Teza de licenta - importanta grupurilor de dezvoltare personala

Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Sectia de Psihologie

IMPORTANTA GRUPURILOR DE DEZVOLTARE PERSONALA IN CONSTRUIREA COMPETENTELOR DORITE DE CATRE ANGAJATORII DE TOP DIN ROMANIA[1]

- Teza de licenta -

INTRODUCERE

Ce este grupul de dezvolta personala    pentru copii?

Nevoia ce sta la baza demararii acestui proiect o constituie deficitul de instruire practica, posibilitatile reduse de a face practica psihologica (pentru studentii la Psihologie), respectiv de a participa la grupuri de dezvoltare personala (in special pentru studentii de la alte Facultati decat cea de Psihologie). De asemenea, poate fi remarcat atat deficitul de proactivitate din partea studentilor cat si nevoia acestora de a-si forma competente pe care sa le valorifice in cadrul unor stagii de practica relevante pentru formarea lor ulterioara.

In contextul actual al schimbarilor aparute in sistemul de invatamant prin trecerea de la sitemul de invatamant de 4 ani la cel 3 ani, necesitatea corelarii pregatirii teoretice din cadrul mediului academic universitar cu cerintele mediului business, a devenit din ce in ce mai stringenta, cu atat mai mult cu cat noile generatii vor iesi mult mai rapid pe piata muncii.

Premisele de la care s-a pornit sunt acelea ca in prezent, educatia este centrata in principal pe teorie si competente "tehnice", pe cand nevoia actuala este de competente "soft" (lucru in echipa, comunicare, inteligenta emotionala, asertivitate, etc.). De aici reiese nevoia de a creea parteneriate intre mediul organizational si cel universitar.

O alta nevoie a fost sesizata la nivelul angajatorilor, si anume, nevoia de persoane pregatite nu doar teoretic ci si practic, cu un minim de experienta, la nivel de ONG sau care sa aiba atitudini si competente care sa le perimita adaptarea mai usoara in cadrul companiei.

Aceasta problema afecteaza atat studentii, angajatorii, cat si institutiile educationale, efectele extinzandu-se la nivelul intregii societati.

Ceea ce trebuie mentionat este faptul ca aceasta problema poate fi rezolvata cu resursele disponibile, si anume resursele umane (studentii, masteranzii din cadrul masterului de Psihoterapie si Psihodiagnostic - UB, respectiv angajatorii).

In cazul nerezolvarii acestei probleme ne vom confrunta in continuare cu un deficit de competenta si profesionalism, soldat cu investitii mult mai mari din partea angajatorilor, in scopul pregatirii proaspetilor angajati.

Din perspectiva mediului universitar, nerezolvarea problemei va avea ca efecte procente de maxim reduse de studenti (conform unui studiu anterior) care sa profeseze in domeniul aferent facultatii urmate. In concluzie, Ministerul Educatiei pierde din investitiile pe care le face in studiile universitare.

Din perspectiva studentilor, nerezolvarea problemei va avea drept consecinte cresterea ratei somajului. Un fenomen ingrijorator este cresterea somajului tinerilor si in mod special a persoanelor tinere cu calificari inalte. Tinerii (populatia cu varste cuprinse intre 15 si 30 ani) reprezinta o sursa principala de alimentare a somajului (30%)[2].

Structura somerilor indemnizati pe sexe si grupe de varsta

Sursa: Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca la 31 decembrie 2006

Intre principalele cauze ale somajului in randul tinerilor poate cea mai importanta este necorelarea sistemului educational si al calificarilor produse de invatamant, cu cerintele pietei muncii. Totodata programele de calificari alternative, pe de o parte si programele de informare in legatura cu cerintele pietei muncii pe de alta parte, nu au fost suficiente, iar cele care au existat nu au fost pe deplin eficiente.

Cercetarea de fata se bazeaza si pe cercetari anterioare care au evidentiat faptul ca exista anumite competente ce sunt apreciate de catre angajatori la tinerii absolventi[3] (anexa A), respectiv cercetari care au evidentiat existenta anumitor criterii de angajare , ierarhizate in urma realizarii unor interviuri individuale cu angajatorii:

1) Atitudine

2) Absolvirea unei forme de studii universitare

3) Soft Skills

4) Talente de specialitate

5) Cunostinte de specialitate

6) Aptitudini de specialitate

7) Domeniul in care s-au facut studiile universitare

8) Experienta de munca in domeniu

9) Experienta de munca sau voluntariat

10) Media de absolvire a studiilor universitare, media la licenta

Coreland datele oferite mai sus:

1. Exista o neconcordanta intre cerintele pietei muncii si pregatirea tinerilor absolventi.
2. Studii anterioare au relevat existenta unor competente inalt valorizate de catre angajatori.

In concluzie: ar merita sa investim in construirea si punerea accentului pe acele competente care cresc succesul tinerilor pe piata muncii.

Cum putem realiza acest deziderat ambitios?

Apeland la resurse aflate la indemana: grupuri de dezvoltare personala si crearea oportunitatii de a urma stagii de practica in companii, cu scopul de a-i ajuta sa se integreze si adapteze mediului organizational, dupa terminarea facultatii

Scopul aplicativ al acestei cercetari rezida in crearea oportunitatilor pentru cresterea gradului angajabilitatii in randul tinerilor, respectiv o mai buna integrare a lor pe piata muncii.

Astfel, avand in vedere faptul ca am luat cunostinta de criteriile de angajare utilizate de catre angajatori, respectiv ierarhia competentelor valorizate de catre acestia la tinerii absolventi, urmatorul pas rezida in a demara programe continue de formare a acestor competente. Pe baza consultarii literaturii din domeniu, a studiilor anterioare, cat si a unor terapeuti recunoscuti, putem afirma ca finalitatea grupurilor de dezvoltare personala vizeaza dezvoltarea multor dintre competentele gasite ca fiind dorite de angajatori. Grupurile de dezvoltare personala constituie cadrul in care aceste competente se dezvolta, fiind validate intial in acest spatiu, care reconstruieste la nivel micro socialul, urmand ca mai apoi acestea sa fie testate si validate si in contextul realitatii.

Ipoteza generala a cercetarii este aceea ca exercitiile provocative specifice orientarii experientiale (folosite in cadrul grupurilor de dezvoltare personala) stimuleaza aparitia unor modificari la nivelul competentelor ce sunt inalt valorizate de catre angajatori. Nivelul acestor competente este masurat prin scorurile obtinute la scalele CPI.

Ipoteza specifica a lucrarii este aceea ca Exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scalele de la testul CPI (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala experientiala comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului, pentru p < α =0,5.

Capitolul 1

CADRUL TEORETIC

SITUATIA PREZENTA A EDUCATIEI SI SITUATIA TINERILOR DIN ROMANIA

In contextul globarizarii si dezvoltarea noii economii bazata pe cunoastere, Uniunea Europeana se afla la sfarsitul secolului XX, in fata unei decizii strategice, pentru a putea face fata unei economii in continua schimbare. Avea nevoie sa faca aceste schimbari intr-o maniera consistenta cu valorile si conceptele societatii si in concordanta cu largirea uniunii, ce urma sa aiba loc.

Strategia Lisabona si Declaratia de la Bologna

Astfel la intalnirea extraordinara a Consiliului Europei din 23 - 24 martie 2000 din Lisabona se adopta decizia ca in urmatorii 10 ani Uniunea Europeana "sa devina cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere[5] din lume, capabila de crestere economica sustenabila cu locuri de munca mai bune si o coeziune sociala crescuta" .

Pentru a atinge obiectivelor strategiei Lisabona, liderii statelor membre au cerut: "nu numai o transformare radicala a economiei europene, ci si un program de provocator de modernizare a bunastarii sociale si a sistemelor de educatie"[7]. In 2002 acestia au declarat ca pana in 2010, Europa va deveni lider in domeniul educatiei si trainingului in ceea ce priveste calitatea.

O definitie care ne face sa intelegem mai bine termenul de calitate este a lui Ozeki & Asaka (2000) care, din punctul de vedere al "managementului calitatii totale, definesc calitatea in raport de urmatoarele variabile:

satisfacerea normelor clientului,

raspunsul la trebuintele clientului,

raspunsul la asteptarile clientului

raspunsul la trebuintele si aspiratiile viitoare, neanticipate.

Ultima variabila, raspunsul la trebuintele si aspiratiile viitoare, face diferenta dintre managementul care asigura o calitate a unui proces pe termen lung si managementul formal, cu rezultate mediocre, pe termen scurt (Ozeki, C., Asaka, N., "Total Quality Management - Strategies and Tools", Tokyo, Londra, K.G.S.T., 2000)."[8]

Pentru atingerea acestor obiective, educatia are un rol primordial, ea asigurand, practic, formarea viitorilor indivizi care vor lucra in economia cunoaserii.

"Scoala reprezinta un serviciu public, care are ca scop echiparea tuturor tinerilor cu acelasi set de competente cheie si pregatirea lor pentru performante efective in mediul non-scolar Acest lucru necesita achizitii de cunostinte, abilitati si atitudini care pot fi transferate in situatii de viata reale"; dupa cum este definita in raportul Euridyce[9], "Key Competences".

Atingierea standardelor Uniunii Europene in domeniul educatiei presupune pentru anul 2010 realizarea urmatorilor indicator:

- o rata de abandon scolar in randul tinerei generatii mai mica cu 2 milioane;

- o rata de absolvire a institutiilor de invatamant superior mai mare cu 2 milioane;

- scaderea cu 200.000 a numarului de tineri sub 15 ani care citesc cu dificultate;

- 4 milioane de adulti vor participa in sistemele de pregatire continua.[10]

S-au stabilit treisprezece obiective specifice acoperind diferite forme de educatie si instruire (formala, neformala si informala).

Astfel se apreciaza ca, primul obiectiv referitor la imbunatatirea calitatii si eficientei sistemelor de educatie si formare profesionala se realizeaza prin:

. imbunatatirea sistemelor de pregatire a cadrelor didactice si formatorilor, prin recrutarea pentru activitatea de predare, a persoanelor cu experienta profesionala din alte domenii si cresterea atractivitatii si statutului carierei didactice. Pentru realizarea acestui obiectiv se impune, de asemenea, cresterea numarului celor inscrisi in programe de

perfectionare;

. formare de deprinderi pentru societatea cunoasterii, prin identificarea noilor deprinderi de baza (in domeniul TIC si utilizarea tehnologiei, deprinderi sociale, cultura generala, spirit antreprenorial etc.), asigurarea dobandirii acestora si validarea oficiala a lor, pentru a se facilita accesul la o educatie continua si formare profesionala;

. asigurarea accesului la TIC pentru fiecare.

. cresterea interesului pentru disciplinele stiintifice si tehnice

. utilizarea optima a resurselor, prin cresterea investitiei in resurse umane (indicator structural) si dezvoltarea potentialului public-privat.

Cel de-al doilea obiectiv ce urmareste facilitarea accesului tuturor la sistemele de educatie si formare profesionala presupune:

. deschiderea educatiei spre societate, ce presupune promovarea retelelor de institutii de educatie si formare profesionala la diferite niveluri, in contextul invatarii permanente, pentru a asigura cresterea procentului din populatia, cu varste intre 25 si 64 de ani, care participa la activitati de educatie si formare profesionala (indicator structural);

. invatarea trebuie sa devina mai atractiva si sa gaseasca modalitati de cultivare a dorintei de a invata, pentru a se reduce proportia populatiei cu varste intre 18 si 24 de ani (absolventi a invatamantului secundar inferior), care nu participa la activitati de educatie sau formare profesionala;

. sprijin pentru cetatenia activa, oportunitati egale si coeziune sociala, prin asigurarea accesului echitabil la dobandirea deprinderilor pentru cei mai putin privilegiati sau a celor aflati in prezent in situatii dificile si motivarea lor, in a participea la activitatile de educatie, pentru a creste proportia populatiei cu varsta intre 18 si 24 de ani implicati in activitati de educatie sau formare profesionala.

Realizarea celui de-al treilea obiectiv ce consta in deschiderea sistemelor de educatie si formare profesionala catre societate urmareste:

. intarirea legaturilor cu munca, cercetarea si societatea in ansamblul sau, ce se realizeaza prin stabilirea de parteneriate intre toate tipurile de institutii de educatie si formare profesionala, respectiv: mediul de afaceri; autoritati locale; societatea civila si institutii de cercetare, in beneficiul reciproc, pentru a asigura cresterea procentului celor aflati in formare initiala si care beneficiaza de plasamente in intreprinderi (forma de educatie in alternanta);

. dezvoltarea spiritului antreprenorial, care sa faciliteze dobandirea de deprinderi necesare, pentru a initia si conduce o afacere si sa asigure, cresterea proportiei celor angajati din proprie initiativa in sectoare ale economiei cunoasterii si care au varsta cuprinsa intre 25 si 35 de ani;

. imbunatatirea invatarii limbilor straine

. cresterea schimburilor internationale

. intarirea cooperarii europene, care presupune promovarea cooperarii intre autoritatile si institutiile responsabile cu promovarea dimensiunii europene a predarii, formarii profesionale si acreditarii, pentru a asigura cresterea procentului absolventilor care obtin diplome duble in Europa.

O alta dimensiune a procesului de constructie a Europei Unite, o constituie Procesul Bologna. In data de 19 iunie 1999, un numar de 29 de ministri europeni au semnat Declaratia de la Bologna. Aceasta stabileste un set de reforme ale educatiei menite sa conduca la realizarea unui spatiu european mai compatibil, comparabil, competitiv si mai accesibil la nivel european si la nivel mondial. "Motivatia este ca prin implementarea recomandarilor stipulate in document, UE va reduce diferenta fata de statele unite in ceea ce priveste performanta" .

Declaratia de la Bologna a marcat demararea reformei educatiei tinerilor in directia modernizarii procesului educational.

In acest sens si in Romania s-au facut progrese notabile. Prin Legea privind studiile universitare s-a stabilit implementarea sistemului de invatamant pe 3 cicluri de invatamant (licenta-3 ani, master - 2 ani, doctorat - 3 ani). S-a elaborat o hotarare de guvern prin care sunt aprobate domeniile de studiu, licentierea facandu-se in domenii mult mai largi. Astfel, se vrea eliminarea specializarilor inguste care limiteaza accesul absolventilor pe piata muncii.

1.1.2.Initiative la nivelul Romaniei

In concordanta cu aceste strategii, Ministrul Educatiei si Cercetarii, in cadrul unui discurs tinut de catre cu ocazia Conferintei "Investeste in Oameni: Rolul Fondului Social European pentru Dezvoltarea Resurselor Umane", din data de 13 Martie 2007, afirma ca "Existenta unui sistem educational accesibil, bine dezvoltat, si eficient calitativ este un aspect de valoare strategica cruciala, pentru oricare tara. Educatia si instruirea permit dezvoltarea individului, sustin dezvoltarea societatii reducand disparitatile, inechitatile si promovand diversitatea culturala, intaresc dezvoltarea economiei, creeaza forta de munca calificata, cu abilitati care mentin pasul cu evolutia economica si tehnologica. Sistemul educational in Romania are o traditie a excelentei si este bine cunoscut ca absolventii Romaniei sunt apreciati in toata lumea pentru calitatea formarii lor. Totusi, in contextul unui mediu aflat in continua si rapida schimbare, atat educatia cat si sistemele de formare profesionala trebuie sa fie capabile sa se imbunatateasca si sa se inoveze, pentru a face fata sau chiar pentru a anticipa schimbarea prin furnizarea invatarii de calitate si prin instruirea fortei de munca pe intreaga durata a vietii active".

Criteriul de succes al unei institutii de invatamant este dat gradul de absorbtie al absolventilor pe piata de munca, respectiv gradul de angajabilitate in domeniul in care s-au realizat studiile.

Institutiile de invatamant au ca si beneficiari studentii (care beneficiaza de servicii de educatie), respectiv angajatorii (in speta societatea civila, care lucreaza cu persoanele care au beneficiat de aceste servicii de educatie), astfel incat ar merita sa identifice nevoile acestor beneficiari, pentru a afla ce exigente au angajatorii, ce standarde exista la nivel european si sunt necesare pentru o implicare cat mai adecvata si pozitiva in mediul profesional.

Avand in vedere ca o parte din ce in ce mai mare din viata individului este reprezentata de activitatea sa profesionala, un rol major al institutiilor de invatamant este sa ofere absolventi bine pregatiti pentru societatea civila, respectiv pentru angajatorul contemporan.

In aceste conditii primul pas ar consta in identificarea nevoilor pietei muncii, respectiv exigentele angajatorilor raportate la competentele celor care acum se afla in plin proces de formare.

Universitatea Bucuresti este prima institutie din tara care a luat initiativa[13] de compatibilizare a ofertei educationale cu cerintele de pe piata muncii si nevoile angajatorilor. In cadrul acestui proiect Ub a avut ca partener SC CODECS S.A., unul dintre liderii nationali in livrarea de servicii educationale de formare continua pentru adulti. Astfel, la inceputul anului 2005, CODECS a moderat o serie de patru intalniri, sub numele de "Dialoguri pentru performanta", intre reprezentanti ai Universitatii din Bucuresti (cadre didactice in special) si reprezentanti ai mediului de afaceri romanesc.

In urma discutiilor au fost identificate urmatoarele principii[14] generale privind procesele de redefinire curriculara:

a.      Principiul racordarii la social / piata fortei de munca - presupune ca programele de formare sa fie astfel concepute incat sa ofere o insertie optima pe piata muncii.

b.      Principiul functionalitatii si al adecvarii profesionale - vizeaza corelarea diverselor discipline la necesitatile de formare profesionala ale studentilor intr-o societate aflata in continua schimbare.

c.       Principiul transferabilitatii - subliniaza necesitatea asigurarii la nivelul competentelor specifice a transferului orizontal si vertical al componentelor informationale ale acestora. Acest principiu se refera la modul de articulare al cursurilor teoretice si al practicii de specialitate in sensul asigurarii flexibilitatii si a caracterului unitar in relatia teorie si practica.

d.      Principiul coerentei - are in vedere gradul de integrare orizontala si verticala a modulelor de specializare, iar in cadrul acestora, a disciplinelor de studiu. Principiul coerentei vizeaza in esenta modul de creditare inter si intra module.

e.       Principiul accesibilitatii si continuitatii - presupune adaptarea ofertei educationale la nivelul de pregatire initiala a studentilor la momentul intrarii in primul an de studiu prin identificarea eventualelor lacune si inconsistente in starea instrumentala si functional cognitiva a acestora.

f.        Principiul egalitatii sanselor educationale si profesionale - are in vedere asigurarea unui sistem care da dreptul fiecarui student / cursant sa descopere si sa valorifice la maximum potentialul de care dispune "sanse egale de dezvoltare inegala". Aplicarea acestui principiu determina existenta unor componente obligatorii, care sa asigure validarea si recunoasterea diplomei si a unor componente optionale care sa determine realizarea propriului potential si a asteptarilor personale in raport de propriile motivatii si capacitati.

g.      Principiul flexibilitatii si al dezvoltarii personale presupune descentralizarea curriculara. Din aceasta perspectiva, disciplinele optionale urmaresc sa coreleze mai bine cadrul obligatoriu definit de validarea profesionala cu aspiratiile, interesele personale si contextul educational specific. S-a accentuat in mod deosebit necesitatea introducerii unui modul de dezvoltare personala si antreprenoriala a studentului in spiritul dezvoltarii competentelor adaptative.

Astfel concluziile privind strategiile de urmat s-au dezvoltat in urmatoarele sensuri:

Flexibilizarea ofertei educationale prin deschiderea universitatii si a curriculei universitare catre piata fortei de munca prin organizarea unor manifestari comune, a unor workshop-uri, dezbateri cu mediul de afaceri si cu firmele specializate in domeniul resurselor umane.

Realizarea unui echilibru pragmatic intre o cultura de tip academic si o cultura functionala adaptata finalitatilor practice ale fiecarei specializari (voluntariatul studentilor pentru organizarea si gestionarea stagiilor de practica, ex. Team work, ASPSE - prin proiectul IBIS - Internship).

Centrarea profesorului pe comportamentele specifice rolurilor de organizator, facilitator si mediator al activitatilor de invatare - cercetare - transfer didactic.

Introducerea unor noi modalitati de selectare si de organizare a continuturilor, conform principiului 'nu mult, ci bine' ; cu accent pe utilitatea a ceea ce s-a invatat in cadrul pregatirii universitare.

Plasarea invatarii - ca proces - in centrul demersului didactic (important este nu ceea ce cursul transmite - cunostinte factuale, ci ceea ce studentul reuseste sa aplice - cunostinte procedurale).

Orientarea invatarii spre formarea de competente specifice (cu deschidere practic - adaptativa), cu focalizare speciala pe folosirea strategiilor participative in activitatea practica (voluntariatul studentilor pentru organizarea si gestionarea stagiilor de practica, ex. ASPSE, Team work).

Adaptarea continuturilor invatarii la accentele specifice carierei profesionale (dezvoltarea reactiilor de tip adaptativ la o cariera profesionala dinamica si evolutiva).

Individualizarea parcursurilor universitare, motivante pentru cursanti si orientate spre inovatie si spre implinire personala - introducerea modulului de dezvoltare personala si antreprenoriala.

Centrarea profesorului pe comportamentele specifice rolurilor de organizator, facilitator si mediator al activitatilor de invatare - cercetare - transfer didactic.

Cresterea responsabilitatii invatamantului superior fata de beneficiarii educatiei, fata de societatea civila si diversificarea implicarii acestuia in viata comunitatii locale.

Formarea unei comunitati academice construita pe principiile implicarii active a tuturor membrilor activi dar si a absolventilor (comunitatea alumni).

MEDIUL PROFESIONAL MODERN

1.2.1 Tranzitia de la sistemul de educatie si formare profesionala initiala la locul de munca

Daca se ia in considerare structura somerilor in functie de vechimea in munca, vom vedea ca, in perioada 2000-2002, conform datelor Anchetei AMIGO, cei intrati pentru prima oara pe piata fortei de munca - majoritatea fiind absolventi ai diverselor forme de invatamant, mai ales preuniversitar -, au reprezentat, aproximativ 33-34% din numarul total de someri BIM. Adaugand aproximativ 30% - rata de tranzitie de la invatamantul liceal la cel post-liceal si universitar - se poate estima ca, anual, numai 35% din absolventii invatamantului secundar incep viata activa.

Ancheta asupra competentelor fortei de munca realizata de Observatorul National Roman, in anul 2003, prin interviuri amanuntite in 100 companii, a evidentiat faptul ca aproape jumatate din companiile cuprinse in ancheta prefera sa acopere posturile vacante cu resursele proprii de personal. In general, acestea angajeaza putini tineri. Astfel, in ultimii trei ani, s-au angajat, in medie, trei absolventi per companie, ceea ce inseamna mai putin de 85% din numarul de absolventi care intra pe piata muncii. Mai mult de jumatate din companii nu au nici o legatura cu institutiile de invatamant. Legaturile anterioare dintre intreprinderi si scoli s-au intrerupt si, in prezent, contactele sistematice/structurate intre aceste entitati nu mai exista (de ex. schimb de informatii privind cerintele de competente, opinii privind adaptarea curriculumului etc.)[16]

Romania este printre primele state din Uniunea Europeana in ceea ce priveste somajul in randul tinerilor sub 25 de ani: 23,6%. Astfel reiese dintr-un raport, potrivit datelor prezentate de Eurostat.

Conform datelor Eurostat, 16,9% dintre tinerii sub 25 de ani din UE nu aveau un loc de munca in luna februarie, fata de 18,1 in ianuarie. Cea mai mica rata a somajului in randul tinerilor se inregistra in Danemarca si Norvegia (6,7%), iar cea mai mare era in Polonia (25,5%) si in Romania (23,6%).

Eurostat estimeaza ca in Uniunea Europeana (EU 27) existau in luna februarie, 17,2 milioane de someri, comparativ cu 19,1 milioane in aceeasi luna a anului trecut.

Somajul in randul tinerilor se afla in Romania pe o curba aproape constant crescatoare, exprimand insuficienta locurilor de munca nou create, si mai ales a locurilor de munca atractive pentru tineri, tinand cont de nivelul mai ridicat de pregatire al tinerelor generatii, precum si de asteptarile acestora situate la un nivel mult mai ridicat decat acela al generatiilor anterioare.

"Cea mai mare problema cu care se confrunta absolventii invatamantului superior este legata de "lipsa de experienta". Companiile incep, totusi, sa renunte la aceasta conditie si ofera locuri de munca atata timp cat tinerii parcurg mai multe stagii de practica in perioada anilor de facultate.

Anual, pentru absolventii de invatamant superior, la nivel national, sunt disponibile, aproximativ, 1.000 de locuri de munca. Numarul cererilor este cuprins insa, tot la nivel national, intre 100.000 si 120.000.

Situatia este si mai grava in ceea ce priveste numarul absolventilor clasei a XII-a: numai in Bucuresti sunt, aproximativ, 20.000, plus inca 60.000 in localitatile din tara. Asadar, in total, este vorba de aproape 200.000 de tineri absolventi care au nevoie de locuri de munca. Potrivit unor estimari neoficiale, aproape 90% dintre absolventi isi gasesc de lucru prin "forte proprii".

Tot raman, insa, anual, 20.000 de tineri care nu au nici o sansa sa se angajeze. Atractia muncii in strainatate afecteaza, aproximativ, un sfert dintre tinerii profesionisti. "In general, acestia considera ca au mai multe oportunitati in afara decat in Romania ()Daca ne luam dupa numarul de contracte legale, un roman din opt lucreaza in alte state decat Romania." .

Nici MEC si nici Institutul National de Statistica nu ne pot oferi informatii precise asupra a cati dintre absolventii romani cu diplome universitare si post-universitare obtinute in strainatate se intorc in tara.

Referitor la situatia ratei de ocupare a grupei de varsta 15-24 de ani a inregistrat o scadere a ratei de ocupare de 6,6 puncte procentuale in perioada 1999-2004, situandu-se la un nivel de 29,1% in 2004, mai mic decat in UE-25 (36,4%).

1.2.2. Probleme actuale ale populatiei tinere din Romania

Populatia Romaniei a scazut cu un milion in perioada 1992-2005 si continua sa

scada. Aceasta tendinta este determinata de fertilitatea scazuta (1,3 copii la o femeie - in loc de 2,1- care ar asigura inlocuirea populatiei) si de migratia externa mare (aproximativ doua milioane de romani se afla legal in strainatate, dar numarul celor plecati ilegal este necunoscut).Pentru a nu se ajunge la aceasta situatie, se propune:

reformarea sistemului de sanatate, de educatie si de asigurari sociale, astfel incat sa se incurajeze natalitatea, scolarizarea si incadrarea pe piata muncii din Romania;

atenuarea, pe cat posibil, a efectelor nefavorabile in planul pietei muncii nationale - destructurare a ofertei de forta de munca si necorelare cu cererea pietei nationale; in medie un nivel mai scazut de educatie si pregatire profesionala a fortei de munca prezente pe piata muncii comparativ cu structura absolventilor din sistemul de educatie initiala, si, complementar un potential creativ mai redus, nesiguranta a ocuparii, cresterea insecuritatii locului de munca; performante productive relativ mai modeste;

cresterea numarului de salariati (care constituie o posibilitate deschisa indeosebi tinerilor). (Scaderea numarului de salariati este cauzata de migratia externa ridicata in randul adultilor de varsta productiva si de munca la negru. Desi populatia activa numara 10,5 milioane, doar 4,5 milioane contribuie la sistemul de asigurari sociale. In timp, cei care lucreaza in economia gri vor atinge varsta pensiei si, fara sa fie asigurati, vor apela la sistemul de asistenta sociala, solicitand din bani publici venitul minim garantat sau alte ajutoare sociale. Pentru ca populatia activa va fi mai putin numeroasa, impozitele vor creste semnificativ).

Optiunea unui tanar pentru o amunita cariera fara nici un sprijin extern este un proces dificil, adesea asociat cu alegeri gresite, ezitari, abandon, amanare, si toate acestea cu un serios impact asupra viitorului sau profesional.

Carierele moderne nu mai sunt stabile, ci au devenit variabile, cu numeroase fluctuatii. Slujbele se schimba mult mai des, data fiind evolutia rapida a pietei si a mediului organizational. In aceste conditii, prezicerea traseului carierei unei persoane este dificila, aproape imposibila. Totusi, a pune problema carierei are inca foarte mult sens. In tratatul sau de Psihologie Managerial - Organizationala, Zlate vorbea despre "trecerea de la carierele legate aproape exclusiv de lumea muncii si lumea organizatiilor, acestea din urma fiind cele care asigura locul de munca, la carierele deschise spre aspecte de o larga socialitate" . Locul de munca este mult mai mult influentat de alte aspectele ale vietii individului, si la randul lui le influenteaza pe acestea. Nu mai exista o separare clara intre diverse aspecte ale vietii individului, ceea ce face importanta planificarea si dezvoltarea atenta a fiecarui aspect, deoarece ele este interdependent cu celelalte aspecte.

Locul de munca este mult mai mult influentat de alte aspectele ale vietii individului, si la randul lui le influenteaza pe acestea. Nu mai exista o separare clara intre diverse aspecte ale vietii individului, ceea ce face importanta planificarea si dezvoltarea atenta a fiecarui aspect, deoarece ele este interdependent cu celelalte aspecte.Tot Zlate mentioneaza ca foarte mult se manifesta "scaderea in importanta a traiectoriei ascendente a carierei, in favoarea traiectoriei complexe, variabile"[19].

COMPETENTELE CELE MAI DORITE

Dupa cum spuneam in subcapitolul privind situatia educatiei si a tinerilor din Romania, primul pas in directia corelarii ofertei educationale cu cererea mediului organizational ar consta in identificarea nevoilor pietei muncii, respectiv a exigentelor angajatorilor raportate la competentele celor care acum se afla in plin proces de formare. Acest prim pas a fost realizat de catre Eduard Ezeanu, absolvent al FPSE si trainer CODECS, cercetarii pentru lucrarea de licenta, ce a avut ca finalitate elaborarea unei ierarhii a competentelor dorite de catre angajatorii de top din Romania, respectiv a criteriilor de angajare a tinerilor absolventi.

El a dorit sa identifice cele mai importante competente si trasaturi de caracter in reusita profesionala a tinerilor si importanta acestor competente in angajarea tinerilor, din perspectiva specialistilor in resurse umane.

Din aceasta cercetare au rezultat astfel doua clasamente: unul este clasamentul criteriilor de angajare, celalalt clasamentul competentelor dupa importanta in reusita profesionala. Concluziile reflecta trendul in mediul de business de top din Romania, din perspectiva specialistilor in HR ai acestui mediu.

Multe organizatii folosesc conceptul de competenta pentru a masura si imbunatati dezvoltarea angajatului, chiar si in procesul de recrutare. Fiecare organizatie adopta o definitie proprie a competentei care, de cele mai multe ori, duce la confuzie. Cu toate acestea, pentru ca folosesc terminologia pe plan intern nu se obosesc pentru a gasi o definitie exacta.

Nici specialistii nu au reusit sa cada de acord asupra unei definitii a competentelor necesare pentru angajare. Ele sunt gasite in literatura de specialitate ca: competente de baza, abilitati profesionale, abilitati generice, abilitati cheie, abilitati esentiale, abilitati necesare, abilitati transferabile, know -how, competente soft. Cert este ca toate aceste denumiri converg catre idea ca acestea reprezinta nucleul capacitatilor individuale care ajuta individul sa se integreze cu success in viata profesionala si sociala, acest lucru fiind benefic numai pentru persoane ci si pentru societate ca intreg. In plus aceste competente cheie sustin capacitatea oamenilor de a adapta si up-data cunostintele si abilitatile pentru a putea face fata schimbarilor rapide din societate. Asadar putem definii, in termeni mai largi, o competenta, ca fiind "capacitatea de a aplica, combina si transfera cunostinte, deprinderi si atitudini in situatii si medii de munca diverse, pentru realiza activitatile cerute la locul de munca, la nivelul calitativ specificat in standardul ocupational". Toate cele trei aspecte (cunostinte, deprinderi si atitudini) sunt necesare pentru ca angajatul sa fie eficent la locul de munca. Pentru a isi imbunatati competentele este necesar nu numai acumularea de cunostinte ci si intelegerea a cum acele cunostinte pot fi aplicate si chiar aptitudinea de a le aplica efectiv.

In literatura de specialitate exista cateva studii si articole asupra celor mai dorite competente, cu accent pe cele mai dorite competente pentru pozitiile de conducere. Din pacate, multe studii sunt lacunare, oferind putine explicatii sau date stiintifice pentru justificarea modului cum s-a ajuns la lista respectiva de competente, si nu la alta lista.

Kouses si Posner prezinta a astfel de lista de competente. Ei au inceput cercetarile in anii 80', chestionand cateva mii de angajati din spatiul public si privat, carora le-au pus o intrebare, legata de acele valori si caracteristici pe care le cauta sau admira la superiorii lor. Rezultatele uimesc mai ales prin regularitatea cu care se repeta de-a lungul anilor de cercetare. Cele mai importante valori si caracteristici, alese de cele mai mari procente de angajati, au fost: onestitatea (alese de 88% in cercetarea din 1995), viziune de viitor (75%), puterea de a inspira (68%) si competenta (63%) (Kouses & Posner, 1995, pp. 20-21).

Numai ca dificultatea in lucrul cu competentele este ca niciodata nu pot masurate cu exactitate la valoarea lor reala. Se poate identifica valoarea masurata si se mai pot determina parametrii in care aceasta sa fie incadrata.

Totusi pentru a identifica nivelul la care se afla o persoana este necesar ca aceasta sa demonstreze ca are competentele necesare pentru performanta, iar aceste competente trebuie sa fie evaluate.

Astfel, pentru a lucra cu termenul de competenta avem nevoie sa luam in calcul 4 caracteristici: modul in care se defineste se defineste rolul respectiv ( pentru ce anume trebuie sa fii competent); cunostintele, deprinderile si atitudinile care compun acea competenta; la ce nivel este nevoie sa fi competent (de ex.: nivel incepator, expert, etc.); si cum poti demonstra ca persoana respective are acea competenta.

NOTIUNEA DE GRUP SI GRUPUL DE DEZVOLTARE PERSONALA

1.4.1. Grupul. Dinamica de Grup

Kurt Lewin este cel care a utilizat pentru prima oara expresia de "Dinamica grupurilor", in perioada 1944 - 1947, pornind de la conceptul de "camp de forte".

Krech[22] si Crutchfield defineau dinamica ca fiind cea care "desemneaza totalitatea schimbarilor adaptative care se produc in structura de ansamblu a unui grup ca urmare a unor schimbari survenite intr-o parte oarecare a acestui grupIntr-un grup se intampla ceva analog cu autodistribuirea fortelor intr-un camp de forte fizice".

Din perspectiva lui Lewin[23], avand in vedere ca grupul este un gestalt (un intreg), in momentul in care se actioneaza asupra unui element al campului pe care il constituie grupul, se produc modificari si la nivelul structurii ansamblului, lucru care se intampla atat in cazul grupurilor reale cat si in cazul celor constituite artificial.

Astfel, putem considera grupurile restranse ca potentiali agenti de schimbare sociala in cadrul unor colectivitati, dupa cum un individ poate fi agent de schimbare in ansamblul unui grup.

Pierre de Visscher[24] (1991) in urma unei analize critice a definitiilor propuse de o serie de autori, evidentiaza urmatoarele caracteristici comune grupurilor "restranse":

o unitate de timp si de loc, un "aici si acum", ce presupune proximitatea interindividuala;

o semnificatie, o ratiune de a fi si de a ramane impreuna

o soarta relativ comuna; grupul experiential

posibilitatea perceperii si a reprezentarii fiecarui membru de catre ceilalti

un caracter de "entitate" de grup

posibilitatea de instaurare a unui proces interactiv efectiv, ce presupune existenta comunicarii intre membrii grupului ti posibiliattea ca acestia sa se influenteze reciproc;

o durata suficienta

Este util de privit grupul terapeutic ca un sistem social, in care terapeutul este manager al sistemului, intrucat functia principla a terapeutului este aceea de a monitoriza si proteja granitele rationale si productive ale grupului, asigurandu-se ca experienta membrilor este ca si un seif, o cutie previzibila, demna de incredere cu un spatiu intern destinat travaliului psihologic . Literatura descrie multe comportamente de grup manifeste si procese de grup latente tintite spre a distorsiona granitele terapeutice stabilite, cadrul terapeutic sau contactul de grup, ex., asteptarile normative si intelegerile explicite stabilite pentru buna functionare a grupului.

Exemple ale unor astfel de procese includ schimbarea subtila a sarcinii grupului (cunoscuta sub denumirea de task drift), actionand in acest fel contra regulilor de baza ale promptitudinii si ale participarii regulate (granite de timp), si confidentialitate (granite de spatiu), rezistenta la exercitii (granite de travaliu). Astfel de procese pot impiedica sau pot pune in pericol atingerea obiectivelor. Exista un interes in continua crestere pentru procesele de grup latente si manifeste care permit terapeutului sa moduleze actiunile anti-terapeutice si sa le intensifice pe cele pozitive . Aceste interpretari sunt relevante chiar si in acele contexte unde examinarea explicita a proceselor de grup nu este considerata parte a analizei terapeutice, (cum ar fi CBT - terapia centrata pe client si grupurile psihopedagogice ).

Stadii de dezvoltare a grupului

Ca toate celelalte grupuri, grupurile terapeutice se schimba si evolueaza in timp[29]. Cunoasterea procesului de dezvoltare a grupului il poate ajuta pe terapeutul de grup sa discearna daca comportamentele membrilor reflecta probleme personale si individuale sau de grup.

Totodata o apreciere a felului in care membrii fac fata problemelor de dezvoltare ale grupului pot ajuta terapeutii in a formula interventii specifice, interventii care sunt tipice partii de dezvoltare a grupului.

Intrebarile asupra dezvoltarii grupurilor au inceput sa se cristalizeze dupa LeBon si Freud[30] au propus teorii despre dinamica asociate grupurilor. De atunci, in literatura, a patruns o ideograma a modelelor descriind cum "grupurile devin grupuri". Aceste modele impartatesc viziunea ca, dezvoltarea se intampla intr-un mod sistematic, avansand prin faze si niveluri. De exemplu, Bennis si Shepard au definit un model care avea doar 2 niveluri, dependenta si interdependenta, pe cand Beck a exprimat un model compus din 9 niveluri.

Modelele difera in problema daca procesul de dezvoltare este vazut ca linear (etapele se parcurg progresiv si intr-o succesiune invariabila), recurent ciclice (grupul ar putea repeta anumite niveluri - sau sa aibe de a face cu anumite probleme- la anumite intervale si sub anumite conditii), sau un mixt de paternuri lineare cu ciclice. De exemplu coeziunea si inrudirea dintre membrii tinde sa creasca intr-o maniera progresiva si lineara , pe cand procesele de conflict si rezolutie fi recurente . Cunoscutele "presupuneri de baza" asupra grupului ale lui Bion (dependenta, lupta sau fugi, imperecherea si lucrul) reprezinta un model de dezvoltare ciclic.

Exista un conses puternic pentru un model de dezvoltare a grupului in 5 etape. Prima etapa sau etapa de formare tine de teme ca dependenta si incluziunea. Liderul cauta sa educe membrii (scopul grupului, norme si roluri ale participantilor), invita la incredere si subliniaza lucrurile in comun.

A doua etapa sau etapa conflictuala se ocupa de probleme de putere sau status si de rezolvarea eventualelor conflicte. Liderul tinteste sa promoveze o rezolutie a conflictului sigura si de succes, sa incurajeze coeziunea grupului si sa faciliteze invatarea interpersonala.

A treia etapa sau etapa de normare reflecta stabilirea increderii si o structura de grup functionala. Liderul cauta sa faciliteze pocesele de lucru timpurii, interventiile reflecta un echilibru intre suport si confirmare.

Cea de-a patra etapa sau etapa performarii este caracterizata printr-un proces de grup matur si productiv si prin expresia diferentelor individuale. Scopul liderului este de a permite grupului sa functioneze un nivel optim si productiv si de a sublinia individualitatea membrilor.

Ultima etapa sau etapa terminarii implica o focusare pe problemele de separare, o recapitulare a experientei grupului si o pregatire a sfarsitului grupului. Liderul incurajeaza exprimarea de sentimente asociate cu gestul de "a-si lua la revedere" si faciliteaza atentia asupra problemelor neterminate din grup.

1.5 PSIHOTERAPIA EXPERIENTIALA DE GRUP

Intrucat grupurilde de dezvoltare personala analizate in lucrarea de fata au utilizat dinamica experientiala de grup, voi face referire la specificul acestei orientari, prcum si la ideologia SPER - ca scoala de psihoterapie in care sunt formati terapeutii care au animat grupurile de dezvoltare personala.

Astfel, crezul SPER in formarea terapeutilor este urmatorul: "Experimenteaza, aici si acum, exploreaza-te, autocunoaste-te, optimizeaza-ti propriul comportament si activeaza-ti propriile resurse, fii constient de tine pentru a-i putea asista pe ceilalti"[36].

Orientarea umanist-experientialista s-a conturat de-a lungul ultimei jumatati a secolului al XX-lea ca o reactie fata de psihanaliza si teoriile comportamentaliste, bazandu-se o conceptie profund umanista asupra naturii fiintei umane. Terapeutii acestei orientari pun accent pe unicitatea omului, pe potentialul latent (pozitiv si sanogen) care se afla in fiecare si care se cere descoperit si valorificat, pe unificarea dintre corp, minte si spirit. Cea mai eficienta modalitate de activare a potentialului personal este considerata a fi experienta, actiunea, interactiunea cu celalalt "aici si acum".

Premisa care sta la baza acestei filozofii este aceea ca prin experimentarea de situatii noi, provocative in cadrul relatiei terapeutice, clientul are ocazia sa devina constient de disponibilitatile sale, pe care apoi le poate utiliza in scopul dezvoltarii propriei personalitati.

"Hic et nunc" este principiul de baza al psihoterapiilor experientiale, care folosesc momentul prezent ca instrument pentru a-l ajuta pe client sa inteleaga aspecte din experienta sa trecuta si din modul sau obisnuit de functionare, incheind astfel un gestalt ce fusese pana atunci nefinalizat, acest lucru permitand ca persoana sa evolueze catre viitor, deblocandu-si, mobilizandu-si si folosindu-si activ resursele de care dispune.

Practicienii si formatorii experientialisti valorizeaza in mod prioritar grupul, ca fiind forma care raspunde in cea mai mare masura nevoilor de autocunoastere constientizare si autoafirmare ale participantilor.

Pe baza lucrului cu peste 2000 de persoane (specialisti, absolventi, studenti, alte persoane) s-a demonstrat ca grupul experiential centrat pe terapia unificarii reprezinta o modalitate optima de dezvoltare a capacitatilor de comunicare expresiva verbala si nonverbala, a empatiei, de autoexplorare si creativitate interactionala.

Efectele participarii la aceste grupuri au constat in "cresteri obiectivale ale maturitatii emotionale, ale capacitatilor de autoacceptare si unificare a polaritatilor, de toleranta si sprijin social, de deblocare a resurselor de a face fata la stress si de rezolutivitate creativa, de extindere a nivelului de intelegere si constienta, de scadere semnificativa a anxietatii si a altor tendinte nevrotice"[38].

Ca strategie de lucru se aplica principiile rogersiene, respectiv principiile privind exprimarea libera si autentica, a fi prezent "aici si acum", in contact cu sine si cu grupul.

Psihoterapia centrata pe client (non-directiva) initiata de Rogers are la baza principiul actualizarii, conform caruia fiinta umana este ghidata de tendinta unica a fiecarei persoane catre autoactualizare. "In plus, oamenii se afla intr-o stare optima pentru a fi ghidati de aceste tendinte naturale atunci cand experimenteaza acceptarea neconditionata (adica atunci cand se simt valorizati de cei din jur, chiar daca atitudinile, comportamentele sau sentimentele lor nu sunt ideale)."[39]

De-a lungul experientei de viata, daca individul a intampinat numeroase constrangeri si evaluari critice din mediu, in special din partea persoanelor semnificative pentru acesta, el a internalizat treptat aceste constrangeri, ajungand sa isi impuna o serie de solicitari nerealiste, generand incongruenta intre ceea ce simte, ceea ce gandeste si felul in care actioneaza. Efectele unor astfel de incongruente se pot manifesta in plan intrapsihic sau interpersonal si ele pot fi "reparate" numai in relatie cu o alta persoana care o accepta neconditionat pe cea aflata in deficit (cum este cazul relatiei terapeutice centrate pe client). Aceasta forma de psihoterapie porneste de la premisa ca fiecare individ este cel mai bun expert in rezolvarea propriilor probleme. De aceea, psihoterapeutul rogersian nu are sarcina de a dirija procesul de vindecare, ci este mai degraba un fel de "catalizator" care-l ajuta pe client sa isi descopere si sa isi valorifice disponibilitatile latente.

Carl Rogers considera ca procesul terapeutic este rezultatul imbinarii a doi factori esentiali, si anume atitudinea terapeutului, de acceptare pozitiva neconditionata a clientului cu care lucreaza si ansamblul de tehnici care permit exercitarea unei astfel de atitudini.

Terapia rogersiana este o terapie "centrata pe client" in cadrul careia terapeutul incearca intelegerea intr-o cat mai mare masura a modului personal in care isi priveste clientul experientele, renuntand la raportarea la orice alt sistem extern de referinta. Terapeutul non-directiv nu face niciodata interpretari, nu emite judecati critice, nu da raspunsuri sau sfaturi, ci asculta permanent cu atentie (ascultare activa) si cu o atitudine de acceptare ceea ce spune clientul, intervenind doar pentru a verifica daca si-a format o imagine corecta a celor relatate, pentru a reformula cu alte cuvinte si, eventual, pentru a oferi un feedback. Principiul de baza este cel de a-i acorda celui din fata sa un maxim de autonomie si independenta, considerand ca acesta are o capacitate spontana de evolutie. Interventiile terapeutului de factura rogersiana implica doua categorii principale de raspunsuri la relatarea clientului: de clarificare a sentimentelor si de reformulare a continuturilor. Din punct de vedere tehnic, aceste raspunsuri se materializeaza sub forma: tehnicilor de reflectare, tehnicilor de reformulare, tehnicilor de deschidere, tehnicilor de ascultare activa.

Psihodrama[40], alaturi de sociometrie, reprezinta contributii fundamentale in contextul psihologiei legate de numele lui Jacob Levi Moreno. El este considerat drept unul dintre primii terapeuti orientati actional, parinte al terapiei de grup si al abordarilor maritale, pionier in tratamentul psihozelor. Incepand cu punerea in scena piese ad-hoc, pe teme sugerate de public sau dupa intamplari scoase din ziare in cadrul unui teatru improvizat, numit "teatrul spontaneitatii", Moreno a dezvoltat ulterior psihodrama, ca modalitate de interventie psihoterapeutica. In psihodrama pacientii insisi sunt cei care isi pun in scena propriile conflicte si joaca diferitele roluri. Este o maniera terapeutica ce foloseste, pe langa verbalizare, actiunea si deblocarea corporala. Tehnicile psihodramatice pot fi folosite si in terapia individuala, dar ele se preteaza mai ales la lucrul in grup si se concentreaza asupra lumii relationale a participantilor. Termenul utilizat pentru descrierea activitatii desfasurate in acest context este cel de semirealitate (plusrealitate), iar conceptele cheie care explica scopul si modul de utilizare ale psihodramei clasice sunt cele de: spontaneitate, creativitate, intalnire.

Pe langa acest tip de sedinte clasice, activitatea cu grupul terapeutic presupune si sesiuni in care predomina activitatile de grup, de crestere a coeziunii, de clarificare a relatiilor si a dinamicii de grup, de stimulare a spontaneitatii. Printre tehnicile de baza in psihodrama se numara: inversiunea de rol, dublul, oglinda, solilocviul, amplificarea, concretizarea, proiectia in viitor, jocul de rol.

Experienta clinica a demonstrat in timp ca multe dintre problemele emotionale ale persoanelor care solicita spijin psihoterapeutic sunt legate de dificultatile de relationare si de comunicare ale acestora. Astfel de situatii pot fi abordate atat in cursul unei psihoterapii individuale (clientul si psihoterapeutul aflati in relatie fata in fata), cat si in formula terapiei de grup (un terapeut sau o echipa terapeutica lucreaza simultan cu mai multe persoane).

In grup, clientii au ocazia sa lucreze asupra propriilor probleme in prezenta celorlalti participanti, constand astfel ca nu sunt singurii care se afla intr-o situatie de dificultate, sa observe reactiile celorlati la comportamentele, ideile sau relatarile lor si, de asemenea, sa-si exprime opiniile si sentimentele fata de colegi si fata de reactiile lor. Se poate lucra cu grupuri omogene, formate din clienti cu acelasi tip de problematica sau cu grupuri heterogene, alcatuite din pacienti cu probleme diferite.

Exista variante de terapie de grup in care se lucreaza in principal asupra dinamicii de grup si variante in care se lucreaza pe rand, focalizat cu fiecare persoana. Adeseori, psihoterapia de grup se recomanda in combinatie cu terapia individuala.

Exemple de tipuri de grupuri psihoterapeutice[41] sunt: grupurile de intalnire initiate de Rogers, grupurile gestaltterapeutice promovate de Frederick Perls, alaturi de multe alte forme de lucru psihoterapeutic in grup.

In grupurile de intanire interesul nu cade cu precadere pe dinamica grupului, ci ramane centrat asupra constientizarii, exprimarii si acceptarii propriilor sentimente de catre fiecare participant in parte. Membrii grupului interactioneaza intre ei, fiecare participant exprimand sincer propriile preocupari, ceea ce creeaza coeziunea grupului. Psihoterapeutul rogersian actioneaza in maniera non-directiva, intervenind minimal, fara sa-si impuna punctul de vedere asupra participantilor si intervenind mai ales atunci cand anumite sentimente trec neobservate sau pentru a permite tuturor membrilor sa se exprime in cadrul grupului.

Grupurile gestaltterapeutice isi propun sa ii ajute pe participanti sa devina deplin constienti de: patternurile proprii de gandire, de senzatiile corporale, de trairile, de comportamentele pe care le pun in actiune. Este o forma de psihoterapie de grup in care terapeutul lucreaza focalizat, pe rand, cu cate unul dintre participanti, in timp ce ceilalti membrii ai grupului asista ca observatori ce pot oferi feeedbackuri obiective sau pot fi implicati in exercitii menite sa evidentieze anumite patternuri sau strategii de actiune ori de gandire. Terapeutul gestaltist este activ, provocativ, directiv si utilizeaza tehnici diferite, modificate liber de la situatie la situatie, astfel incat sa-l provoace pe client, sa-l incurajeze si sa ii ofere un suport in munca de autoexplorare si autodescoperire.

In activitatea cu grupul terapeutic, psihoterapeutul are de-a face concomitent cu mai multe persoane, fiecare cu manifestari, cu probleme si cu cerinte diferite. De la el se asteapta sa faca fata acestor solicitari complexe, sa ofere fiecarui participant sansa de a se exprima, de a lucra cu sine si cu ceilalti, de a trece prin noi experiente relationale. Pentru a raspunde acestor expectatii, in psihoterapiile de cuplu, de familie sau de grup se recomanda lucrul in echipa. In terapia de cuplu, mai ales, este de preferat ca echipa terapeutica sa fie formata dintr-o pereche barbat - femeie, ceea ce da, confera simetrie relatiei terapeutice. In unele forme de terapie de familie, se lucreaza cu echipe largite, care asista in spatele unui perete cu vedere unilaterala la sedintele propriu-zise conduse de unul sau doi psihoterapeuti, si care participa ulterior la discutii si la elaborarea strategiei de interventie pentru viitor.

Scopul[42] procesului terapiei experientiale este acela de a activa si reorganiza schemele emotiilor; procesarea noilor informatii este cea care genereaza aceasta schimbare structurala.

In terapia experientiala, acest proces restructurant este realizat prin accesarea miezului problematic al schemei emotionale si focusarea pe emotiile initiale astfel incat clientul sa fie capabil sa reorganizeze experienta si sa mobilizeze tendinte mai adaptative. Schimbarea induce instabilitate in schemele emotionale, grabind noi configuratii ale experientei.

De asemenea, este util de mentionat faptul ca in terapia unificarii, ca si in celelalte terapii experientiale, riscul dependentei terapeutice este minim, rezistenta terapeutica devenind un foarte bun vehicul pentru provocarea insight-urilor de factura clarificatoare si pentru restructurarea spontana.

Tehnicile de lucru vizeaza de la exercitii provocative centrate pe comunicare simbolica de tip corporal, la exercitii axate pe comunicare verbala (in jocurile de rol), de la improvizatie melo-ritmica si sonora in grup, la improvizatie prin dansa si miscare simbolica, de la modelaj si expresie plastica la dramaterapie si metafora transfigurativa.

Procesul terapeutic in terapia unificarii urmareste anumiti pasi de desfasurare a intalnirilor terapeutice, scopul fiind a cela de a armoniza si unifica partile fragmentate ale Eu-lui, prin constientizarea, acceptarea si resemnificarea lor. Pasii sunt urmatorii:

1. Provocarea si experimentarea - este o secventa initiala ce consta in propunerea exercitiului sau a pretextului situational provocativ, metaforic / simbolic, corporal sau verbal, cu sau fara suport creativ-artistic, si care poate fi de tip improvizatie sau reletiv structurat, urmarind angajarea participantilor intr-o experienta "aici si acum" de focalizare, autoobservare, traire si autodezvaluire.

Efectul este acela al unei constientizari de sine largita si se concretizeza in insight-uri revelatorii prin intrarea in contact cu sinele profund, respectiv cu partile de umbra ale Eu-lui. De asemenea, se constientizeaza starea de incongruenta intre exprimarea verbala si cea corporala . Prin faptul ca participantii isi exerseaza autoobservarea in contextul situatiei prezente /a scenariului provocativ, se dobandeste starea de martor simultana cu experienta traita, fapt ce permite accesarea inconstientului si actualizarea celor mai semnificative informatii legate de emotiile si sentimentele blocate, energii care deblocate redevin resurse de energie creatoare.

2. Autoanaliza clarificatoare - este secvanta asistata in mod flexibil de catre terapeut   si facilitata, provocata, validata si extinsa calitativ prin feedback-ul grupului. Analiza in prezenta grupului si inter-analiza constituie un suport pentru intelegerea, reevaluarea, acceptarea si reintegrarea partilor respinse sau blocante ale Eu-lui, cu atat mai mult cu cat aceasta analiza este relizata dintr-o noua perspectiva obtinuta in urma experientei traite si a procesului de identificari sau diferentieri, a analogiilor facute si a rezonantei cu sine si cu grupul. Acest proces este catalizat si stimulat de catre terapeuti. Cleintul este cel care aduce la suprafata solutia necesara detensionarii si intelegerii diferite a conflictelor si vulnerabilitatilor sale, a blocajelor si obstacolelor interioare care sunt generatoare de anxietate, culpabilitate, sentimente de neputinta si inadecvare, ineficienta, atitudini de autorespingere, frustrare, esec. Procesul analitic experiential focalizeaza cel ami frecvent urmatoarele teme: dependenta emotionala, imaturitatea, teama de abandon, respingere si esec, autorespingere si imagine de sine negativa, agresivitate si teama de autoritate, ostilitatea reprimata fata de figurile parentale si cele de transfer, intoleranta si posesivitatea, anxietatea si neincrederea in sine si in altii, fobia sociala, sentimentul de izolare si singuratate, frustratiile emotionale si sexuale.
3. Exercitiul resurselor creative si al alegerilor proprii - reprezinta etapa procesului terapeutic care se centreaza pe consolidarea atitudinilor si actiunilor creative, deschise, sustinute de autoacceptarea si autoincrederea dobandite pe parcursul analizei experientiale. Prin analiza putem spune ca practic se deschide o "poarta" catre sine pentru a intra in contact cu resursele latente. Totusi, urmatorul pas este acela de a activa, valida si aplica in activitate aceste resurse - cuvantul cheie aici fiind ACTIUNEA. Astfel, se actioneaza initial pentru validarea strategiilor descoperite in cadrul securizant al grupului (ca reprezentare la nivel micro a socialului), urmand mai apoi ca aceste strategii sa fie implementate si in realitatea cotidiana sociala din afara grupului.
4. Transformarea personala creativa unificatoare - este stadiul transformarii personale creative si al asumarii responsabilitatii alegerilor, in care are loc restructurarea spontana a imaginii de sine si de altii, a perspectivei asupra realitatii, a nevoilor, scopurilor si strategiilor comportamentale, prin activarea resurselor creative. Este o etapa evolutiva, in care raporturile cu sine si cu lumea devin mai fluide, extinzandu-se posibilitatile si campul de experimentare. Se remarca o crestere a atitudinilor si comportamentelor creative, o optimizare a expresivitatii si afirmativitatii mature, a toleransei, increderii si capacitatii de a sprijini si oferi suport emotional neconditionat, a intelegerii empatice, a prezentei autentice, si a depasirii dependentelor emotionale si actionale.

In aceasta etapa, rezultatele prezentate mai sus sunt corelate cu progrese cognitive si spirituale semnificative - de la extensia capacitatilor perceptive si de comprehensiune, la promptitudinea si finetea reactiilor cognitive de decriptare simbolica, respectiv capacitatea de re-semnficare si largire a perspectivei de evaluare a evenimentelor si relatiilor interumane. Totodata se observa o crestere si in planul capacitatilor de reprezentare si a celor imaginative, a flexibilitatii si fluiditatii fluxului mental, a intuitiei si a experientelor transpersonale. De asemenea, creste calitatea exprimarii nonverbale si verbale, dpdv al expresivitatii, persuasiunii, plasticitatii sugestive, puterii de convingere, rezonantei, bogatiei mesajului si esentializarii acestuia.

Aceste modificari ce au loc la nivel individual se reflecta atat in acceptarea de sine cat si in acceptarea celorlalti, conectare cu sine si cu altii, optimism, caldura emotionala, entuziasm reciproc si capacitate de impartasire, sentimentul coeziunii interne si externe, de liniste si armonie, de siguranta si solidaritate. Un alt efect este acela al descoperirii, asumarii si experimentarii unei libertati interioare si exterioare autentice, trecandu-se totodata de la pozitia de Copil la pozitia de Adult, prin autoresponsabilizarea in deciziile si actiunile intreprinse.

Grupul experiential centrat pe terapia unificarii s-a confirmat a fi o modalitate optima de dezvoltare a capacitatilor de comunicare expresiva verbala si nonverbala, a empatiei, de autoexplorare si creativitate interactionala. Efectele s-au concretizat in cresteri semnificative[44] ale maturitatii emotionale, ale capacitatilor de autoacceptare si unificare a polaritatilor, de toleranta si sprijin social, de deblocare a resurselor de a face fata la stres si de rezolutivitate cretiva, de extindere a nivelului de intelegere si constienta, de scadere semnificativa a anxietatii si a altor tendinte nevrotice. Obtinerea unor efecte de profunzime necesita o durata relativ extinsa a procesului terapeutic si de dezvoltare, dar primele rezultate certe se instaleaza dupa aproximativ 80-120 de ore de lucru. Trebuie avut in vedere faptul ca fiecare persoana este unica avand propriul ritm de dezvoltare si integrare a noilor informatii constientizate, astfel incat unele persoane evolueaza mult mai rapid, pe cand altele stagneaza la un anumit nivel de achizitie.

1.5.1. METAFORA - ca tehnica de lucru in psihoterapia experientiala

Tehnicile de lucru sunt exercitii, situatii si scenarii simbolice provocative ce sunt un suport al analizei personale si de grup, al insight-urilor clarificatoare si restructurante.

De asemenea, terapia unificarii utilizeaza ca suport metafora, atat in plan verbal cat si corporal, fiind un instrument excelent pentru activarea poceselor de proiectie, activare si restructurare atat la nivel simbolic, cat si actional. "Metafora este o cale excelenta de dinamizare si dezvoltare a resurselor individuale si de grup, ea actionand ca o modalitate de conectare rapida si surprinzatoare intre inconstient si constient"[45]. Metafora este nemaipomenita, intrucat trece de bariera defenselor si rezistentelor ce se activeaza la nivel constient, lasand sa iasa la suprafata continuturile din inconstient ce pot contribui la constientizarea si intelegerea unor comportamente si mecanisme disfunctionale, scoaterea lor din "intuneric" si verbalizarea facilitand procesul de restructurare si integrare a acelor continuturi.

Lucrand cu metafora se poate accede mai usor in profunzimile inconstientului, atat cel individual cat si cel colectiv. Aceasta strategie poate fi asemanata cu "maieutica" lui Socrate[46]. In sens literal, maieutica desemneaza "arta mositului", numai ca Socrate mosea adevarul, avand capacitatea de a scoate la lumina, din ascunzisul lor, gandurile.

Prin intrebari insistente, Socrate il punea pe interlocutor in situatia de a descoperi, in aparenta singur, adevarul. Socrate era cel care punea intrebarile, exprima rezerve fata de raspunsuri, se mira, atragea atentia asupra unor inadvertente sau inconsecvente ale interlocutorului, provoca nemultumirea acestuia fata de ceea ce stia si receptivitate fata de celalalt, in fine, il determina la analize si implicatii care conduceau la definirea a ceea ce se dorea definit.

Prin analogie, in procesul terapeutic, terapeutul, prin intermediul metaforei "moseste" scoaterea la lumina a continuturilor aflate in partea de umbra (acea parte a structurii personalitatii care contine toate emotiile si gandurile considerate ca fiind interzise, negative). Astfel, clientul este asistat in autoexplorare si constientizare atat de catre terapeut cat si de catre grup. In cadrul acestui proces se ajunge la mesaje si clarificari ale unor amintiri, conflicte, tensiuni vechi, ce ofera ulterior semnificatii cu efect ordonator pentru viata de "aici si acum".

In cadrul studiului "Focusing-Oriented/Experiential Psychotherapy"[47], realizat de Marion N. Hendricks, Ph.D. Director, aceasta face o trecere in revista a rezultatelor unor studii si cercetari anterioare privind efectele diferitelor tipuri de grupuri de dezvoltare asupra evolutiei participantilor. Astfel, prezinta descoperirile lui Mc Curry (1991) in ceea ce priveste folosirea metaforei de catre terapeut si efectul asupra clientilor, concluziile fiind ca folosirea intr-un grad mai inalt a metaforei coreleaza cu o crestere a gradului de experimentare (pe scala proceselor a lui Rogers).

In gupul experiential participantii au prilejul de a reintegra partile de umbra ale personalitatii, prin aducerea lor la lumina in prezent, fapt ce le confera o schimbare de perspectiva privind imaginea de sine, cat si a potentialului si resurselor personale (rezolutive si creative), deblocandu-le. Clientul devine constient de aceste resurse si disponibil sa le valideze in planul realitatii.

Vorbind despre metafora, Iolanda Mitrofan afirma "Am putea spune ca terapia prin metafora unifica personalitatea, trecutul cu prezentul si cu viitorul, resemnificand traiectoria de viata si investind-o cu sens, cu forta de finalizare, cu putere de cunoastere si de autoconducere, redandu-i spontaneitatea creatoare, fluiditatea, vitalitatea, increderea si pozitivitatea. Ea reaseaza fiinta umanain verticalitatea conditiei sale, retrezind-o in dimensiunea sa spirituala."[48]

In urma scenariilor metaforice de autoexplorare si interexplorare, unele dintre efectele care au loc la nivelul membrilor grupului sunt o largire a campului constientei si o mai mare libertate de expresie si actiune, cresterea solidaritatii si comuniunii de grup, a armoniei si cooperarii, a empatiei si transparentei in relatiile interumane.

Focalizarea analizei la nivel corporal prin intermediul metaforei stimuleaza asocierea spontana cu actualizarea unor experiente profunde anterioare, cu incarcatura conflictogena sau neintegrate, care "par arhivate sau infasurate in memoria noastra corporala si psihica simultan ca intr-un program energo-informational" .

Prin utilizarea metaforei se acceseaza "acele fisiere informationale" care parca sunt ascunse, putand fi nu numai lecturate ci si restructurate, optimizate, updatate si upgradate. Putem compara utilizarea exprorarii cu suport metaforic cu un motor foarte performant de cautare, care nu doar ca iti gaseste fisierele de care ai nevoie, ba chiar le si ordoneaza, in timpul acestei reorganizari in sistem activand noi programe de rezerva, uitate sau nefolosite pana atunci. De asemenea, in cadrul acestui proces se pot creea noi programe, pot fi instalate strategii care sa ajute persoana sa isi re-semnifice si sa-si creasca performanta sistemului, fluidizand curgerea informatiilor si facilitand accesul la resursele energo-informationale.

Iolanda Mitrofan spunea ca jocul simbolic, ca forma de actiune a metaforei revelatorii, experimentat ca dramaterapie (arta de a experimenta roluri multiple, alternative, inedite), sau ca joc creativ in cadrul scenariilor metaforice cu suport grafic, plastic, muzical, sau centrate pe miscare / dans, constituie cea mai puternica modalitate de optimizare si restructurare spontana / updatare si upgradare a vechilor "soft-uri" sau a celor "virusate".

Jocul simbolic antreneaza atentia focalizata spontan, in stare perfect constienta. Sub pretextul jocului se activeaza resursele si energia este deblocata spontan, rezistentele fiind transcendate, iar reconectarea la Sine se face in mod natural.

Pentru a operationaliza conceptul de strategie de provocare sau situatie metaforica provocativa - putem spune ca aceasta respecta principiile exprimarii libere si autentice a participantilor, a experimentarii "aici si acum", in cadrul grupului - cu sine si cu grupul, presupunand constructia creativa a grupului (cu obiectele aflate la indemana), toate acestea fiind suportul analizei personale si de grup, al insight-urilor clarificatoare si restructurante.

Cel mai frecvent, codul de acces la "realitatea interioara" il constituie senzatiile si perceptiile asociate cu trairi emotionale foarte intense, generate de o experienta de miscare sau de derularea unei imagerii personale, si care este focalizata pe alegerea libera de catre participant, a unui detaliu ce devine cheia de acces, in contextul exercitiului propus.

Avantajul prezentat de utilizarea metaforei rezida in maniera delicata cu care opereaza asupra unor probleme reale, de care subiectul este constient, dar pe care le prezinta si le constientizeaza sub forma mascata a jocului experiential simbolic. In acest mod este protejata sensibilitatea persoanelor de pericolul unei dezvaluiri brutale in grup (evitand astfel consecinte de tipul unor eventuale raniri narcisice sau a cresterii defenselor / rezistentelor).

Experimentul metaforic de grup se bazeaza pe mecanisme precum proiectia si analogia, avand o dubla functionalitate: de instrument psihodiagnostic experiential si cea terapeutica, spontan transformativa. El conduce la developarea si constientizarea unor probleme, atat individuale, cat si de grup.

Spre exemplu, in cadrul grupurilor de dezvoltare la care au participat subiectii acestei cercetari, s-au abordat urmatoarele situatii metaforice provocative: Jocul pe echipe cu pixul, Fluviul, Sticla beata, Ingerasii / dracusorii, Pietrele pretoase, Bilele albe / negre, Circul, Fractalii, Cubul.

Ceea ce au toate aceste exercitii in comun este faptul ca toate sunt situatii provocative ce vin ca un pretext pentru developarea continuturilor inconstiente, centrarea pe "aici si acum", activarea resurselor si reevaluarea constructiva a problemelor.

1.5.2. Rezultatele cercetarilor anterioare - Efectele terapiei asupra personalitatii si comportamentului

Adrian Luca[50], in Orientarea Experientiala in Psihoterapie listeaza o serie de efecte ale terapiei centrata pe client, cu accent pe efectele observabile in comportamentul clientului.

Clientul evolueaza spre un stadiu de acord intern, devenind mai deschis spre experienta sa si mai putin defensiv.

Datorita schimbarilor produse, creste acordul intre sinele ideal si cel real.

Perceptiile sunt mai realiste, mai obiective

Capata empowerment in ceea ce priveste abilitatea de a-si rezolva singur problemele

Datorita acordului crescut intre sine si sinele-ideal, pe de o parte, si intre sine si experienta, pe de alta parte, se produce o scadere a nivelului de tensiune, atat psihologica cat si fiziologica si a tensiunii particulare, difuze, numita angoasa

Functionarea psihica se amelioreaza, respectiv se observa optimizarea acesteia

Dat fiid faptul ca exista o crestere a a cordului dintre sine si experienta sa se inregistreaza o scadere a vulnerabilitatii la situatii ce pot fi percepute ca risc

Este perceput ca fiind mai matur si adaptat social, deci este evaluat mai favorabil de catre ceilalti

Sinele ideal este perceput intr-un mod realist, cu accent pe realizarea sinelui

Creste consideratia pozitiva fata de sine

Creste nivelul increderii in sine, individul simtindu-se capabil sa isi schimbe conduita in viata

Valorile sale se bazeaza pe un proces de evaluare organismic

Percepe lumea exterioara intr-o maniera mai realista si mai corecta

Creste gradul de toleranta si acceptare fata de ceilalti, fapt explicabil prin acceptarea si asumarea propriilor experiente, respectiv experientele sale cu ceilalti, nedeformandu-le.

Comportamentul sau se modifica din perspectiva urmatoarelor aspecte:

a) Datorita faptului ca numarul si varietatea experientelor numarul comportamentelor acceptabile de catre sine creste in mod egal

b) Totodata, comportamentele care inainte nu erau compatibile cu imaginea de sine si care erau respinse (in partea de umbra)

c) Subiectul se percepe ca fiind mai apt de a-si controla si dirija comportamentul

Subiectii devin mai ceativi, mai supli, crescand adaptabilitatea la noile conditii sau situatii problematice ce apar, exprimandu-si mai plenar scopurile sale si valorile proprii.

Conceptia rogersiana privind terapia centrata pe client are la baza increderea in potentialul acestui, respectiv in capacitatea de restructurare si autoorganizare a fiintei umane prin eliberarea / activarea resurselor aflate in stare latenta.

In ceea ce priveste terapia rogersiana de grup, scopul "grupurilor de intalire" este acela de a ameliora relatiile interpersonala si de a atinge o mai buna cunoastere de sine. Grupul este centrat pe membrii asa cum terapia individuala este centrata pe client. Intr-un studiu realizat de catre Betty Meador in 1970, asupra unui grup de intalnire cu care s-a lucrat intensiv (16 h intr-un weekend), aceasta a evidentiat modificarile survenite in comportamentele participantilor pe durata celor 5 sedinte (comportamentele fiind masurate pe scala Rogers a proceselor).

Rezultatele obtinute arata faptul ca participantii la grupul de intalnire au crescut in medie cu un stadiu si jumatate pe scala proceselor. Diferenta dintre terapia individuala si cea de grup rezida in faptul ca in grup indivizii beneficiaza de suport din partea celorlalti, de experientele impartasite.

Alte rezultatele obtinute sunt si cele provenite in urma unei cercetari privind "Optimizarea comportamentului profesional"[53], realizata pe un grup de lucratori in penitenciare, in cadrul unui program formativ furnizat de catre SPER. Dupa un prim modul de training, prin aplicarea CPI-ului in maniera test-retest, s-au obtinut urmatoarele rezultate la scalele CPI, orientate pe doua directii:

schimbari privind accentuarea preocuparilor legate de propria persoana, imaginea de sine, de propria devenire in relatie cu ceilalti, concretizate in cresteri obiectivale ale scorurilor la scalele: Gi, Sa, Cm, Sc

Cresterea disponibilitatii de comunicare si de a stabili relatii intr-o maniera destinsa, netensionata, modificari obtinandu-se la scalele: Do, Fx, Sz, Sp si la scala de empatie Mehrabian (MES).

De asemenea, din autoevaluarile finale ale participantilor, se desprind urmatoarele efecte:

La nivelul grupului: o mai buna intercunoastere si comunicare intre membrii grupului, realizarea unui climat de incredere reciproca, indicand o crestere a coeziunii grupului, precum si activarea functiei suportive a grupului.

La nivel personal: rezolvarea unor probleme personale, focusarea pe persoana prezenta "aici si acum" in fata lor, cresterea abilitatilor de autoexplorare, autocunoastere si comunicare cu ceilalti, constientizarea comportamentului nonverbal, ameliorarea strategiilor relationale, achizitionarea unor tehnici ce pot optimiza comportamentul profesional.

Autorii studiului isi exprima totodata rezerva privind semnificatia statistica a acestor rezultate, avand in vedere volumul insuficient al datelor la acel moment, cat si al numarului mic de participanti, specificand faptul ca se pot trage concluzii mult mai relevante pe baza studiului de caz.

In "Terapii scurte de grup"[54], Jose Guimon afirma faptul ca in cazul terapiilor scurte de grup limita superioara stabilita pentru numarul sedintelor este 25, in practica mergandu-se insa pana la 40 de sedinte. De asemenea, studiul evolutiei pacientilor angajati in terapii planificate a fi scurte a demonstrat ca aceasta este, in medie, mai buna decat pentru 80% dintre subiectii de control netratati (in cazul unor probleme de factura clinica: depresie, bulimie, dependente etc.).

Aceiasi autori subliniaza faptul ca pacientii trebuie sa stie ca efectul pozitiv al terapiei se poate face simtit cu intarziere si in mod foarte discret.

Avand in vedere ca grupurile care fac centrul atentiei in aceasta cercetare au avut in medie 6 sedinte pe durata acestor 2 luni (o sedinta avand in medie intre 3 - 4 h), ar merita sa tinem cont de amendamentul dat de autorii Terapiilor scurte.

Astfel, ar fi utopic sa ne asteptam la schimbari uluitoare in doua luni, avand in vedere ca unele comportamente si strategii disfunctionale au fost formate/construite de-a lungul unor ani intregi de zile si perpetuate pana in prezent, la varste de 19 - 21 ani.

Factori terapeutici si mecanisme terapeutice in psihoterapia de grup[55] - Terapeuti de grup renumiti recunosc ca succesul indivizilor din grup luati individual este legat intr-o stransa maniera de bunastarea grupului ca intreg. Intr-adevar, un numar semnificativ de studii apartinand literaturii clinice si empirice descrie factorii terapeutici si mecanismele care au fost corelate de-au lungul timpului cu grupuri terapeutice armonioase, benefice si functionale.

Factorii terapeutici (Yalom and Leszcz, 2005)

Participarea intr-un grup terapeutic constituit din relatii terapeutice multiple a produs factori terapeutici care au fost unici acelui format de grup (exemplele includ invatarea indirecta, flexibilitatea de rol, universalitatea, altruismul, invatarea interpersonala). La baza acestei concluzii sta un studiu (Holmes & Kivlighan, 2000) care a demonstrat ca participantii care au relatat niveluri inalte ale relationarii, climatului si a altor procese de focalizare ca fiind responsabile pentru schimbarile aparute in grup, comparativ cu clientii ce au participat la terapie individuala.

In cadrul unui studiu[56] numit Focusing-Oriented/Experiential Psychotherapy, Marion N. Hendricks, Ph.D. Director la The Focusing Institute, a realizat o trecere in revista a mai multor tipuri de psihoterapii tinute in diferite formate.

Astfel, un numar de 27[57] de studii au aratat faptul ca un nivel inalt de experimentare (experiencing) coreleaza cu rezultate semnificativ mai pozitive.

In ceea ce priveste focusarea[58] / concentrarea pe prezent, respectiv pe indicatiile terapeutului de a focaliza anumite aspecte (psihice sau corporale), 23 de studii au demonstrat faptul ca aceasta, masurata cu instrumente ce difera de Scala de experimentare (scala de proces a lui Rogers), coreleaza cu rezultate de succes.

De asemenea, alte studii[59] au aratat ca participantii pot fi invatati sa se focalizeze in timpul sedintelor de psihoterapie experientiala, dupa astfel de traininguri obtinandu-se rezultate terapeutice semnificativ mai bune comparativ cu cei care nu beneficiasera de astfel de traininguri.

Capitolul 2

OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII

OBIECTIVELE CERCETARII

Obiective generale (cu caracter teoretic) ale cercetarii:

1. Argumentarea faptului ca participarea in grupurile de dezvoltare personala vine in intampinarea cerintelor angajatorilor prin dezvoltarea competentelor inalt valorizate de catre acestia.
2. Evidentierea conexiunii dintre mediul academic universitar, mediul ONG, participarea la grupuri de dezvoltare pesonala si mediul organizational / piata muncii.
3. Demonstrarea unor corelatii intre participarea in grupuri de dezvoltare personala si nivelul de dezvoltare al competentelor "highly quotated" de catre angajatorii de top din Romania.
4. Evidentierea efectelor participarii la grupuri de dezvoltare personala asupra dezvoltarii competentelor inalt valorizate de catre angajatorii de top din Romania (incluzand trasaturi de caracter, atitudini, deprinderi).
5. Evidentierea unora dintre factorii care favorizeaza dezvoltarea competentelor in randul tinerilor studenti.
6. Evidentierea unor eventuale diferente intre profilele de personalitate ale studentilor de la Facultatea PSE si cei de la alte facultati (la inceputul grupurilor si dupa participarea la un grup de dezvoltare personala).
7. Evidentierea unor eventuale diferente intre profilele de personalitate ale studentilor ce activeaza in ONG-uri si cei care nu au astfel de activitati (la inceputul grupurilor si dupa participarea la un grup de dezvoltare personala).

Obiectivele aplicative (cu caracter ameliorativ

1. Punerea bazelor pentru un proiect privind Oferirea de Grupuri de Dezvoltare Personala, gratuit, pentru un numar de 50 de studenti din UB, sustinute de catre masteranzii din cadrul Masterului de Psihoterapie si Psihodiagnostic - al Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei - UB, sub supervizarea D-nei Profesor Dr. Iolanda Mitrofan, Coordonator al Centrului Universitar de Dezvoltare Personala, Consiliere si Psihoterapie Experientiala - al UB.

Acest proiect se doreste a fi unul continuu, ceea ce inseamna ca se vor desfasura in permanenta Grupuri de Dezvoltare Personala, la fiecare 3 luni venind o noua serie de aproximativ 50 studenti sau mentinandu-se aceeasi participanti (care sa participe periodic), in functie atat de disponibilitatea masteranzilor cat si a spatiului de desfasurare. Lucrarea de fata vizeaza o cercetare de larga amploare, cu finalitati practice, intrucat pentru unele persoane dintre cele care participa la grupuri (cu precadere pentru studentii Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei), dupa terminarea stagiului, se poate facilita obtinerea de internship-uri in Companii, in special in domeniul Resurselor Umane, prin Proiectul IBIS - INTERSHIP al Asociatiei Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei, proiect initiat si coordonat in prima instanta de catre autoarea acestei lucrarii.

Astfel, se asigura posibilitatea efectiva de a aplica si valida competentele construite (dezvoltate) in cadrul Grupurilor de Dezvoltare Personala.

In acest fel urmarim o trecere continua dinspre Mediul Academic Universitar spre Mediul Organizational, trecere mediata de participarea la grupurile de dezvoltare, in cadrul carora viitorii absolventi isi construiesc competente care vor contribui la reusita lor personala si profesionala.

2. Punerea unor baze pentru un parteneriat intre mediul academic universitar, prin Centrul de Dezvoltare Personala, ASPSE si angajatori.
3. In cazul confirmarii ipotezelor, un alt obiectiv ar consta in demararea unui program care sa mediatizeze efectele pozitive ale participarii la grupuri de dezvoltare personala asupra dezvoltarii competentelor inalt valorizate de catre angajatorii de top din Romania, vizand stimularea studentilor in directia investirii in propria dezvoltare personala, respectiv cresterea gradului de angajabilitate in randul tinerilor absolventi de Facultate, ca urmare a achizitionarii de competente.

IPOTEZE

Intrebarea cercetarii:

Exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scalele de la testul CPI (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului, pentru p < alfa =0,5?

Ipoteza cercetarii:

Exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scalele de la testul CPI (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului, pentru p < alfa =0,5.

Ipoteze specifice:

1. Exista diferente intre scorurile obtinute la scalele CPI de studenti ai Facultatii de Psihologie si scorurile obtinute de catre studenti ai altor Facultati.

2. Exista diferente intre scorurile obtinute la scalele CPI de studenti care activeaza in ONG-uri, respectiv scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri.

PREZENTAREA MODELULUI CERCETARII

Aparatul statistic: Datele obtinute in prima etapa se vor compara cu cele obsinute la sfarsitul celor 2 luni, timp in care subiectii beneficiaza de grupuri de dezvoltare personala. Metoda statistica va consta in aplicarea testului neparametric Wilcoxon pentru esantioane echivalente.

Variabilele cercetarii

I. Variabilele dependente - sunt reprezentate prin competentele tinerilor studenti, masurate prin intermediul scalelor CPI.

I. Prima grupa cuprinde 7 scale, care evalueaza calitatile interpersonale ale individului: incredere in sine, echilibru, ambitie si eficienta pe planul relatiilor sociale. Gruparea defineste si ceea ce la nivel comun se numeste inteligenta sociala. Ea se refera la dimensiunile personalitatii care intervin in afirmarea persoanei, imaginea de sine si adecvarea interpersonala.

Este formata din scalele: Dominanta - Do, Capacitate de statut - Cs, Sociabilitate - Sy, Prezenta sociala - Sp, Acceptare de sine - Sa, Independenta - In, Empatie - Em

1. Dominanta - Do (Dominance) - Scala a fost construita pentru a identifica persoane puternice si cu ascendent social, capabile sa aiba initiativa si sa exercite conducerea si evalueaza aspecte ale propensiunii de a conduce, persistenta si initiativa sociala.

Continuturile itemilor surprind: increderea si echilibrul; propensiunea de a conduce si asumare responsabilitatii; persuasivitatea sifluenta verbala; persistenta tenace alaturi de simtul datoriei; tendinta de a privi lucrurile in fata, de confruntare cu realitatea.

Scorurile inalte indica persoane active, sigure pe sine, persistente, care anticipeaza, insista, au incredere si independenta.

Scorurile joase indica opersoana retrasa, inhibata, cu un comportament banal, indiferenta, lenta in gandire si actiune, tacuta, neorganizata, cu tendinta de a evita situatiile de tensiune si decizie, nesigura.

2. Capacitate de statut - Cs (Capacity for status) A fost construita prin utilizarea criteriului extern "statut" (nivelul venitului, educatiei, prestigiu social, putere, ambitie si incredere in sine), deci validarea a fost empirica. Scala evalueaza capacitatea personala pentru statut social, masurand calitati si atribute personale ce stau la baza acestei propensiuni si conduc spre statut social.

Continutul itemilor reflecta increderea in sine, echilibrul, sentimentul de siguranta, absenta temerilor sau anxietatilor, existenta unor interese literare sau artistice, gradul de "constiinta sociala", precum si interesul de a participa la viata sociala a grupului.

Scorurile inalte descriu persoane ambitioase, active, eficiente, perspicace, ingenioase, multilaterale, ascendente, carieriste, eficiente in comunicare, care asi urmaresc scopurile personale si afirma un camp larg de interese.

Scorurile joase indica indivizi cu un comportament timid, apatic, conventional, relativ estompat, lent, cu gandire stereotipa, limitat in conceptii si interese, stangaci si penibil in situatii sociale cu care nu este familiarizat.

Socialibitate - Sy (Sociability) Scala diferentiaza intre oameni sociabili, cu un temperament exteriorizat, participativi si cei retrasi, care evita afisarea sociala.

Continutul manifest al itemilor face trimitere catre: placerea pentru interactiuni sociale, sentimentul de echilibru si incredere in sine in relatiile cu ceilalti, interese, culturale si intelectuale, toleranta fata de ceilalti asociata cu standarde stricte pentru sine.

Scorurile inalte indica un comportament participativ, intreprinzator, ingenios, un individ care se ataseaza usor, competitiv, mereu in primele randuri, fluent in gandire si original.

Scorurile sub medie indica un comportament greoi si conventional in societate, linistit, neangajat, sugestibil si influentabil de reactiile si opiniile altora.

4. Prezenta sociala - Sp (Social presence) Scala prezinta itemi legati de echilibrul social, verva si spontaneitatea comportamentului, continuturile acestora vizand: placerea pentru interactiuni sociale, spirit deschis, o incredere bine afirmata, atitudini deschise fata de regulile si prohibitiile sociale, paralel cu accentul pus pe indatorire, moderatie, conformism.

Scorurile inalte indica un comportament spontan, imaginativ, neformalist, rapid, cu o natura expresiva si creativa.

Scorurile joase caracterizeaza un individ precaut, moderat, rabdator, simplu, modest, oscilant, nesigur in decizii, cu o gandire necreativa.

5. Acceptare de sine - Sa (Self acceptance) Scala vizeaza identificarea persoanelor care manifesta un simt confortabil si imperturbabil al valorii personale (manifestata activ sau pasiv in comportamentul social). Evalueaza aspecte legate de simtul valorii personale, acceptarea de sine, capacitatea de a gandi si actiona independent.

Continuturile itemilor se refera la increderea in sine, o atitudine lipsita de rigiditate fata de prohibitiile sociale, valorizarea muncii perseverente, atentia fata de sarcina de munca, acceptarea candida a slabiciunilor umane.

Scorurile inalte definesc o persoana inteligenta, sincera si spirituala, pretentioasa, activa, centrata pe sine, insistenta, cu fluenta verbala, cu siguranta si incredere in sine.

Scorurile joase indica un comportament conservator, ordonat, de nadejde, linistit, comod si conventional, cu sentimente de culpabilitate si gata sa se autoblameze, pasiv in actiune si limitat ca interese.

6. Independenta - In (Independence) Scala este destinata a evalua orientarea catre autonomia personala. A fost construita prin metoda empirica.

Exista doua mari teme la care itemii din aceasta scala fac referire: 1. Siguranta de sine, resursele personale si sentimentul de competenta si 2. Distanta dintre sine si ceilalti in ceea ce priveste cererile conventionale sau regulile.

Scorurile inalte indica putere, capacitatea de rezilienta si un fel de tarie personala. Sunt persoane distante fata de ceilalti si care stau separat de grup. Au nevoie sa fie singuri si sa faca lucrurile singuri. Sunt persoane cu si de incredere, cu resurse, cu determinare personala, intreprinzatoare, independente, individualiste (lupi singuratici), asertivi, ascendenti social, puternici, detasati si au tendinta de a fi dominanti in relatiile interpersonale.

Scorurile scazute indica persoane cu multe indoieli (legate de sine); sentimente de inadecvare personala; caracterizate prin slabiciune, reticenta, tacute, timide, nesatisfacute, usor de distras, cu toleranta scazuta la ambiguitate, care nu-si asuma (diferite aspecte ce tin de sine sau sarcini si responsabilitati), submisive; ingrijorate; cu sentimente de vinovatie; cu dificultati sociale, usor de stanjenit, dependente, precaute; cu tendinta de a evita conflictele interpersonale; cu tendinta de a urma pe ceilalti in luarea deciziilor; fara initiativa si fara incredere in sine; incearca sa-i multumeasca pe ceilalti; incearca sa evite dezaprobarea sociala.

7. Empatie - Em (Empathy) Scala este destinata a masura empatia ca trasatura de personalitate, privita ca abilitate de a percepe si simti experientele celorlalti. A fost construita prin metoda empirica.

Scorurile inalte definesc persoane care se pun in pielea celorlalti (din punct de vedere psihologic) si astfel le inteleg modul in care simt. Sunt persoane competente, sigure pe sine, cu resurse, cu dorinta de a face lucrurile singuri cand e necesar, cu incredere, determinare clara, perceptive, intuitive, intreprinzatoare, individualiste, asertive, cu ascendenta sociala si fluenta verbala; cu o sfera larga de interese; forta personala; cu abilitati de lideri; pot face fata unor situatii complexe; sociabile, centrate spre exterior, spontane, vorbarete, in cautare de experiente; fac insighturi, au tact, vivace, inteligenti, percep nuantarile sociale.

Scorurile joase indica persoane lente in intelegerea sentimentelor celorlalti; ingrijorate; cu sentimente de inadecvare, slabiciune, reticente, disconfort in situatii de ambiguitate; usor de invins, fac fata dificil interviurilor, dependente, cu sentimente de inferioritate; cu dubii legate de sine; precauti in orice initiativa sau actiune cat de putin nesigura; nesociabile, rusinoase, tacute, rezervate, inhibate, fara spirit, posomorate; nu tolereaza ambiguitatea; sensibili la amenintarile pe care le percep; isi descriu tatii ca modele autoritare; sunt sceptici fata de intentiile celorlalti.

Exista o interactiune interesanta si semnificativa cu scala So. Scorurile scazute (impreuna) la aceste doua scale indica de obicei tendinta, riscul pentru abuzul de droguri.

II. A doua grupa cuprinde 7 scale, care evalueaza valorile interne si standardele asteptate de ceilalti, ceea ce s-ar putea numi management de sine: maturitate, autocontrol, responsabilitate. Grupa indica acele dimensiuni ale personalitatii care sunt implicate in optiunile valorice si maturitatea interrelationala a persoanei.

Este formata din scalele: Responsabilitate - Re, Conformism social - So, Autocontrol - Sc, Impresie buna - Gi, Comunalitate - Cm, Sanatate (Bunastare personala) - WB, Toleranta - To.

8. Responsabilitate - Re (Responsability) Scala identifica persoanele constiincioase, responsabile, care isi iau obligatiile in serios si in care se poate avea incredere. Sunt indivizi legati de reguli si ordine, care considera ca viata ar trebui guvernata de ratiune. Scala difera de So si Sc prin accentul pe gradul in care valorile si controlul sunt intelese si conceptualizate.

Continuturile manifeste ale itemilor vizeaza preocuparea pentru obligatiile sociale, civice si morale, accentul pe datorie si disciplina de sine, dezaprobarea pentru orice privilegii sau favoritisme speciale, afirmarea echilibrului si increderii in sine si ceilalti.

Un barbat cu scor inalt este descris ca fiind: capabil, constiincios, cumpatat, fidel, responsabil, serios, stabil, constant, temeinic. O femeie cu scoruri inalte apare ca: constiincioasa, discreta, intuitiva, metodica, fidela, cu tact, responsabila, cumpatata.

Un barbat cu scor scazut este descris ca nepasator, turbulent, iresponsabil, comod, indiferent, face pe grozavul, risipitor. Femeia cu scor scazut este perceputa ca: aroganta, neglijenta, nesentimentala, comoda, necuviincioasa, rebela, obositoare, sarcastica.

9. Conformism social (Socializare) - So (Socialisation) Scala este conceputa pentru a evidentia gradul de maturitate sociala, integritate si corectitudine atins de individ. Scala indica nivelul de maturitate sociala, integritatea morala, capacitatea de a judeca si respecta normele morale.

Continuturile manifeste se refera la aspecte care ilustreaza teoriile psihologice privind delincventa. Alti itemi se refera la sensibilitatea sociala si empatie ca opuse ignorarii sau desconsiderarii valorii personale, la optimism si incredere in sine in contrast cu sentimente de alienare, inferioritate, disperare, adaptarea familiala si scolara opuse vagabondajului si opozantei.

Barbatul cu scor inalt este perceput ca: adaptabil, eficient, onest, corect, organizat cumpatat, sincer, temeinic, sanatos, respectuos. O femeie cu scor inalt este descrisa prin adjective ca: precauta, lucida, organizata, metodica, rezonabila, autocontrolata, modesta, conservatoare, inteleapta.

Un barbat cu scor scazut este perceput ca: incapatanat,iresponsabil, certaret, ignorant, sarcastic, neconventional, defensiv, viclean. Femeia este perceputa ca: defensiva, nestatornica, neglijenta, nechibzuita, impulsiva, indiferenta, neinhibata, materialista, necontrolata.

10. Autocontrol - Sc Self control) Scala masoara gradul de libertate a individului fata de impulsivitate si centrarea pe sine. Deosebire ade scala Re consta in faptul ca aceasta masoara gradul in care este inteles controlul iar alte scale precum So, gradul in care persoana aproba si prezinta astfel de dispozitii spre autocontrol. Un alt aspect specific al scalei este faptul ca scorurile foarte inalte exprima in fapt situatia de control prea strans al impulsurilor si agresivitatii, ceea ce poate conduce la acumulari interne si descarcari bruste sau necontrolate chiar la incitari minore.

Continuturile itemilor indica o restrangere a manifestarilor irationale si in special a agresivitatii (ratiunea si logica sunt considerate ca cele mai adecvate solutii in situatii problematice), evitarea conduitelor antisociale sau agresive, existenta unor inhibitii sociale si chiar a unui grad de modestie care implica o tendinta spre autoanulare. Scala indica gradul si adecvarea autoreglarii si autocontrolului, dominarea impulsivitatii sicapacitatea de autodisciplinare.

Perceptia sociala descrie un barbat cu scor inalt ca: amabil, logic, sarguincios, precis, cumpatat, fidel, autocontrolat, critic, demn de incredere. Femeia cu scor inalt este perceputa ca: calma, modesta, conservatoare, gentila, moderata, rabdatoare, linistita, rezervata, autocontrolata.

Un barbat cu scor scazut este perceput ca: increzut, cusurgiu, nesocotit, incapatanat, impulsiv, infigaret, iritat, coleric, nerealist, individualist. Femeia cu scor scazut este perceputa ca: agresiva, aroganta, emotiva, impulsiva, rebela, obositoare, sarcastica, colerica, neinhibata.

11. Impresie buna - Gi (Good impresion) Scala are un scop dublu, la fel ca si Wb: identificarea disimularilor, pe de o parte, si a persoanelor capabile sa creeze o impresie favorabila, interesate de felul in care reactioneaza ceilalti fata de ele, pe de alta parte. Scopul ei principal este de a identifica persoanele care doresc sa faca impresie buna, preocupate de ceea ce gandesc altii despre ele si care fac ceea ce se asteapta altii. Este une dintre scalele implicate in validarea profilului.

Continuturile manifeste ale itemilor se refera la aprecieri asupra bunei functionari; la virtuti; negarea conduitei antisociale, a plangerilor si esecurilor personale; negarea tendintelor agresive, afirmarea increderii si sigurantei de sine cu aspecte de modestie; afirmarea stabilitatii si a capacitatii de a face fata adversitatii; axarea pe aspectele aprobate social; afirmarea capacitatii de a intretine relatii pozitive si a opiniei favorabile despre oameni.

Perceptia sociala descrie un barbat cu scor inalt ca: adaptabil, amabil, maleabil, binevoitor, rezonabil, tandru, cu tact, altruist, cald, prietenos. Femeia cu scor inalt este descrisa ca: moderata, calma, conservatoare, modesta, rabdatoare, impaciuitoare, increzatoare, nelinistita, intelegatoare.

Barbatul cu scor scazut este descris de perceptia sociala prin termeni ca: reclamagiu, cusurgiu, nemultumit, nesocotit, incapatanat, indiferent, sacaitor, pesimist, coleric. Femeia cu scor scazut este perceputa ca: schimbatoare, cinica, franca, suparacioasa, pesimista, sarcastica, incapatanata, colerica, perspicace.

12. Comunalitatea - Cm (Comunality) Este una dintre scalele de validare ale profilului individual, menita a detecta protocoalele in care s-a raspuns la intamplare. Ea indica de asemenea gradul in care reactiile si raspunsurile individului corespund unui model "comun" stabilit empiric.

Continuturile itemilor reflecta: o buna socializare; negarea tendintelor nevrotice; comportament si atitudini conventionale; conformism; optimism.

Barbatul cu scor inalt este descris prin termeni ca: prudent, constiincios, reflexiv, eficient, precis, organizat, practic, responsabil, temeinic, cumpatat. Femeia cu scor inalt este descrisa ca: lucida, de incredere, energica, vesela, practica, rationala, realista.

Barbatii cu scor sub medie sunt descrisi de ceilalti ca: atragator, neglijent, curajos, indraznet, uituc, comod, nesabuit, risipitor. Femeia cu scor scazut este perceputa ca: apreciativa, artista, stangace, feminina, uituca, iertatoare, indiferenta, iresponsabila, nedemna de incredere, ne-conventionala.

13. Sanatate (buna - stare personala) - Wb (Well being) Scorurile ridicate reprezinta indivizi sanatosi si stenici iar cele joase indivizi cu o vitalitate diminuata, incapabili sa faca fata cerintelor vietii cotidiene. Scala diferentiaza indivizii care simuleaza nevroza de normali si de pacientii care raspund sincer, fiind si una dintre scalele de validare ale testului.

Continutul itemilor se refera la negarea unor simptome fizice si mentale, negarea oricaror probleme familiale majore, negarea conflictelor si preocuparilor sexuale, negarea unor stari de tensioune, anxietate, teama, afirmari ale independentei personale si sentimentului de suficienta de sine, afirmarea increderii in viitor.

Scorurile inalte definesc persoane energice, intreprinzatoare, alerte, ambitioase si multilaterale, productive, active, care acorda valoare muncii si depun efort pentru propria placere.

Scorurile scazute identifica un comportament fara ambitie, comod, stangaci, precaut, apatic si conventional, defensiv, cauta scuze, limitat in gandire si actiune.

14. Toleranta - To (Tolerance) Scala identifica atitudini sociale permisive, lipsite de prejudecati, deschise, care acepta pe ceilalti asa cum sunt.

Continuturile itemilor reflecta deschiderea si flexibilitatea opuse rigiditatii si dogmatismului; interesul pentru estetic si scopuri intelectuale; increderea ca opus suspiciunii si criticismului; negarea resentimentelor, a tendintelor mizantropice si ostilitatii fata de ceilalti; negarea anxietatii, izolarii alienarii; afirmarea echilibrului si sigurantei de sine.

Perceptia sociala descrie barbatul cu scor inalt ca: iertator, generos, binevoitor, independent, neformal, multumit, cumpatat, tandru, cu tact, altruist. Femeia cu scor inalt este perceputa ca: calma, eficienta, intuitiva, lenta, logica, matura, responsabila, autocontrolata, cu tact, increzatoare.

Un barbat cu scor scazut este descris de ceilalti ca: afectat, rece, orgolios, sacaitor, insensibil, superficial, multumit, plangaret, cusurgiu, egocentric. Femeia cu scor scazut este perceputa ca: aroganta, autocrata, aspra, defensiva, banuitoare, nesentimentala, infantila, suparacioasa, obositoare, sarcastica.

III. A treia grupa cuprinde 3 scale, care evalueaza nevoia de realizare si atributele cognitive individuale, motivatii si stil de gandire: motivatie, tenacitate, perseverenta, capacitate de organizare. Evaluarea vizeaza mai ales nivelul motivational in sensul potentialului de realizare personala si al focalizarii pe valorile intelectuale.

Este formata din scalele: Realizare prin conformism - Ac, Realizare prin independenta - Ai, Eficienta intelectuala - Ie.

15. Realizare prin conformism - Ac Achievement via conformance) Este o scala motivationala si atitudinala, reflectand variabilele implicate in realizarea academica de nivele inalte. Termenul de conformism se refera la o astfel de orientare, de canalizare a trebuintei de realizare personala si nu la ceea ce se intelege prin termen in limbajul curent, ca o stereotipie neproductiva. Scopul scalei este de a reliefa acei factori de interes si motivatie care faciliteaza realizarea in orice cadru unde asemanarea cu modelul sau supunerea fata de anumite obiceiuri reprezinta comportamente pozitive.

Continuturile manifeste ale itemilor reflecta hotararea si placerea pentru a se pregati si a avea eficienta in invatare; sentimentul de vitalitate si eficienta in genere; acceptarea regulilor si cerintelor si refuzul frivolitatii si a comportamentului nonconformist; temperarea si increderea in propriile capacitati; autoaprecierea privind modul planificat si muncitor de a se implica in viata.

Scorurile inalte prezinta o persoana capabila, cooperanta, eficienta, organizata, responsabila, ferma, sincera, persistenta si muncitoare, care apreciaza activitatea si realizarea intelectuala.

Scorurile joase prezinta o persoana vulgara, incapatanata, distanta, dificila, primejdioasa, infumurata, care se descurajeaza usor sub stresul presiunilor si conformismului, pesimista in privinta viitorului profesional.

16. Realizarea prin independenta - Ai Achievement via independence) Scala este destinata sa masoare interesul subiectilor pentru acele situatii in care se cere independenta in gandire, creativitate, valorizarea potentialului propriu. Cu ajutorul ei pot fi identificati acele aspecte ale interesului si motivatiei care faciliteaza realizarea in orice cadru unde autonomia si independenta sunt comportamente pozitive, inclusiv in pregatirea academica.

Continuturile manifeste ale itemulor indica: toleranta crescuta pentru ambiguitate si refuzul unor atitudini dogmatice sau autoritare; refuzul unor reactii conventionale chiar daca este vorba de a sustine o opinie nepopulara si controversata; placerea pentru activitati independente, chiar daca nu sunt necesare din punct de vedere utilitar; afirmarea unei gandiri pozitive fata de altii; afirmarea unui nivel de adaptare manifest in prezent; afirmarea unor valori morale bine dezvoltate.

Scorurile inalte definesc o persoana matura, eficace, puternica, dominanta, pretentioasa si precauta, independenta si sigura pe sine, cu abilitate intelectuala si discernamant.

Scorurile scazute indica un comportament inhibat, anxios, prudent, nemultumit, marginit si suspicios, umil si supus fata de autoritati, lipsit de capacitati introspective si de intelegerea de sine.

17. Eficienta intelectuala - Ie (Intelectual efficiency) Scala a fost construita tot in paradigma motivationala si nu priveste capacitatea de a rezolva probleme, fie si intelectuale. Ea indica interesul pentru valori intelectuale opus celui pentru valori practice si totodata gradul de eficienta personala si intelectuala la care a ajuns individul.

Continuturile manifeste ale itemilor se refera la aspecte legate de: capacitatea de a face fata unor situatii de indeterminare si ambiguitate; sentimentul adecvarii si eficientei personale; interesul pentru activitati de cercetare; placerea de a face planuri si de a le realiza; importanta pe care o acorda persoana problemelor intelectuale si de cunoastere; un comportament flexibil, relativ instabil si mai putin organizat.

Scorurile inalte indica persoane eficiente, cu o gandire clara, capabile, inteligente, progresiste, ordonate, meticuloase si ingenioase, mereu in alerta si bine informate, care acorda importanta pentru problemele intelectuale si de cunoastere.

Scorurile sub medie prezinta o persoana prudenta, confuza, comoda, defensiva superficiala si fara ambitie, cu o gandire conventionala si stereotipa, lipsita de directionare si disciplina de sine.

IV. A patra grupa cuprinde 3 scale, care evalueaza unele caracteristice personale definite prin aspecte precum: capacitate de adaptare, sensibilitate. Gruparea face trimitere catre unele modalitati intelectuale care modeleaza un stil personal.

Este formata din scalele: Intuitie psihologica - Py, Flexibilitate - Fx, Feminitate / Masculinitate - F/M

18. Inclinatie psihologica - Py (Psychological mindedness) Scala masoara gradul in care individul se implica si este sensibil la necesitatile interne, la cauzele acestora si la experientele semenilor.

Continutul manifest al itemilor reflecta: capacitatea de mobilizare a resurselor pentru concentrarea tenace pe problema; capacitatea de a tolera ambiguitatea si dezordinea; disponibilitatea pentru munca in genere si pentru cea de cercetare in special; sacrificiul recompensei imediate pentru ambitiile sau reusitele de termen lung; intersul pentru aspectele practice; un mod deschis de a fi, atitudini, deschise, liberale, neconventionale.

Scorurile inalte la aceasta scala indica o persoana atenta, spontana rapida, receptiva, vorbareata, ingenioasa, flexibila, cu o buna fluenta verbala si ascendenta sociala, nesupusa regulilor, restrictiilor si constrangerilor.

Scorurile scazute indica persoane apatice, pasnice, serioase, prudente, modeste, cu un tempo linistit, precaute, conformiste si conventionale.

19. Flexibilitate - Fx (Flexibility) Scala a fost construita pentru a identifica persoanele flxibile, adaptabile, capabile de schimbare in gandire, conduita, temperament. Ea indica gradul de flexibilitate si adaptabilitate al gandirii si comportamentului unei persoane.

Continuturile manifeste ale itemilor se refera la: refuzul unor atitudini dogmatice sau autoritare; toleranta inalta pentru nesiguranta si ambiguitate; relativa instabilitate; lipsa de ordine; un mod relaxat, necritic de a aprecia standardele morale si prescriptiile etice.

Scorurile inalte definesc o persoana introspectiva, neformala, aventuroasa, cu incredere in sine, cu simtul umorului, nesupusa, idealista, egoista, sarcastica si cinica, cu concentrare inalta pe amuzamentul si placerea personala.

Scorul sub medie descrie o ersoana precauta, prudenta, nelinistita, harnica, cenzurata, politicoasa, metodica, rigida, formala si pedanta in gandire, cu respect fata de autoritate si traditie.

20. Feminitate Fe (Femininity / masculinity) Scala evalueaza interesele, respectiv feminitatea sau masculinitatea intereselor subiectului. Scala este legata de aprecierea masculinitatii sau feminitatii intereselor subiectului, scorurile inalte indicand interese mai mult feminine iar cele joase interese mai mult masculine.

Continutul manifest al itemilor face referire la: preferinta pentru roluri conventional feminine (fata de cele masculine); emotivitatea si sensibilitatea interpersonala; propria modestie, retinere si lipsa impulsivitatii; interesul mai scazut fata de politica, afaceri, realizari sociale.

Scorurile inalte prezinta o persoana apreciativa, calma, de sprijin, blanda, temperata, perseverenta, sincera, care respecta si accepta semenii, care se comporta intr-un mod cinstit si simpatic.

Scorurile scazute indica o persoana expeditiva, incapatanata, ambitioasa, masculina, activa, robusta, framantata, masluitoare si oportunista in relatiile cu semenii, deschisa si directa in gandire si actiune, nerabdatoare la intarziere, indecizii si reflexie.

Scale vectoriale (modelul cuboid)

Exista 3 scale vectoriale, care configureaza 4 stiluri de viata / tipologii umane. Aceste scale se bazeaza pe un model cuboid asupra personalitatii umane, elaborat de Gough in 1987).

Cei 3 vectori Una dintre analizele factoriale de baza care s-au operat asupra CPI (Gough), a pus in evidenta un model cuboid constand in 3 vectori.

Vectorul 1 Prima dimesiune se refera la extraversie, ascendenta sociala si asigurare de sine (self-assurance).

Vectorul 2 Cel de-al doilea vector reprezinta gradul in care individul raspunde si adera la normele sociale (numit de Gough Norm favoring / Norm questioning).

Vectorul 3 Cel de-al treilea vector evalueaza gradul in care persoana si-a realizat sau integrat propriul tip de baza (de personalitate).

Scale speciale (masuri legate de munca):

1. Potential managerial - Mp - Scoruri inalte definesc persoane care se descurca eficient cu oamenii, impart creditul cu altii, fiind bune in a explica decizii, si care au o judecata buna.

Scoruri scazute desemneaza persoane nu foarte ambitioase, ce pot fi ciudate in luarea de decizii, punandu-si propriile interese pe primul plan, si care reactioneaza defensiv la critica.

Orientare catre munca - Wo - Cei cu scoruri inalte sunt persoane muncitoare de incredere, accepta cu usurinta roluri de subordonat, au aspiratii modeste, si se plang rar.

Cei cu scoruri joase sunt nestatornici, usor de distras, adesea neglijenti, nefiind muncitori harnici; au dispozitii fluctuante.

3. Temperament creativ - Ct - Celor cu scoruri inalte le place ceea ce este nou si diferit, gandesc in moduri neconventionale, le place sa se simta 'in afara cutiei', si au un tempo personal rapid.

Scorurile scazute indica persoane prudente, care evita riscurile, preferand modalitatile traditionale de a face lucrurile; sunt de nadejde la munca.

4. Leadership - Lt La scoruri inalte prezinta persoane cu bune abilitati de conducere, carora le place sa ia pozitii de conducere, care se descurca eficient cu stresul si presiunea, pline de forta si sigure de sine.

Scorurile scazute vizeaza o pesoana ce evita pozitiile de conducere, persista putin, isi pune la indoiala propriile competente, facand fata cu greu stresului.

5. Amicabilitate - Ami In cazul persoanelor cu scoruri inalte acestea sunt descrise ca fiind cooperante, ii apreciaza pe ceilalti, nu sunt asertive sau agresive, incercand din greu sa se inteleaga cu coechipierii; acestea nu se promoveaza pe sine.

La scoruri joase, persoanele sunt nerabdatoare, lipsite de tact, si care se intreaba de motivele celorlalti. Aceste persoane sunt usor de infuriat si nu sunt bune coehipieri in munca.

6. Orientare spre aplicarea legii - Leo Valori inalte ale scorurilor indica persoane ce sprijina ferm si strict practicile aplicarii legii; sunt persoane care se potrivesc bine cu munca in campul aplicarii legii si care evalueaza problemele dintr-un punct practic, de simt comun.

Cei cu scoruri joase vad practicile aplicarii legii ca stricte si severe; acestor persoane le place sa-si asume riscul si tind sa fie neconformisti, oarecum pesimisti si nesatisfacuti.

7. Scala Tm - obiectivitate in gandire (Incapatanare, Tough-mindedness - este scala creata pentru a evalua distinctia clasica operata de William James intre orientarea obiectiva si cea subiectiva catre lume.

Scorurile mari prezinta: persoane asertive, eficiente, cu forta, increzatoare in sine, iar scorurile mici: persoane visatoare, sensibile, emotionale.

8. Scalele B-Ms si B-Fm (Scalele Baucom pentru Feminitate/Masculinitate)

B-Ms si B-Fm - sunt Scalele Baucom pentru feminitate/masculinitate (Baucom scales for masculinity/feminity) - au fost dezvoltatet de Donald Baucom pentru a evalua feminitatea si masculinitatea drept constructe unipolare. B-Ms - persoanele cu scoruri inalte sunt vazute ca fiind agresive, energice, cu initiativa, sigure pe sine, iar cele cu scoruri joase ca fiind prudente, rezervate, sensibile si timide.

9. Scala Anx (Anxietate, Anxiety - este scala de anxietate. Scorurile mari indica persoane tensionate, nervoase, evazive, nemultumite. Perntru scorurile joase vorbim de persoane: optimiste, vesele, multumite si sigure pe sine.

10. Scala Nar (Narcisism, Narcissism) - dezvoltata pentru a evalua narcisismul, nu neaparat ca manifestare patologica, ci ca simptom in registrul unei autoevaluari exagerate, a devaluarii celor din jur, a sentimentului ca totul este cuvenit. Persoane cu scoruri inalte sunt descrise ca: centrate pe sine, argumentative, egoiste, cu opinii, iar persoanele cu scor mic sunt percepute ca fiind: moderate, modeste, gentile si linistite.

11. D-SD si D-AC - (Dicken scale for Social Desirability/Acquiescence) Ele sunt Scalele lui Dicken pentru dezirabilitate sociala/supunere si care sunt indicate doar pentru evaluarile de grup si contraindicate chiar de catre autorul testului pentru interpretarea in protocoale individuale.

La varianta romaneasca apar suplimentar scalele:

Ostilitate - Hos - Scoruri inalte - persoanele prezinta tendinte ipohondrice, imaturitate, lipsa de sclipiri, sunt persoane cu acuze somatice adesea inchipuite.

Scorurile scazute indica o dispozitie optima de activitate, sanatate si putere de munca.

Luptator - FF - Persoanele cu scoruri inalte sunt persoane aflate in vesnica miscare, cu spirit de luptator, preocupate de dorinta de a invinge. De asemenea aceste persoane creaza strategii eficiente de atac.

Scorurile joase prezinta persoane relaxate, care nu se agita, preocupate de linistea personala. Acestea renunta usor la confruntari, fiind mereu in defensiva.

II. Variabila independenta

O constituie exercitiile metaforice provocative specifice orientarii experientiala, si care sunt folosite ca suport / pretext in cadrul grupurilor de dezvoltare personala.

Exercitiile metaforice provocative - constau in propunerea pretextului situational provocativ, metaforic / simbolic, corporal sau verbal, cu sau fara suport creativ-artistic, si care poate fi de tip improvizatie sau reletiv structurat, urmarind angajarea participantilor intr-o experienta "aici si acum" de focalizare, autoobservare, traire si autodezvaluire.

Pentru a operationaliza conceptul de exercitiu de provocare sau situatie metaforica provocativa - putem spune ca aceasta respecta principiile exprimarii libere si autentice a participantilor, a experimentarii "aici si acum", in cadrul grupului - cu sine si cu grupul, presupunand constructia creativa a grupului (cu obiectele aflate la indemana), toate acestea fiind suportul analizei personale si de grup, al insight-urilor clarificatoare si restructurante.

Cel mai frecvent, codul de acces la "realitatea interioara" il constituie senzatiile si perceptiile asociate cu trairi emotionale foarte intense, generate de o experienta de miscare sau de derularea unei imagerii personale, si care este focalizata pe alegerea libera de catre participant, a unui detaliu ce devine cheia de acces, in contextul exercitiului propus.

Descrierea esantionului:(mod de constituire, criterii de includere sau de excludere, marime, populatie de referinta).

Mod de constituire - grupurile s-au constituit prin inscriere. Grupurile au fost promovate pe fie pe site-ul www.aspse.ro si pe grupuri de discutii, lasandu-se date de contact la care ei s-au inscris, fie de catre profesorii terapeuti care au sustinut grupurile.

Criterii de includere sau de excludere - conditia de inscriere pentru a participa la grupuri a fost aceea de a fi studenti ai Facultatilor de Stat si sa aiba varste cuprinse intre 19-25 ani. Participantii au avut virste cuprinse in intervalul 19-25 ani, media de varsta fiind de 20 ani.

Marime, populatie de referinta - am aplicat Inventarul de personalitate CPI pe un numar de 35 de participanti atat la inceputul grupurilor, cat si dupa doua luni de participare la aceste grupuri. Participantii au fost constituiti in grupuri diferite avand in medie 10 membri. Populatia de referinta este cea a studentilor din Facultatile de Stat, avand varste cuprinse intre 19 - 25 de ani.

DESCRIEREA INSTRUMENTELOR / metodelor de investigatie

Instrumente: CPI 434, a carui licenta am obtinut-o printr-un grant de cercetare in urma unui concurs de proiecte.

CPI a fost numit in repetate randuri ca fiind cel mai bun inventar de personalitate, iar Anastasi (1968, p. 448) il considera "unul dintre cele mai bune inventare de personalitate care existaa de vreme ce dezvoltarea sa este de un inalt nivel tehnic si validarea sa a fost facuta printr-un mare numar de cercetari extensive si instrumentul este in continuare supus unor imbunatatiri continue".

California Psychological Inventory este fara doar si poate cel mai puternic instrument psihometric pentru evaluarea personalitatii umane, adulte, normale. CPI este folosit pe scara larga intr-o multitudine de situatii si scenarii, plecand de la utilizari cvasi-clinice si de adaptabilitate sociala (diagnoza deviantei si delincventei) si ajungand la aplicatii precum selectia de personal, analiza aptitudinilor de leadership, a aptitudinilor creative, diagnoza grupurilor / echipelor de munca, orientarea vocationala, dezvoltarea carierei etc. Pe baza acestor utilizari ale testului l-am considerat adecvat pentru a masurarea competentelor participantilor la grupurilor de dezvoltare.

Concepte si variabile masurate de CPI

Aceasta varianta cuprinde 29 scale (31 pentru varianta romaneasca): 20 scale populare, 3 scale vectoriale, 6 scale speciale. Versiunea romaneasca prezinta 8 scale speciale, aparand suplimentar scalele Hos (Hostility - Ostilitate) si FF (Fighter Factor - Luptator).

Preocuparea prima a lui Gough nu a fost crearea si experimentarea de instrumente, ci acea de a dispune de un instrument de evaluare centrat pe persoana. Aceasta nevoie a stat la baza initiativei sale, a constructiei si experimentarii chestionarului sau. Chestionarul nu cauta in primul rand norma, tipologiile sau dimensiunile generale ale personalitatii, ci un mod de a intelege persoana, cazul viu.

Scalele primare sunt grupate in 4 categorii principale:

(a) Masuri ale stilului si orientarii interpersonale, cu scale precum Dominanta (Do), Capacitatea de status (Cs), Sociabilitatea (So), Prezenta sociala (Sp), Acceptarea de sine (Sa), Independenta (In), Empatia (Em);

(b) Masuri ale orientarii valorice si normative, cu scale precum Responsabilitatea (Re), Socializare (So), Autocontrolul (Sc), Impresia buna (Gi), Comunalitatea (Cm), Stare de bine (Wb) si Toleranta (To);

(c) Masuri ale functionarii cognitive si intelectuale, cu scale precum Realizarea prin conformare (Ac), Realizarea prin independenta (Ai) si Eficienta intelectuala (Ie);

(d) Masurile rolului si stilului interpersonal, cu scale precum Intuitia psihologica (Py), Flexibilitatea (Fx) si Feminitatea/Masculinitatea (F/M).

Cele mai cunoscute scale secundare ale CPI sunt:

Scala Mp (Potential managerial, Managerial Potential)

Scala Wo (Orientarea spre munca, Work Orientation)

Scala Ct (Temperament creativ, Creative Temperament)

Scala Lp (Leadership, Leadership)

Scala Ami (Amabilitate, Amicability)

Scala Leo (Orientarea spre aplicarea legii, Law Enforcement Orientation)

Scala Tm (Incapatanare, Tough-mindedness)

Scalele B-Ms si B-Fm (Scalele Baucom pentru Feminitate/Masculinitate)

Scala Anx (Anxietate, Anxiety)

Scala Nar (Narcisism, Narcissism)

Scala DSd

Scala DAc

Adaptare & etalon CPI

Adaptarea CPI s-a realizat in Romania incepand cu anii '70, continuand mai mult sau mai putin sustinut in toata aceasta perioada. Majoritatea cercetarilor s-au realizat sub directa indrumare a autorului testului, iar volumul impresionant de studii, publicate si nepublicate, care utilizeaza CPI in Romania califica aceasta proba ca proba internationala cu cea mai serioasa validare in Romania.

Etaloanele actuale ale CPI sunt realizate pe baza unor esantioane normative, reprezentative la nivel national atat in mediu urban cat si in cel rural. Esantionul normativ pentru CPI-434 contine 2500 de subiecti (1250 F si 1250 B).

Aplicabilitate: incepand de la varsta de 13 ani

Tip de raspuns: dihotomic - Adevarat / Fals

Fidelitate: tip test - retest, intre 0.55 si 0.75 dupa un an.

Validitate: peste 1000 de studii destinate validarii, experimentarii, predictiei si aplicarii pe noi populatii. O serie de studii indica o buna validitate de construct.

DESCRIEREA PROCEDURILOR DE RECOLTARE A DATELOR

O prezentare succinta a procedurii de investigare (modul de relationare cu subiectii, aspecte de organizare a investigatiei, etc.), are darul de a intari increderea in calitatea datelor recoltate. 1. Recoltarea si prelucrarea datelor

Proceduri: Subiectii s-au inscris prin e-mail sau telefonic, in urma promovarii acestor grupuri - prin afise, postarea anuntului pe site-ul www.aspse.ro si pe grupuri de discutii, respectiv prin anuntarea inceperii unor astfel de grupuri de catre profesorii terapeuti in cadrul anilor de studii. In momentul in care s-a format un grup de 10 - 12 persoane, s-a stabilt prima intalnire, in cadrul Centrului de Dezvoltare Personala, Consiliere si Psihoterapie - Universitatea Bucuresti, respectiv in cadrul Centrului de Dezvoltare Personala, Consiliere si Psihoterapie - SPER (pentru grupul cu D-na I.M.).

Grupurile au avut o durata intre 2-4 h / sedinta, o data pe saptamana, pe o perioada de minim 2 luni. Subiectii au fost testati dupa prima sedinta a grupurilor de dezvoltare si dupa o perioada de 2 luni.

Instructajul a fost urmatorul:

Acest chestionar contine o serie de afirmatii. Cititi-le unele dupa altele, decideti ce credeti despre fiecare afirmatie si apoi marcati raspunsul dvs. In dreptul itemului respectiv. Daca sunteti de acord cu o afirmatie, sau daca simtiti ca este adevarata in ceea ce va priveste, raspundeti ADEVARAT (A). Daca nu sunteti de acord, sau socotiti ca afirmatia nu este adevarata in ceea ce va priveste, raspundeti FALS (F).

Trebuie sa raspundeti cu ADEVARAT (A) sau FALS (F) la fiecare afirmatie, chiar daca nu sunteti absolut sigur (a) de pozitia dvs. Datele obtinute sunt confidentiale. La rubrica privind datele personale de la pagina nr. 12 va puteti trece numele si prenumele sau un identificator (cod). De asemenea, pentru cei care doresc profilele de personalitate, va rog sa imi lasati o adresa de e-mail.

Testele au fost centralizate si rezultatele organizate in functie de grupul din care faceau parte, pentru a avea o evidenta cat mai exacta a datelor, respectiv pentru a putea genera concluzii relevante si explicatii privind evolutia anumitor subiecti. De asemenea, profilele de personalitate rezultate in urma completarii CPI-ului le-au fost trimise prin e-mail subiectilor.

Aparatul metodologic a constat in aplicarea unui inventar de personalitate - CPI, la inceperea grupurilor si dupa o perioada de 2 luni. Rezultatele obtinute au fost analizate cu programul SPSS 14.00, respectiv cu testul neparametric Wilcoxon, dat fiind volumul destul de mic al esantionului (pentru ipoteza cercetarii), respectiv cu testul neparametric pentru doua esantioane independente Man-Whitney U (pentru ipotezele specifice 1 si 2).

Capitolul 3

REZULTATELE CERCETARII

PREZENTAREA SI ANALIZA DATELOR

In urma analizei statistice a datelor recoltate s-au obtinut urmatoarele rezultate:

Tabelul 1 prezinta mediile (mean - a patra coloana) scorurilor obtinute de catre participanti pentru fiecare scala CPI, la inceputul grupurilor de dezvoltare personala, cat si scorurile minime si maxime obtinute, respectiv deviatia standard de la medie.

Tabelul 2 prezinta mediile scorurilor obtinute de catre participanti la scalele CPI, dupa doua luni, timp in care au participat la grupurile de dezvoltare personala. Sunt precizate in tabel atat scorurile minime si maxime obtinute la scalele CPI (la cea de-a doua aplicare), cat si deviatia standard. Mediile scorurilor la scalele CPI corespund esantionului per ansamblu.

Am ales prezentarea tabelelor pentru a oferi un suport vizual de ansamblu, care sa permita atat observarea si accesul facil la valorile anumitor scoruri, cat si o eventuala comparare a scorurilor obtinute in cele doua etape ale studiului.

Tabel 1 Descriptive Statistics - la inceputul grupurilor de dezvoltare personala

Descriptive Statistics - dupa participarea la grupuri de dezvoltare personala

Pentru Ipoteza cercetarii:

Exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scalele de la testul CPI (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului, pentru p < alfa =0,5 - Sc, Wb, Cs, Tm si Do am recurs la analiza comparativa a scorurilor obtinute la scalele CPI, la inceputul grupurilor de dezvoltare personala si dupa o perioada de 2 luni. Analiza statistica a presupus aplicarea unui test neparametric pentru esantioane echivalente si anume testul neparametric Wilcoxon.

Pentru scala Dominanta - Do - Se confirma ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala capacitate de statut (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=20,71) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m=19,54), pentru Z=-2,036 si p=0.042.

Pentru scala Capacitate de statut - Cs - Se confirma ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala capacitate de statut (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=17,40) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), pentru Z=-2,087 si p=0.037.

Pentru scala Sociabilitate - Sy - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Sociabilitate (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=23,54) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), pentru Z=-0,808 si p=0.419.

Pentru scala Prezenta sociala - Sp - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Prezenta sociala (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=26,43) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), pentru Z=-0,496 si p=0.620.

Pentru scala Acceptare de sine - Sa - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Acceptare de sine (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=19,46) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), pentru Z=-1,713 si p=0.087.

Pentru scala Independenta - In - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Independenta (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=17,51) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), pentru Z=-0,879 si p=0.380.

Pentru scala Empatie - Em - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Empatie (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=23,14) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), pentru Z=-0,092 si p=0.927.

Pentru scala Responsabilitate - Re - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Responsabilitate (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=23,51) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), pentru Z=-0,522 si p=0.601.

Pentru scala Conformism social (Socializare) - So - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Conformism social (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=30,34) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), pentru Z=-1,037 si p=0.300.

Pentru scala Autocontrol - Sc - Se confirma ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Autocontrol (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=19,31 comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), pentru Z=-2,529 si p=0.011.

Pentru scala Impresie buna - Gi - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Impresie buna (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=17,06) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), pentru Z=-1,487 si p=0.137.

Pentru scala Comunalitatea - Cm - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Comunalitate (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=34,26) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), pentru Z=-0,498 si p=0.619.

Pentru scala Sanatate buna (stare personala) - Wb - Se confirma ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Sanatate buna (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=29,43) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), pentru Z=-2,365 si p=0.018.

Pentru scala Toleranta - To - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Toleranta (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=20,23) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), pentru Z=-0,821 si p=0.412.

Pentru scala Realizare prin conformism - Ac - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Realizare prin conformism (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=25,03) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), pentru Z=-0,914 si p=0.361.

Pentru scala Realizarea prin independenta - Ai - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Realizare prin conformism (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=22,40) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ), , pentru Z=-0,914 si p=0.361.

Pentru scala Eficienta intelectuala - Ie - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Eficienta intelectuala (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=29,51) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-0,582 si p=0.561.

Pentru scala Inclinatie /intuitie psihologica - Py - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala intuitie psihologica (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=15,34) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-1,385 si p=0.166.

Pentru scala Flexibilitate - Fx - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Flexibilitate (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=14,31) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-1,385 si p=0.166.

Pentru scala Feminitate/ Masculinitate FM - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Feminitate/ Masculinitate (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=17,71) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-1,277 si p=0.202.

Pentru scala Potential managerial - Mp - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Potential managerial (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=18,23) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-1,367 si p=0.172.

Pentru scala Orientare spre Munca - Wo - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Potential managerial (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=25,54) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-0,554 si p=0.580.

Pentru scala Temperament Creativ - Ct - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Temperament Creativ (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=23,97) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-0,198 si p=0.843.

Pentru scala Leadership - Lp - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Leadership (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=45,74) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-1,336 si p=0.181.

Pentru scala Anxietate - Anx - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Anxietate (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=5,86) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-0,723 si p=0.470.

Pentru scala Orientare spre Aplicarea Legii - Leo- Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Orientare spre Aplicarea Legii (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=23,06) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-0,749 si p=0.45.

Pentru scala Narcisism - Nar - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Orientare spre Aplicarea Legii (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=26,66) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-0,571 si p=0.568.

Pentru scala Extraversia - V1 - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Extraversia (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=13,54) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-0,677 si p=0.499.

Pentru scala Orientare spre norma - V2 - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Orientare spre norma (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=19,57) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-0,677 si p=0.499.

Pentru scala Integrarea propriului tip de Personalitate - V3 - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Integrarea propriului tip de Personalitate (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=28,23) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-1,493 si p=0.135.

Pentru scala Amicabilitate - Ami - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Amicabilitate (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=19,89) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-1,400 si p=0.162.

Pentru scala Obiectivitate in Gandire (Incapatanare) - Tm - Se confirma ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Incapatanare (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=22,54) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-2,372 si p=0.018.

Pentru scala Ostilitate - Hos - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Ostilitate (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=13,60) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-0,235 si p=0. 814.

Pentru scala Luptator - FF - Se respinge ipoteza cercetarii, conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scala Luptator (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala (m=25,60) comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului (m= ) , pentru Z=-1,187 si p=0. 235.

Ipoteze specifice:

1. Exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti ai Facultatii de Psihologie si scorurile obtinute de catre studenti ai altor Facultati.

La inceputul grupului:

Se confirma ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti ai Facultatii de Psihologie si scorurile obtinute de catre studenti ai altor Facultati la inceputul grupului la scala Eficienta intelectuala, pentru Z=-2,139 si p=0.032.

In cazul celorlalte scale nu s-au inregistrat diferente semnificative dpdv statistic, astfel incat ipotezele aferente se resping. Pentru a nu incarca spatial si vizual lucrarea am recurs la a prezenta in stil APA doar ipoteza care s-a confirmat.

Dupa participarea la grupul de dezvoltare personala:

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti ai Facultatii de Psihologie si scorurile obtinute de catre studenti ai altor Facultati dupa participarea la un grup de dezvoltare personala la scala Intuitie Psihologica, pentru Z=-2,182 si p=0.029.

2. Exista diferente intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri, respectiv scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri.

La inceputul grupului

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri la inceputul grupului la scala Dominanta, pentru Z=-2,590 si p=0.010.

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri la inceputul grupului la scala Prezenta Sociala, pentru Z=-2,217 si p=0,025 .

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri la inceputul grupului la scala Independenta, pentru Z= -2,652 si p=0,007 .

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri la inceputul grupului la scala Temperament Creativ, pentru Z= -2,410 si p=0,15 .

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri la inceputul grupului la scala V3 (integrarea propriului tip de personalitate), pentru Z=-2,572 si p=0,009.

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri la inceputul grupului la scala Tm (Obiectivitate in gandire), pentru Z= -1,969 si p=0,049 (Asympt.Sig.2- tailed) .

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri la inceputul grupului la scala Luptator, pentru Z=-2,801 si p=0,004 .

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri la inceputul grupului la scala Baucom de Masculinitate - BMs, pentru Z= -2,535 si p=0,01.

In cazul celorlalte scale nu s-au inregistrat diferente semnificative dpdv statistic, astfel incat ipotezele aferente se resping. Pentru a nu incarca spatial si vizual lucrarea am recurs la a prezenta in stil APA doar ipotezele care s-au confirmat.

Dupa participarea la grupul de dezvoltare personala:

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri dupa participarea la grupul de dezvoltare personala, la scala Dominanta, pentru Z=-2,666 si p=0,006 .

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri dupa participarea la grupul de dezvoltare personala la scala Sociabilitate, pentru Z= -2,768 si p=0,005 .

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri dupa participarea la grupul de dezvoltare personala la scala Independenta, pentru Z=-2,502 si p=0,011.

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri dupa participarea la grupul de dezvoltare personala la scala Mp - potential managerial, pentru Z=-2,507 si p=0,011.

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri dupa participarea la grupul de dezvoltare personala la scala Leadership, pentru Z=-2,515 si p=0,010 .

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri dupa participarea la grupul de dezvoltare personala la scala V3 (integrarea propriului tip de personalitate), pentru Z=-2,218 si p=0,025.

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri dupa participarea la grupul de dezvoltare personala la scala Tm (Obiectivitate in gandire), pentru Z=-2,177si p=0,028.

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri dupa participarea la grupul de dezvoltare personala la scala Luptator, pentru Z= -2,944 si p=0,002 .

Se accepta ipoteza conform careia exista diferente semnificative intre scorurile obtinute de studenti care activeaza in ONG-uri si scorurile obtinute de catre studenti care nu activeaza in ONG-uri dupa participarea la grupul de dezvoltare personala la scala Baucom de Masculinitate, pentru Z=-2,418 si p=0,015 .

In cazul celorlalte scale nu s-au inregistrat diferente semnificative dpdv statistic, astfel incat ipotezele aferente se resping. Pentru a nu incarca spatial si vizual lucrarea am recurs la a prezenta in stil APA doar ipotezele care s-au confirmat.

INTERPRETAREA PSIHOLOGICA A REZULTATELOR

Ipotezele confirmate in aceasta prima etapa a acestei cercetari ce se doreste a fi de lunga durata, sunt cele ce vizeaza diferente semnificative dpdv al dominantei, capacitatii de statut, al autocontrolului, starii de sanatate, respectiv in ceea ce priveste Scala Tm (Incapatanare, Tough-mindedness), in sensul cresterii scorurilor obtinute.

Scalele dominanta si capacitate de statut apartin primei grupe, care evalueaza calitatile interpersonale ale individului: incredere in sine, echilibru, ambitie si eficienta pe planul relatiilor sociale. Gruparea defineste si ceea ce la nivel comun se numeste inteligenta sociala. Ea se refera la dimensiunile personalitatii care intervin in afirmarea persoanei, imaginea de sine si adecvarea interpersonala.

Faptul ca pentru scala Dominanta s-au obtinut diferente semnificative, din punct de vedere psihologic sugereaza o crestere a initiativei sociale, o asumare a rolului de a exercita conducerea. De asemenea, o modificare in sens pozitiv a scorurilor la aceasta scala exprima o crestere a increderii si echilibrului; a propensiunii de a conduce si de a-si asuma responsabilitati; persuasiune si fluenta verbala; persistenta tenace alaturi de simtul datoriei; tendinta de a privi lucrurile in fata, de confruntare cu realitatea.

Cresterea scorurilor la Capacitatea de statut - capacitatea personala pentru statut social, masurand calitati si atribute personale ce stau la baza acestei propensiuni si conduc spre statut social, desemneza o crestere a increderii in sine, echilibrului, sentimentului de siguranta, absenta temerilor sau anxietatilor, cresterea gradului de "constiinta sociala", precum si interesul de a participa la viata sociala a grupului.

Autocontrolul si sanatatea buna apartin grupei IV - corespunzandu-i orientarea normativa si valorica.

Cresterea semnificativa a scorurilor la scala autocontrol reprezinta adecvarea autoreglarii si autocontrolului, dominarea impulsivitatii si capacitatea de autodisciplinare, persoanele devenind mai demne de incredere, calme.

Cresterea scorurilor la scala sanatate (buna - stare personala) rezida intr-o crestere a energiei personale, subiectii fiind intreprinzatori, ambitiosi si multilaterali, productivi, activi, acordand valoare muncii si depunand efort pentru propria placere.

Cresterile observate la scorurile scalei Tm (obiectivitate in gandire) sugereaza o schimbare in sensul orientarii obiective catre lume, o crestere a gradului de asertivitate, eficienta, incredere in sine.

Astfel, putem concluziona ca printre primele efecte ale participarii la grupuri de dezvoltare personala, "masurabile" cu instrumente psihologice obiective sunt cele ce tin de calitatile interpersonale ale individului, respectiv la scalele apartinand celei de-a doua grupe - ce tine orientarea valorica si normativa.

Faptul ca s-au obtinut diferente semnificative la cinci dintre scalele CPI este un rezultat foarte pozitiv, avand in vedere:

timpul relativ scurt intre aplicari si numarul de ore de dezvoltare intre 12 - 24 (datorita faptului ca obtinerea licentei pentru CPI a avut loc abia in martie, au fost vacanta de Paste si zilele libere de 1 Mai - ocazii cand nu s-au mai facut grupurile, studentii fiind plecati).

a doua aplicare a fost in sesiune, moment in care nivelul stresului este posibil sa creasca, coreland cu o scadere a disponibilitatii.

la unul dintre grupuri subiectii au fost colegi de grupa, fapt care a scazut disponibilitatea de a se auto-dezvalui in grup.

CPI - este un instrument puternic si privind masurarea trasaturilor de peresonalitate. Cu siguranta se vor obtine rezultate semnificative si din punct de vedere statistic dupa o perioada mai mare de timp.

Aceste rezultate le putem privi ca rezultate intermediare, cu atat mai mult cu cat majoritatea participantilor si-au exprimat dorinta de a continua grupurile de dezvoltare personala in toamna. Dan Gogleaza[61], intr-un studiu privind efectele terapiei, spunea ca cel mai bun criteriu dupa care se poate aprecia daca pacientul se apropie de telul propus pe parcursul terapiei il constituie declaratia pacientului insusi. In cazul participantilor la aceste grupuri, in cadrul discutiilor cu terapeutii care au tinut aceste grupuri, acestia au afirmat ca au observat efecte pozitive atat prin intermediul exercitiilor provocative, care pe langa functia terapeutica sunt si instrumente de psihodiagnostic experiential, si in plus, pe baza declaratiilor participantilor, care le prezentau evolutiile si schimbarile inregistrate de la o intalnire la alta. Avand in vedere ca CPI-ul este un instrument puternic, care cel mai probabil nu inregistreaza decat diferentele ce trec un anumit prag, rezultatele sunt imbucuratoare, asteptandu-ne ca dupa o durata si mai mare de participare la grupuri sa poata fi inregistrate efectele pozitive si cu un instrument de tipul CPI, si care sa ateste obiectivizarea lor.

Insa acest eventual punct slab este doar la nivelul masurarii datelor, efectele putand fi evaluate pe termen lung. Cu atat mai mult cu cat dinamica de grup experientiala vizeaza 4 etape:

Constientizare

Restructurare

Resemnificare

Integrare

Aceste etape se parcurg in timp, nu in 6-8 sedinte! Este foarte probabil ca multi dintre participanti sa fie abia in faza de constientizare. I.Mitrofan[62] afirma faptul ca abia dupa 80 - 100 de ore de dezvoltare personala se poate vorbi de rezultate certe in ceea ce priveste efectele de profunzime.

Este bine stiut faptul ca schimbarile la nivelul personalitatii cer timp si ar fi irealist sa pretindem rezultate imediate. In acest cazam putea trage concluzii fie ca subiectii prezinta un anumit grad de instabilitate, fie ca instrumentele au un grad mic de validitate.

Aceste rezultate vor putea fi folosite ca argument pentru stimularea participarii la astfel de grupuri de dezvoltare, cat si pentru investirea intr-o mai mare masura in programe care sa vizeze corelarea exigentelor angajatorilor cu pregatirea oferita in cadrul mediului academic universitar.

In ce priveste rezultatele obtinute in cazul ipotezelor specifice, faptul ca intre studentii de la alte Facultati si cei de la Psihologie nu exista diferente decat din punct de vedere al intuitiei psihologice demonstreaza faptul ca aceste grupuri sunt pentru dezvoltarea personala a tuturor tinerilor si nu exclusiv pentru studentii Facultatii de Psihologie. Un argument in plus este acela ca desi la inceputul grupurilor erau diferente in ceea ce priveste scorurile de la scala eficienta intelectuala, dupa grup scorurile se uniformizeaza, diferentele observandu-se la nivelul intuitiei psihologice. Astfel, putem conchide ca studentii de la Psihologie, comparativ cu studenti de la alte Facultati, in cadrul grupurilor de dezvoltare personala isi dezvolta intuitia psihologica.

Mentionez totusi faptul ca pentru a extinde rezultatele la o populatie mai mare, pe viitor ar merita extinse cercetarile pe loturi mai mari de subiecti.

Capitolul 4

CONCLUZII SI APRECIERI FINALE

CONCLUZII SI APRECIERI FINALE. DISCUTII

Motivele care au stat la baza demararii acestui proiect sunt in primul rand de factura personala si anume, faptul ca prin insasi structura de personalitate caut o finalitate practica, aplicativa si ameliorativa in tot ceea ce intreprind. In plus, formarea profesionala, atat in Psihologie cat si in Asistenta Sociala, la care se adauga o perioada de 3 ani de voluntariat, contribuie la a vedea lucrurile dintr-o perspectiva mai larga / de ansamblu.

Astfel, obiectivul principal al proiectului rezida in evidentierea faptului ca participarea in grupurile de dezvoltare personala vine in intampinarea cerintelor angajatorilor prin dezvoltarea competentelor inalt valorizate de catre acestia.

Unele dificultati intampinate pe parcursul cercetarii au fost la nivelul rezultatelor obtinute, intrucat in urma evaluarii efectelor ameliorative dupa doar 2 luni de participare la grupuri de dezvoltare personala, perioada in care a fost si vacanta de Paste, respectiv 1 Mai (saptamani in care nu s-au mai facut grupuri) s-au observat diferente semnificative in urma analizei scorurilor obtinute la scalele CPI doar la scalele Dominanta, Capacitate de statut (aceste doua scale tin de relationarea cu ceilalti), Autocontrol, Stare de sanatate (Scale ce tin de Managementul de sine - orientari valorice si normative) si la scala Obiectivitate in gandire (sau Incapatanare). Dificultatile privind inregistrarea efectelor pozitive si la nivelul rezultatelor se poate explica prin urmatoarele: o durata de timp relativ scurta intre aplicari si un numar de ore de dezvoltare relativ mic, respectiv prin faptul ca CPI este un instrument puternic de masurare a trasaturilor de personalitate. Cu siguranta se vor obtine rezultate semnificative si din punct de vedere statistic dupa o perioada mai mare de timp.

Aceste rezultate le putem privi ca rezultate intermediare, cu atat mai mult cu cat majoritatea participantilor si-au exprimat dorinta de a continua grupurile de dezvoltare personala in toamna, si au afirmat schimbari pozitive atat la nivel atitudinal cat si in comportamente, treptat. D.Gogleaza[63]

Insa acest eventual punct slab este doar la nivelul masurarii datelor, efectele putand fi evaluate pe termen lung. Cu atat mai mult cu cat dinamica de grup experientiala vizeaza 4 etape:

Constientizare

Restructurare

Resemnificare

Integrare

Aceste etape se parcurg in timp, nu in 6-8 sedinte! Este foarte probabil ca multi dintre participanti sa fie abia in faza de constientizare. I.Mitrofan afirma ca schimbari relevante se obtin abia dupa 80 - 100 de ore de dezvoltare personala.

Este bine stiut faptul ca schimbarile la nivelul personalitatii cer timp si ar fi irealist sa pretindem rezultate imediate. In acest cazam putea trage concluzii fie ca subiectii prezinta un anumit grad de instabilitate, fie ca instrumentele au un grad mic de validitate.

Aceste rezultate vor putea fi folosite ca argument pentru stimularea participarii la astfel de grupuri de dezvoltare, cat si pentru investirea intr-o mai mare masura in programe care sa vizeze corelarea exigentelor angajatorilor cu pregatirea oferita in cadrul mediului academic universitar.

Contributia personala" la acest studiu - Originalitatea si aportul la stadiul stiintei:

Originalitatea studiului rezida in crearea unei punti intre Psihologia Clinica si cea Organizationala. De asemenea, realizarea unui model al conexiunii dintre mediul academic universitar si cel profesional nu doar la nivel teoretic, ci si prin aplicare efectiva (Proiectul privind stagiile de practica in companii - initiat in cadrul Asociatiei Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei).

In ceea ce priveste dezvoltarea personala, desi exista o cerere foarte mare pentru grupuri de dezvoltare personala, accesul la acestea este destul de restrans, in special pentru cei ce nu au tangente cu domeniul Psihologiei:

1. Datorita costurilor destul de ridicate pentru unii studenti.
2. Datorita promovarii deficitare - astfel incat vizibilitatea acestora este destul de mica.
3. De obicei participa la acestea studentii de la Facultatile de profil - Psihologie, in special cei interesati de o cariera in domeniul Psihoterapie.

Astfel, un aspect consta in demararea unui proiect prin care studentii din intreaga Universitate Bucuresti si nu numai sa aiba oportunitatea de a participa la aceste grupuri, gratuit.

O initiativa in acest sens a fost demarata in toamna anului trecut in cadrului proiectului "Dezvoltarea personala - competenta universitara complementara. Contributii la implementarea unei noi paradigme educationale experientiale in invatamantul superior" in cadrul CNCSIS - coordonata de catre Lector Universitar Doctor Laurentiu Mitrofan, in calitate de Director de Grant. Obiectivul acestui proiect il constituie introducerea orelor de dezvoltare personala in programa universitara si in cadrul celorlalte Facultati din Universitatea Bucuresti.

Ce aduce nou propunerea sustinuta in cadrul lucrarii de fata este sustenabilitatea initiativei pilot de mai sus prin transferul moderarii grupurilor de la terapeutii care au sustinut initial grupurile catre studentii masteranzi din cadrul Masterului de Psihoterapie si Psihodiagnostic - Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Bucuresti.

Aceasta propunere de proiect, primita cu mare entuziasm si sustinere de d-na Profesor Doctor Iolanda Mitrofan (Coordonator al Centrului de Dezvoltare, Consiliere si Psihoterapie Experientiala - al Universitatii Bucuresti) a fost planificata in detaliu in urma unei discutii cu d-na Profesor. Astfel, acest proiect s-a si demarat, sub supervizarea d-nei Profesor I.Mitrofan, cercetarea de fata realizandu-se pe participantii grupurilor constituite in acest proiect.

Faptul ca dupa doar 2 luni s-au inregistrat diferente semnificative la 5 dintre scalele CPI, insotite de feedback-urile pozitive ale participantilor si relatari privind efectele benefice resimtite, respectiv dorinta lor exprimata de a continua si anul viitor, toate acestea sunt elemente ce atesta succesul grupurilor de dezvoltare personala.

Una dintre studentele masterande, impartasind din experienta proprie, spunea ca intr-adevar, si-a dezvoltat mare parte dintre competentele[64] valorizate de catre angajatori in cadrul grupurilor de dezvoltare experientiala. Validarea a venit in urma participarii la interviuri, competentele fiindu-i apreciate de catre angajatori, in special modul in care s-a prezentat, fiind constienta de resursele proprii si accesandu-le pe cele adecvate acelui context, constientizandu-si in acelasi timp punctele ce ar mai merita imbunatatite (si prezentandu-le ca atuuri - Ex. a fi emotiv). O astfel de abordare este foarte bine primita de catre intervievatori, care apreciaza capacitatea de autoconstientizare si autocontrol.

Prin mentinerea acestui tip de proiect se asigura exact acea continuiate logica sustinuta pe tot parcursul acestei lucrari in ceea ce priveste drumul de pe bancile scolii spre o cariera de succes in mediul profesional / realizarea la un nivel inalt a profesiei pentru care tinerii s-au pregatit. Studentii de dezvolta si isi construiesc competente valorizate pe piata muncii, masteranzii se perfectioneaza ca profesionisti, sistemul de invatamant are de castigat intrucat gradul de angajabilitate in randul studentilor va creste, iar angajatorii vor avea tineri bine pregatiti atat teoretic cat si practic.

Totodata, desi s-a tot pus in discutie in nenumarate randuri discrepanta dintre pregatirea studentilor si exigentele angajatorilor, exista foarte putine initiative privind schimbarea situatiei actuale prin trecerea efectiva la actiune.

In cadrul documentarii am descoperit existenta mai multor documente apartinand atat MEC, UB, cat si institutiilor legislative de la nivel european, si care propuneau programe de actiune in directia corelarii ofertei educationale cu nevoile pietei muncii. Multe dintre ele au un continut foarte atractiv, singura observatie fiind aceea ca unele sunt din 2002, si pana in prezent nu s-a trecut la actiune privind propunerile prezentate in acele rapoarte de actiune, desi mentionau urgenta si importanta implementarii lor. Orisicum, este imbucurator faptul ca au inceput sa existe tot mai multe astfel de planuri de actiune, fie si numai la nivel declarativ pentru moment. Acesta este un atu in ideea ca sunt deschisi sa sprijine astfel de proiecte ce vin din mediul ONG, intrucat putem contribui la o trecere in fapt a ideologiei elaborate.

Experienta personala privind tema respectiva

Participarea atat la grupuri de dezvoltare personala, cat si la unele cursuri cu valoare formativa in terapia de orientare experientiala, plus parcurgerea unei bibliografii relevante atat in domeniul organizational cat si domeniul psihoterapiei au contribuit la o cunoastere mai buna a efectelor participarii la grupurile de dezvoltare personala . Totodata, participarea la o serie de traininguri, workshop-uri si conferinte pe teme de HR si pe partea de ameliorare a soft skills-urilor a oferit o perspectiva a mediului ce tine de domeniul Resurselor Umane, contribuind la nasterea unor idei de conectare a mediului universitar cu cel organizational. Astfel, detinerea unei viziuni de ansamblu, cunoasterea participativa atat a mediului universitar, a mediului ONG cat si a celui organizational contribuie la formularea acestor concluzii, respectiv propuneri ameliorative.

De asemenea, scrierea si coordonarea proiectul IBIS - INTERNSHIP, proiect demarat in vara 2006 si care se desfasoara si in prezent, si care are ca scop Ameliorarea pregatirii profesionale a studentilor astfel incat la sfarsitul facultatii sa aiba minim 2 luni/an de experienta in mediul organizational.

Astfel, putem vedea ca exista proiecte care pot maximiza si ajuta la validarea competentelor dezvoltate in cadrul grupurilor de dezvoltare personala, si care sunt ca o punte intre mediul academic universitar si cel organizational.

Anexa A

Ierarhia competentelor[65]

Anexa B

Nivelul de experimentare si rezultatele

r = interjudge incredere obtinute la evaluarile EXP.
toate studiile sunt semnificative de la p = .05 sau mai bine.
n.s.= nesemnificativ
CC = terapie centrata pe client

Anexa C

Focusarea si rezultatele

Anexa D

Cresterea nivelului de experimentare sau a abilitatii de a se focusa

Referinte bibliografice:

• Covey, S.R. (1989). 7 Habits of Highly Effective People, Editura   Simon & Schuster, New York;
• Dafinoiu, I. (2000), Elemente de psihoterapie integrativa, Editura Polirom, Iasi;
• Ezeanu, E., (2006), Competente de Top pentru Tineri, in Mediul Business de Top din Romania - O Perspectiva a Specialistilor in Resurse Umane ai Acestui Mediu, lucrare de licenta, Lector Doctor Romeo Zeno Cretu;
• Gogleaza, D (2002), Psihoterapie ca relatie a schimbarii individuale, Editura Polirom, Iasi;
• Guimon, J, Weber-Rouget B. (2006), Terapii scurte de grup, Editura Polirom, Iasi;
• Holdevici, I. (2000) Ameliorarea performantelor individuale prin tehnici de psihoterapie, Editura Orizonturi, Bucuresti;
• Ionescu, Angela, (2003), Psihoterapie. Notiuni introductive, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti.
• Mitrofan, I. (2001), Meditatii Creative, Editura SPER, Bucuresti;
• Mitrofan, I. (coord.), (2005), Orientarea Experientiala in Psihoterapie, Editura Alma Mater, Bucuresti;
• Mitrofan, I. (1999), Psihoterapia Experientiala, Editra Infomedica, Bucuresti;
• Mitrofan, I., Nuta, A., (1999), Jocurile constientei sau terapia unificarii, Editura SPER, Bucuresti;
• Moreau, A. (2005), Viata mea aici si acum, Editura Trei, Bucuresti;
• Moreau, A. (2006), Ca sa traiesti mai bine in prezent, impaca-te cu trecutul, Editura Trei, Bucuresti;
• Neculau, A, De Visscher, P. (2001) Dinamica Grupurilor, Editura Polirom, Iasi;
• Nedelcea, C., Dumitru, P. (1999), Optimizarea Comportamentului Profesional - Intre Educatie si Psihoterapie, Editura SPER, Bucuresti;
• Paretti, A, Legrand, J-A, Boniface, J. (2001), Thenici de comunicare, Editura Polirom, Iasi;
• Rouchy, J.C. (2000), Grupul - Spatiu analitic, Editura Polirom, Iasi;
• Zlate, M. (2004). Eul si Personalitatea, Editura Trei, Bucuresti;
• Zlate, M. (2004). Tratat de psihologie organizational-manageriala, Editura Polirom, Bucuresti;
• Dezbaterea Dialoguri pentru Performanta - intre reprezentanti ai Universitatii din Bucuresti si reprezentanti ai mediului de afaceri romanesc, la initiativa Universitatii din Bucuresti https://www.unibuc.ro/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Maieutica - conceptul de maieutica la Socrate
• Key Competences Report - https://www.eurydice.org/ - accesat 20.05.2007
• www.mmssf.ro - rapoarte - accesat 2.06.2007
• Raport al Observatorului National al Ocuparii si Formarii Profesionale a Fortei de Munca (31.05.2007)  - 'Probleme actuale ale populatiei tinere din Romania' - https://www.mmssf.ro/website/ro/ rapoarte_studii.jsp --
• Handbook of experiential psychotherapy - Canadian Psychology, Nov.1999 de Jackson, Karen, Horvath, Adam O, Greenberg, Leslie S, Watson, Jeanne C, Lietaer, Germain- recenzie
• Practice Guidelines For Group Psychotherapy The American Group Psychotherapy Association Science To Service Task Force 2007 - www.agpa.org/guidelines/ - accesat 29.05.2007
• Irvin D. Yalom, Molyn Leszcz, The Theory and Practice Of Group Psychotherapy - https://www.amazon.com/ - accesat 1.06.2007
• Jackson, Karen, Horvath, Adam O, Greenberg, Leslie S, Watson, Jeanne C, Lietaer, Germain, Handbook of experiential psychotherapy,- www.amazon.com/gp/reader - accesat 30.05.2007
• Marion N. Hendricks, Ph.D.Director, Focusing-Oriented/ Experiential Psychotherapy - www.focusing.org/research_basis.html - accesat 15.05.2007

Rezumat

Premisele de la care am pornit sunt acelea ca in prezent, educatia este centrata in principal pe teorie si pe competente "tehnice", pe cand nevoia actuala este de competente "soft" (lucru in echipa, comunicare, inteligenta emotionala, asertivitate, etc.).

De asemenea, s-a observat o necorelare a sistemului educational si al calificarilor produse de invatamant, cu cerintele pietei muncii. Totodata programele de calificari alternative, pe de o parte si programele de informare in legatura cu cerintele pietei muncii pe de alta parte, nu au fost suficiente, iar cele care au existat nu au fost pe deplin eficiente.

Propunerea de proiect de fata se bazeaza si pe cercetari anterioare care au evidentiat faptul ca exista anumite competente ce sunt apreciate de catre angajatori la tinerii absolventi[66] (anexa A), respectiv cercetari care au evidentiat existenta anumitor criterii de angajare , ierarhizate in urma realizarii unor interviuri individuale cu angajatorii.

Obiectivul studiului consta in demonstrarea faptului ca participarea in grupurile de dezvoltare personala vine in intampinarea cerintelor angajatorilor prin dezvoltarea competentelor inalt valorizate de catre acestia.

Cercetarea s-a facut pe un esantion de 35 subiecti, participanti la grupuri de dezvoltare personala, prin aplicarea CPI, dupa prima sedinta de grup, respectiv dupa 2 luni de participare la grupurile de dezvoltare personala.

Ipoteza cercetarii: Exista diferente semnificative intre scorurile obtinute la scalele de la testul CPI (N=35 subiecti), in urma participarii la un grup de dezvoltare personala comparativ cu scorurile obtinute la inceputul grupului, pentru p < alfa =0,5.

Astfel, avand in vedere ca am luat cunostinta de criteriile de angajare utilizate de catre angajatori, respectiv ierarhia competentelor valorizate de catre acestia la tinerii absolventi, urmatorul pas rezida in a demara programe continue de formaare a acestor competente. Pe baza consultarii literaturii din domeniu, a studiilor anterioare, cat si a unor terapeuti recunoscuti, putem afirma ca finalitatea grupurilor de dezvoltare personala vizeaza dezvoltarea multor dintre competentele gasite ca fiind dorite de angajatori. Grupurile de dezvoltare personala constituie cadrul in care aceste competente se dezvolta, fiind validate intial in acest spatiu, care reconstruieste la nivel micro socialul, urmand ca mai apoi acestea sa fie testate si validate si in contextul realitatii.

Finalitatea acestei cercetari este de natura practica, vizand punerea bazelor pentru un proiect privind Oferirea de Grupuri de Dezvoltare Personala, gratuit, pentru un numar de 50 de studenti din UB, timp de minim 3 luni, continuu, respectiv stimularea investirii in crearea unei legaturi intre cerintele angajatorilor si pregatirea oferita de mediul academic universitar.

Ipotezele confirmate in aceasta prima etapa a acestei cercetari ce se doreste a fi de lunga durata, sunt cele ce vizeaza diferente semnificative dpdv al dominantei (Z=-2,036 si p=0.042), capacitatii de statut (Z=-2,087 si p=0.037), al autocontrolului (Z=-2,529 si p=0.011), starii de sanatate (Z=-2,365 si p=0.018), respectiv in ceea ce priveste Scala Tm (Incapatanare, Tough-mindedness) (Z=-2,372 si p=0.018), in sensul cresterii scorurilor obtinute. Aceste rezultate vor putea fi folosite ca argument pentru stimularea participarii la astfel de grupuri de dezvoltare, cat si pentru investirea intr-o mai mare masura in programe care sa vizeze corelarea exigentelor angajatorilor cu pregatirea oferita in cadrul mediului academic universitar.

Abstract

The starting point of this research is the idea that the education in the present time works mainly with "tehnical" competences, whereas the need of a knowledge based society is to develop soft skils (team work, comunication, emotional inteligence, asertivity, etc.). Also, we observed an incorelation between the educational system, the qualfications and the educational products and the needs of the labour market. Concomitantly the alternative qualifications program, on one side and the informative programs realted to the requirements of the labour market on the other side, wheren't adequate, and those who existed didn't meet the standards.

This research is based on other similar previous studies which emphasized the facts that there are some competences highly quoted by the employers regarding the fresh graduates[68], that there are certain common criteria in the employment process, clasified after previous interviews with the employers.

The objective of the study is to demonstrate that the participation in personal developemnt theraphy groups meets the employers requirements through the development of competences valued by them.

The research was conducted on a sample of 35 subjects, which participated in personal development therapy groups, through the applcation of CPI, after the first group meeting and after 2 months of participating in this groups.

The hyphotesis of the research is: there are significant diferences betwen scores obtained at CPI scales (No= 35 subjects) after participating in personal development groups compared with scores obtained at the beginning of the groups, p < alfa =0,5.

Thus, taking in consideration the criteria of employment used by the employers, and the hierachy of competences valued by the companies, the next step is to start personal development groups for developing these competences, and also life long learnig programs. Based on the consulting of speciality literature, of previous researches, and of renound therapysts, we can affirm that the finality of the personal development groups, aims the development of many of the competences found to be wanted by the employers. Personal development groups are the frame in which these competences develop, following that the reality test and validates them. The finality of the research is of a practical nature, aiming the development of a project regarding the providing of personal development groups, continuous, for free, to a number of 50 students of the Univercity of Bucharest, for a minimum of 3 months, and to unite the needs of the employers and the services provided by the higher education.

The results obtained in this first phase of the research, which is desired to be a long term study, confirms significant differences on following scales: Dominance. (Z=-2,036, p=0.042), Capacity for status (Z=-2,087, p=0.037),, Self Control (Z=-2,529, p=0.011), Well Being (Z=-2,365, p=0.018), Tough-mindedness (Z=-2,372 si p=0.018).These results present a reason for stimulating students to participate and also a proof for it"s efficacy and that"s a reason to invest more in this kind of personal development programme.