FAMILIA - O viziune multiculturala asupra familiei

FAMILIA - O viziune multiculturala asupra familiei

Rudenia, familia, casatoria

Rolul pe care rudenia l-a jucat in viata actorilor sociali nu a fost mereu acelasi. Daca in societatile preindustriale relatiile de rudenie influentau intr-o masura foarte mare intreg itinerariul parcurs de individ de-a lungul vietii sale, in societatile industriale si postindustriale, rolul lor tinde sa scada. Studiile sociologice dovedesc ca in aceste societati, relatiile de munca tind sa fie mai importante pentru individ decat relatiile de rudenie. Totusi, relatiile de rudenie ocupa si astazi un rol semnificativ in ansamblul relatiilor sociale.

Rudenia este apropierea biologica sau spirituala, socialmente recunoscuta intre individzii umani.¹

Rudenia biologica poate fi consancvina, avand la baza legaturi de sange sau afina, avand la baza casatoria.

Rudenia spirituala (nasia, fratii de cruce) este o relatie de tip conventional, dar ea poate reglementa atat raporturile sociale cat si raporturile biologice. De exemplu, ea poate interzice casatoria cu o persoana din linia nasilor. Rudenia reflecta adesea viziunea despre lume a unui grup uman, caracterul sau social, mai degraba decat cel biologic constituind trasatura sa esentiala (Anthony Good, Alan Barnard).

Elementul cheie al rudeniei este familia.

Familia este un grup relativ permanent de indivizi legati intre ei prin origine, casatorie sau adoptie.

Murdock, in 1949, facea distinctia intre familia nucleu si familia extinsa. El preciza ca familia nucleu este compusa din adulti de sex opus impreuna cu copiii lor naturali – sau adoptati. Astazi, existenta familiilor monogame, de homosexuali pune in discutie pertinenta acestei definitii.

Familia nucleara poate imbraca doua forme :

a)           familia de orientare (in care ne nastem si avem statutul de copil, frate etc.) ;

b)           familia de procreere (pe care o creem prin casatorie, in care avem statutul de sot, parinte etc.). Ea se mai numeste si familie conjugala.

Cei mai multi oameni sunt, in acelasi timp, si membrii ai familiei de orientare si membrii ai familiei conjugale. Datorita acestui fapt ei sunt expusi la experiente, mentalitati, indatoriri, perspective diferite, uneori chiar opuse. Uneori, adultii se simt striviti de povara multiplelor si concomitentelor indatoriri ce deriva din dubla lor calitate de copii ai batranilor lor parinti si parinti ai copiilor lor (minori). Cresterea longevitatii populatiei fac ca echilibrarea acestor indatoriri sa devina o problema sciala tot mai mare, determinandu-i pe sociologi sa catalogheze actuala generatie adulta ca “generatie sandvis”.²

Familia extinsa este numita deseori si consancvina, datorita legaturilor de sange care exista intre membrii ei. Ea este alcatuita din doua sau mai multe familii nucleare unite prin legatura dintre parinti si copil (de exemplu, parintii, copiii si bunicii acestora alcatuiesc o familie extinsa).

Familia nucleara conjugala se creeaza prin casatorie. Casatoria este o modalitate  - acceptata social – prin care doua sau mai multe persoane constituie o familie. Ea poate comporta un aspect juridic (recunoasterea formala de catre o institutie legitima a uniunii maritale) si un aspect religios (recunoastere formala, prin sacralizare, de catre o institutie religioasa legitima a uniunii maritale).

Mult timp unirea maritala a fost recunoscuta, legitimata doar din punct de vedere religios, casatoria civila (sanctionarea juridica constituind o aparitie relativ recenta).

O viziune multiculturala asupra familiei

Reguli de constituire a cuplurilor familiale si practici de alegere a partenerului

Familia este o institutie sociala universala, insa regulile de constituire a familiei si de alegere a partenerului difera de la o societate la alta. Exista doua tipuri de reglementare maritala : endogamie si exogamie.

Endogamia stabileste alegerea partenerului din interiorul aceluiasi grup; oamenii se pot casatori intre ei numai daca apartin aceleiasi rase, religii, caste, etncii. Ea stabileste deci, clasa de persoane cu care este permisa si incurajata casatoria. Roul ei este de a creste solidaritatea de grup. Astazi asistam la o crestere tot mai mare a ratei casatoriilor intre grupuri diferite. In acelasi context, constatam ca, in multe societati granita endogama se confunda cu granita societatii.

Exogamia stabileste alegerea partenerului din afara grupului, respectiv din afara familiei nucleare, a clanului, tribului sau comunitatii locale. Ea stabileste, cu alte cuvinte, clasa de indivizi innacceptabili ca parteneri conjugali, interzicand relatiile sexuale intre rude de sange proclamand tabuul incestului. Exceptie de la aceasta regula au facut  familiile regale din Hawaii, dinastiile egiptene, familiile imperiale Inca. De regula, in toata lumea, prohibitia incestului este insotita si de reactii de aversiune, dispret, dezgust. In viziunea lui Claude Levy Strauss, afirmarea incestului drept tabuu intareste interdependentele sociale, dezvolta aliantele intre familii, incurajeaza diversitatea culturala si sociala.

Practicile de alegere a partenerului variaza si ele de la o societate la alta. Putem, totusi, reduce multimea metodelor utilizate pentru castigarea partenerului marital la urmatoarele patru : ³

a)           casatoria prin rapt consta, asa cum se subintelege si din denumirea ei in rapirea stiei si este utilizata in acele societati in care femeile sunt in numar mai mic decat barbatii. Este o practica mai putin obisnuita ce urmareste corectarea dezechilibrului numeric care exista intre cele doua genuri ;

b)           casatoria prin cumparare este o practica mai frecventa. In societatile care practica aceasta metoda de alegere a partenerului, cumpararea poate fi facuta fie de barbati, fie de femeie. In unele cazuri, se stabileste un “pret” pentru mireasa (sau un serviciu), in altele, dimpotriva, barbatul este cel care primeste o “zestre” din partea femeii sau a familiei ei.

c)            casatoria prin aranjament este o metoda de alegere a partenerului destul de raspandita in lume. Multe societati considera casatoria o institutie sociala extrem de importanta atat pentru individ, cat si pentru societate si de aceea considera ca ea trebuie “aranjata” si nu lasata la discretia tinerilor lipsiti de experienta si de maturitate.

In lucrarea “Din tainele Indiei”, Mircea Eliadene povesteste ca “fecioarele indiene nu au nici o initiativa in faptul casatorei … Intr-o familie traditionala, fecioara este vestita cu cateva zile inainte de nunta, iar pe sot nu il vede decat in mijlocul ceremoniei, dupa ce casatoria a fost legata si juruita”.

d)           casatoria prin consensul partilor este cea mai cunoscuta practica de realizare a casatorei. Conform acestei metode, optiunea maritala este facuta in mod exclusiv de catre cei doi tineri, care urmeaza sa se casatoreasca. Astazi, in Romania, ca si in foarte multe alte state se considera ca acesta este singurul mijloc legitim, singurul mijloc care se cuvine pentru alegerea partenerului marital.

Tipuri de casatorie

Casatoria poate avea multe forme :

a)           monogamia, respectiv casatoria unui sot cu o singura sotie. Din punct de vedere statistic este cea mai raspandita forma la nivelul mondial, fiind practicata in toate societatile;

a)           poligamia, respectiv casatoria unui sot cu doua sau mai multe stoii. Ea a fost raspandita in societatile traditionale in 83% din cele 862 de societati analizate de Murdock (1967);

c)            poliandria, care consta in casatoria a doi sau mai multi barbati cu o singura sotie. Ea este o forma de casatorie relativ rara si, de regula, se concretizeaza in dreptul fratelui mai mic de a intretine relatii sexuale cu sotia fratelui mai mare, in cazul in care nu se pot asigura sotii pentru toti fratii;

d)           casatoria in grup. Aceasta este considerata de majoritatea specialistilor ca un mod de casatorie marginal. In legatura cu acest tip de casatorie (ce consta in casatoria a doi trei barbati cu doua trei femei), trebuie sa precizam ca cercetarea domeniului nu a furnizat dovezi concludente privind practicarea ei ca norma sociala. Murdock (1949) arata ca, desi monogamia este forma de casatorie cea mai frecventa din lume, ea nu este si cea mai preferata, aceasta din urma fiind poligama. E drept insa ca restrictiile economice au mai temperat inclinatiile frenetice catre poligamie : un numar relativ mic de barbati pot intretine mai multe femei, gospodarii etc.

10.2.3. Modele de descendenta, de resedinta si autoritate in familie

Societatile raspund diferit la interogatii de genul : cum ne determinam genealogia? Cum stabilim care ne sunt udele? Care ne este originea? Exista mai multe modalitati prin care poate fi stabilita descendenta si anume :

a)           Descendenta uniliniara, care ia in considerare doar o linie parinteasca, fie ea masculina, si atunci vorbim de descendenta patriliniara, fie pe cea feminina, si atunci vorbim de descendenta matriliniara. Cea mai raspandita forma in lume este descendenta patriliniara si ea stabileste ca numele, proprietatile, bunurile sunt transmise de la tata la fiu.

Tipul de descendenta a fost impus de marimea contributiei economice a celor doi membrii ai cuplului. In societatile horticole, in care femeile asigurau o mai mare parte din bunurile economice necesare familiei, cel mai frecvent intalnim descendenta matriliniara. In societatile agrare si pastorale, barbatii erau cei care contribuiau mai mult la asigurarea bunurilor necesare familiei si, ca atare, s-a impus descendenta patriliniara.

b) Descendenta bilaterala, care stabileste descendenta (mostenirea) in mod egal atat pe linia masculina a familie cat si pe cea feminina. Acest tip de descendenta il intalnim in majoritatea societatilor industriale ce au permis schimbarea rolurilor genurilor si cresterea contributiei femeii in realizarea veniturilor familiei.

Resedinta familiei nou create se stabileste in mod diferit de la o societate la alta, in functie de modul in care este repartizata puterea intre barbati si femei. Normele privind stabilirea resedintei au in vedere asigurarea securitatii economice si protectia membrilor noii familii (in special a copiilor).

Cercetarile antropologice au evidentiat existenta a patru modele de resedinta. Cel mai obisnuit model il constituie resedinta patrilocala, atunci cand cuplul isi stabileste resedinta langa sau in interiorul resedintei barbatului. Resedinta matrilocala stabileste ca tinerii casatoriti sa locuiasca langa familia femeii sau impreuna cu aceasta. Resedinta bilocala permite noului cuplu sa aleaga intre a locui ori cu/sau lana familia barbatului ori cu/sau langa familia femeii. Astazi, cel mai raspandit model este resedinta neolocala, in care, noul cuplu isi intemeiaza propriul camin, castigand astfel un mai mare grad de independenta fata de familiile de orientare.

Societatile se deosebesc nu numai in privinta normelor care stabilesc resedinta noului cuplu ci si in pivinta modului in care puterea si autoritatea sunt repartizate in familie. Patriarhatul este cel mai frecvent model ; el consfinteste autoritatea barbatului in familie. In opozitie cu el, se afla matriarhatul, sistem in cadrul caruia autoritatea in familie ii revine femii. Il intalnim in mai putine societati comparativ cu patriarhatul. Sistemul egalitar consfinteste faptul ca autoritatea in familie apartine deopotriva femeii si barbatului.

Cu privire la modelele de casatorie, resedinta si autoritate analizate pana acum se cuvine sa tragem urmatoarea concluzie : pe de o parte, ele fac parte din cultura unei societati iar pe de alta parte, ele influenteaza valorile si normele respectivei societati.