de Partidul National Liberal, alaturi de care se va prezenta la alegerile din 2004 sub forma Aliantei Dreptate si Adevar.

   Situatia a facut ca PSD sa nu intre in guvern in urma incalcarii Constitutiei de catre proaspatul ales presedinte al Romaniei , Traian Basescu, considerand ca poate sa isi aroge un drept de veto pe care constitutia nu il dadea dar el s-a folosit de acest drept inexistent, intentionand sa il identifice cu un anumit liber arbitru invocat ca masura de urgenta, folosit in ideea de a elimina adversarul aliantei pentru Dreptate si Adevar formate din partidele PNL si PD , anume PSD, partidul care a avut majoritate la alegerile din 2004 din noiembrie, pe cand alianta constituita reusise sa acceada pana la undeva la 5 procente in urma PSD.

Luand in calcul ambiguitatile ce se gaseau in formularea unor amendamente din Constitutie, s-a reusit ca din marele castigator, PSD, sa ajunga defapt marele perdant, iar propria-i existenta sa ii fie tarata prin toate meandrele atacurilor de natura deontologica, aducandu-se imaginea partidului a fi catalogata si asemanata cu haznaua moralitatii, partidul sa fie confundat cu modelul de contra-exemplu pentru ceea ce insemna politica, si asta din pricina unor lideri marunti ai partidului de la nivel national, sau locali, intitulati generic ,,baroni locali’’[45].  Evident ca au existat indivizi in interiorul partidului care nu s-au comportat ca fiind social-democrati, ba chiar mai rau, au cazut in capcana politicii si au devenit ideologic vorbind liberali de coliba[46], cazand prada tentatiei pe care o promova banul si puterea lui, confundand valoarea numerica a banului cu puterea de decizie, motiv pentru care au atras asupra lor ura si repulsia opiniei publice, a cetatenilor, repulsie acutizata mai ales de implicatia unei prese platite sa atace PSD de pe toate partile, fiind utilizata minciuna pieptanata ca factor de infuzie a informatiei scontate catre populatia romaneasca, ce isi formeaza opinia citind presa scrisa sau uitandu-se la televizor, o populatie lipsita de cultura politica, populatie caruia ii place sa se lase cumparata de catre un bun material marunt ca sa isi poata formula o optiune politica, pe cand contestarea in continuare a viziunilor social-democrate al PSD va insemna, un demers politicianist nascut fie din neglijaraea, fie din necunoasterea elementelor definitorii ale stangii politice. Scena politica romaneasca are nevoie de clarificari doctrinare si de coagulari ale fortelor politice atat la dreapta cat si la stanga centrului. Orice demers in acest sens trebuie salutat si incurajat in contextul generat de fenomenul globalizarii si de schimbarile pe care acesta le determina la nivelul fiecarei societati. Negocierea devine astfel arma pe care formatiunile politice trebuie sa o utilizeze fara niciun fel de reticenta pentru a putea combate emergenta fortelor radicale, anti-sistem, animate numai de pasiuni si lipsite de orice plan politic coerent.

 

Din anul 2004 incoace au existat mai multi factori care au recurs la ample metode de discreditare a PSD, principala idee formata fiind aceea ca PSD ar fi un partid fara doctrina, multe acuzatii folosind acest cliseu, oricum nevalabil, neargumentat nu doar din punct de vedere logic ci si moral-expresional.

Prestatia social-democratilor pe bancile opozitiei este insa una contrara tuturor asteptarilor. Liderii PSD atacati de noua putere si amenintati cu trimiterea in justitie nu raspund printr-o solidarizare si apoi printr-o demontare a acuzatiilor, ci aleg o strategie individualista, centrifuga,  pentru a scapa de invinuirii. Aici se pot observa rezultatele defectuoase ale guvernarii precedente, in timpul careia interesele personale au primat, in detrimentul valorilor si ideologiei social democrate. Un test, netrecut inca de PSD, ce se constituie intr-un adevarat impediment in calea construirii unei miscari de stanga cu valente europene. 

4.9 Afilierea politica internationala a PSD

 

Indiferent de starea partidului, pe turnura sa social-democrata, situatia a facut ca el sa beneficieze de o ampla reorganizare atat pe plan intern cat si strategic, mai ales dupa anul 2000, an dupa care s-a promovat ideea de detasare de imaginea de partid comunist si accederea spre un a fi un partid nou , cu orientari moderne de factura europeana concreta, in acord cu ideile unui partid de stanga veritabil. PSD s-a afiliat unei structuri extinse de partide de stanga abia in anul 2003 prin adeziunea la Internationala Socialista la Congresul de la Sao Paolo din Brazilia, unde PSD a fost votat sa acceada cu 145 voturi din 146, singuruk partid care s-a opus acestui lucru fiind Partidul Democrat din Romania, partidul lui Traian Basescu, partid afiliat internationalei in urma congresului anterior[47]. PD a votat atunci  impotriva nu din convingerea ca PSD nu merita sa intre in Internationala Socialista ci doar din ratiuni de adversitate. Ulterior PD a parasit Internationala Socialista prin afilierea la Partidul Popular European in anul 2005, motivandu-si plecarea prin ideea ca nu pot face parte dintr-un organism international la care este afiliat si PSD. De altfel si PSD, in alta ordine de idei, a aderat in anul 2005 la Partidul Socialistilor Europeni.

Pentru a-si desavarsi pozitia de partid de stanga veritabila, a fost infiintata structura nationala a organizatiei de tineret cu titulatura de Tineretul Social Democrat (TSD), cu o structura similara cu a partidului, in anul 2002 . Primul presedinte al TSD a fost Victor Ponta, el parasind fuunctia de presedinte al TSD in anul 2006 cand a implinit varsta de 35 ani, varsta peste care nu mai poate face parte din structurile TSD. Evident ca odata cu afilierea partidului la structurile internationale, si TSD s-a afiliat la  structurile de tineret YUSY si ECOSY ale Internationalei Socialiste, respectiv Socialistilor Europeni.  Aceste aspecte constituie pentru partid o ampla manifestare in favoarea modernizarii partidului, si afirmarii sale pentru o stanga veritabila de factura europeana.

 

4.10 Institutul social-democrat Ovidiu Sincai

Ca sa fie potentate si infaptuite obiectivele partidului ca partid modern, s-a recurs la infiintarea tot in anul 2002 a unui institut de factura social-democrata in care tinerii activi in cadrul partidului si cei care doresc sa fie pe viitor politicieni din partea PSD, sa invete notiuni si teorii ale stangii moderne europene. Institutia in cauza se numeste Institutul Social Democrat Ovidiu Sincai, si are un statut de ONG.  Institutul Ovidiu Sincai are ca principal scop promovarea democratiei , in reatie cu dialogul , transparenta si responsabilitatea sociala. Principalul scop al institutului este acela de promovare a clasei politice, in special al tinerilor, accederea acestora spre profesionalism in politica, si asigurarea pentru viitor a unei clase de politicieni de elita. Pentru a-si desavarsi activitatea, acest institut social democrat dezvolta urmatoarele obiective: elaborarea si sustinerea de programe doctrinare privind modernizarea Romaniei, probleme prioritare ale societatii contemporane, ale dezvoltarii mondiale; sa organizeze, sa sprijine si sa promoveze programe edcative menite sa contribuie la promovarea si aprofundarea ideilor , valorilor si practicilor democrate ale dialogului, transparenta si responsabilitate, de egalitate de sanse si solidaritate intre cetateni; sa elaboreze si sa sprijine programe de cercetare menite sa contribuie la realizarea scopurilor fundatiei; sa elaboreze, sa evalueze si sa coordoneze programe de expertiza socio-economica si consultanta de specialitate; sa sustina comunicarea si schimbul de informatii si opinii pe teme de interes social; sa monitorizeze si sa analizeze din punct de vedere profesional informatia deschisa (presa scrisa, audio si TV); sa organizeze, sa coordoneze si sa implementeze sondaje de opinie publica; sa ofere burse tinerilor preocupati de studierea , promovarea si sustinerea valorilor si institutiilor democratiei[48]

Institutul in activitatea sa a abordat cateva proiecte majore ce merita mentionate pentru a demonstra desavarsirea unei social-democratii veritabile. Un proiect s-a intitulat Romania la inceputul secolului XXI, proiect prin care s-a vizat evaluarea principalelor politici publice derelansare si dezvoltare a societatii romanesti, din perspectiva procesului de integrare a Romaniei . In cadrul proiectului s-a studiat impactul fenomenului saraciei asupra comportamentului social, economic si politic al populatiei, cu propunerea de solutii privind contracararea acestui fenomen anterior enuntat. Un alt proiect,  Social-democratia, valori doctrinare si pragmatism politic a vizat compararea si evaluarea ideilor, principiilor si practicilor social-democratiei europene si romanesti, proiect in care sunt propuse solutii de armonizare si compatibilizare. Un tert proiect se refera la Probleme generale ale contemporaneitatii in abordare social-democrata , proiect in cadrul caruia se vizeaza efectele sociale si economice ale globalizarii, problema federalizarii si confederalizarii Europei si rolul natiunilor, natiunea reala (civica) si natiunea virtuala (culturala)[49].

4.11 Exercitiul politic de stanga

Evident ca aspectele formulate de institut se adreseaza unei societati in care exista un regim politic democratic, cum este si cel in cazul Romaniei. Dincolo de toate astea exista cateva criterii dupa care se poate judeca gradul  dezvoltarii unui regim politic. Un criteriu ar fi acela care se refera la autonomia subsistemelor unei societati, pe baza caruia se propune o analiza a diferentierilor genurilor de activitate intr-o societate, unde se stabilesc limite intre care se manifesta actuinea politicului. [50]

Un al doilea criteriu se refera la modul de organizare a politicului pentru exercitarea functiilor in societate. Considerandu-se ca organizarea si conducerea generala sociala apare in orice moment istoric sau orice colectivitate, se determina regimul politic democratic in urma reglementarii institutionale a alegerii si a schimbarii celor ce raspund de guvernare, presupunandu-se  o continua competitie a indivizilor si grupurilor sociale, existenta unui cadru legislativ ce sa stabileasca regulile jocului politic, raportul guvernarii cu opozitia[51].

Un tert criteriu vizeaza filiatia cu doctrinele liberalismului clasic, intrucat se pune in discutie  cerinta ca puterea politica sa fie controlata prin separatia puterilor in stat, iar in cazul alegerilor toti alegatorii sa cunoasca propunerile politice a tuturor candidatilor[52].

Un alt criteriu vizeaza posibilitatea agentilor politici de a participa la viata politica in toate momentele, astfel sa se ajunga la o performanta democratica care sa fie masurata prin procentajul populatiei adulte care sa fie aleasa in functii de conducere[53].

Ajungand sa facem o relationare aici ne putem raporta la ceea ce spunea marele ganditor Einstein: „Individul a devenit din ce in ce mai constient de dependenta sa de societate. Dar nu vede aceasta experienta ca fiind una pozitiva, nu o vede ca pe o legatura naturala, ca pe o forta protectiva, ci mai degraba o resimte sub forma unei amenintari la adresa drepturilor sale naturale si la adresa sigurantei economice”. Cuvintele marelui om de stiinta isi dovedesc veridicitatea chiar si la mai mult de  jumatate de secol dupa ce au fost enuntate. Iata un motiv in plus pentru ca social democratia secolului XXI sa nu renunte la viziunea socialista conform careia numai prin implicare in cadrul comunitatii si grija fata de problemele intregii societati, un individ poate sa isi gaseasca scopul existentei sale.

Un stat implicat in cele mai mici detalii ale vietii cetateanului este in mod cert un  stat abuziv indezirabil, totodata lipsa de interes a unui stat fata de cetatenii sai  reprezinta o alta perspectiva eronata, deloc benefica progresului[54]. O factiune social-democrata trebuie sa gaseasca si sa mentina o stare de  echilibru intre aceste extreme. Romania are nevoie de o asemenea stabilitate insa pentru aceasta este nevoie de consolidarea principalului partid din Romania care se erijeaza in port-drapelul principiilor  de centru-stanga,  si anume Partidul Social Democrat.

In ceea ce priveste modelul pur stiintific[55] de cercetare al evolutiilor miscarii de stanga,  acelasi Albert Einstein isi manifesta ingrijorarea pentru o posibila supraevaluare a acestor metode in contextul in care avem de-a face cu probleme determinate de complexitatea fiintei umane. Renumitul fizician era de parere ca atunci cand se vorbeste de oranduirea sociala nu trebuie ascultate numai vocile celor recunoscuti ca experti in domeniu De aici deducem faptul ca in privinta analizarii comunitatilor umane pot fi relevante valori care  nu au neaparat o unitate de masura validata dupa metodele rigorii  stiintifice.

            Social democratia nu mai este ca in cadrul comunismului cand stanga era adresata si actiona in folosul clasei muncitoare, ci acum se adreseaza marilor paturi sociale, care traiesc in societatea de consum pe structuri pluraliste in toate domeniile, axata pe lupta contra extremismelor de dreapta. Intr-o lucrare a lui Charles Crosland defineste idealul socialist ca dorinta de a construi o societate in care proprietatea sa fie mixta, diversificata, difuza, eterogena cu statul, cu intreprinderi nationalizate, coooperative, sindicate, institutii financiare guvernamentale, milioane de patrimonii private, cu o fiscalitate cu reglementari pe profit si dividende, etc.[56]

            Intr-o societate unde guverneaza social-democratia, cum a fost timp de mai multi si in Romania, libertatea si justitia ingaduie fiecarui cetatean sa ia parte in mod egal cu ceilalti la organizarea si modelarea societatii.  Precum si in cazul Romaniei , unde social-democratia a akuns la putere , ea nu a rasturnat logica capitalismului, dar a preferat sa incline balanta in favoarea lucratorilor, a sindicatelor, insa a creat un dublu compromis , intre stat si piata si intre munca si capital.

            Date fiind conditiile sociale de azi , social-democratia aqctuala ia o dimensiune umanista a proiectului ei social, se vrea a se construi un socialism etic, si asa cum este si argumentat, social-democratia a reusit sa aduca un echilibru pe plan social, pe un criteriu moral de valabilitate universala[57].

           

            4.12 Ruperea de trecut si realizarile stangii prin PSD

            Cum este evident, in 1990, FSN-ul , fostul PDSR/PSD, a constientizat faptul ca trebuie sa renunte mistica marxista a revolutiei din 1989, si sa se rezume la a se raporta din punct de vedere politic nu ca un partid de clasa , ci ca unul modern, popular, adept al guvernarii democratice si majoritare[58]. In ceea ce privea democratia sociala din 1990, aceasta se gandea sa actioneze in ideea de a nu regresa si a face societatea sa se dezvolte conform ideilor promovate de economia de piata.

            Forma moderna a partidului, reprezentat prin structura PSD a demonstrat inainte de toate o dezvoltare din punct de vedere ideologic mai ales si orientare mai degraba spre centru-stanga, insa acest aspect nu a stirbit in vreun fel autonomia si forta care o reprezenta partidul. Programul politic al PSD, emis in 2001, valabil si azi se bazeaza pe un program realist si rational privind modernizarea si dezvoltarea durabila a Romaniei, sprijinindu-se pe ideea ca imbinarea orientarii spre eficienta economica si profit cu dimensiunea sociala si umana a progresului ofera sanse egale de acces, pentru largi categorii sociale, exercitarea unor drepturi cetatenesti universale precum dreptul la educatie, la sanatate sau la munca.

            PSD s-a  oferit sa militeze pentru o lume pasnica, pentru o societate ecologica si umana, pentru reducerea riscurilor vietii, pentru o dezvoltare economica si sociala care sa asigure imbunatatirea standardului de civilizatie.



            La nivelul anului 2001, planul pe termen scurt si mediu al PSD era realizarea standardelor pentru integrarea in structurile institutionale europene si euroatlantice, fiind catalogata ca problema fundamentala. Fiind si la guvernare, partidul si-a propus sa accelereze aceste procese demodernizare pe temeiul consensului politic si social, considerandu-se ca sansa noastra in aceasta directie era coagularea in jurul acestor obiective a fortelor si competentelor sociale si politice moderne din Romania. Date fiind aceste aspecte, progarmul politic al PSD, prin guvernul Adrian Nastase, a reusit in 2004, in luna martie, sa integreze Romania in NATO ( Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord ), ca urmare a tratativelor purtate pe cale diplomatica mai ales de catre Mircea Geoana, pe atunci ministru de externe, dar in acelasi timp  presedinte al OSCE ( Organizatia pentru Securitate si Cooperare Europeana) in anul 2002, adresandu-se de pe aceasta pozitie, comisiei de integrare in NATO.

            Pe de alta parte, era cealalta problema, a integrarii in Uniunea Europeana, problema spinoasa, a carei tratative au fost date libere doar in 1999. PSD a considerat astfel ca si integrarea UE sa fie o prioritate, fiind purtate ample negocieri pentr o integrare cat mai rapida. In acest sens, negociatorul sef al Romaniei cu UE, a fost tehnocratul Vasile Puscas, care intr-o perioada de doar 4 ani, in intervalul 2001-2004, a finalizat toate negocierile, fiind data unda verde pentru integrare in anul 2007. timpul pare sa fie un record in acest sens, intrucat astfel de tratative si negocieri cu UE dureaza de regula 7-8 ani. Din nefericire, finalizarea negocierilor a avut loc odata cu iesirea de la guvernare a PSD in 2004. Chiar mai rau in aceasta directie, integrarea oficiala in 2007 si-a insusito presedintele Traian Basescu, fara ca sa aibe vreun merit in aceasta directie.

            In alta ordine de idei , in acelasi program contemporan se includ si o serie de obiective ale politicii social-democrate a PSD. Acestea au fost formulate in conformitate cu conceptia politica a PSD , aflat intr-un dialog permanent cu valorile generoase ale social-democratiei cu dificultatile, neimplinirile si decalajele societatii contemporane. In aceasta ordine de idei principalele obiective s-ar concretiza in combaterea saraciei extreme si diminuarea saraciei, prin instrumente orientate spre prevenirea saraciei, recuperarea din saracie si sprijunul pentru cei saraci. Alt obiectiv a fost la nivelul anului 2001 reformarea economiei, dupa regresul ei inregistrat in perioada 1996-2000, dar dincolo de toate astea se considera ca Romania se afla sub nivelul mediu de dezvoltare a tarilor din Europa Centrala. Un tert obiectiv este modernizarea structurilor de proprietate in care se pune accent pe caracterul dinamic al proprietatii private, obiectiv in care se presupune a se acorda o grija deosebita pentru finalizarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate si oraganizare.

            Alte obiective enuntate de catre progarmul PSD au fost cele legate de consolidarea statului de drept si eliminarea incercarilor de a modifica raporturile constitutionale privind separatia puterilor statului; dezvoltarea democratiei prin perfectionarea sistemului institutional si prin diversificarea modalitatilor de participare a cetatenilor la viata publica ; crearea de institutii publice in slujba cetateanului, prin reformarea serviciului public, a autoritatii executive si a celei administrative; respingerea extremismului politic, etnic sau religios.[59]

 

            4.13  Solutiile PSD pentru o societate mai buna

In viziunea actuala a PSD, in politica sociala sunt necesare eforturi conjugate, pentru adaptabilitate si flexibilitate in fata sfidarilor  unui nou secol, in incercarea de a gasi modalitati noi de exprimare a solidaritatii si responsabilitatii, in stimularea interesului pentru munca, in asigurarea egalitatii intre barbati si femei, in accesul la educatie si pregatire pe tot parcursul vietii, in simplificare si diversitatea sistemului de protectie sociala, in eficientizarea lui, in stimularea unei protectii sociale active fondate pe binomul echitate-inertie sociala si profesionala in detrimentul celui egalitate-plati compensatorii, dovedit falimentar.

In ideea de a finaliza acest capitol sunt de precizat cateva amanunte legate de ceea ce cuprinde el. Pe cum se poate observa, in ideea de a da dovada de existenta unei filosofii social-democrate, s-a luat in calcul starea precara a unei social-democratii care se poate gasi in Romania. Considerandu-se ca numai prin pastrarea unei traditii pe linie de stanga a partidului FSN/FDSN/PDSR/PSD, de la infiintare si pana azi inclusiv, se poate aduce in discutie o posibila existenta a unei filosofii politice pe aceasta linie. Din pacate, reusrsele pe aceasta cale, lucrari ideologice nu prea exista , decat la nivelul unor programe de partid, sau articole extinse ale unor politicieni din interiorul partidului, ajunsi involuntar teoreticieni ai stangii. Luand in considerare efortul lor in aceasta consideram ca poate sa existe o filosofie social-democrata, daca nu autentica, cel putin cu o hibriditate redusa si pe cale de desavarsire a autenticitatii. Opinia personala, judecand din perspectiva liberului arbitru, imi da posibilitatea sa consider ca in Romania exista o filosofie politica social-democrata autentica pe care am incercat sa o argumentez mai ales in acest capitol. Este de precizat faptul ca ideile expuse aici  nu imi apartin toate, insa le pot accepta ca fiind ale mele in speranta ca o anumita autoritate in domeniul filosofiei politice isi va  expune opinia aprobatoare,  in favoarea aspectelor precizate si argumentate  in lucrare.

 

Capitolul 5. Consideratii personale in legatura cu PSD

 

5.1 Politica si masonerie

Secolul XXI, se poate considera ca un al treilea secol consecutiv, in care exista partide politice ce se manifesta din punct de vedere doctrinar. Au aparut primele forme de structuri politice de prin secolul XVI, dar partide desavarsite exista doar de prin secolul XIX. Ca ele erau de stanga sau de dreapta asta era doar un cliseu de formare. Ideea de partid de stanga sau de dreapta a aparut dupa episodul revolutiei franceze, cand membrii Adunarii Nationale Constituante erau in sala regala, unde s-au asezat pe grupuri in functie de modul fiecaruia de interpretare, prin apartenenta la un grup si s-a intamplat ca grupul asezat in stanga salii sa detina idei socialiste, cosmopolite, cu raportare la marile mase de populatie, pe cand cei asezati in dreapta aveau idei liberale, nationaliste, raportate la anumite categorii sociale, religioase. Prin urmare de aici au aparut cliseele ca e de stanga sau de dreapta.

            Dincolo de aceste aspecte , inainte de aparitia partidelor au existat lojele francmasonice, din care au facut si  fac si azi parte membri marcanti ai unor partide politice, adesea partidele care s-au impus cel mai mult. In ideea in care marii fondatori de partide au facut parte din respectivele loji masonice, se poate astfel considera ca partidele sunt o prelungire a acestor loje masonice. In timp ce unii lideri politici sunt masoni de formatie restul membrilor sunt dirijati de catre lideri sau chiar in sunt  necunostinta de cauza despre reespectivele loje. Intrucat lojele tind sa fie mai degraba existente la nivel abstract de restul lumii, si sa fie un subiect tabu pentru opinia publica, sa functioneze in circuit inchis, sa nu li se cunoasca originea, natura, componenta, motivul pentru care exista, sau chiar sa nu se stie de ele, fiind oricum catalogate ca secrete. Adeziunea la respectivele loje masonice se castiga foarte greu, existand multe conditii, dar drumul este fara de intoarcere, fara iesire. Aceste aspecte legate de francmasonerie imi permit sa le citez din cartea lui Luc Nefontaine intitulata Francmasoneria. Secretele fratiei in ideea de a justifica informatiile aduse in ultimul paragraf.

            Cu siguranta si fara indoiala, si in Romania exista loje masonice, si sunt tipice restului lojelor de decizie, intrucat nu orice loja masonica poate sa stabileasca marile decizii si ordine. Exista in aceasta ordine de idei posibilitatea mare ca membri marcanti ai marilor partide din Romania sa intre in alcatuirea unei astfel de loje.

            5.2 Referinta deontologica a PSD si relatia cu alte partide

            Trecand peste astfel de amanunte, vrem mai departe sa aducem in discutie problema unei referinte deontologice a Partidului Social Democrat (PSD). Interpretarile se intampla sa fie diferite, vorbind despre acest aspect. Deontologic vorbind, partidul are moralitate clara cel putin la nivelul ideologiei sale. Ideologia si doctrina este expusa conform standardelor, fara sa incalce drepturile omului, constituita in numele dreptatii sociale si a democratiei. Deontologia pare a fi incalcata in momentul in care unele teze din doctrina sunt apreciate ca ne-necesare sau a caror existenta nu este luata in calcul de instanta de judecare a celui care aplica voit sau nu o procedura ce constituie prejudiciu in materie de interpretare doctrinei sau ideologie. In PSD de la infiintare si pana acum, au existat indivizi ce au adus prin modul lor de a face politica, prejudiciu imaginii partidului. Daca ar fi sa analizam in timp, si sa aducem aminte de un tabel al celor  care ,,Nu ne fac cinste’’ , am putea rememora cateva nume celebre: Gabriel Bivolaru, Serban Mihailescu, Nicolae Mischie si lista poate continua cu cu indivizi din aceasta categorie, dar nu ne permitem luxul de a pierde timpul oricum pretios, cu nominalizarea unor indivizi care neintentionat conlucreaza la o asa numita deconstructie a sistemului imunitar de imagine. Se intampla in ideea unei aplicabilitatii nefaste a imperativului categoric sa existe reprezentanti verbali ai altor formatiuni politice sau elemente de mass-media care se ocupa in mod deliberat numai cu promovarea unei imagini negative a PSD, in acelasi timp facand publicitate gratuita propriilor lor partide, afirmand gradul sporit de respectare al deontologiei ce se propaga la nivelul structurilor politice din interiorul partidelor lor, nedemonstrata si in lipsa unor aprecieri dintr-un mediu exterior partidului in cauza. Daca ar fi sa luam partidele care au avut unele scopuri de denigrare a imaginii PSD, primul ar fi Partidul Democrat (PD), recent transformat in Partidul Democrat-Liberal (PD-L), in urma adeziunii unei ramuri de dizidenti din interiorul Partidului National Liberal (PNL), care pe langa faptul ca au tradat din punct de vedere politic si au recurs in mod nejustificat la un traseism politic, aspect ce depaseste moralitatea actionala, au ajuns sa se afirme ca o chintesenta a dizidentei de factura liberala. Este de precizat faptul ca respectivii in cauza ce au recurs la a face reclama paguboasa PSD, au facut candva parte din structurile FSN-iste, si pe seama unor frustrari politice care nu isi gasesc locul in politica, daca te consideri ca fiind politician adevarat. Chiar si PNL intr-o vreme a recurs la a face aprecieri nefaste PSD, dar s-au oprit mai degraba in ideea ca nu are sens lamentatia in politica, plus de asta ei solicitand ajutorul si sustinerea PSD. De cealalta parte PD-L a introdus in propriul statut o teza prin care afirma faptul ca nicio structura nasionala sau locala a PD-L nu va face vreo colaborare cu vreo structura a PSD, prin asta, PD-L creindusi singuri o bresa in comunicare ireparabila decat prin eliminarea tezei in cauza. Este de specificat ca o asemenea teza nu denota un partid de factura democratica, strategii care au propus aceasta teza, uitand probabil cu desavarsire ca astfel se incalca o mare axioma a politicii, anume : ,,politica este arta negocierii, a convingerii si a compromisului’’, aspect ce nu duce la o structura de tipul ,,politically corect’’ dar cel putin aduce multumire de bilaterala. Probabil ca aspectele anterior prezentate au aparut cel mai probabil la indicatia fostului presedinte PD-L , actual presedinte al Romaniei, Traian Basescu. Probabil intentia sa era aceea de a inlocui in timp principalul partid politic din Romania , PSD , cu al sau, dar se pare ca aceasta tentativa a dus in final la izolarea partidului prezidential, PD-L, ai caror reprezentanti ramasi activi, au fost obligati sa cedeze din aroganta ce au promovat-o mai mult sau mai putin intentionat. O mare problema ce a aparut in ograda ideologica a PD-L a fost trecerea sa de pe esicherul politic, de la un partid afirmat ca de stanga, la un partid declarat ulterior de dreapta, de factura populara, aspect ce duce la pierderea credibilitatii partidului.

            5.3 Carisma liderului. Ion Iliescu

            Daca pentru PD-L , omul catalogat a avea carisma este Traian Basescu, putem pune aici o frana, si sa trecem in propria ograda sa aducem, justificat evident, elogiu omului cu o carisma adevarata : Ion Iliescu.

            Spunand Ion Iliescu, nu spunem doar un nume de pe scena politica autohtona, ci facem referinta la un munte valoric. Ion Iliescu este personajul controversat, uneori elogiat, alteori damnabil. Fara indoiala el este cel care a daramat prin revolutia romana din 1989, regimul ceausist, astfel aducand eliberarea poporului. Pe de alta parte, lui ii sunt imputate mineriadele ce au avut loc in Bucuresti in anul 1990, dar fara a se aduce dovezi forte care sa il culpabilizeze in acest sens. Privind cele doua major events care au avut loc apare dilema: erou sau criminal ?

            Dincolo de toate astea, el este omul care a fost ales ales in 3 randuri presedinte al Romaniei, primele doua dati aducandu-i voturi de incredere categorice din partea populatiei : 84-85 %, in anii 1990 si 1992. A treia alegere a sa nu a fost asa categorica, dar a fost ales in ideea ca nu exista vreun lider care sa fie totusi reprezentativ pentru poporul roman. In total el a condus tara timp de 10  ani, cu o pauza de 4 ani dupa primii 6 ani. Scorurile obtinute de Iliescu denota o ampla carisma de care acesta  este insotit. El a condus de asemenea partidul sau o gramada de vreme, mai putin timpul in care nu a fost presedintele Romaniei si dupa ultimul mandat prezidential. El insa sub titulatura partidului de PSD, nu a fost decat presedinte de onoare al partidului, dar totusi instanta decizionala. El a fost presedinte al partidului doar sub denumirile de FSN, FDSN si PDSR. Vrand nevrand, contestat sau nu, apreciat sau hulit, intre preamarire si decadenta, Ion Iliescu reprezinta o valoare pentru poporul roman, pentru partidul cu cel mai mare renume din politica romaneasca, omul cu cea mai mare valoare politica din Romania la ora actuala, un strateg deosebit , care a stabilit o ampla structura de raporturi diplomatice, de la relatia cu statele vecine, pana la cea cu SUA. Din legendele care circula in interiorul PSD reiese catalogarea lui Ion Iliescu ca un nou zoon-politikon al Romaniei.

            5.4 PSD. Generatiile de dupa Ion Iliescu

            Evident ca Ion Iliescu nu este omul etern al partidului, motiv pentru care el insusi a considerat ca e necesar un succesor care sa fie format ca lider al partidului, si dincolo de toate speculatiile posibile sau imposibile, Adrian Nastase este omul care va prelua sceptrul si va conduce cu desavarsire partidul. La randul sau, si Adrian Nastase, in perioada cat a fost prim-ministru si presedinte al PSD, a sprijinit organizatia de tineri a partidului, la initiativa lui instituindu-se  statutar TSD (Tineretul Social Democrat), in fruntea caruia l-a plasat pe Victor Ponta, omul care pe cum se pare este liderul din viitor pe care Adrian Nastase doreste sa il conserve. Poate ca va veni si timpul in care Victor Ponta, va alege si el un mostenitor pentru PSD, insa nu se stie inca cine va fi, de unde este, cine este etc.?

            Evident ca odata cu aparitia TSD, a aparut iminent si disputa dintre generatii. Odata prinzand putere si curaj, organizatia de tineret a inceput primele miscari declarative prin care si-a expus nemultumirea fata de faptul ca in PSD nu au loc schimbari  de cadre, si ca seniorii nu dau locuri cu eligibilitate in administratie pentru generatiile noi de membri activi ai partidului. Daca la inceput seniorii nu au vrut sa cedeze, la ultimele alegeri locale din anul 2008 , au fost plasati pe 30% din locurile eligibile tineri, pe alte 30% femei si restul seniori, aici realizandu-se un mare progres al PSD spre modernizarea partidului, lucru nemaiintalnit pana acum la alte structuri politice din Romania.

            Situatia a facut ca in structurile trecute ale partidului, sa existe mai multe serii de oameni, la nivel central sau zonal, pusi ca oameni de incredere. Daca Ion Iliescu a facut debutul partidului, principalii oameni care se gaseau in jurul sau au fost personaje precum, Oliviu Gherman, Octav Cozmanca, Dan Martian sau reprezentantii din teritoriu, Ion Solcanu la Iasi, sau Grigore Zanc la Cluj. Ulterior a aparut o generatie noua de oameni concentrati  la nivel national sau local. Daca la Bucuresti era Adrian Nastase si acolitii lui, la Cluj ieseau in fata Ioan Rus, Vasile Puscas sau Vasile Dancu, pe cand la Iasi exista un Constantin Simirad sau Gheorghe Nechita.  Din urma vin pe linia de tineret Victor Ponta de care am mai pomenit anterior, plus alti reprezentanti printre care ii putem nominaliza pe Nicolae Banicioiu, Daciana Sarbu, la nivel central, urmati de reprezentanti puternici la Iasi precum,  Catalin Ivan si Razvan Bobeanu, si alti reprezentanti duri la Cluj, in persoana lui Remus Lapusan sau Gabriel Oniga. Dintre acestia multi sunt cu o notorietate scazuta, dar in timp prestigiul lor va creste cu siguranta, ca urmare a unor fenomene naturale ce au loc la nivelul dezvoltarii pe linie genealogica a partidului. 

            Aceste aspecte, mai sus formulate, dovedesc ca la nivelul partidului exista o structura organizatorica complexa, ce se ocupa de aspecte ce tin de futurologia partidului, asigurarea propasirii, formarea de cadre noi si competente, care sa promoveze idealurile partidului.

            5.5 Doctrina politica intre desavarsire si dizolvare

            Noile speculatii nu doar la nivel autohton, ci chiar la nivel mondial, sugereaza faptul ca doctrinele si ideologiile tind sa dispara odata cu tinderea politicii spre o structura bipolara, spre reducerea numarului partidelor in fiecare stat, ca in final sa fie 2 partide care sa guverneze alternativ, un partid de coalitie, si unul de opozitie. Dar in aceeasi ordine de idei, se observa ca se acutizeaza modul in care se face referinta la doctrina si ideologie. Dilema care pare aici face sa nu se inteleaga daca doctrina tinde spre desavarsire sau spre dizolvare. In ideea ca vor fi doar 2 partide candva, si in Romania inclusiv, se poate pune problema vreunei necesitati doctrinare, considerandu-se ca nu va fi ulterior necesara doctrina, intrucat va exista tot timpul opozitia : acestia-ceilalti. Insa chestiunea nu este asa, intrucat viziunea despre lume se cere a fi diferita, in ideea in care lipsa doctrinei ar putea duce la disparutia celor 2 partide, si s-ar forma partidul unic, fapt ce nu mai consfinteste democratia ci duce in final la totalitarism, anarhie si absolutism. In aceasta ordine de idei, daca PSD isi va pastra pe viitor linia de gandire spre stanga si social-democratie, cu o certitudine clara va fi unul din cele doua partide care vor ramane in final pe scena politica romaneasca.

            5.6  PSD ca brand politic

            Aspectul care va contribui cel mai mult la infaptuirea acestui lucru mai sus enuntat, e faptul ca PSD e constituit si ca brand politic, momentan unic in Romania. Ceea ce face din PSD un brand politic veritabil, e in primul rand transparenta politica, pastrarea liniei de stanga , popularitatea lui la nivelul tarii, rezultatele considerabile obtinute in alegeri, numarul mare de membri detinut tot timpul, si bineinteles longevitatea.Exista in Romania anului 2008 inca un partid ce se vrea a fi un brand politic, acela fiind PD-L, insa din pacate pentru el, nu respecta cerintele de afirmare a barndului, astfel ca momentan trebuie sa se rezume la a fi un trend, care consider ca oricum este in scadere si imi permit luxul de a afirma ca partidul va ,,crapa’’ pe viitor, reminiscentele sale aderand probabil la PSD sau PNL. Acesta din urma are toate sansele un al doilea brand politic in ideea ca multe din cdrintele brandului sunt indeplinite sau pe cale de desavarsire. Date fiind aceste aspecte, imi permit luxul de a considera inca odata existenta unei filosofii social-democrate la nivelul doctrinar al PSD.

            In incheierea acestui capitol, la a carui existenta au contribuit numai ideile proprii, formulate si intarite in urma unor ample experiente de cunoastere despre cultura politica, dobandita in urma propriului interes pentru ceea ce percep eu ca fenomen politic, situatie cu care explic si lipsa referintelor din acest capitol. Specific din nou ca ideile sunt arbitrare, si tin sa precizez ca nu au fost enuntate in urma unor constrangeri.

 

Capitolul 6. Concluzii

 

         

Se intampla ca in momentul de fata sa tragem linei lucrarii pe care am expus-o in paginile anterioare. Tine de mine personal sa trag concluziile ce se cer in urma elaborarii unei astfel de lucrari, de o asemenea amploare. In ideea de a reuti sa scriu o lucrarea cat mai eficienta se prea poate ca aspecte mai importante sa fi fost lasate deoparte, iar inadvertentele sa se fi strecurat printre paginile lucrarii. Cu siguranta este un lucru inedit si nou acela de a scrie despre o filosofie a unui partid aflat acum in voga pe planul politic autohton. Dat fiind faptul ca lucrarea a avut in ideea sa centrala Partidul Social Democrat, luat si studiat din mai multe puncte de vedere, asupra caruia s-a incercat o demonstrare de filosofie politica, pare cumva nelalocul lui. Daca legat de interpretarea arbitrara, de care s-a pomenit in text de mai multe ori, exista dubii si unele aspecte nu sunt lamurite, as tine sa scot la lumina un anumit aspect. Autorul acestei lucrari de licenta se intampla sa fie membru al Partidului Social Democrat. S-ar putea spune ca interpretarile de referinta care au avut loc in lucrare, sunt influentate subiectiv, in stricta legatura cu apartenenta mea la un curent politic.

            Consider ca aceasta lucrare a fost scrisa ca urmare a liberului drept la opinie, dat fiind faptul ca traim intr-o societate democratica. Motivul pentru care am ales tema aceasta pentru elaborarea lucrarii de licenta, este acela ca am fost sfatuit sa recurg la o asemenea tema chiar de catre indrumatorul meu in elaborarea lucrarii de licenta, domnul profesor doctor Liviu Petru Zapartan. Evident ca dansul a recurs doar la o sugestie, iar eu mai mult am considerat acest fapt ca o unda verde. Dorind mai mult sa imi expun propriile conceptii, mai ales in plan politic, am considerat ca o buna imbinare a teoreticului cu practicul s-ar putea face in urma unei elaborari unei lucrari libere imbogatita cu materiale ajutatoare si explicative. Marile multumiri pentru ca au ajutat la contributia in elaborarea acestei lucrari trebuie sa le adresez in primul rand indrumatorului meu de lucrare, domnului profesor Liviu Petru Zapartan, care mereu mi-a indicat sa acced spre o gandire libera. Apoi as dori sa ii multumesc celui care m-a ajutat cu baza materiala si teoretica, documente de partid si rezolutii de partid, domnului Dumitru Cipleu, secretarul executiv al Organizatiei Judetene Cluj a Partidului Social Democrat. 

            Consider ca elaborarea unei astfel de lucrari nu ar fi tocmai pe placul societatii culturale clujene, intrucat Partidul Social Democrat nu se intampla sa aibe cea mai buna agreere din partea oamenilor de cultura, unele cadre manifestandu-se clar impotriva modului PSD de a face politica, dar consider oricum ca asta tine de dreptul la libera exprimare a fiecarui cetatean. Unele voci spun ca aparteneta la PSD constituie tradare sociala, dar sa nu uitam ca marii ganditori politici, dar si alte categorii de filosofi, au avut inclinatii spre stanga. Cat despre faptul ca domnul profesor universitar Vasile Sebastian Dancu este presedintele Organizatiei Judetene  PSD Cluj, fost absolvent de filosofie, profesor de filosofie, actualmente de sociologie, nu cred ca se considera despre el ca este un tradator social, ba chiar consider ca este apreciat de catre breasla profesorilor.

            Ca partidul nu are o asa mare popularitate in Cluj-Napoca se vede mai ales in urma alegerilor electorale. Cat despre asta , nu este un  lucru de o asa mare importanta, dar adevarata doctrinologie are loc la Cluj, ba chiar la un moment dat din punctul de vedere al puterii, soarta partidului s-a aflat in mainile celebrului Grup de la Cluj, constituit in jurul personajelor locale : Vasile Dancu, Vasile Puscas si Ioan Rus.

            Cat despre alte aspecte ce tin de aceasta lucrare de licenta este de precizat ca unele surse nu au fost mentionate la referinte, dar isi vor gasi locul la partea de bibliografie.

            Cat despre alte aspecte, imi doresc ca aceasta lucrare sa fie apreciata intrucat a solicitat un volum mare de munca, este constituita original, si nu contine sursa unui plagiat sau al unei tentative de obtinere de foloase necuvenite. Dincolo de alte aspecte multumesc pentru interesul acordat acestei lucrari celor care se ocupa cu examinarea.

 

Bibliografie:

 

Chiribuca, Dan, (2004) Tranzitia postcomunista si reconstructia moderna a Romaniei,      

                            Ed. Dacia, Cluj-Napoca

Hoppe, Hans Hermann, (1989) A theory of socialism and capitalism- Teoria    

                             socialismului si a capitalismului, ed.KluverAcademic Publisher

Iliescu, Ion, (2000) Despre democratia sociala, ed. Mondo Media, Institutul Roman de Studii Social-Democrate, Bucuresti

Nastase, Adrian (2004) De la Karl Marx la Coca-Cola, carte dialog cu Alin Teodorescu, ed. Nemira, Bucuresti

Nefontaine, Luc,(1994) Francmasoneria. Secretele fratiei, ed. Galimard, Bruxelles

PDSR, (2000) Optiuni si actiune politica.  Dan Mircea Popescu- Consecinte sociale ale traditiei, ed. Mondo Media, Bucuresti

                  -//- .                                         Ion Solcanu- Alternativa viabila pentru Romania de maine

PSD,  Program politic, 16 iunie 2001

Revista Scanteia, ( articole extrase din arhiva virtuala a revistei din 30 octombrie si 1 noiembrie 1981

Romania Libera, articol extras din editia din 24 iulie 1995

PSD, Statutul PSD, 10 decembrie 2006

Szasz, Alpar Zoltan, (2006)  Suport de curs

Zapartan, Liviu Petru,(1994) Doctrinele Politice, ed. Fundatiei Chemarea, Iasi

Zapartan, Liviu Petru, (1992) Repere in stiinta politicii,  ed. Fundatiei Chemarea, Iasi

www.psd.ro

www.psd-ctp.ro

www.tsd.ro

www.fisd.ro

www.arhive.com

www.romanialibera.ro

 

 

 

 

 

 



[1] Zoltan Alpar Szasz, Suport de curs, 2006

[2] Referinte extrase din Statutul Partidului Social Democrat emis cu ocazia Congresului Extraordinar din 10 decembrie 2006

[3] Revista Scanteia, nr. 12191 din 1 noiembrie 1981

[4] Idem,  nr. 12189  din 30 octombrie 1981

[5] Idem, 28 noiembrie 1981

[6] Idem, 5 decembrie 1981

[7] Voi folosi acest termen diferit, prin jucatori inteleg aici politicieni.

[8] prin regulile jocului inteleg un set de principii si cutme, reglementate sau nereglemenate normativ dar care asigura un cadru democratic desfasurarii competitei politice si activitatii institutiilor statului. 

[9] Ma refer aici la resursele materiale (imobile, logistica) si financiare.  

[10] Liviu Petru Zapartan, Doctrinele politice, pag. 6

[11] Ibidem, pag. 7

[12] Dan Chiribuca, Tranzitia postcomunista si reconstructia moderna a Romaniei , Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2004, pag. 16

[13] Ibidem, pag. 18

[14] Populatia considera comunist regimul in care traiau, deoarece asta li se colporta de catre capii ansamblului social.

[15] Romania libera,  24 iulie 1995

[16] Liviu Petru Zapartan, Repere in stiinta politicii, (editia listata)

[17] Idem, Doctrinele politice,  pag. 12

[18] Dan Chiribuca, Tranzitia postcomunista si reconstructia modernitatii in Romania, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2004, pag. 28

[19] Liviu Petru Zapartan,  Repere in stiinta politicii (editia electronica)

[20] Ibidem

[21] Idem, Doctrinele politice, pag . 6

[22] Ibidem, pag. 7

[23] PDSR, Optiuni si actiune politica, Ion Solcanu,  Social democratia. Alternativa viabila pentru Romania de maine, pag. 44

[24] Dan Chiribuca,  Tranzitia postcomunista si reconstructia modernitatii in Romania, ed. Dacia, Cluj-Napoca 2004, pag. 217

[25] Ibidem, pag. 217

[26] Ibidem, pag. 45

[27] Adrian Nastase, De la Karl Marx la Coca-Cola,  pag 36-37

[28] Ibidem, pag. 99, 102

[29] Liviu Petru Zapartan, Repere in stiinta politicii, (editia listata)

[30] ibidem

[31] Ion Iliescu,  Despre democratia sociala,  ed. Mondo Media, pag. 8

[32] PDSR, Optiuni si actiune politica, Dan Mircea Popescu, Consecintele sociale ale traditiei, pag. 107

[33] Ibidem , pag. 108

[34] Dan Chiribuca,  Tranzitia postcomunista si reconstructia modernitatii in Romania, ed. Dacia, Cluj-Napoca 2004, pag. 228

[35] Ibidem , pag. 229

[36] Ion Iliescu,  Despre democratia sociala,  ed. Mondo Media, pag. 8

[37] Adrian Nastase, De la Karl Marx la Coca-Cola,  pag. 106

[38] Ibidem, pag. 137

[39] Liviu Petru Zapartan, Doctrinele politice,  pag. 36-37

[40] PDSR, Optiuni si actiune politica, Ion Solcanu,  Social democratia. Alternativa viabila pentru Romania de maine,  pag. 46

[41] [41] Liviu Petru Zapartan, Doctrinele politice,  pag . 345

[42] Ibidem , pag. 357

[43] Adrian Nastase, De la Karl Marx la Coca-Cola,  pag. 144

[44] Liviu Petru Zapartan, Doctrinele politice, pag. 15

[45] Denumire asignata de presa

[46] Indivizi din interiorul PSD care si-au uitat principiile si doctrina, si actioneaza conform unei politici adverse din punct de vedere ideologic

[47] Adrian Nastase, De la Karl Marx la Coca-Cola, pag. 150

[48] Extras de pe site-ul www.fisd.ro

[49] ibidem

[50] Liviu Petru Zapartan, Repere in stiinta politicii, editia listata

[51] Ibidem

[52] Ibidem

[53] Ibidem

[54] Citat din  Albert Einstein, 1949

[55]Slab  reprezentat in cadrul propriei  lucrari, datorita unei abordari de tip analitic a teoriilor si programelor   social democrate la sfarsit de secol XX inceput de secol XXI din Romania.

[56] Liviu Petru Zapartan, Doctrinele politice, pag. 360-361

[57] Ibidem, pag. 361

[58] Ibidem, pag. 362

[59]  Textul existent  aici referitor la obiectivele PSD contine puncte extrase din Programul politic al PSD emis in anul 2001








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia






Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu