Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice



Acasa » tehnologie » criminalistica
CERCETAREA CRIMINALISTICA A INFRACTIUNII DE OMOR DIN CULPA

CERCETAREA CRIMINALISTICA A INFRACTIUNII DE OMOR DIN CULPA



CERCETAREA CRIMINALISTICA A INFRACTIUNII DE OMOR DIN CULPA

În cele ce urmeaza, voi prezenta unele instrumente stiintifice destinate atat conturarii elementelor constitutive ale infractiunii savarsite din culpa si identificarii faptuitorului, cat si aplicarii pedepsei autorului infractiunilor conform vinovatiei sale.

Dintre numeroasele mijloace de aparare a vietii omului, amintim simijloacele juridice, dintre acestea, un loc important ocupandu-l cele proprii dreptului penal. Astfel, este necesar sa se apeleze la termenul de investigare, in acceptiunea sa de cercetare, de ancheta penala a unor fapte penale, asa cum sunt consacrate in activitatea de urmarire penala in primul rand, pentru a-i evidentia atat complexitatea cat si dificultatile, dar si pentru a ne apropia, de o anumita terminologie devenita tot mai frecventa (de exemplu „crime investigation” sau „investigarea locului crimei”). Acest mod caracteristic de aparare a existentei persoanei are, insa, un caracter amplu, neputand fi conceputa decat in cadrul unui sistem organizat de ancheta destinata aflarii adevarului, activitatile tehnico-tactice criminalistice ocupand o pozitie deosebita.


Rolul si importanta investigatiei criminalistice in solutionarea infractiunilor impotriva vietii – ca si a celorlalte fapte penale – rezulta din aceea ca stiinta criminalisticii pune la indemana organelor judiciare metodele si mijloacele tehnico-stiintifice necesare descoperirii, fixarii, ridicarii si examinarii urmelor omuciderii, a identificarii autorului si eventual a victimei. Totodata, prin regulile tactice de efectuare a actelor de urmarire penala, precum si prin metodologia cercetarii omorului, este posibila strangerea probelor necesare stabilirii adevarului[1]. În esenta, criminalistica ofera instrumentele stiintifice destinate atat conturarii elementelor constitutive ale infractiunii si identificarii faptuitorului, cat si aplicarii unei pedepse conform vinovatiei sale. În consecinta, un element de natura a sublinia importanta cercetariicriminalistice a omorului, il reprezinta insusi rolul sau in stabilirea faptelor si imprejurarilor cauzei.

Din punctul meu de vedere, consider ca nu este lipsit de interes sa reamintesc, fara a depasi insa cadrul analizei investigarii criminalistice a omorului, cateva aspecte privitoare la problematica inceputului si sfarsitului vietii, in lumina dreptului penal, data fiind rezonanta sa practica, nu de putine ori organele juridice fiind puse in situatia de a incadra o anumita fapta dupa cum o persoana se afla sau nu in viata in acel moment.

În doctrina penala mai veche[2], se admitea ca o persoana este sau nu in viata din momentul in care, dupa nastere, are o existenta extrauterina independenta, incepand sa respire. Progresele realizate in domeniul stiintelor medicale, ca si in domeniul stiintelor juridice, au impus insa o opinie net superioara, potrivit careia aparitia dreptului la viata se situeaza in momentul declansarii procesului biologic al nasterii[3].

În sprijinul acestei teze, imbratisata de majoritatea penalistilor romani si moldoveni, vin argumentele medicilor anatomopatologici, care sustin ca moartea nou-nascutului se poate produce intrauterin (antepartum), deci inainte de nastere, in timpul nasterii, (perinatal) si dupa nastere (postpartum)[4].

Asadar, in actualele opinii, nu se poate discuta despre un moment exact al aparitiei vietii, decis teoretic, cum ar fi separarea copilului de corpul mamei, stabilirea etapei in care a intervenit moartea, a cauzei si a mecanismelor ei, aceasta facandu-se doar cu ajutorul expertizei medico-legale, in special in cazul delimitarii infractiunii de avort de cea de pruncucidere. La randul ei, moartea reprezinta un proces complex, caracterizat prin mai multe stari terminale, cum ar fi agonia, moartea clinica, moartea biologica, cea din urma fiind considerata ca moarte ireversibila, spre deosebire de primele doua, in care procesul tanalogic se poate intrerupe, fara urmari morfo-functionale. Moartea definitiva se instaleaza in momentul incetarii activitatii creierului si a trunchiului cerebral, refacerea celulelor nervoase fiind practic imposibila, cel putin in conditiile actuale ale dezvoltarii stiintelor medicale[5].

Stabilirea criteriilor mortii, are incidenta asupra solutionarii unei serii de probleme cu adanci implicatii social-juridice, alaturi de cele propriu-zis penale, cum ar fi de exemplu, transplantul de organe, incetarea proceselor terapeutice de reanimare[6], admisibile doar dupa ce a intervenit moartea cerebrala. Sigur ca nu se pune problema incetarii ingrijirii unui bolnav, al carui singur efect il constituie doar prelungirea suferintei (ortonasia), sau problema suprimarii vietii unei persoane suferinde de o boala incurabila (eutanasia), incompatibila cu dreptul la viata al fiintei umane.

Cercetarea omorului se individualizeaza, fata de investigarea altorcategorii de infractiuni prin problematica sa specifica ce poate fi concentrata in cateva directii principale, respectiv: stabilirea naturii si cauzei mortii, a circumstantelor de mod si de timp in care a fost savarsita fapta, descoperirea mijloacelor sau instrumentelor folosite la suprimarea vietii victimei, identificarea autorului, a eventualilor participanti la comiterea omorului, precizarea scopului sau a mobilului infractiunii.

Enumerarea de mai sus are un caracter general, problemele ce se cer solutionate intr-un caz concret fiind mult mai numeroase, dar indiferent de particularitatile omorului, organul judiciar va trebui sa-si orienteze cercetarile potrivit formulei „celor sapte intrebari”: ce fapta s-a comis si care este natura ei?; unde s-a comis fapta?; cand a fost savarsita?; cine este autorul?; cum si in ce mod a savarsit-o?; cu ajutorul cui?; in ce scop?[7]. La aceste intrebari, adaugand inca una extrem de importanta: cine este victima?

Doar pe baza unui raspuns la aceste intrebari e posibil sa se alcatuiasca un probatoriu care sa reflecte realitatea si astfel, sa permita stabilirea adevarului. Altfel spus, problemele ce se cer rezolvate prin investigarea omorului vor constitui, fiecare in parte, obiect al probatiunii. Indiferent de modalitatile de comitere, cercetarea trebuie sa lamureasca daca in cauza este vorba de un omor, de o moarte neviolenta – patologica sau fiziologica, sinucidere sau accident[8] . În cazul in care se confirma existenta mortii violente, organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca daca rezultatul produs este sau nu urmarea directa a actiunii de ucidere – spre exemplu moartea unei femei insarcinate ca urmare a unor manopere avortive, violul care s-a soldat cu moartea sau sinuciderea victimei, etc.

Pentru stabilirea naturii mortii, atat a cauzelor cat si a mecanismului de producere, un rol extrem de important ii revine medicinii legale. Cu toate acestea, apreciem ca si organele de urmarire penala trebuie sa cunoasca un minimum de date pentru a face diferentierea dintre o moarte violenta si una neviolenta, dintre leziunile produse prin actiunea diferitelor obiecte, sa diferentieze leziunile prin impuscare, de exemplu, de cele produse cu obiecte taioase, intepatoare. Cu siguranta ca prin constatarea sau expertiza medico-legala, problemele in discutie vor fi rezolvate in baza argumentelor stiintifice. Însa, pana la aflarea concluziilor specialistilor, organul de urmarire penala, are obligatia de a interpreta o serie de urme, de a explica mecanismul de formare al acestora, la acestea adaugandu-se si elaborarea versiunilor, in raport de acestea, desfasurandu-se activitati in scopul identificarii si prinderii faptuitorului.

Astfel, in cazul mortii consecutive leziunilor produse prin obiecte contondente – plane (scandura, caramida, muchia toporului, etc.), in unghi obtuz (drug de fier in patru muchii, ciocan cu suprafata patrata sau rotunda, etc.), cu suprafata sferica, (bila, piatra), sau cu suprafata cilindrica (baston, teava) – urma obiectului se reflecta complet sau partial in leziune, depinzand de regularitatea ei si de unghiul de inclinare la care se adauga greutatea obiectului si energia cinetica, precum si regiunea corpului, unde actioneaza factorul mecanic. Ranile contuze au marginile neregulate, zdrentuite, adesea fiind intrerupte prin punti de piele intacta si nu trebuie confundate cu ranile taiate ce au marginile absolut netede. Acest gen de rani se caracterizeaza prin hemoragie redusa. În cazul leziunilor mortale consecutive traumatismelor prin obiecte ascutite – despicatoare, taietoare, intepatoare – in general, ranile taiate au lungimea mai mare decat adancimea. Sinucigasul se injunghie stand in picioare sau sezand si atunci sangele se scurge in siroaie paralele pe partile anterioare ale corpului si picioare, producand mici balti – pete de sange prin scurgere[9]. La infractiunea de omor, atat miscarea victimei cat si actiunile savarsite de aceasta pentru a se apara, vor avea ca rezultat numeroase pete de sange, de diferite forme si marimi si imprastiate in campul comiterii infractiunii. Ranile produse prin obiecte intepatoare se caracterizeaza prin existenta unui orificiu de patrundere si a unui canal. De cele mai multe ori acest orificiu reflecta latimea minima a instrumentului iar uneori, unele particularitati ale acestuia. Toate cele aratate se constituie in elemente ce pot dirija cercetarile inca din faza initiala.

Spre exemplu, in cazul sesizarii despre producerea unui accident de circulatie, avand urmari mortale, se pot descoperi pe corpul sau imbracamintea victimei, urme din cele mentionate mai sus, care coroborate cu lipsa unor leziuni specifice evenimentelor rutiere duce si la formularea versiunii privind disimularea omorului intr-un accident.

Organele de urmarire penala, in dovedirea existentei infractiunii de omor, trebuie sa stabileasca daca intre activitatea desfasurata de catre faptuitor, mijloacele folosite de acesta si rezultatul produs, exista sau nu o legatura de cauzalitate. Altfel spus, daca modalitatile concrete in care a actionat si actiunile ori inactiunile celui in cauza constituie cauza mortii sau erau susceptibile de a produce acest rezultat. Fiind vorba de o legatura de cauzalitate si nu de o cauzalitate exclusiva, acesta nu este conditionat de suficienta actiunii de ucidere, de a produce prin ea insasi moartea victimei. De asemenea, nuprezinta relevanta, sub aspectul raportului de cauzalitate, daca actiunii de ucidere i s-au adaugat si alte cauze preexistente – concomitente sau survenite – cum ar fi: boala victimei ori complicatiile survenite ca urmare a renuntarii la tratamentul medical prescris sau neglijentei in aplicarea acestuia[10].

În acest sens s-a pronuntat si practica judiciara. Astfel, faptul ca victima – lovita cu pumnii si picioarele peste tot corpul pana ce aceasta, cazand la pamant nu a mai putut sa se ridice, fiind in stare de inconstienta – nu a fost internata de urgenta intr-un serviciu de specialitate – ceea ce daca s-ar fi intamplat ar fi oferit „sanse de supravietuire”, asa cum se arata in actele medico-legale – nu constituie cauza mortii victimei si nu intrerupe raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului si rezultatul survenit. În aceste conditii, inculpatul a comis infractiunea de omor, si nu infractiunea de loviri cauzatoare de moarte[11].

Inculpatul a aplicat victimei, in cap, mai multe lovituri cu un corn de caprior. Victima a fost imediat internata in spital, iar dupa 8 zile de spitalizare a fost externata, considerandu-se ca este vindecata. Peste o saptamana insa, ea a fost reinternata in spital in stare de coma, decedand a doua zi. Din actele medicale a rezultat ca plaga frontala prezentata de victima – varful de corn se rupsese si ramasese in cavitatea craniana – era de la inceput extrem de grava, fiind prin ea insasi, direct mortala, chiar in conditiile unui tratament prompt si corespunzator. În atare situatie, nedecelarea de catre organele medicale de specialitate a corpului strain din craniu si, ca urmare, a neaplicarii unei terapii adecvate, nu constituie cauza mortii victimei si nu intrerupe raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului si rezultatul survenit, atata vreme cat se constata ca faraactivitatea inculpatului, moartea victimei nu s-ar fi produs[12] . Neaplicarea, de catre organele medicale, a unei terapii complete nu poate constitui cauza mortii persoanei si nu poate fi interpretata ca o intrerupere a raportului de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs[13].

 

Identificarea locului unde a fost savarsit omorul este o problema importanta pentru solutionarea cazului, acesta fiind, de regula, cel mai bogat in urme si date cu privire la imprejurarile in care s-a comis fapta[14].

De multe ori, pentru a ingreuna activitatea de cercetare a organelor de urmarire penala, faptuitorii transporta cadavrul victimei de la locul savarsirii infractiunii, pentru a face mai dificila descoperirea acestuia, sau pentru a disimula omorul intr-o alta parte – accident de circulatie, sinucidere, moarte accidentala datorata atacului unor animale salbatice, etc. Din acest punct de vedere, locul in care a fost savarsita infractiunea prezinta o deosebita importanta prin posibilitatea descoperirii, fixarii, tuturor categoriilor de urme si mijloacelor materiale de proba, care, prin interpretare si valorificare stiintifica, vor duce la identificarea faptuitorului. Astfel, in functie de urmele si modul lor de amplasare in campul comiterii infractiunii se poate prefigura desfasurarea actiunii inainte de savarsirea infractiunii, in timpul si dupa comiterea agresiunii, reactia victimei, modul de operare folosit de faptuitor, mobilul si scopul urmarit, etc., toate acestea ducand la elaborarea celor mai plauzibile versiuni si desfasurarea celor mai eficiente masuri de verificare a lor.

Pe timpul desfasurarii cercetarii, dar mai ales cu ocazia cercetarii locului faptei, trebuie sa se lamureasca daca locul unde a fost descoperit cadavrul coincide sau nu cu cel in care faptuitorul a desfasurat activitatea ilicita. La lamurirea acestui aspect contribuie, deopotriva, natura leziunilor existente pe corpul victimei, modul lor de amplasare, forma – in raport cu obiectele folosite – lipsa unor urme ce trebuiau sa existe in contextul dat, existenta unor urme care nu se justifica, etc.[15]

 

Stabilirea certa a momentului in care a fost savarsita infractiunea ajuta organele de urmarire penala sa stabileasca activitatile si traseul inaintea comiterii faptei desfasurate de victima, persoanele care au vazut-o ultima data, bunurile si valorile pe care le avea in momentul atacului, eventualele incidente avute, starea in care se afla, s.a.

O problema deosebit de importanta o constituie stabilirea momentului suprimarii vietii victimei. Rezultatele cercetarilor trebuie sa duca pe de o parte la stabilirea datei exacte la care moartea a survenit iar pe de alta parte, la incadra-rea in timp a activitatii infractionale desfasurata de autor. Astfel, o serie de date pot conduce la delimitarea unei perioade (de timp) in care autorul a efectuat diverse acte de pregatire, acestea fiind de natura sa permita incadrarea faptei in categoria omorului cu premeditare. De asemenea, cunoscand timpul comiterii faptei, se vor putea face verificari in ceea ce priveste modul cum si-au petrecut timpul in perioada critica persoanele banuite, daca au fost vazute la locul faptei ori in imprejurimile acestuia, posibilitatea ajungerii in acel loc – in raport cu alibiurile invocate – interesul imediat pe care l-ar fi avut la descoperirea cadavrului, si altele[16].

Luand in considerare faptul ca infractiunile de omor sunt atat fapte comisive, cat si materiale, conditionate de producerea unui rezultat, acestea sunt susceptibile de o desfasurare in timp, organele de urmarire penala trebuie asadar sa lamureasca metodele si mijloacele care au dus la consumarea faptei. Stabilind problema metodelor si mijloacelor utilizate pentru comiterea infractiunii, organele de cercetare trebuie sa depuna toate eforturile necesare, pentru identificarea instrumentelor folosite pentru atingerea scopului propus – arma de foc, topor, cutit, substanta toxica – sa stabileasca daca in executarea rezolutiei infractionale s-au folosit mijloace ce pun in pericol viata mai multor persoane, ori daca autorul faptei a apelat la cruzimi pentru a pune capat vietii victimei. Agravanta folosirii unor mijloace care pun in pericol viata mai multor persoane (art. 175, alin.1, lit.e C.pen.) nu presupune doar ca rezultatul sa fie moartea altor persoane, ci fiind suficient ca viata acestora sa fie pusa in pericol de mijlocul utilizat de catre faptuitor.

De asemenea, in cadrul cercetarii trebuie sa se lamureasca activitatile certe desfasurate de catre faptuitor pentru a se sustrage de la urmarirea penala, arestarea ori executarea pedepsei, actiunile intreprinse pentru derutarea cercetarilor, cum ar fi dezmembrarea, distrugerea sau desfigurarea cadavrului, precum si ingroparea acestuia ori disimularea omorului intr-o forma de moarte violenta sau neviolenta.

În cele mai multe cazuri, punctul de plecare in derularea celorlalte activitati de urmarire penala ori cu caracter operativ il constituie stabilirea identitatii victimei. Pentru a lamuri aceasta problema, organele de urmarire penala au posibilitatea de a aduna date in scopul prefigurarii mobilului si scopului infractiunii, pentru a fixa in mod cat mai corect cercul de banuiti si negresit, sa desfasoare activitatile impuse pentru urmarirea si prinderea faptuitorului.

Autor al faptei – indiferent de modalitatile concrete de savarsire ori de elementele de circumstantiere ce duc la agravarea faptei – poate fi orice persoana, responsabila penal, care savarseste o actiune sau inactiune ce are drept urmare imediata suprimarea vietii unei persoane[17]. La savarsirea faptei pot contribui si alti subiecti activi – in calitate de instigatori, coautori, complici, organelor de urmarire penala revenindu-le sarcina de a stabili calitatea si gradul de participatie al fiecaruia. Pe langa gradul de participatie al fiecarui faptuitor, care se stabileste in functie de imprejurarile cauzei, organul de urmarire penala trebuie sa acorde atentie si aspectelor referitoare la conduita acestuia inainte de savarsirea infractiunii si, in principal, antecedentelor penele in materie, cunoscandu-se faptul ca pentru retinerea agravantei de catre o persoana care a mai savarsit un omor – fapta care constituie „alt omor” trebuie sa fi fost comisa inainte, sa fie infractiune consemnata si realizata printr-o actiune separata.

Pe parcursul cercetarii este necesara lamurirea motivului sau mobilului care a determinat activitatea ilicita a faptuitorului.

Prin pericolul social deosebit pe care-l prezinta, infractiunile de omor, presupun din parte organelor de urmarire penala actiuni indreptate in directia prevenirii savarsirii unor asemenea manifestari antisociale. Cunoasterea cauzelor ce genereaza astfel de fapte, a mediilor propice unde se comit, a persoanelor aflate in stari conflictuale, precum si a celor predispusi la savarsirea acestor tipuri de infractiunii, sa conduca la masuri preventive eficiente, caracteristice organelor de politie. În alta ordine de idei, descoperirea operativa a celor ce au comis asemenea fapte grave, administrarea tuturor probelor si tragerea la raspundere penala a celor ce se fac vinovati, la un moment dat cat mai apropiat de cel al comiterii faptei contribuie in mare masura la restrangerea criminalitatii in materie si la protejarea eficienta a vietii unei persoane[18].

[19]:



[20]. Stabilirea cauzei mortii se face cu ajutorul datelor puse la dispozitie de medicina legala, constarea facuta de catre medicul anatomopatolog fiind hotaratoare pentru clarificarea „diagnosticului juridic” al decesului; moartea violenta sau moartea patologica[21].

Daca datele obtinute indica o moarte violenta, care poate fi consecinta unei omucideri, a unei sinucideri sau a unui accident, va fi necesara lamurirea tuturor imprejurarilor capabile sa serveasca la incadrarea juridica a faptei in mod corect. Stabilirea acestor elemente se face, in mod firesc, prin coroborarea tuturor datelor obtinute pe baza expertizelor medico-legale, a celor criminalistice, cat si a actelor de urmarire penala efectuate in cauza. Aceasta cerinta este mai mult decat evidenta, mai ales in conditiile insuficientei datelor necesare stabilirii cauzei reale a mortii. În acelasi timp, se evita posibilitatea aparitiei unei erori de ordin subiectiv in aprecierea situatiei de fapt. În cazul mortii violente prin traumatisme mecanice, medicul legist va fi solicitat sa lamureasca:

- felul mortii;

- leziunea sau leziunile cauzatoare de moarte;

- efectele leziunii cauzatoare de moarte asupra organismului;

- cauza imediata a mortii;

- mecanismul de producere al leziunilor - cu precizarea naturii agentuluivulnerant, a legaturii de cauzalitate dintre traumatism si efectele sale[22].

[23].

Regula de baza dupa care trebuie sa se orienteze organele judiciare in cercetarea infractiunilor impotriva vietii o reprezinta organizarea judicioasa a anchetei si planificarea urmaririi penale, atunci cand se impune, incat sa fie determinate cu precizie directiile si intinderea acestor cercetari, in scopul clarificarii complete a imprejurarilor savarsirii omorului si al identificarii autorului.

În cadrul planificarii, o pozitie centrala o detine elaborarea versiunilor de urmarire penala, referitoare la natura mortii violente, la persoana autorului, la mobilul si scopul infractiunii si la imprejurarilor sau conditiile in care a fost savarsita. Prin elaborarea versiunilor, organul de urmarire penala, care conduce ancheta, va trebui sa dispuna de un minim de date precise si concrete, referitoare la fapta. Aceste date sunt obtinute atat pe cale procesuala (cercetarea la fata locului, efectuarea de constatari tehnico-stiintifice, ascultari de martori, etc.), cat si din izvoare extraprocesuale (investigatii, zvonuri, scrisori, anonime)[24].

B. Cercetarea infractiunilor de omor din culpa inRepublica Moldova:

-daca a fost savarsit un omor intentionat, un omor in stare de afect, o pruncucidere, sau victima a fost lipsita de viata prin eutanasie, din imprudenta, ori ea a fost determinata la sinucidere;

- grupa de sange a faptuitorului poate fi determinata din analiza ADN a altor probe, cumar fi mucurile de tigara, urmele de sperma sau de sange ramase la locul savarsirii infractiunii.

Audierea banuitului/invinuitului minor nu poate dura mai mult de 2 ore fara intrerupere, iar in total nu poate depasi 4 ore pe zi. Audierea banuitului dupa identificarea lui din cercul de suspecti, permitecunoasterea pozitiei lui fata de fapta savarsita, motivele si scopul care l-au determinat sa comita infractiunea. Pentru aceasta, va fi intrebat:

În cazul in care banuitul neaga comiterea faptei, i se va cere sa explice:

Obiectele, lucrurile si documentele depistate trebuie trecute intr-unproces-verbal al actiunii efectuate, impachetate si sigilate separat fiecare.

Ofiterul de urmarire penala esteobligat sa colecteze mostrele necesare pentru efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice. Aceasta actiune se efectueaza conform dispozitiilor art.156 C.pr.pen.

Se colecteaza de la faptuitor urmatoarele probe:

Aceasta actiune se efectueaza conform art.113 C.pr.pen. numai incazurile strict determinate de necesitatile urmaririi penale. Confruntarea se efectueaza in cazurile in care exista divergente intre declaratiile persoanelor audiate in cauza penala, pentru aflarea adevarului si inlaturarea divergentelor. Aceasta actiune de urmarire penala se poate efectua in doua situatii:




[1] E. Stancu, op.cit.,pag. 158.

[2] S:R: Difalco, Nuovo Codice Penal Comentato, vol. IV, U.T.E.T., Torino, 1940,p.232

[3] C. Bulai, Curs de drept penal, Partea speciala, Editia a II-a, T.U.B. 1976, pag. 96; George Antoniu, in lucrarea colectiva Codul penal al Romaniei comentat si adnotat - Partea speciala, vol. I, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975, pag. 70;Stanoiu, R.M., Explicatii teoretice ale codului penal roman, vol. III, supra cit., pag. 181; Stoica, O.A., Drept penal, Partea speciala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, pag. 64.

[4] Gheorghe Scripcaru si Moise Terbancea, Medicina legala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, pag. 163.

[5] V. Belis, V. Panaitescu, G. Eugen, Medicina legala, Ed. Teora, Bucuresti, 1992, pag. 18; M. Kernbach, Medicina judiciara, Ed. Medicala, Bucuresti, 1958, pag. 433; I. Moraru, Medicina legala, Ed. Medicala, Bucuresti, 1967, pag. 62-66.

[6] Referitor la reanimare, Gheorghe Scripcaru si M. Terbancea, op.cit., pag. 54, precizeaza ca, in cazul readucerii la viata prin mijloace de reanimare, doar a unor automatisme primare si a evolutiei unui individ spre un comportament „penal” uneori foarte periculos, se pune problema responsabilitatii acestuia fata de faptele sale, problema care se realizeaza dupa regulile expertizei medico-legale psihiatrice.

[7] Referitor la aceste probleme, a se vedea Le Moyne Snyder, Homicide investigation, Ed. Charles Thomas, California, S.U.A., 1958, pag. 3-13; Rene Lechat, La techinque de l’enquete criminelle, vol. I, Edition Moderna, Bruxelles, 1959, pag. 181; M. Le Clere, Manuel de police technique, ed a 2-a, Ed. Police-Revue, Paris, 1974; Suciu, Camil, Criminalistica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 601; Mircea, I., Criminalistica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978, pag. 176.

[8] Ministerul de Interne, coordonatori Costantin Aioanitoaie si Vasile Berchesan, Tratat de metodica criminalistica, Ed. Carpati, Craiova, 1994, pag. 23.

[9] M. Kernbach, Medicina judiciara, Ed. Medicala, Bucuresti, 1958, pag. 126-128, pag. 187. Beles Vasile, s.a., Medicina legala, Ed. Teora, Bucuresti, 1992, pag. 41-46.

[10] Vintila Dongoroz s.a., op.cit, pag. 183.

[11] T.S. - Sectia Penala, decizia nr. 352/1981 in Repertoriu de practica judiciara in materie penala, pag.114.

[12] T.S. - Sectia Penala, decizia nr. 72/1981 in Repertoriu de practica judiciara in materie penala, pag.116.

[13] T.S. - Sectia Penala, decizia nr. 1642/1974 in Repertoriu de practica judiciara in materie penala, pag.118.

[14] E. Stancu, op.cit., pag. 161.

[15] Ministerul de Interne, op. cit., pag. 25.

[16] Gheorghe Vintila, op. cit., pag. 435.

[17] Ibidem, pag. 437.

[18] G. Vintila, op.cit., pag. 439.

[19] V. Belis, op.cit., pag. 52 si G. Scripcaru si M. Terbancea, op.cit., pag. 82-83.

[20] M. Terbancea, I. Quai, C. Petrescu, I. Saroiu, Obiectivele expertizei medico-legale in infractiunile contra vietii. Reguli metodologice generale si speciale in rezolvarea lor, limitele si motivarea concluziilor medico-legale, in Rev. P.C.C., nr. 3-4/1986, pag. 124 si urm.

[21] N. Kernbach, op.cit., pag. 433; I. Moraru, op.cit., pag. 63 si urm; G. Scripcaru si M. Terbancea, op.cit., pag. 67 si urm, Viorel Panaitescu, op.cit., pag. 33.

[22] G. Vintila, op.cit., pag. 459.

[23] Ibidem, pag. 461.

[24] E. Stancu, op.cit., pag. 189.





loading...





Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




PRIMELE MASURI CARE TREBUIE LUATE LA FATA LOCULUI ÎN CAZUL PRODUCERII UNUI EVENIMENT - dresaj caini serviciu patrulare
LOCUL SI ROLUL CUPLULUI CHINOTEHNIC IN PREVENIREA SI COMBATEREA FAPTELOR ANTISOCIALE
OPINII CU PRIVIRE LA LOCUL SI ROLUL JANDARMERIEI ROMANE IN SOCIETATE SI IN SISTEMUL FORTELOR DE ORDINE
FOLOSIREA CÂINILOR DE ÎNSOTIRE - PATRULARE PENTRU PAZA PERSOANELOR AFLATE ÎN STARE LEGALA DE RETINERE SAU DETINERE, PE TIMPUL ESCORT
INFRACTIUNEA DE OMOR
FOLOSIREA CÂINILOR DE ÎNSOTIRE - PATRULARE ÎN CAZUL INFRACTIUNILOR FLAGRANTE SI PENTRU RETINEREA SAU IMOBILIZAREA PERSOANELOR CARE N
REGLEMENTARI INTERNE SI INTERNATIONALE REFERITOARE LA ACTIVITATEA CU CAINII DE SERVICIU
FOLOSIREA CÂINILOR DE ÎNSOTIRE - PATRULARE ÎN CAZUL PARTICIPARII LA ACTIUNI DE MENTINERE A ORDINII PUBLICE


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu